Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3308/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3308/2014 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 5232/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr.120/2014
Ședința publică de la 27 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. E.
Judecător G. S.
Grefier I. V.
Pe rol soluționarea apelului civil formulat de apelantul reclamant C. M. F., împotriva sentinței civile nr.3308/21.11.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta N. E., având ca obiect modificare exercitare autoritate părintească.
La apelul nominal s-au prezentat pentru apelantul reclamant, procurator Arariță I., asis. de av. E. Șt. și av. C. A. pentru intimata pârâtă ,lipsă fiind autoritatea tutelară.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Av. E. Șt. ,pentru apelantul reclamant, depune la dosar chitanța nr._/25.02.2014 în cuantum de 20 lei reprezentând taxă timbru.
Instanța, ia act că apelantul a făcut dovada timbrării recursului cu suma de 20 lei.
Av. E. Șt. pentru apelantul reclamant și av. C. A. pentru intimata pârâtă, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru susțineri pe apelul formulat în cauză.
Instanța, ia act că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul pentru susțineri pe apelul formulat în cauză.
Av. E. Șt. pentru reclamant,având cuvântul, față de motivele arătate în cererea de apel și probatoriul administrat, solicită admiterea apelului și pe cale de consecință modificarea în parte a hotărârii pronunțată de instanța de fond și să se dispună ca pe viitor apelantul să exercite în comun cu intimata autoritatea părintească cu privire la minora rezultată din căsătorie și să se modifice programul de vizitare al acesteia în sensul de a o lua de două ori pe lună, de sâmbătă până duminică, orele10-18, două zile de C. și de Paști și o lună în perioada lunii august.
Pe scurt, critică hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit a reținut că apelantul lucrând în străinătate nu poate beneficia de exercitarea autorității părintești în comun cu intimata, întrucât acest aspect nu se încadrează în nici un text de lege. Fără cheltuieli de judecată.
Av. C. A. pentru pârâtă,având cuvântul,solicită respingerea apelului ca nefondat pentru motivele expuse în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată.
Arată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică pentru motivele arătate în considerentele hotărârii.
Din materialul probator administrat în cauză rezultat faptul că timp de 4 ani apelantul nu și-a manifestat dorința de a avea legături cu minora deși a avut un program de vizită stabilit prin hotărârea de divorț, iar în plus acesta nu a contribuit la întreținerea ei, nefiind reale susținerile acestuia că ar fi trimis ocazional sume de bani din Spania.
Mai arată că în luna august 2013 apelantul a venit și a luat copilul la el, fapt ce rezultă că intimata nu se opune legăturii afective a tatălui cu minora, însă la momentul de față, legătura dintre el și fiică trebuie să se facă progresiv, fără a avea un impact negativ asupra copilului.
Față de motivele expuse în întâmpinare și materialul probator administrat în cauză solicită respingerea apelului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de fată.
Prin cererea introdusă la Judecătoria Călărași la data de 26.08.2013 și înregistrată sub nr._ ,reclamantul C. M. F.,domiciliat în ., nr. 8,jud. Călărași, CNP_ a chemat în judecată pe pârâta N. E., domiciliată în ., ., jud. Călărași, CNP_, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună modificarea exercitării autorității părintești,cu privire la minora A. E., născută la data de 08.07.2009,în sensul ca aceasta să fie exercitată în comun, dar și a programului de vizitare stabilit prin sentința civilă nr.1931/03.06.2010 a Judecătoriei Călărași.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta iar prin sentința civilă nr. 1931/03.06.2010 pronunțată de Judecătoria Călărași, s-a dispus desfacerea căsătoriei, încredințarea minorei A. – E., născută la data de 08.07.2009, către mamă, cu încuviințarea pentru el de a păstra legăturile personale cu ea,în sensul de a o vizita în fiecare duminică de la ora 10 – 12, la domiciliul ei.
A mai arătat că de la data pronunțării acestei sentințe s-au modificat condițiile avute în vedere de instanță ,întrucât minora a crescut, astfel că și timpul pe care-l poate petrece în compania ei, trebuie modificat substanțial, pentru a se putea menține legăturile firești între el și ea, mai ales că dorește să se implice în toate problemele ce țin de persoana ei,iar pârâta îi refuză orice încercare de a se apropia de copil.
A mai învederat că pârâta, anterior formulării prezentei acțiuni, a lăsat minora în grija exclusivă a mamei sale, fără să îl anunțe și a plecat să lucreze în Spania motiv pentru care consideră că este în interesul copilului ca toate problemele și tot ceea ce ține de creșterea, dezvoltarea sa armonioasă, educația, sănătatea, învățătura să fie stabilite de ambii părinți și nu în mod exclusiv doar de către părintele căruia i-a fost încredințat copilul.
A mai adăugat că deși a dorit să rezolve litigiul pe cale amiabilă pârâta, a refuzat,cu toate că el și-a achitat toate obligațiile financiare fată de copil, în cuantumul stabilit de instanță, dar și trimițând diferite sume de bani în plus, dovedind astfel că este interesat de soarta lui.
A solicitat,față de faptul că ,dispune de condiții materiale și financiare pentru a-i asigura copilului tot ceea ce îi trebuie,să se admită acțiunea sa așa cum a fost formulată și să i se încuviințeze să exercite împreună cu pârâta autoritatea părintească și să ia minora în domiciliul său,cu ocazia sărbătorilor de Anul Nou și de P., pe perioada vacantei de vară,în luna august,dar și în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbătă ora 10 pînă duminică ora 18.
În dovedirea acțiunii a înțeles să se folosească de proba cu interogatoriul pârâtei, martori, anchetă socială și înscrisuri, depunând în acest sens la dosarul cauzei, în copii, următoarele:C.I. a sa,sentința civilă nr.1931/03.06.2010 pronunțată de Judecătoria Călărași, certificatul de naștere al minorei, certificat de informare nr. 19/21.08.2013, procesul verbal din 21.08.2013, invitația la mediere a pârâtei,împreună cu confirmarea de primire a acesteia,C.I. ale martorilor propuși, procura autentificată sub nr. 3981/25.10.2013 de BNP C. I.,contractul său de muncă,tradus și legalizat,certificatul de căsătorie al procuratorului și certificatul de moștenitor nr. 111/19.05.2004 emis de BNP C. M.D.
În drept a invocat prev. art. 397 și art. 403 C. civ.
Pârâta, în termen legal a formulat și depus întâmpinare,prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant.
În motivare a arătat că instanța de judecată a avut în vedere la pronunțarea sentinței civile mai sus menționată atât vârsta fragedă a minorei,respectiv 11 luni,dar și faptul că reclamantul muncea în străinătate și nu se preocupa de creșterea si îngrijirea minorei,aspect care nu s-a modificat nici în prezent.
A mai arătat că reclamantul nu și-a manifestat dorința de a avea legături cu
minora, acum în vârstă de 4 ani si 2 luni, singura solicitare în acest sens fiindu-i
făcută în perioada de vară a acestui an, ocazie cu care nu s-a opus să o ia la el.
A mai precizat că reclamantul nu a contribuit financiar la creșterea minorei decât cu pensia de întreținere la care a fost obligat, că până-n prezent acesta nu a încercat niciun moment să lege o relație afectivă cu fiica sa, aceasta fiindu-i practic o necunoscută, motiv pentru care apreciază că nu se poate aprecia la acest moment că s-au schimbat condițiilor avute în vedere la pronunțarea sentinței civile nr.1931/03.06.2010,orice modificări putând avea un impact negativ afectiv - emoțional asupra minorei .A mai adăugat că într-adevăr a fost plecată în străinătate pentru perioade scurte,așa cum făcea și în timpul căsătoriei cu pârâtul,tocmai pentru a asigura minorei condiții de trai decente.
În dovedirea întâmpinării formulate a propus proba cu acte,martori, interogatoriul reclamantului și anchetă psihosocială.
În drept, cererea nu a fost motivată.
În termen legal reclamantul a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtă prin care și-a menținut punctul de vedere exprimat în acțiune, precizând că
legea îi acordă dreptul de a solicita ca exercitarea autorității părintești să se facă în comun și nu în mod exclusiv doar de mamă, iar din cele afirmate de aceasta, rezultă fără putință de tăgadă că nu dorește ca el, în calitate de tată să poată avea drepturile conferite de lege.
A mai arătat că susținerile pârâtei că nu a contribuit la întreținerea copilului nu sunt reale, că aceasta omite să recunoască faptul că a primit diverse sume de bani, așa cum rezultă din cele câteva acte de transfer bancar din perioada 2010- 2013, dar și că a încheiat o poliță de asigurare la data de 22.04.2011, pentru suma de 3.380,31 lei,beneficiar fiind minora.
În dovedire a depus acte de transfer bancar din perioada 2010- 2013 și polița de asigurare Academica nr._.
Soluționând cauza Judecătoria Călărași prin sentința civilă nr.3308/21.11.2013 a admis acțiunea formulată de reclamantul C. M. F., domiciliat în ., nr. 8, jud. Călărași, CNP_ împotriva pârâtei N. E., domiciliată în ., ., jud. Călărași, CNP_, în parte.
A respins capătul de cerere privind exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minora A. – E., născută la data de 08.07.2009.
A stabilit ca pe viitor reclamantul să păstreze legăturile personale cu minora A. E. și s-o ia în domiciliul său după următorul program: în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbătă ora 10 până duminică ora 18, a doua zi de P. și de C., între orele 10 – 20 și două săptămâni în luna august.
A compensat cheltuielile de judecată ale părților.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.403 cod civil și a reținut că reclamantul lipsește din țară, lucrând în străinătate ca șofer de tir, aproximativ 11 luni pe an,uneori poate mai puțin,iar pentru luarea oricărei decizii importante cu privire la viața fiicei sale, ar trebui contactat telefonic de pârâtă,pentru a fi în prealabil consultat cu privire la ea, iar în eventualitatea în care ar fi de acord,ar trebui să și-l exprime într-o formă oficială,iar în caz contrar pentru suplinirea acestui acord pârâta urmând a se adresa instanței. Toată această procedură fiind apreciată de judcătorul fondului ca fiind oneroasă și în nici un caz benefică pentru copil, mai ales în condițiile în care nici pârâta nu se află permanent în țară,fiind și ea plecată la rândul ei câte 6-7 luni pe an,la muncă în străinătate, perioadă în care fetița se află în grija efectivă a bunicii materne .
În ceea ce privește programul de vizitare a minorei, instanța a apreciat că s-au modificat condițiile avute inițial referitoare la acesta. Astfel în prezent fetița are vârsta de 4 ani și jumătate ,își cunoaște tatăl și este atașată de el,așa cum a reieșit chiar din declarația martorului audiat la cererea pârâtei,fiind în interesul superior al acesteia de a aprofunda această relație, iar reclamantul a dovedit că deși lipsește o bună parte din an din țară, este interesat de soarta fiicei sale ,îi trimite pachete cu îmbrăcăminte,bani și ține legătura telefonic cu ea,iar atunci când este acasă o vizitează și chiar a luat-o în domiciliul său, cu acordul bunicii materne.
Totodată instanța a reținut că așa cum a reieșit din referatul de anchetă reclamantul locuiește atunci când vine în țară cu părinții săi ,într-un imobil proprietatea acestora, compus din 5 camere, mobilate corespunzător,putând fi ajutat de ei,conform declarațiilor martorilor audiați, să se ocupe de minoră în perioadele în care s-ar afla la el, având condiții nu numai materiale, dar și morale.
Instanța a apreciat că la acest moment perioada de o lună pentru ca reclamantul să o petreacă vara alături de fiica sa este foarte mare raportat la faptul că până în prezent minora nu a locuit efectiv la el și există posibilitatea de a nu se acomoda din primul an în locuința lui, cu atât mai mult cu cât nu –și cunoaște bunicii paterni.
Împotriva acestei sentința a declarat apel reclamantul C. M. F. criticând-o cu privire la exercitarea a autorității și referitoare la programul de vizitare a minorei.
În motivarea apelului se arată că față de probele administrate se poate dispune ca autoritatea părintească cu privire la minora A. E. să se exercite în comun de către cei doi părinți și având în vedere că ambii părinți ai copilului lucrează în străinătate.
Referitor la programul de vizitare al minorei respectiv acordarea dreptului de a lua copilul din domiciliul mamei de două ori pe lună, respectiv prima și a treia săptămână, în zilele de sâmbătă și duminică, de la ora 10,00 dimineața sâmbătă și până duminică la ora 18,00, două zile cu ocazia sărbătorilor de Anul Nou și de Paști și o lună de zile în perioada lunii august din fiecare an, arată că încuviințarea lui așa cum a fost solicitată reprezintă modalitatea în care păstrarea legăturilor firești s-ar realiza mai bine.
În drept sunt invocate dispozițiile art.466, art.480 alin.2 C.pr.civ. și art.397 C.civil.
În susținerea apelului solicită proba cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului pentru următoarele considerente:
Cu privire la exercitarea autorității părintești, decizia instanței are un fundament logic, prin simplu fapt că reclamantul muncește 11 luni pe an în afară, iar exercitarea autorității părintești la comun nu ar fi benefică pentru minoră.
Referitor la modificarea programului de vizitare a minorei, arată că reclamantul nu l-a respectat nici pe cel stabilit de instanță și nu s-a opus ca acesta să aibă legături personale cu fiica sa, însă, în momentul de față, legătura dintre cei doi ar trebui să se facă progresiv, fără a avea un impact negativ asupra copilului.
Solicită aceleași probe ca și apelantul reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de apel tribunalul va admite apelul în limita a ceea ce urmează.
Potrivit art.397 Cod civil” după divorț autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel”. Așadar regula constă în exercitarea în comun a autorității părintești în cazul părinților separați aceasta presupunând luarea în comun a hotărârilor importante care privesc creșterea, educarea, învățarea și pregătirea profesională a copilului. Este tendința care se manifestă de foarte multe sisteme de drept din Europa și nu numai, pentru a veni în întâmpinarea interesului copilului de a fi crescut, îngrijit, ocrotit de ambii părinți.
Exercitarea autorității părintești exclusiv de unul dintre părinți constituie excepția pe care Codul civil o prevedea pentru protejarea interesului superior al copilului și poate fi dispusă de ori de câte ori există motive întemeiate care să justifice o altă măsură.
Printre aceste motive s-ar putea număra și o parte dintre cele prevăzute expres de art.507 C.pr.civ., cum ar fi punerea sub interdicție sau decăderea din drepturile părintești. În situația în care unul dintre aceste motive apare și în momentul divorțului părinților, atunci constituie motiv temeinic în sensul art.398 C.civil, motiv care va determina hotărârea instanței atribuirea a exercițiului exclusiv al autorității părintești părintelui care nu se află în imposibilitatea exprimării voinței.
Formularea art.398 Cod civil este una generală, în care nu există o enumerare limitativă a acestor motive, respectiv o prevedere temeinică care să determine interesul superior al copilului în sensul acordării exercițiului autorității părintești unuia singur dintre părinți.
Tribunalul apreciază că în speță nu există motiv temeinic care să determine interesul superior al copilului în sensul acordării exercițiului autorității părintești doar mamei copilului-intimata N. E., mai ales că ambii părinți se află pe aceiași poziție față de minoră fiind plecați în străinătate.
Din probatoriul administrat în cauză nu s-a dovedit că între cei doi ar exista relații foarte tensionate sau lipsă de colaborare între aceștia, de refuzul tatălui de a colabora cu mama fetiței, ceea ce ar împiedica luarea unor decizii importante și urgente cu privire la creșterea și educarea copilului.
Totodată nu s-a dovedit că apelantul reclamant ar fi consumator de alcool (acesta fiind conducător auto), este violent, are probleme din punct de vedere fizic sau a trecut la o altă religie, trăiește într-un cuplu homosexual, însă acestea pot fi considerate motive care să justifice exercitarea autorității părintești exclusiv de unul dintre părinți doar în măsura în care contravine interesului superior al copilului aducând atingeri grave creșterii, educării și pregătirii profesionale ale copilului.
Tribunalul consideră că dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul este recunoscut în considerarea interesului superior al copilului, iar realizarea în viitor al acestui drept, prin moduri specifice trebuie să concorde cu interesul superior al copilului.
Potrivit art.15 alin.1, lit.C: „În sensul prezentei legi, relațiile personale se pot realiza prin:
… c) găzduirea copilului, pe o perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul locuiește în mod obișnuit”.
Tribunalul, apreciază că având în vedere faptul că apelantul-reclamant este mai mult timp plecat din țară și că profilul său moral precum și starea fizică sunt motive temeinice care determină interesul superior al copilului în vârstă de aproape 5 ani în sensul că acesta să fie luat la domiciliul tatălui pe perioada lunii august din fiecare an dar și cu păstrarea în rest a programului de vizitare astfel cum a fost stabilit de instanța de fond.
Astfel fiind, în temeiul art.480 alin.2 C.pr.civ., tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată în sensul că va dispune ca autoritatea părintească cu privire la minora ADREEA E. născută la data de 07.08.2009 să se exercite în comun de către cei doi părinți, respectiv C. M. F. – tatăl și N. E. – mama.
Urmează a obliga pârâta N. E. să permită reclamantului C. M. F. să aibă legături personale cu fiica sa în sensul de a o lua pe aceasta la domiciliul său, după cum urmează: de două ori pe lună, respectiv prima și a treia săptămână, în zilele de sâmbătă și duminică, de la ora 10,00 dimineață sâmbătă și până duminică la ora 18,00, două zile cu ocazia sărbătorilor de Anul Nou și de Paști și o lună de zile pe perioada lunii august din fiecare an.
Urmează a menține celelalte dispoziții ale sentinței
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul declarat de apelantul reclamant C. M. F. împotriva sentinței civile nr.3308/21.11.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași pe care o schimbă în parte și rejudecând:
Dispune ca autoritatea părintească cu privire la minora ADREEA E. născută la data de 07.08.2009 să se exercite în comun de către cei doi părinți, respectiv C. M. F. – tatăl și N. E. – mama.
Obligă pârâta N. E. să permită reclamantului C. M. F. să aibă legături personale cu fiica sa în sensul de a o lua pe aceasta la domiciliul său, după cum urmează: de două ori pe lună, respectiv prima și a treia săptămână, în zilele de sâmbătă și duminică, de la ora 10,00 dimineață sâmbătă și până duminică la ora 18,00, două zile cu ocazia sărbătorilor de Anul Nou și de Paști și o lună de zile pe perioada lunii august din fiecare an.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2014
Președinte, T. E. | Judecător, G. S. | |
Grefier, I. V. |
J.fond E.D.E
Red.T.E.
Dact.I.V.
Ex.6/17.03.2014
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3156/2014.... → |
|---|
