Succesiune. Sentința nr. 2109/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2109/2014 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 2130/269/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 558/2014
Ședința publică de la 15 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I.
Judecător G. C. Ș.
Grefier M. I.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul reclamant M. V. împotriva sentinței civile nr. 2109/25.11.2013 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți S. E., S. M., M. T., M. S., M. J., M. N., M. E., M. A., R. C., I. L., M. C.-A., M. M.-A. și L. M., având ca obiect succesiune.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.09.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 15.09.2014.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată Judecătoria Oltenița sub nr._ reclamantul M. V. domiciliat in .. Călărași, a chemat în judecată pe parații S. E. domiciliată în .; S. M. domiciliată in .; M. T. domiciliată in .. Călărași; M. S. domiciliat in București, .,., .; M. J. domiciliată in București, ., ., .; M. N. domiciliată in București, .. 15, ., .; M. M. A. domiciliată in București, .. 15, .; M. E. domiciliată in București, .. 15, .; M. A. domiciliat in .; R. CONSTANTA domiciliată in Oltenița, ., .; I. L. domiciliată in Oltenița, .. ., .; M. C. A. domiciliat in Oltenița, ., ., ., jud. Călărași și M. E. domiciliată in Oltenița, ., ., ., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate deschisa succesiunea de pe urma defunctului C. P. decedat la data de 08.03.1954 cu ultimul domiciliu in .; să se constate ca parații sunt străini de moștenirea defunctului prin neacceptarea succesiunii in termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 C.civ; să se constate ca unicul moștenitor de pe urma acestui defunct este defunctul M. G., singurul succesibil cu vocație succesorala acceptant al moștenirii după defunctul C. P.. Moștenitorul defunctului M. G. este reclamantul, căruia, in aceasta calitate, ii revine masa succesorala compusa din suma de 389.762,19 lei stabilită prin Hotărârea nr. 3074/05.12.2008, emisa de Comisia pentru aplicarea legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București si validata prin decizia nr. 344/24.02.2010 de către ANRP
A solicitat obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea acțiunii, reclamantul arată că, bunicul, respectiv străbunicul lor a decedat la data de 08.03.1954. Acesta a avut 5 copii, respectiv: 1. M. A. decedat la data de 22.08.1994; 2. M. G. decedat la data de 28.08 1996; 3. M. M. decedat la data de 06.10.1990; 4. M. D. decedat; 5. M. EPAMINONDE decedat la data de 14.08.1992.
1. M. A. a avut doi copii: M. V. SI S. M. si M. T. in calitate de soție supraviețuitoare.
2. M. G. a lăsat testament autentificat sub nr. 5834/18.12.1990 de către notariatul de Stat Local Oltenița întreaga sa avere mobile si imobila reclamantului M. V..
Conform certificatului de moștenitor nr. 594/11.09.1997 eliberat de BNP Oltenița, ca urmare a dezbaterii succesiunii de pe urma defunctului M. G., reclamantului M. V., in calitate de legatar universal in baza testamentului, ii revine întreaga masa succesorala.
3. M. M. a avut 4 copii, respectiv paratele: R. CONSTANTA, I. L., L. M., M. N. (decedat) care are un fiu pe M. C. A. si soție supraviețuitoare pe M. E..
4. M. D. a avut un singur fiu - M. S.
5. M. EPAMINONDE a avut 4 copii, respectiv S. E.; M. J.; M. A. și M. I. decedat la data de 07.05.2005, având doua fiice M. N. si M. M. A. si soția supraviețuitoare M. E..
După urma defunctului C. P. nu s-a făcut dezbaterea succesorala, deoarece copiii acestuia nu s-au înțeles in fata notarului, iar conform încheierii de îndrumare la proces emisa de Notariatul de stat Raional Oltenița in dosarul nr. 287/1959 din data de 11.06.1959, aceștia au fost îndrumați la instanța de judecata, însă niciunul dintre fii nu s-a adresat instanței de judecata in vederea dezbaterii succesiunii.
Masa succesorala formata din teren si bunuri mobile a fost lăsata de defunctul C. P. fiului sau M. G., conform testamentului autentificat sub nr. 211/112 din 03.03.1959 de către Notariatul Raional Oltenița.
M. G. este singurul dintre fii săi care a acceptat moștenirea de pe urma defunctului său tată.
M. G. a locuit efectiv în casa lăsată prin testament și și-a însușit calitatea de moștenitor. Acesta a suportat cheltuielile și s-a ocupat de înmormântare și de toate celelalte pomeni.
Niciunul dintre ceilalți fii nu a acceptat moștenirea în termenul de 6 luni prevăzut de lege pentru ca succesibilul să-și manifeste opțiunea succesorală.
In atare situație singurul moștenitor al defunctului C. P. este M. G..
M. G. i-a lăsat reclamantului testamentul autentificat sub nr. 5834/18.12.1990 de către Notariatul de Stat Oltenița in baza căruia a fost eliberat certificatul de moștenitor nr. 594/11.09.1997 si potrivit cu care, in calitate de legatar universal ii revine întreaga masa succesorala.
Rezultă astfel ca parații cat si autorii acestora nu au făcut acte de acceptare tacita sau expresa a moștenirii de pe urma defunctului C. P..
Aceștia nu au calitatea de moștenitori ai defunctului si nu pot beneficia de compensații bănești stabilite de Legea nr. 9/1998, fiind trecuți din eroare in hotărârea Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 9/1998 si in decizia de validare emisa de A.N.R.P.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 9/1998, de prevederile acestei legi beneficiază si cetățenii romani moștenitori legali ai foștilor proprietari.
Așa cum a arătat, parații nu pot dovedi calitatea de moștenitori ai defunctului C. P., motiv pentru care solicita admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Defunctul C. P. face parte dintre cetățenii care au abandonat in anul 1940 pe teritoriul statului bulgar, bunurile pe care le deținea, ca urmare a Tratatului încheiat la C. la data de 7.09.1940.
Ca urmare a apariției legii nr. 9/1998 a solicitat compensații pentru bunurile abandonate de C. P. in Bulgaria, fiind emisa Hotărârea nr. 3074/05.12.2008 de către Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
Pentru obținerea acestor drepturi s-a adresat cu cerere Comisiei si a formulat cereri si acțiuni in justiției:
- dosarul nr._ al Tribunalului Călărași in care s-a pronunțat sentința civila nr. 364/23.02.2010 prin care parata ANRP a fost obligată sa analizeze hotărârea Comisiei Municipiului București si sa emită Decizia de validare, anterior introducerii cererii s-a adresat cu memoriu înregistrat sub nr. 874/RB/27.01.2010 la ANRP.
Sentința a fost investita cu formula executorie si depusă la ANRP in vederea executării.
Reclamantul arată că a fost nevoit sa acționeze din nou in judecata ANRP in cauza ce a constituit obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Călărași, in sensul aplicării sancțiunii cu amenda a conducătorului ANRP, deoarece nu a executat dispozițiile titlului executoriu. In timpul procesului, parata ANRP a emis decizia de validare. Astfel a intrat in posesia Deciziei nr. 344/24.02.2010 in urma demersurilor făcute după cum a arătat mai sus.
In drept, a invocat art. 194 C. pr.civ., art. 7 alin. 7 și art. 10 din Lg. nr. 9/1998, art. 700 din vechiul C. civil.
În termen legal, pârâții M. A., R. C., și I. L., au formulat întâmpinare la acțiunea principală introdusă de către reclamantul M. V., și au solicitat să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se dispună respingerea acestei acțiuni. Solicită și cheltuieli de judecată.
In motivarea întâmpinării arată că prin această acțiune principală, reclamantul a solicitat să se dispună dezbaterea succesorală a moștenirii rămase de pe urma defunctului C. P., decedat la data 8 martie 1959. El uzitează de dispozițiile art. 700 din fostul cod civil, susținând că ei nu au acceptat succesiunea în termenul legal de 6 luni de la data morții autorului lor, întemeiat pe această idee, el susține că ei nu aveau calitatea de moștenitori ai defunctului C. P., ceea ce ar avea drept consecință neculegerea de către ei moștenirii autorului lor.
De asemenea, el pretinde că unicul moștenitor al defunctului C. P. este M. G..
M. G. nu este tatăl reclamantului. Întemeindu-se pe această rudenie, reclamantul pretinde că i se cuvine masa succesorală rămasă de pe urma defunctului C. P., compusă din suma de 389.762,19 lei, reprezentând compensații acordate în temeiul Legii nr. 9/199S.
II. Susținerile reclamantului nu sunt întemeiate. Situația de fapt reală este cu totul alta:
A. Toți moștenitorii defunctului C. P. și-au manifestat dorința de a-l moșteni. Astfel:
1. Actele materiale care arată această manifestare de voință sunt demersurile efectuate de către ei la primărie și la celelalte instituții în drept, pentru a se pregăti documentația succesorală.
2. De asemenea, prezentarea acestora la notariat cu această documentație întocmită, arată, fără putință de tăgadă, faptul că aceștia au dorit să accepte în mod expres succesiunea la notariat.
3. faptul ca moștenitorii nu s-au înțeles la notariat în privința succesiunilor și au fost îndrumați de către notar la instanța de judecată, nu este de natură să le anuleze voința de a moșteni și nici să conducă la concluzia că ar fi renunțat la a-și manifesta voința de a accepta succesiunea.
4. Dispozițiile Legii nr. 9/1998 obligă pe oricare dintre moștenitori să menționeze în cuprinsul cererii adresate comisiei constituite în temeiul acestui act normativ pe toți moștenitorii în drept, precum și adresa fiecăruia.
Prin urmare, Legea nr. 9/1998 nu distinge între cei care au depus asemenea cerere și cei care nu au depus cererea respectivă.
Aceeași poziție se asigură pentru toți moștenitorii și același drepturi le sunt recunoscute de către lege tuturor, fără nici o disociere între ei.
5. Nici înainte de a se prezenta la notariat și nici în fața notarului, moștenitorii defunctului C. P. nu și-au contestat calitatea de moștenitori.
Implicit, rezultă că toți au fost de acord că păstrează această calitate și că urmează să culeagă moștenirea în cauză, potrivit cotelor lor succesorale.
6. Nici cu ocazia aplicării Legii nr. 9/1998, moștenitorii defunctului C. P. nu și-au contestat calitatea de moștenitori ai acestui defunct.
Și în acest moment ei și-au recunoscut această calitate și au fost de acord să își primească drepturile succesorale potrivit cotelor lor succesorale.
7. Niciunul dintre moștenitorii defunctului C. P. nu a înțeles să conteste înscrisurile emise ca urmare a aplicării Legii nr. 9/1998.
Aceasta implică faptul că toți acești moștenitori au fost de acord cu aceste înscrisuri și le-au considerat ca fiind emise cu respectarea dispozițiilor legale.
Niciunul dintre ei nu a susținut că aceste înscrisuri au menționat în cuprinsul lor moștenitori ai defunctului C. P. fără drept la moștenirea acestuia.
III. Reclamantul nu a chemat în judecată pe toți moștenitorii.
El a omis să cheme în judecată pe L. M., domiciliată în municipiul Oltenița, .. A, ..
L. M. este fiica defunctului M. M. și nepoată de fiu a defunctului C. I. P..
De asemenea, ea este sora pârâților R. C. și lonescu L.. Urmează a se dispune introducerea în cauză și a doamnei L. M.. Pentru toate aceste motive, solicită să se aprecieze că susținerile reclamantului sunt nefondate.
Pe cale de consecință, solicită să se dispună respingerea acțiunii principale.
In drept, a invocat dispozițiile art. 201 alin. 1 CPCN, precum și pe dispozițiile art. 447 N.C.pr.civ.
Reclamantul M. V., a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de pârâți prin care a solicitat înlăturarea susținerilor acestora pentru următoarele motive:
Masa succesorală reprezentată de despăgubirile acordate conform Legii nr. 9/1998 îi revine, fiind întemeiată pe testamentul care i-a fost lăsat de către defunctul M. G. si nu, cum in mod eronat susțin parații, pe faptul rudeniei.
II. A. Actele materiale din care rezulta acceptarea tacita a moștenirii, potrivit legislației si practicii succesorale, sunt actele prin care succesibilii își însușesc bunuri din moștenire si fac acte pe care nu le-ar putea face decât in calitate de moștenitor. Practica judiciara a statuat ca simplele acte de administrare cum ar fi reparații curente, prezentarea la notariat in urma citării si altele asemenea, nu constituie acte de acceptare tacită a moștenirii.
1.Demersurile la primărie si la alte instituții pentru pregătirea documentației succesorale, despre care fac vorbire parații, nu sunt dovedite. Din nici un înscris nu rezulta ca aceștia sunt cei care au formulat cerere pentru dezbaterea succesiunii. Cererea pentru dezbaterea succesiunii a fost formulata de către M. G.. Ori, acceptarea succesiunii trebuie sa rezulte dintr-un act sau fapt neechivoc.
2. Prezentarea acestora la notariat, nedovedită printr-o declarație autentică de acceptare expresă a moștenirii sau printr-un înscris sub semnătura privată emanând de la succesibil, nu valorează acceptare expresă.
3. Voința de a accepta moștenirea trebuia materializată in termenul de 6 luni prevăzut de lege, in situația imposibilității dezbaterii moștenirii in acest termen, printr-un înscris autentic prin care succesibilul sa declare expres ca accepta moștenirea. Procedura succesorala deschisa in fata notarului a fost suspendata, iar părțile au fost îndreptate către instanța de judecata. Niciunul dintre autorii paraților nu a solicitat instanței dezbaterea succesiunii. Potrivit dispozițiilor procedurale, orice cerere care rămâne in nelucrare din vina pârtii se perima . un an. O cerere perimata nu produce niciun efect. Coroborând toate acestea, rezulta, fără putința de tăgada, ca parații nu au acceptat moștenirea in termenul de 6 luni prevăzut de lege. Pe de alta parte, instanța urmează a analiza voința de acceptare sau nu a moștenirii, raportat la atitudinea acestora care nu au făcut niciun demers in fata instanței de judecata pentru dezbaterea succesiunii. Rezulta din aceasta atitudine ca moștenitorii nu au înțeles să-și însușească moștenirea sau calitatea de moștenitori.
4. Cererea in temeiul legii nr. 9/1998 a fost făcuta de către reclamant. Legea asigura aceleași drepturi moștenitorilor, cu condiția ca aceștia sa facă dovada ca sunt moștenitori.
5. Necontestarea calității de moștenitori intre cei cu vocație, cu ocazia formulării cererii in temeiul Legii nr. 9/1998, nu este de natura a suplini condiția acceptării moștenirii in termenul de acceptare.
6. 7. Nefiind dezbătută moștenirea de pe urma defunctului C. P., in fata Comisiei de aplicare a legii nr. 9/1998, dovada calității s-a făcut cu acte de stare civila. Prin prezenta cerere instanța urmează sa stabilească moștenitorii in mod legal.
III.Prin cererea modificatoare a chemat in judecata si pe L. M. care din eroare a fost omisa.
In drept, a invocat art. 201 alin. 2 C.pr.civ.
Pârâta M. J., domiciliată în București, ., ., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 411 alin. 2 teza a II-a C.pr.civilă.
In motivarea întâmpinării arată că reclamantul a solicitat instanței de judecată să se constate deschisă succesiunea defunctului C. P. și să se constate că este străină de succesiune, fapt total eronat. Arată că defunctul C. P. a avut mai mulți fii, unul dintre aceștia fiind și tatăl său, M. Epaminonda. Astfel, cum rezultă și din testamentul prin care C. P. îi lasă casa și bunurile din ea, M. G. este un legatar cu titlu particular, iar . a făcut-o în temeiul acestui legat și nu ca o acceptare tacită a moștenirii.
De altfel, din conținutul testamentului rezultă în mod cert că nu a fost încălcat dreptul de moștenitor rezervatar al celorlalți fii, testatorul precizând că ceea ce îi lasă Iui M. G. reprezintă cotitatea disponibilă. De asemenea, faptul că M. G. l-a îngrijit pe C. P. și i-a făcut înmormântarea, toate acestea reprezintă o sarcină care rezultă tot din conținutul testamentului, neefectuarea acestor obligații putând conduce la desființarea acestuia. Casa lăsată lui M. G. reprezenta cotitatea disponibilă, astfel încât celelalte bunuri ale defunctului C. P., sume de bani și bunuri consumptibile, bunuri mobile etc. au fost preluate de ceilalți copii ai defunctului C. P.. Acest aspect este precizat chiar de C. P. prin testament, arătând că "rezerva celorlalți moștenitori ai săi, ca și a fiului său G., este asigurată în restul averii sale".
La data dezbaterii succesiunii însă, moștenitorii au considerat că defunctul C. P. a lăsat prin testament o cotă mai mare decât i-ar fi revenit lui M. G., având în vedere că a mai trăit doar trei zile după întocmirea testamentului, motiv pentru care au fost îndrumați la judecată. Ulterior, între M. G. și ceilalți moștenitori a avut loc o socoteală, acesta despăgubindu-i pe ceilalți, astfel încât nu s-a mai ajuns la judecată. Prin urmare, este neîntemeiată susținerea reclamantului că moștenitorii defunctului C. P. nu au acceptat moștenirea în termen, ea cunoscând de la mama sa faptul că tatăl său a obținut bani și alte bunuri, ca urmare a dreptului său de moștenitor.
De altfel, acesta este și motivul pentru care pe Decizia nr._.02.2010 au fost trecuți toți moștenitorii.
Pe de altă parte, arătarea demersurilor și a sentinței civile nr. 55/21.01.2002 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr. 2328/2001, nu are relevanță în cauză, instanța constatând în acel caz că eliberarea Titlului de proprietate nr._/1994 a reprezentat constituire a dreptului de proprietate și nu reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma defunctului C. P.. Chiar dacă respectivul litigiu nu o privește, arată că reclamantul încearcă să se folosească de hotărâri anterioare, prezentându-le ca relevante, dar care nu au legătură cu defunctul C. P. și nici cu validitatea Deciziei nr. 344/24.02.2010.
In cazul în care era nemulțumit de conținutul și prev. Deciziei nr. 344/24.02.2010, acesta avea posibilitatea de a formula în termen contestație și nicidecum de a modifica prevederile acesteia prin formularea prezentei cereri.
Chiar reclamantul împreună cu pârâta și alți moștenitori a formulat o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat stabilirea cotelor care le revin, reclamantul nearătând în acel caz că Decizia nr. 344/24.02.2010 ar fi fost emisă în mod nelegal. Deși acțiunea a fost anulată ca insuficient timbrată, din conținutul acesteia rezultă în mod clar că nu se punea problema că nu era îndreptățită să fie trecută pe decizia amintită.
Față de aceste motive, solicită respingerea acțiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată.
In drept, a invocat art. 205 C.pr.civilă.
Soluționând cauza prin sentința civilă nr. 2109/25.11.2013, Judecătoria Oltenița a respins excepția de neacceptare în termen a moștenitorii invocată de reclamantul M. V..
In fond, a respins acțiunea formulată de reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâții S. E., S. M., M. T., M. S., M. J., M. N., M. M.-A., M. E., M. A., R. C., I. L., M. C.-A., M. E., L. M., astfel cum a fost completată.
A obligat pe reclamant la câte 500 lei cheltuieli de judecată către pârâții M. A., R. C., I. L. și L. M., în urma aplicării art. 451 alin. 2 C.pr.civilă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că numitul C. P. a avut cinci copii și anume: M. A., M. G., M. M., M. D. și M. Epaminonde, toți fiind în prezent decedați.
La rândul lor aceștia au avut copii, după cum urmează: M. A. a avut doi copii, M. V. și S. M.; M. M. a avut patru copii, R. C., I. L., L. M. și M. N.; M. D. a avut un singur fiu, M. S. iar M. Epaminonde a avut patru copii, S. E., M. J., M. A. și M. I.. Singurul fiu al lui C. P. care nu a avut copii este M. G.. Dintre nepoți, sunt decedați M. N., care are un fiu, pe matei C. A., și M. I., care are două fiice, M. N. și M. M. A..
Potrivit încheierii nr 103 din 19.06.2013 a Biroului Notarial „Notariatul Public Oltenița”, succesiunea defunctului C. P., zis și M. P., decedat la data de 8 martie 1959, cu ultimul domiciliu în ., a fost înregistrată la Notariatul de Stat Oltenița cu dosarul nr. 287/1959, având soluția „îndrumat la proces”.
Din încheierea dată în dosarul nr. 287/1959 prin care succesibilii au fost îndrumați la proces rezultă că aceștia s-au prezentat în fața notarului, dar nu s-au înțeles, astfel că au fost îndrumați la proces. Această împrejurare ilustrează dorința de a-l moșteni pe autorul lor. Faptul că nici unul dintre descendenți nu s-a adresat instanței de judecată nu trebuie interpretat ca o renunțare la drepturile lor succesorale, cu atât mai mult cu cât, în testamentul prin care C. P. a lăsat fiului său M. G. casa și terenul intravilan, a arătat că aceste bunuri reprezintă cotitatea disponibilă și că are asigurată rezerva succesorală pentru ceilalți moștenitori legali, inclusiv pentru M. G..
Instanța a apreciat că este posibil ca C. P. să fi realizat o împărțeală de ascendent prin constituirea de zestre copiilor, la căsătorie. De altfel, în acei ani tulburi, când se făcea colectivizarea, când oamenii erau deposedați de averile lor, în condițiile în care s-au înțeles între ei, este posibil să nu se fi prezentat la proces tocmai pentru a proteja ceea ce le rămăsese de pe urma autorului lor. Așa cum arată pârâta M. J. în întâmpinare, în cele din urmă frații au împărțit averea prin bună învoială, aceasta susținând că tatăl său a primit o sumă de bani de la M. G..
Până la momentul judecății în fond, părțile și-au recunoscut calitatea de moștenitori, acestea fiind nepoți și strănepoți ai numitului C. P..
Instanța a mai reținut și că reclamantul este legatar cu titlu universal al defunctului M. G., dar M. G. nu este singurul moștenitor al defunctului C. P., astfel că nu poate fi primită excepția de neacceptare a moștenirii de către fiii lui C. P..
Împotriva aceste sentințe a declarat apel în termen legal apelantul M. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza următoarelor considerente:
Se arată de apelantul reclamant că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală, deoarece se întemeiază numai pe supoziții, presupuneri și probabilități. Niciuna din probele administrate nu susține soluția și motivarea sentinței. Din nici un înscris nu rezultă intenția explicită a intimaților de a-și însuși moștenirea rămasă de pe urma tatălui lor. Simpla prezență la notariat neurmată de niciun alt demers nu reprezintă un act neechivoc de acceptare a moștenirii.
Faptul ca in testamentul lăsat de defunct se arata ca exista cotitate disponibila nu are nicio inraurire cu privire la actele de acceptare ale moștenirii.
Din contra, din sentința civila nr. 55/21.01.2002 pronunțata de Judecătoria Oltenița, rezulta, ca terenul extravilan aparținând defunctului C. P. a fost inscris in CAP de către fiul acestuia M. G. si reconstituit, la cerere, pe numele acestuia in temeiul Legii nr. 18/1991. Ceilalți moștenitori, nu si-au insusit nici calitatea de moștenitori nici bunuri din moștenire. Terenul a fost trecut la CAP in anul 1959, deci dupa decesul defunctului, de la M. G., care a inteles sa-si insuseasca atat calitatea de moștenitor cat si bunurile din moștenire, cele din testament si cele in afara testamentului.
Necontestarea calității de moștenitori intre cei cu vocație cu ocazia formulării cererii in temeiul Legii nr. 9/1998 nu este de natura a suplini condiția acceptării moștenirii in termenul de acceptare. Aceasta deoarece acceptarea moștenirii (succesiunii) este o manifestare de voința unilaterala si reprezintă un drept de opțiune prevăzut de lege pentru moștenitor cu privire la succesiune, pe care poate să o accepte sau să o refuze. Potrivit legii civile, moștenitorul poate delibera asupra acceptării în termen de un 6 luni de la deschiderea succesiunii, la împlinirea căruia, dreptul se prescrie.
Instanța in mod greșit a dat forța probanta unor susțineri ale paraților, neanalizand si neavand in vedere alte susțineri prin care aceștia recunoșteau faptul ca autorii lor nu au făcut niciun act de acceptare a moștenirii.
Practica judiciara a statuat ca simplele acte de administrare cum ar fi reparatii urgente, prezentarea la notariat in urma citării si altele asemenea, nu constituie acte de acceptare tacita a moștenirii.
Demersurile la primărie si la alte instituții pentru pregătirea documentației succesorale, despre care fac vorbire parații, nu sunt dovedite. Din niciun înscris si din nicio alta proba nu rezulta ca aceștia sunt cei care au formulat cerere pentru dezbaterea succesiunii. Cererea pentru dezbaterea succesiunii a fost adresata notarului de către Consiliul Popular. Din incheierea emisa de notarul public rezulta ca, potrivit dispozițiilor de la acel moment, cererea pentru dezbaterea succesiunii era adresata de către consiliul popular.
Observând mențiunile din încheierea notarului rezulta ca nu a existat nici măcar o cerere din partea autorilor paraților pentru deschiderea succesiunii.
Ori, acceptarea succesiunii trebuie sa rezulte dintr-un act sau fapt neechivoc.
Prezentarea acestora la notariat nedovedita printr-o declarație autentica de acceptare expresa a moștenirii sau printr-un inscris sub semnătura privata emanând de la suscesibil, nu valorează acceptare expresa si nici tacita.
Procedura succesorala deschisa in fata notarului a fost suspendata, iar părțile au fost îndreptate către instanța de judecata. Niciunul dintre autorii paraților nu a solicitat instanței dezbaterea succesiunii.
Rezulta din aceasta atitudine ca moștenitorii nu au inteles sa-și insuseasca moștenirea sau calitatea de moștenitori.
Din declarațiile martorilor audiați rezulta fara niciun dubiu ca ceilalți copii ai defunctului nu au făcut niciun act de acceptare tacita a moștenirii.
Față de motivele de apel invocate, apelantul a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept a invocat dispozițiile art. 479, 480 Cod de procedură civilă.
Odată cu cererea de apel, apelantul reclamant M. V. a formulat și cerere de ajutor public judiciar prin care a solicitat scutirea/reducerea taxei de timbru stabilită în sarcina sa, motivat de faptul că veniturile realizate sunt foarte mici și nu are posibilitatea de a achita taxa de timbru.
Prin încheierea din ședința camerei de consiliu de la 3.04.2014, Tribunalul Călărași a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de apelantul M. V..
A redus cu ½ taxa judiciară de timbru în cuantum de 2935,75 lei.
A pus în vedere apelantului să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 1467,8 lei.
Intimații pârâți M. A., R. C., I. L. și L. M. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat având în vedere că sunt neîntemeiate criticile invocate de apelantul reclamant M. V. cu privire la neacceptarea moștenirii rămase de pe urma defunctului C. P..
Se arată de intimații pârâți că probele administrate în cauză au demonstrat că toți moștenitorii defunctului C. P. și-au manifestat dorința de a-l moșteni.
Actele materiale care arată această manifestare de voință sunt demersurile efectuate de către ei la primărie și la celelalte instituții în drept, pentru a se pregăti documentația succesorală.
De asemenea, prezentarea acestora la notariat cu această documentație întocmită arată fără putință de tăgadă faptul că aceștia au dorit să accepte în mod expres succesiunea la notariat.
Aceștia s-au prezentat la notariat în termenul de 6 luni de la decesul defunctului. Prezentarea lor la notariat și exprimarea voinței lor de a culege moștenirea defunctului, au echivalat cu o acceptare expresă a acestei succesiuni. Faptul că moștenitorii nu s-au înțeles la notariat în privința succesiunii autorului lor și au fost îndrumați de către notar la instanța de judecată, nu este de natură să le anuleze voința de a moșteni și nici să conducă la concluzia că ar fi renunțat la a-și manifesta voința de a accepta succesiunea.
Nici înainte de a se prezenta la notariat și nici în fața notarului, moștenitorii defunctului C. P. nu și-au contestat calitatea de moștenitori.
Implicit, rezultă că toți au fost de acord că păstrează această calitate și că urmează să culeagă moștenirea în cauză potrivit cotelor lor succesorale.
Nici cu ocazia aplicării Legii nr. 9/1998, moștenitori defunctului C. P. nu și-au contestat calitatea de moștenitori ai acestui defunct.
Și în acest moment ei și-au recunoscut această calitate și au fost de acord să își primească drepturile succesorale potrivit cotelor lor succesorale.
Niciunul dintre moștenitorii defunctului C. P. nu a înțeles să conteste înscrisurile emise ca urmare a aplicării Legii nr. 9/1998.
Aceasta explică faptul că toți acești moștenitori au fost de acord cu aceste înscrisuri și le-au considerat ca fiind emise cu respectarea dispozițiilor legale.
Niciunul dintre ei nu a susținut că aceste înscrisuri au menționat în cuprinsul lor moștenitori ai defunctului C. P. fără drept la moștenirea acestuia.
Față de cele expuse, intimații pârâți solicită respingerea apelului ca nefondat.
În drept au invocat dispozițiile art. 471 alin. 5 Cod de procedură civilă și art. 447 Cod de procedură civilă.
A formulat întâmpinare și M. J., prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate, având în vedere că toți moștenitorii defunctului C. P. și-au manifestat dorința de a-l moșteni. În această calitate a formulat cerere la ANRP în baza Legii nr. 9/1998 în vederea acordării compensațiilor de pe urma defunctului C. P.. La data formulării cererii, apelantul reclamant nu a contestat calitatea de moștenitori a intimaților pârâți, dimpotrivă, au formulat împreună cerere de stabilire a cotelor de moștenitori.
Pe de altă parte, prezența la notariatul de stat în vederea dezbaterii succesiunii de pe urma defunctului C. P. confirmă manifestarea de voință a tuturor moștenitorilor de acceptare a succesiunii. Afirmația că ar fi fost solicitată deschiderea succesiunii de către Consiliul Popular este total eronată, conform legislației în vigoare, Consiliul Popular ar fi putut formula cerere de deschidere a succesiunii numai în cazul în care succesiunea ar fi fost vacantă.
M. G. era un legatar cu titlu particular, iar . a făcut-o în temeiul acestui legat și nu ca o acceptare tacită a moștenirii, preluând bunurile lăsate prin testament. In încercarea de a se prevala de acel testament pentru a se declara unic moștenitor, apelantul-reclamant ignoră faptul că nu a preluat toate bunurile lui C. P..
Acest fapt rezultă din conținutul testamentului în care este scris în mod cert că nu a fost încălcat dreptul de moștenitor rezervatar al celorlalți fii, testatorul precizând că ceea ce îi lasă lui M. G. reprezintă cotitatea disponibilă. De asemenea, faptul că M. G. l-a îngrijit pe C. P. și i-a făcut înmormântarea, toate acestea reprezintă o sarcină care rezultă tot din conținutul testamentului, neefectuarea acestor obligații putând conduce la desființarea acestuia. Bunurile lăsate lui M. G. reprezentau cotitatea disponibilă, astfel încât celelalte bunuri ale defunctului C. P., sume de bani și bunuri consumptibile, bunuri mobile etc, au fost preluate de ceilalți copii ai defunctului C. P.. Acest aspect este precizat chiar de C. P. prin testament, arătând că „rezerva celorlalți moștenitori ai mei, ca și a fiului meu G., este asigurată în restul averii mele” și recunoscut de apelantul-reclamant M. V. care, a formulat alături de intimații pârâți acțiunea de stabilire a cotelor de moștenitor.
Față de cele expuse, intimata pârâtă solicită respingerea apelului ca nefondat.
În drept a invocat dispozițiile art. 205 Cod de procedură civilă.
A solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, tribunalul constată fondat apelul pentru următoarele considerente:
Apelantul reclamant M. V. a criticat sentința instanței de fond sub aspectul modului de soluționare a excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală, arătând că în mod greșit instanța de fond a respins excepția dreptului de opțiune succesorală invocată de reclamant, în situația în care din întreg probatoriul administrat în cauză, rezultă dă fiii defunctului nu au făcut niciun demers în sensul acceptării succesiunii, neînsușindu-și niciun bun din bunurile rămase de pe urma autorului lor. Simpla prezență la notariat, neurmată de niciun alt demers, nu reprezintă un act neechivoc de acceptare a moștenirii. Necontestarea calității de moștenitor între cei cu vocație cu ocazia formulării cererii în temeiul Legii nr. 9/1998 nu este de natură a suplini condiția acceptării moștenirii în termenul de acceptare, deoarece acceptarea moștenirii este o manifestare de voință unilaterală și reprezintă un drept de opțiune prevăzut de lege pentru moștenitori cu privire la succesiune, pe care poate să o accepte sau să o refuze.
Criticile formulate în apel sunt fondate, deoarece niciunul dintre moștenitori nu a acceptat moștenirea în termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii.
Conform art. 700 Cod civil, voința de a accepta moștenirea trebuie materializată în termen de șase luni de la deschiderea succesiunii.
Ori, din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că fiii defunctului nu au făcut niciun demers pentru acceptarea succesiunii, nu și-au însușit niciun bun din bunurile rămase de pe urma autorului lor, cu excepția defunctului M. G..
De altfel, chiar intimații pârâți, la răspunsul la interogatoriu, recunosc că autorii lor nu au efectuat acte de acceptare tacită a succesiunii de pe urma defunctului C. P..
Mai mult, atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel intimatul pârât M. S. a afirmat că nu are nicio pretenție cu privire la succesiunea defunctului C. P., întrucât pretențiile succesorale ridicate de apelantul reclamant M. V. sunt întemeiate.
Faptul că în testamentul lăsat de defunct se arată că există cotitate disponibilă nu are nicio relevanță cu privire la actele de acceptare ale moștenirii.
Acceptarea succesiunii trebuie să rezulte dintr-un act sau fapt neechivoc.
În cauză, procedura succesorală deschisă în fața notarului a fost suspendată, iar părțile au fost îndreptate către instanța de judecată. Niciunul dintre autorii intimaților pârâți nu au solicitat instanței dezbaterea succesiunii.
Prezența acestora la notariat neurmată de niciun alt demers nu constituie un act de acceptare a succesiunii.
Cât privește necontestarea calității de moștenitori a intimaților pârâți de către apelantul reclamant cu ocazia formulării cererii în temeiul Legii nr. 9/1998, aceasta nu este de natură a acoperi condiția acceptării moștenirii în termenul de acceptare, întrucât dreptul de opțiune succesorală este prevăzut de lege pentru fiecare moștenitor, care poate să o accepte sau să renunțe la moștenire.
Ori în cauză, probatoriul administrat conduce la concluzia că fiii defunctului C. P. nu au făcut niciun demers pentru acceptarea succesiunii, cu excepția defunctului M. G..
Ca atare, în mod greșit a reținut instanța de fond că părțile și-au recunoscut calitatea de moștenitori.
Pentru considerentele arătate, tribunalul, în baza art. 480 alin. 2 Cod de procedură civilă, urmează a admite apelul declarat de apelantul reclamant M. V. împotriva sentinței civile nr. 2109/25.11.2013 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți S. E., S. M., M. T., M. S., M. J., M. N., M. E., M. A., R. C., I. L., M. C.-A., M. M.-A. și L. M., pe care o va schimba în tot și rejudecând:
Va admite excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală, excepție invocată de reclamant.
Va admite acțiunea formulată de reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâții S. E., S. M., M. T., M. S., M. J., M. N., M. E., M. A., R. C., I. L., M. C.-A., M. M.-A. și L. M..
Va constata deschisă succesiunea de pe urma defunctului C. P. decedat la data de 08.03.1954, conform certificatului de deces . nr._ emis de Primăria Comunei R., jud. Călărași.
Va constata că de pe urma acestui defunct a rămas ca unic moștenitor M. G..
Va constata că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din suma de 389.762,19 lei stabilită prin Hotărârea nr. 3074/05.12.2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București și validată prin decizia nr. 344/24.02.2010 de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Va obliga intimații pârâți către apelantul reclamant la plata sumei de 2868 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul reclamant M. V. împotriva sentinței civile nr. 2109/25.11.2013 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți S. E., S. M., M. T., M. S., M. J., M. N., M. E., M. A., R. C., I. L., M. C.-A., M. M.-A. și L. M., pe care o schimbă în tot și rejudecând:
Admite excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală, excepție invocată de reclamant.
Admite acțiunea formulată de reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâții S. E., S. M., M. T., M. S., M. J., M. N., M. E., M. A., R. C., I. L., M. C.-A., M. M.-A. și L. M..
Constată deschisă succesiunea de pe urma defunctului C. P. decedat la data de 08.03.1954, conform certificatului de deces . nr._ emis de Primăria Comunei R., jud. Călărași.
Constată că de pe urma acestui defunct a rămas ca unic moștenitor M. G..
Constată că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din suma de 389.762,19 lei stabilită prin Hotărârea nr. 3074/05.12.2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București și validată prin decizia nr. 344/24.02.2010 de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Obligă intimații pârâți către apelantul reclamant la plata sumei de 2868 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Septembrie 2014.
Președinte, C. I. | Judecător, G. C. Ș. | |
Grefier, M. I. |
Redact/CI/7.10.2014
Tehnored/MI/7.10.2014
16 ex.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 23-10-2014, Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 408/2014.... → |
|---|
