Succesiune. Decizia nr. 588/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 588/2014 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 2506/269/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI - SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA nr. 588/2014
Ședința publică din 18.09.2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE- Ș. G. C.
JUDECĂTOR- I. C.
GREFIER - T. M.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanții-pârâți C. C.,D. D., D. R., M. C., C. M. și D. S. împotriva sentinței civile nr.863 pronunțată de Judecătoria Oltenița la data de 15.05.2014 în contradictoriu cu intimatul D. I. având ca obiect succesiune.
La apelul nominal efectuat în ședința publică s-au prezentat apelantele pârâte C. C., D. D., M. C. și C. M. personal și intimatul D. I. personal asistat de avocat Z. N., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, învederându-se instanței că a fost depusă la dosar o cerere de amânare a cauzei formulată de apărătorul apelanților-pârâți respectiv avocat T. S.-M., după care;
Avocat Z. N. având cuvântul pentru intimatul D. I., precizează că lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea pentru lipsă de apărare formulată în cauză.
Tribunalul având în vedere motivația cererii pentru lipsă de apărare formulată de apărătorul apelanților-pârâți respectiv avocat T. S.-M. cum și faptul că susținerile respective nu sunt probate prin înscrisuri, apreciază că aceasta nu este justificată considerent pentru care o respinge.
Apelanții prezenți și avocat N.Z. pentru intimatul D. I. având pe rând cuvântul învederează că nu mai au alte cereri de formulat și solicită judecarea apelului.
Tribunalul ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat sau excepții de invocat, declară dezbaterile închise, conform art.394 alin.1 Noul Cod de procedură civilă și acordă cuvântul părților pentru susținerea apelului.
Apelanții-pârâți având pe rând cuvântul, precizează că în afara de ce au spus la Judecătoria Oltenița nu mai au nimic nou de adăugat. Menționează că bătrânii s-au întreținut singuri iar în anul 1991-1992 când s-a mutat fratele lor D. I. ambii părinți decedase. Apreciază că în hotărârea dată, Judecătoria Oltenița nu s-a pronunțat pe prima parte a cererii lor și nici pe excepțiile de procedură. Solicită admiterea apelului.
Avocat Z. N. având cuvântul pentru intimatul D. I., solicită respingerea apelului formulat de apelanți ca neîntemeiat precizând că acesta este structurat pe două motive care conduce la două excepții. Prima ar fi prematuritatea depunerii acțiunii, excepție care este nefondată și în același timp, în contradicție cu dispozițiile art.2 alin.1 fin L.192/2006 privind medierea, motiv pentru care solicită respingerea acesteia. Cel de-al doilea motiv pentru care apelanții critică hotărârea are legătură cu excepția prescrierii dreptului de opțiune succesorală, însă, probatoriul administrat la instanța de fond a condus la admiterea acestei excepții din răspunsurile la interogatoriu al apelanților pârâți rezultând că aceștia nu și-au exprimat dorința de a-i moșteni pe părinți, nefăcând nici acte exprese de acceptare a moștenirii lor, nici acte tacite. Arată de asemenea că intimatul D. I. a îngrijit imobilul a plătit taxele și impozitele aferente, a îngrijit curtea și-a înmormântat părinții și le-a făcut obiceiurile creștinești astfel succesiunea a fost acceptată în mod tacit.Față de aceste considerente solicită respingerea apelului ca neîntemeiat. Cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza pronunțare iar în urma deliberării avute a pronunțat următoarea soluție.
TRIBUNALUL;
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Oltenița sub nr._ reclamantul D. I., domiciliat în ., a chemat în judecată pe pârâții C. C., domiciliată în municipiul București, ., ., sector 2, D. D., domiciliat în municipiul București, .. 31, .. 3, ., D. R., domiciliată în municipiul București, . 1918, nr. 39, .. 2, ., M. C. domiciliată în municipiul București, Calea Moșilor nr. 308, ..22, sect. 2, C. M. domiciliată în ., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:a) dezbaterea succesorală a moștenirii rămase de pe urma defunctului D. N.;b) dezbaterea succesorală a moștenirii rămase de pe urma defunctei D. I.; c) dezbaterea succesorală a moștenirii rămase de pe urma defunctului D. S.;d)dezbaterea succesorală a moștenirii rămase de pe urma defunctei P. Mița; e) să se ia act de faptul că înțelege să invoce excepția prescrierii dreptului de opțiune succesorală în privința pârâților, întemeiată pe dispozițiile art.700 cod civ., să se admită această excepție, să se constate că pârâții sunt străini de succesiune, întrucât nu au făcut acte de acceptare expresă sau tacită în raport de moștenirea defuncților D. N. și D. I., în termenul de 6 luni prevăzut de acest text de lege, ei devenind străini de succesiunea acestora; f) să se constate că reclamantul este singurul moștenitor care a acceptat în mod tacit moștenirea defuncților săi părinți. Solicită și cheltuieli de judecată.
In motivarea actiunii reclamantul arată următoarele:
I. Defuncții D. N. și D. I. sunt părinții, respectiv bunicii părtilor. Aceștia au avut cinci copii: D. I., C. C., D. D., D. S. și P. Mița. D. S. a decedat. El a fost căsătorit cu D. S. și au un copil, respectiv D. R.. P. Mița a decedat. Ea a fost căsătorită cu P. I. și au doi copii, respectiv M. C. și C. M..
II. Părinții lor D. N. și D. I. au locuit în imobilul din ., compus din construcție casă de locuit cu trei camere, bucătărie, hol și șopron, edificată în anul 1958, și terenul aferent acesteia, în suprafață de 2128 m.p., cu următoarele vecinătăți: la N - D. V., la E -P. C. M., la S - drum comunal, la V- C. Ș.. Terenul a aparținut defunctei sale mame D. I., dobândit în temeiul actului de vânzare nr. 2097 din anul 1937, iar construcția aflătoare pe acest teren a fost edificată de părinții lor D. N. și D. I., în timpul căsătoriei lor, prin contribuțiile lor materiale și financiare.
III. La data de 1 februarie 1990 a decedat tatăl lor D. N., cu ultimul domiciliu în .. De pe urma sa a rămas ca moștenire cota parte ideală de drept de 1/2 din construcția precizată mai sus. Restul cotei părți ideale de drept de 1/2 din această construcție aparține soției supraviețuitoare D. I..Moștenitorii lui D. I., în calitate de soție supraviețuitoare, copiii D. I., C. C., D. D. și nepoții D. R., C. M. și M. C..
IV. La data de 24 decembrie 1990 a decedat și mama lor D. I., cu ultimul domiciliu în .. De pe urma acestei defuncte au rămas ca moștenire următoarele bunuri imobile:cota parte ideală de drept de 5/8 din construcția menționată mai sus, precum și suprafața de teren intravilan de 2128 m.p., pe care se află această construcție. Moștenitorii săi sunt copiii D. I., C. C., D. D. și nepoții D. R., C. M. și M. C..
V. La data de 31 octombrie 1989, a decedat fratele lor D. S., cu ultimul domiciliu în municipiul București, ., nr. 39, ., sector 3. Acesta a fost căsătorit cu numita D. S.. Din căsătoria lor a rezultat pârâta D. R.. Moștenitorii acestui defunct sunt: D. S., în calitate de soție supraviețuitoare, și D. R., în calitate de fiică.
VI. La data de 8 iunie 2006 a decedat și P. Mița, cu ultim domiciliu în .. Aceasta a fost căsătorită cu numitul P. I.. P. I. a decedat înaintea soției sale P. Mița. Din căsătoria lor au rezultat pârâtele M. C. și C. M..Moștenitoarele defunctei P. Mița sunt: M. C. și C. M., în calitate de fiice.
VI. Precizează faptul că atât el precum și frații și surorile sale, s-au născut în acest imobil. După ce frații și surorile sale s-au căsătorit, au părăsit acest imobil și s-au stabilit în alte locuri. Reclamantul a rămas în continuare în acest imobil, iar după ce s-a căsătorit, a locuit în acest imobil și soția sa. Mai arată că împreună cu soția sa, i-a îngrijit pe părinții lor câtă vreme au fost în viață, iar după decesul lor, i-a înmormântat și le-a făcut toate cele necesare după datina creștinească ortodoxă. A cheltuit cu înmormântarea acestora câte 1500 RON pentru fiecare. De asemenea, a respectat rânduielile ulterioare înmormântării, respectiv pomenirile, în număr de 46, cheltuind în perioada 1991-2013, suma de 9200 lei cu acestea. A făcut acest lucru întrucât a considerat că este datoria lor, ei rămânând în imobilul părinților, să locuiască cu aceștia și să-i îngrijească. Niciunul dintre frații săi și niciuna dintre surorile sale nu au ridicat pretenții cu privire la moștenirea lăsată de părinții lor. De asemenea, niciunul dintre ei sau ele nu au făcut acte de acceptare a moștenirii, nici de acceptare expresă, nici de acceptare tacită. Acest lucru se explică prin aceea că toți au considerat că nu este cazul să facă așa ceva, apreciind că moștenirea părinților urmează să fie culeasă de copilul care a rămas în casă cu ei, respectiv de către reclamant. Atât în timpul vieții părinților săi, cât și după decesul acestora, a adus o . îmbunătățiri și adăugiri imobilului, a achitat taxele și impozitele aferente lui, a folosit bunurile din gospodărie. După decesul părinților săi, s-a înscris cu imobilul în evidențele primăriei, continuând să achite taxele și impozitele necesare.
A îndeplinit toate aceste lucruri având încredințarea că o face în calitate de proprietar al acestor bunuri, apreciind că ele i se cuvin ca moștenire de la părinții săi, în temeiul obiceiului locului care consideră că cel în drept a culege moștenirea părinților este copilul care rămâne în casa părintească cu părinții săi, le poartă grija și le îndeplinește rânduielile creștinești la decesul lor. În aceste condiții, arată că singurul care a efectuat acte de acceptare tacită a moștenirilor părinților săi, este reclamantul. Așa cum a arătat, frații și surorile sale nu și-au exprimat dorința de a moșteni pe părinți, nici în mod expres, nici în mod tacit, în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 cod civ.
Consecința atitudinii lor pasive este aceea a prescrierii dreptului lor de opțiune succesorală, ei devenind străin de succesiune.
În drept, a invocat dispozițiile art. 650 și urm. cod civ., art. 700 cod civ., precum și pe dispozițiile art. 447 cod civ.
In dovedirea acțiunii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și martori.
In termen legal, pârâții D. D. și M. C., au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii introductive fata de excepțiile care urmează sa le invoce in conformitate cu dispozițiile art.245 din Noul Cod de Procedura Civila si legea de punere in aplicare cu modificările aduse prin O.U.G. nr.4/2013, după cum urmează:
1.Un prim considerent pentru care a solicitat respingerea acțiunii îl reprezintă faptul ca, fata de acțiunea reclamantului D. I.,înțelege sa invoce excepția prematuritatii introducerii acțiunii introductive, raportat la faptul ca, reclamanta-parata din prezenta cauza nu a folosit procedura instituita de legea speciala, in speța, Legea 36/1995, lege ce privește activitatea notariala, lege speciala care deroga de la dreptul comun si care este obligatorie erga omnes mai cu seama ca reclamantul din prezenta cauza nu a făcut dovada ca ar fi solicitat Camerei Notarilor Publici o încheiere cu privire la verificarea evidentelor succesorale, in condițiile in care potrivit dispozițiilor art.193 alin.l si 2 din Noul Cod de Procedura Civila si legea de punere in aplicare cu modificările aduse prin O.U.G. nr.4/2013 "Sesizarea instanței se poate face numai dupa îndeplinirea unei proceduri prealabile, daca legea prevede in mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare in judecata."Cum reclamantul din prezenta cauza nu a îndeplinit procedura prealabila obligatorie erga omnes, respectiv sa prezinte o încheiere cu privire la verificarea evidentelor succesorale si cum dispozițiile art.193 alin.l din Noul Cod de Procedura Civila si legea de punere in aplicare cu modificările aduse prin O.U.G. nr.4/2013 prevăd faptul ca, " Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, daca legea prevede in mod expres aceasta.Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare in judecata.", va solicitam respingerea acțiunii introductive ca fiind prematur introdusa.
2. Al doilea considerent pentru care a solicitat respingerea acțiunii il reprezintă faptul ca, fata de acțiunea reclamantului D. I., înțelege sa invoce excepția informitătii si nulității acțiunii introductive astfel cum a fost formulata, întrucât reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor art.194 lit.a din Noul Cod de Procedura Civila si legea de punere in aplicare cu modificările aduse prin O.U.G. nr.4/2013 dispoziții obligatorii erga omnes, respectiv reclamantul nu a indicat in acțiunea introductiva codul numeric personal al paraților din prezenta cauza, motiv, pentru care si văzând dispozițiile art.194 lit.a din Noul Cod de Procedura Civila si legea de punere in aplicare cu modificările aduse prin O.U.G. nr.4/2013 dispoziții obligatorii erga omnes, solicită să se facă aplicarea dispozițiilor art.200 alin.3 din Noul Cod de Procedura Civila si legea de punere in aplicare cu modificările aduse prin O.U.G. nr.4/2013 si anularea cererii, aceasta neîndeplinind condițiile prevăzute de art.194 din Noul Cod de Procedura Civila si legea de punere in aplicare cu modificările aduse prin O.U.G. nr.4/2013 motiv pentru care aceasta cerere introductiva nu poate trece de filtrul stabilit de noul cod de procedura civila.
3. Al treilea considerent pentru care a solicitat respingerea acțiunii il reprezintă faptul ca, fata de acțiunea reclamantului D. I., înțelege sa invoce excepția insuficientei timbrări, respectiv excepția netimbrării acțiunii introductive, având in vedere dispozitiile art.197 din Noul Cod de Procedura Civila si legea de punere in aplicare cu modificările aduse prin O.U.G. nr.4/2013, coroborat cu dispozițiile art.33 alin.l din O.U.G. nr.80/2013, dispoziție potrivit căreia "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege."
In ipoteza in care reclamantul D. I.,nu a timbrat cererea introductiva, respectiv, a timbrat-o insuficient, solicita admiterea excepției astfel cum a fost formulata si să se facă aplicabilitatea dispozițiilor art.200 alin.3 din Noul Cod de Procedura Civila si legea de punere in aplicare cu modificările aduse prin O.U.G. nr.4/2013 cererea neîndeplinind condițiile de a trece prin filtru.
4. Al patrulea considerent pentru care solicita respingerea acțiunii il reprezintă faptul ca, fata de acțiunea reclamantului D. I., înțelege sa invoce excepția inadmisibilitatii acțiunii introductive având in vedere temeiul de drept substanțial indicat de reclamant, temei juridic care nu poate fi avut in vedere de instanța de judecata, motivat de faptul ca acest temei juridic este din codul civil din 1864 ( vechiul cod civil) ori din luna octombrie 2010 codul civil din anul 1864 a fost abrogat prin . noului cod civil, astfel ca, nu poate fi primita o cerere de chemare in judecata pe baza unor texte deja abrogate, si mai grav pentru semnatarul cererii introductive este ca are si calitatea de avocat, ceea ce presupune ca ar fi specialist in drept, astfel de "scăpări" nefiind permise.
Având in vedere modul de redactare a acțiunii introductive si lipsurile acestei cereri introductive a solicitat să se dispună aplicarea dispozițiilor art.200 alin.3 din Noul Cod de Procedura Civila si legea de punere in aplicare cu modificările aduse prin O.U.G. nr.4/2013 cererea neîndeplinind condițiile de a trece prin filtru.
In drept, a invocat dispozițiile art.205 din Noul Cod de Procedura Civila si legea de punere in aplicare cu modificările aduse prin O.U.G. nr.4/2013, art.193 alin.l si 2 din Noul Cod de Procedura Civila si legea de punere in aplicare cu modificările aduse prin O.U.G. nr.4/2013, art.194 lit.a din Noul Cod de Procedura Civila si legea de punere in aplicare cu modificările aduse prin OUG nr.4/2013, art.200 alin.3 din Noul Cod de Procedura Civila si legea de punere in aplicare cu modificările aduse prin OUG. nr.4/2013, art.197 din Noul Cod de Procedura Civila si legea de punere in aplicare cu modificările aduse prin OUG nr.4/2013, art.33 alin.l din OUG 80/ 2013, art.451 din Noul Cod de Procedura Civila si legea de punere in aplicare cu modificările aduse prin O.U.G. nr.4/2013.
Reclamantul D. I.,a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de către pârâții D. D. și M. C., pentru ca în urma probelor ce se vor administra să se înlăture ca nefondată apărarea pe care cei doi pârâți și-o fac pe calea întâmpinării lor.
Arată că niciuna dintre aceste excepții nu este întemeiată.
A.In ceea ce privește excepția prematurității introducerii acțiunii introductive din instanță, arată că într-adevăr, potrivit art.193 CPCN sesizarea instanței se face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile,a cărei dovadă se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Alineatul 3 al aceluiași text de lege precizează că reclamantul trebuie să depună la dosar o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidențelor succesorale.Nu reprezintă o omisiune din partea sa faptul că la dosarul cauzei nu se regăsește această încheiere. Arată că este o persoană în vârstă și suferă de mai multe boli care îl împiedică să se deplaseze de la domiciliu. De aceea, a rugat-o pe soția sa să-l ajute în rezolvarea moștenirilor rămase de pe urma părinților săi. La data de 15 iunie 2013, cu ocazia venirii în . de la Oltenița, în exercitarea atribuțiilor sale, soția sa a solicitat acestuia încheierea respectivă. Notarul a sfătuit-o să vină la sediul notariatului pentru a solicita și obține această încheiere. La data de 12 iulie 2013, aceasta s-a prezentat la sediul notariatului din Oltenița în acest scop. In prealabil, a consultat un avocat, care i-a dat o notiță pe o coală de hârtie în care se specifica ce anume act trebuia să-i ceară notarului. O persoană care făcea parte din personalul auxiliar al notariatului i-a vorbit foarte urât, a împiedicat-o să ia legătura cu notarul, a intrat în biroul notarului și, după câteva minute, s-a întors și i-a cerut soției sale să părăsească sediul notariatului, spunându-i, în același timp, că nu-i trebuie asemenea act. Soția sa a insistat pentru obținerea actului, motiv pentru care persoana în cauză a dat-o afară din sediul notariatului.
Fila cu notația avocatului a rămas asupra angajatei notariatului. Acest lucru l-a determinat să creadă că notariatul va proceda la emiterea actului solicitat de către reclamant. Astfel, a rămas să aștepte acest act interesându-se aproape zilnic la oficiul poștal dacă i-a fost transmis. In cele din urmă, s-a hotărât să pornească procesul fără el și să solicite instanței de judecată să-1 ceară prin adresă oficială. Dovedește realitatea celor relatate, cu martorii care s-au aflat de față în notariat și au perceput în mod direct atare situație. Arată că nu se face vinovat de nedepunerea actului în discuție, așa încât nu se cuvine să suporte consecințele unei situați pe care nu el a creat-o. Împotriva acestei excepții a prematurității introducerii cererii de chemare în judecată, înțelege să solicite proba cu martori pentru a dovedi cele arătate mai sus și a solicita respingerea acestei excepții.
B. In ceea ce privește excepția informității și nulității acțiunii introductive, arată că această excepție este întemeiată pe dispozițiile art. 194 NCPC. Potrivit acestui text de lege, printre alte cerințe, este prevăzută și cea a indicării codului numeric personal al părților procesului. Pârâții fac uz de dispozițiile acestui text de lege, însă îl folosesc trunchiat, respectiv numai cu partea lui care le este favorabilă. Este adevărat că reclamantul trebuie să precizeze în cererea sa de chemare în judecată codul numeric personal al tuturor părților procesului. Acest același text de lege precizează că această obligație va fi îndeplinită în măsura în care codurile numerice personale ale pârâților îi sunt cunoscute reclamantului. Având în vedere relațiile încordate dintre reclamant și pârâți, nu a putut obține din partea acestora actele lor de stare civilă. Deși a insistat ca ele să îi fie transmise, pârâții au refuzat în mod sistematic să i le pună la dispoziție. Așa se face că la dosar se regăsesc numai actele sale de stare civilă și ale defuncților săi părinți. Nici în cazul acesta nu este vorba despre o omisiune din partea sa și cu atât mai puțin o culpă. Dacă pârâții i-ar fi prezentat actele de stare civilă, cu siguranță că ar fi inserat în cuprinsul cererii sale de chemare în judecată și codurile numerice personale ale pârâților.
Pe de altă parte, potrivit art.200 alin. 2 NCPC, când cererea nu îndeplinește cerințele de formă, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menținea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse. O asemenea cerere nu i-a fost comunicată până în acest moment. În condițiile în care ea îi va fi comunicată, iar pârâții îi vor transmite actele lor de stare civilă, va asana această lacună a cererii sale de chemare în judecată.
C. în ceea ce privește excepția insuficientei timbrări, respectiv excepția netimbrării acțiunii introductive de instanță, arată că în cuprinsul acestei excepții există o contradicție. Pârâții au invocat insuficienta timbrare, dar și de netimbrarea acțiunii sale introductive din instanță. Acestea sunt două situații distincte. Ori acțiunea este insuficient timbrată, ori nu este timbrată deloc. Pârâții invocă ambele situații, deși ele se contrazic reciproc. Arată că a timbrat cererea de chemarea în judecată potrivit OUG nr. 80/2013, așa cum se prevede în art. 31 alin. 3.
A avut în vedere valoarea impozabilă a bunurilor imobile, conform certificatului de atestare fiscală nr.406 din 26.06.2013 din care rezultă că valoarea de impozitare a bunurilor în litigiu este de 15.362 lei. Pe de altă parte, arată că bunurile imobile ce fac obiectul prezentului proces, sunt bunuri modeste, de valoare mică. Casa de locuit este edificată din pământ bătut și compusă din trei camere, o bucătărie, un hol și un șopron. Construcția este foarte veche și se află în grad avansat de uzură. Pe de altă parte, terenul pe care se află această construcție, se găsește pe uliță, într-o zonă marginală a comunei Mănăstirea, fără niciun fel de atractivitate pentru eventualii cumpărători. Faptul că imobilul este unul modest, rezultă și din valoarea de impozitare cu care apare înscris în evidențele Primăriei Mănăstirea. Consideră că cerința timbrării cererii sale de chemare în judecată a fost îndeplinită în mod legal. Pentru aceste motive, a solicitat respingerea acestei excepții.
D. În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii introductive având în vedere temeiul de drept substanțial indicat de către reclamant, arată că pârâții au susținut în mod greșit că temeiul juridic al cererii sale de chemare în judecată îl reprezintă vechiul cod civil. Susținerea este neîntemeiată.
Potrivit Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind codul civil, art. 91, „moștenirile deschise înainte de . Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschideri moștenirii."
Potrivit art. 954 alin.1, moștenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia.
Prin coroborarea celor două texte de lege menționate rezultă faptul că moștenirile ce fac obiectul prezentului proces, urmează a fi diriguite de vechiul cod civil, întrucât defuncții au decedat înainte de . noului cod civil.
În mod corect a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile codului civil vechi, întrucât aceasta este legea aplicabilă în cazul de față.
Față de aceste motive, solicită respingerea acestei ultime excepții.
In drept,a invocat răspunsul la întâmpinare pe dispozițiile art. 201 alin. 2 CPCN, precum și pe dispozițiile art. 447 CPCN.
Prin sentința civilă nr.863 pronunțată la data de 15.05.2014 Judecătoria Oltenița a admite acțiunea formulată de reclamantul D. I. domiciliat în . împotriva pârâților C. C., domiciliată în mun. București,., ., ., sector 2, D. D., domiciliat în mun. București, ..31, ., ., D. R., domiciliată în mun. București,., nr.39, ., ., M. C., domiciliată în mun. București, Calea Moșilor, nr. 308, ..8, . și C. M.,domiciliată în . și pârâta introdusă în cauză D. S. domiciliată în mun. București, ..39, ..2, ..
A constatat deschisă succesiunea defunctului D. N. decedat la data de 01 februarie 1990, cu ultimul domiciliu în ..
A constatat că masa succesorală lăsată de defunct se compune din cota parte indiviză de ½ din imobilul situat în ., compus din casă de locuit formată din 3 camere, 1 bucătărie, 1 hol, 1 șopron și din terenul intravilan în suprafață de 2128 m.p.(din măsurători 2137 m.p.), învecinat la N-D. V., la E-P. C. M., la S-drum comunal, la V-C. Ș..
Restul cotei părți indivize de ½ din imobil aparține soției supraviețuitoare D. I..
A constatat că moștenitorii defunctului sunt: D. I. în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de 2/8 din masa succesorală și D. I. în calitate de fiu cu o cotă de 6/8 din masa succesorală (acceptanți ai moștenirii).
A constatat deschisă succesiunea defunctei D. I. decedată la data de 24 decembrie 1990, cu ultimul domiciliu în ..
A constatat că masa succesorală lăsată de defunctă se compune din cota parte indiviză de 5/8 din imobilul situat în ., (din care 1/8 reprezintă dreptul său propriu de moștenire de pe urma defunctului ei soț, iar cota de 4/8 reprezintă contribuția sa la dobândirea bunului comun).
A constatat că reclamantul D. I. este unicul moștenitor al defunctei, în calitate de fiu, ce a acceptat succesiunea.
A constatat deschisă succesiunea defunctului D. S. decedat la data de 31 octombrie 1989, cu ultimul domiciliu în mun. București, ., nr.39, ..2, ..
A constatat că moștenitoarele legale ale defunctului sunt pârâtele D. S., în calitate de soție supraviețuitoare și D. R., în calitate de fiică.
A constatat deschisă succesiunea defunctei P. Mița, decedată la data de 08 iunie 2006, cu ultimul domiciliu în ..
A constatat că moștenitoarele legale ale defunctei sunt pârâtele M. C. și C. M., în calitate de fiice.
A admis excepția neexercitării dreptului la opțiune succesorală de pe urma defuncților D. N. și D. I. de către pârâți sau autorii acestora în termenul de 6 luni prevăzut de art.700 cod civil de la 1864.
A constatat că pârâții sunt străini de succesiunea defuncților D. N. și D. I..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că D. N. și D. I.,au fost soți și au decedat în anul 1990. Ei, au dobândit împreună în cote de ½ pentru fiecare, un imobil casă de locuit formată din 3 camere, 1 bucătărie, 1 hol, 1 șopron și terenul intravilan aferent în suprafață de 2128 m.p. (din măsurători 2137 m.p.) situat în ., conform actului de vânzare – cumpărare nr. 2097/1937.
Din căsătoria celor doi soți,au rezultat 5 copii: D. I., C. C.,D. D., D. S. și P. Mița. La data de 31 octombrie 1989 a decedat D. S. iar la 8 iunie 2006 a decedat P. Mița.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că succesiunea celor 4 defuncți nu a fost dezbătută pe cale notarială.
Cum potrivit art. 651 VCC „Succesiunile se deschid prin moarte, „instanța urmează a admite acțiunea formulată și a constata deschisă succesiunea celor 4 defuncți și moștenitorii lor legali.” Conform art.1 din Lg.319/1944 și art.669 VCC moștenitorii legali ai defunctului D. S. sunt D. S. în calitate de soție supraviețuitoare și D. R. în calitate de fiică.
In temeiul art. 669 VCC moștenitoarele legale ale defunctei P. Mița sunt cele 2 fiice ale sale, M. C. și C. M..
Instanța de fond a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului D. N.,decedat la data de 1 februarie 1990 cu ultimul domiciliu în ., se compune din cota parte indiviză de ½ din imobilul situat în ., dobândit în timpul căsătoriei. Restul cotei de ½ din imobil aparține conf. art. 30 C. fam. soției supraviețuitoare D. I..
Conf. art. 1 din Lg. nr. 319/1944, și art. 669 C.civil, moștenitorii săi legali sunt D. I. cu o cotă de 2/8 din masa succesorală și D. I. cu o cotă de 6/8 din masa succesorală, ce au acceptat în mod tacit succesiunea prin preluare de bunuri.
Defuncta D. I. a locuit în imobil până la deces iar reclamantul a locuit din anul 1991 până în prezent .
Masa succesorală rămasă de pe urma defunctei D. I. se compune din cota de 5/8 din imobilul situat în . (din care 1/8 reprezintă dreptul său propriu de moștenire de pe urma defunctului ei soț D. N. iar 4/8 contribuția sa la dobândirea bunurilor comune conform art. 30 C. fam.).
Instanța de fond a admis excepția neexercitării dreptului la opțiune succesorală în termenul de 6 luni prev. de art. 700 VCC de pe urma defuncților D. N. și D. I. de către pârâți ca întemeiată, având în vedere că din probele de la dosar, rezultă că D. I. s-a stabilit în locuința părinților săi în anul 1990, după ce a ieșit la pensie cu acordul fraților săi care au susținut că nu au nici o pretenție. Reclamantul i-a îngrijit pe părinți când trăiau, iar ulterior, după decesul lor, le-a făcut pomenirile în spiritul tradițiilor creștinești.
Reclamantul a fost înscris în evidențele primăriei, achitând impozitele și taxele aferente imobilului. Mai mult, reclamantul a adus și o . îmbunătățiri imobilului.
In cadrul interogatoriului luat, pârâții au recunoscut că nu au preluat nici un bun din moștenirea părintească și că reclamantul a preluat tacit toate bunurile ce au aparținut defuncților D. N. și D. I.. Nu s-a făcut dovada că pârâții sau autorii acestora au acceptat expres moștenirea celor 2 defuncți.
Pe cale de consecință, instanța a constatat că unicul moștenitor dintre copiii defuncților acceptanți al moștenirii defuncților este D. I., iar pârâții sunt străini de succesiune prin neacceptare. Așadar, acestuia îi revine întreaga masă succesorală lăsată de defuncții D. N. și D. I..
Împotriva aceste sentințe, au declarat apel, în termen legal, apelanții C. C., D. D., D. R., M. C., C. M. și D. S. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza următoarelor considerente.
Se arată de către apelantele-pârâte că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică în condițiile în care nu a luat în considerare excepția prematurității introducerii acțiunii introductive invocată de apelanți prin întâmpinare prin raportare la faptul ca, intimatul D. I. din prezenta cauza nu a folosit procedura instituita de dispozițiile Legii nr.192/2006 privind medierea, deși începând cu data de 01.08.2013 aceasta procedura a devenit obligatorie erga omnes, intimatul D. I. având obligația de anexa cererii introductive dovezi, respectiv procesul-verbal de informare fără de care de la data de 01.08.2013 nu se mai poate introduce vreo acțiune introductiva sub sancțiunea prevăzuta de dispozițiile art.200 alin.3 din Noul Cod de Procedura Civila si legea de punere in aplicare cu modificările aduse prin O.U.G. nr.4/2013. Instanța de fond a nesocotit o dispoziție imperativa si obligatorie erga omnes, iar simpla respingere a excepției invocate cu motivarea puerila potrivit căreia nu s-a pus prin rezoluție sa facă dovada parcurgerii procedurii prealabile nu echivalează decât cu lipsa de cercetare a fondului pricinii in raport de excepția invocată.
Se mai arată de apelantele-pârâte că soluția instanței de fond,în speța,Judecătoria Oltenița este netemeinica si nelegală, sub aspectul sancționării apelanților din prezenta cauza cu sancțiunea prevăzuta de dispozițiile art.700 Cod Civil de la 1864, in condițiile in care pentru respectarea securității raporturilor juridice instanța de fond. in speța, Judecătoria Oltenița trebuia sa sancționeze similar si pe intimatul D. I. cu aceeași sancțiune prevăzuta de dispozițiile art.700 Cod Civil de la 1864, întrucât din probatoriile administrate in cauza rezulta fără de tăgada faptul că, apelanți au acceptat tacit succesiunea la fel ca si intimatul, la dosarul cauzei neexistând dovada dezbaterii succesiunii în mod expres de către niciuna din părțile litigante.
Față de motivele de apel invocate, apelantele solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și reținând cauza pentru evocarea fondului conform dispozițiilor art.480 alin.3 din Noul Cod de Procedura Civila si legea de punere in aplicare cu modificările aduse prin O.U.G nr.4/2013, anularea hotărârii atacate,respingerea acțiunii intimatului ca neîntemeiată, sau să se dispună constatarea deschiderii succesiunii si față de pârâții din prezenta cauza, constatând ca in cauza au vocație succesorală și au acceptat tacit succesiunea, în consecința solicitând înlăturarea ca neîntemeiată a excepției neexercitării dreptului la opțiune succesorala de pe urma defuncților D. N. si D. I., admisă de instanță și întemeiată pe dispozițiile art.700 Cod Civil de la 1864, solicitând să se dispună aplicarea aceleași sancțiuni si față de intimatul din prezenta cauza, având in vedere respectarea securității raporturilor juridice.
În drept au invocat dispozițiile art. 466 N.C.pr.civilă și legea de punere în aplicare cu modificările aduse prin OUG 4/2013, art. 480 alin.2 și 3 N.C.pr.civilă.
Intimatul-reclamant D. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, având în vedere că sunt neîntemeiate criticile formulate de apelantele-pârâte arătând că procedura informării nu este de natura procedurilor de care face vorbire art. 193 alin.1 C.pr.civilă și nu are natura de procedură prealabilă.
Procedura prealabilă a informării se poate îndeplini atât înainte de depunerea cererii de chemare în judecată, cât și după acest moment în tot cursul procesului. Iar dovada îndeplinii ei se poate depune la dosarul cauzei atât odată cu depunerea cererii de chemare în judecată, cât și după acest moment până la încheierea procesului. La dosarul cauzei, au fost depuse dovezile de îndeplinire aprocedurii de informare pentru toate părțile procesului, respectiv procesele verbale, din care rezultă faptul că părțile procesului au fost invitate la procedura de informare și nu au înțeles să se prezinte.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului de opțiune succesorală în privința pârâților întemeiată pe dispozițiile art. 700 C.civil, intimatul reclamant arată că, instanța de fond, în mod corect a admis excepția și a constatat că intimatul este unicul moștenitor al autorilor iar apelanții sunt străini de moștenire prin neacceptare în raport de probatoriile administrate în cauză.
Instanța de judecată a procedat la administrarea probei cu interogatoriu. Concluzia care se desprinde din răspunsurile la interogatoriu ale pârâților este aceea că ei nu și-au exprimat dorința să moștenească pe părinți, nefăcând nici acte exprese de acceptare a moștenirii lor, nici acte tacite.
Înscrisurile depuse la dosar dovedesc că intimatul reclamant a preluat în stăpânire imobilul în litigiu, s-a înscris cu el în evidențele primăriei și a achitat taxele și impozitele aferente, fiind cunoscut ca proprietar în comună și netulburat în folosința acestui imobil.
Martorii audiați în cauză au declarat că intimatul reclamant a rămas în casă cu părinții, i-a îngrijit, i-a înmormântat și le-a făcut toate rânduielile creștinești, toate cheltuielile fiind suportate de acesta. Aceeași martori au declarat că pârâții au avut o atitudine de indiferență față de moștenirea părinților lor, declarând expres că nu doresc să primească această moștenire, neînțelegând să facă cheltuială pentru o casă care stă să cadă. Au mai declarat martorii că pârâții nu au luat nici un bun de moștenire, ci toate bunurile au rămas în deținerea intimatului. S-a făcut și dovada faptului că intimatul a procedat la o . îmbunătățiri și adăugiri la imobilul în litigiu, suportând în exclusivitate cheltuielile reclamate de apelante.
Din actele materiale arătate,rezultă indubitabil voința intimatului reclamant de a moșteni pe părinți,astfel că este unicul moștenitor acceptant, acceptând în mod tacit moștenirea părinților.
Față de cele expuse, intimatul-reclamant, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat.
În drept, a invocat dispozițiile art. 471 alin. 5 și art. 447 N.C.pr.civilă .
Apelantele-pârâte au formulat răspuns la întâmpinare arătând că sunt neîntemeiate apărările formulate de intimatul reclamant, pentru motivele expuse pe larg în cererea de apel.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, tribunalul constată nefondat apelul pentru următoarele considerente:
Apelantele-pârâte C. C., D. D., D. R., M. C., C. M. și D. S. au criticat sentința instanței de fond sub aspectul modului de soluționare a excepției prematurității introducerii acțiunii introductive, invocată de apelante prin întâmpinare și a excepției prescrierii dreptului de opțiune succesorală invocată de intimatul-reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Cât privește excepția prematurității introducerii acțiunii introductive apelantele-pârâte au criticat sentința instanței de fond pentru netemeinicie arătând că în mod greșit instanța de fond a respins excepția cu motivarea că nu s-a pus în vedere intimatului-reclamant să facă dovada parcurgerii procedurii prealabile deși începând cu data de 01.08.2013 procedura instituită de dispozițiile Lg.192/2006 privind medierea a devenit obligatorie erga omnes, intimatul D. I. având obligația de a anexa cererii introductive dovezi, respectiv procesul-verbal de informare sub sancțiunea prvăzută de art. 200 alin.3 C.pr.civilă și legea de punere în aplicare cu modificările aduce prin OUG 4/2013, care prevăd obligativitatea procedurii prealabile.
Criticile formulate în apel sunt nefondate având în vedere că procedura informării prevăzută de art. 2 alin.1 din L. 192/2006 nu are natură de procedură prealabilă.
Potrivit art.193 C.pr.civilă sesizarea instanței se face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile dacă legea prevede în mod expres aceasta și precizează că dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Conform alin.3 al aceluiași text de lege la sesizarea instanței cu dezbaterea procedurii succesorale reclamantul trebuie să depună la dosar o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidențelor succesorale prevăzute de Codul civil.
Din interpretarea textelor de lege enunțate, rezultă că în cazul litigiilor având ca obiect dezbaterea succesorală, procedura prealabilă sesizării instanței constă în anexarea la cererea de chemare în judecată a încheierii emisă de notarul public cu privire la verificarea evidențelor succesorale prevăzute de C.civil și nu a procedurii informării prevăzută de art. 2 alin.1 din L. 192/2006.
Procedura informării prevăzute de art.2 alin.1 din L.192/2006 nu are natură de procedură prealabilă din moment ce textul de lege menționat precizează că „dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanșarea unui proces în fața instanțelor competente, în vederea soluționării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, precum și în j alte materii, în condițiile prevăzute de lege."
Ca atare, în mod corect instanța de fond a respins excepția prematurității introducerii acțiunii introductive având în vedere că procedura informării nu are natură de procedură prealabilă în cazul litigiilor având ca obiect dezbatere succesorală, art.193 alin.3 C.pr.civilă stipulând obligativitatea anexării la cererea de chemare în judecată, în cazul unor astfel de litigii, a încheierii emise de notarul public.
Referitor la excepția prescrierii dreptului de opțiune succesorală, apelantele-pârâte au criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit a respins excepția cu motivarea că pârâții sau autorii acestora nu au făcut dovada că au acceptat expres moștenirea celor doi defuncți, în situația în care apelantele-pârâte au acceptat tacit succesiunea la fel ca și intimatul, la dosarul cauzei neexistând dovada dezbaterii succesiunii în mod expres de către nici una din părți.
Sub acest aspect, criticile formulate în apel sunt nefondate, deoarece nici unul dintre apelanții-pârâți nu au acceptat succesiunea celor doi defuncți.
Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că apelantele-pârâte nu au făcut nici un demers pentru acceptarea succesiunii, nu au preluat nici un bun din bunurile rămase de pe urma celor doi autori cu excepția intimatului-reclamant D. I. care în anul 1990 s-a stabilit în locuința părinților și a preluat tacit bunurile moștenirii.
De altfel, chiar apelantele-pârâte la răspunsul la interogatoriu, recunosc că nu au preluat nici un bun din moștenirea părintească și că intimatul reclamant a preluat tacit toate bunurile ce au aparținut defuncților D. N. și D. I..
Martorii audiați în cauză au declarat că intimatul reclamant s-a stabilit în locuința părinților în anul 1990, după ce a ieșit la pensie, că acesta i-a îngrijit,i-a înmormântat și le-a făcut toate rânduielile creștinești.
Aceeași martori au declarat că intimatul reclamant a făcut îmbunătățiri și adăugiri la imobil. Înscrisurile depuse la dosar atestă faptul că intimatul a preluat imobilul în stăpânire s-a înscris în evidențele primăriei cu el și a achitat toate taxele și impozitele aferente.
Întreg probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că apelantele-pârâte nu au acceptat succesiunea, prin efectuarea unor acte care să echivaleze cu acceptarea tacită.
Din actele materiale săvârșite de intimatul reclamant respectiv, preluarea și îngrijirea bunurilor de moștenire, plata taxelor și impozitelor aferente, amenajarea imobilului, rezultă că singurul moștenitor care a acceptat succesiunea de pe urma celor doi defuncți,prin acte de acceptare tacită este intimatul reclamant.
Ca atare, în mod corect a reținut instanța de fond că apelantele pârâte nu au făcut dovada că au acceptat expres moștenirea celor doi defuncți.
Pentru considerentele arătate, tribunalul în baza art.480 (1) C.pr.civilă urmează a respinge apelul declarat de apelantele-pârâte C. C., D. D., D. R., M. C., C. M. și D. S. împotriva sentinței civile nr. 863 pronunțată de Judecătoria Oltenița la data de 15.05.2014.
Urmează a obliga apelantele-pârâte către intimatul D. I. la plata sumei de 3000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantele-pârâte C. C., D. D., D. R., M. C., C. M. și D. S. împotriva sentinței civile nr. 863 pronunțată de Judecătoria Oltenița la data de 15.05.2014.
Obligă apelantele-pârâte către intimatul D. I. la plata sumei de 3000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 18.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Ș. G. I. C.
GREFIER
T. M.
Red. IC/dact.TM
Jud. fond. M. E.
Ex. 9/15.10.2014
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 1042/2014.... → |
|---|
