Contestaţie la executare. Decizia nr. 533/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 533/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 03-09-2014 în dosarul nr. 25062/211/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE Nr. 533/2014
Ședința publică de la 03 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D.-I. T.
Judecător M. O.-S.
Grefier G. P.
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, apelul promovat de către contestatorii S. I. și S. M. în contra Sentinței civile nr. 5241/2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în prezentul dosar nr._ privind și pe intimat A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință faptul că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din 27 august 2014, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 5241/21.05.2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., s-a respins contestatia la executare formulata de contestatorii S. I. și S. M., in contradictoriu cu intimata A. N. Pentru Restituirea Proprietatilor, avand ca obiect actele de executare silita indeplinite in dosarul executional nr.147/2013 al B. L. V..
S-a respins cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
In data de 28 mai 2008 intre contestatori, in calitate de mandanti si martorul V. D., in calitate de mandatar, a fost incheiat contractul de mandat oneros autentificat sub nr.617/28.05.2008 de BNP F. C. O. (f.11). Obiectul acestui contract il constituia mandatul de reprezentare dat martorului in fata persoanelor, autoritatilor si/sau instantelor judecatoresti competente pentru obtinerea de despagubiri pentru suprafata de 392 mp. de teren, situat in intravilanul mun.Cluj-N., teren pentru care a fost data Hotararea nr.52/18.05.2001 a Comisiei Judetene Cluj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Martorul a reprezentant contestatorii in cadrul dos.civ.nr._ al Judecatoriei Cluj-N., dosar in care a fost pronuntata sent.civ.nr._/2008. Potrivit acesteia Statul R., prin Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor a fost obligat la plata in favoarea contestatorilor a sumei de 88.800 euro, in echivalent in lei la cursul BNR din ziua platii, precum si la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 800 lei (f.40-41).
Impotriva acestei hotarari a fost declarat recurs, Tribunalul Cluj constatand ca actiunea a fost solutionata de o instanta necompetenta din punct de de vedere material, astfel incat sent.civ.nr._/2008 a fost desfiintata, iar actiunea de despagubiri a fost inaintata Curtii de Apel Cluj spre competenta solutionare. In acest sens a fost constituit dos.civ.nr._, solutionat in prima instanta, ulterior trimis spre rejudecare de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, in prezent suspendat pana la solutionarea cererii reconventionale pe care A. N. pentru Restituirea Proprietatilor a inteles sa o formulaze, asa cum reiese din consultarea programului ECRIS al instantelor judecatoresti.
La solicitarea mandatarului contestatorilor a fost constituit dosarul executional nr.252/2009 al B. B. C. in vederea punerii in executare a sent.civ.nr._/2008 a Judecatoriei Cluj-N., definitiva si de natura a produce efecte juridice la acel moment. In cadrul executarii silite a fost poprit contul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor si a fost indisponibilizata suma de 363.205,70 lei, reprezentand creanta, suma ce a fost virata in contul apartinand mandatarului V. D., potrivit adresei emise de executorul judecatoresc in acest sens (f.109). In conditiile in care a fost poprita atat suma ce reprezenta contravaloarea despagubirii acordate, cat si cea reprezentand cheltuieli de judecata si cheltuieli de executare silita, in data de 24 martie 2010 executorul judecatoresc a declarat incetata procedura executionala, in conformitate cu art.371 ind.1 lit.a Cod proc.civila.
In data de 8 aprilie 2010 a fost pronuntata sent.civ.nr.6740/2010 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti prin care a fost admisa contestatia la executare formulata de A. N. pentru Restituirea Proprietatilor, s-a dispus anularea formelor de executare silita indeplinite in dosarul executional nr.252/2009 al B. B. C., obligarea intimatilor S. I. si S. M. la restituirea sumelor obtinute prin poprirea conturilor contestatoarei din acel dosar, respectiv a sumei de 88.800 euro si a sumei de 11.555,30 lei retinuta cu titlul de cheltuieli de executare. Pentru pronuntarea aceste hotarari instanta a avut in vedere imprejurarea ca la momentul popririi conturilor Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor fusese daja pronuntata dec.civ.nr.622/A/2009 a Tribunalului Cluj prin care sent.civ.nr._/2008 a Judecatoriei Cluj-N. a fost anulata. Ca urmare, sumele de bani astfel intrate in conturile creditorilor apar ca o imbogatire fara justa cauza pe seama patrimoniului debitorului (f.8-9).
Hotararea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti este definitiva si a devenit irevicabila in data de 25 mai 2011 prin respingerea recursului declarat.
In data de 20 august 2013 A. N. pentru Restituirea Proprietatilor a inregistrat cererea de executare silita a sent.civ.nr.6740/2010 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, fiind astfel constituit dosarul executional nr.147/2013 al B. L. V. (f.86). Judecatoria Cluj-N. a incuviintat executarea silita, pronuntand in acest sens incheierea civila nr._/CC/2013 (f.81) si a somat contestatorii din prezenta cauza sa achite suma de 88.800 euro, in echivalent in lei la data platii, precum si suma totala de 18.554,26 lei, reprezentand cheltuieli de executare obtinute in urma anularii actelor de executare silita si 6.998,96 lei, reprezentand cheltuieli de executare in prezentul dosar executional. Somatia emisa de executorul judecatoresc a fost comunicata contestatorilor in data de 14 octombrie 2013, iar, in termenul prevazut de art.714 alin.1 pct.1 NCPC, acestia au inregistrat contestatia la executare ce formeaza obiectul prezentului dosar.
Analizand argumentele contestatorilor aduse in sustinerea contestatiei la executare, instanta apreciaza ca sunt neintemeiate. Astfel, in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art.705 alin.1 NCPC potrivit carora dreptul de a obtine executarea silita se prescrie in termen de 3 ani. Asa cum a precizat si intimata in intampinarea depusa la dosar, suma de bani pentru a carei recuperare a inceput executarea silita este de natura creantei bugetare. Respectiva suma care a fost indisponibilizata din conturile Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor a provenit de la bugetul de stat, banii fiind virati de Munisterul Finantelor Publice la solicitarea A.N.R.P. Recuperarea acestei sume va fi tot in beneficiul bugetului statului, astfel incat nu ne aflam in prezenta unor raporturi de natura civila in ceeea ce priveste provenienta acestor bani pentru a fi aplicabil termenul de prescriptie generala de 3 ani. Caracterul de creanta bugetara a sumei respective nu este inlaturat de natura raportului juridic in baza caruia contestatorii au obtinut, in prima faza, despagubiri.
In aceste conditii, intimata are dreptul sa solicite executarea silita a titlului executoriu in termen de 5 ani, cererea inregistrata la B. L. V. sub nr.147/2013 respectand termenul de prescriptie prevazut de art.131 alin.1 Cod proc.fiscala.
In ceea ce priveste sustinerea contestatorilor potrivit careia nu au avut cunostinta de incasarea sumei de 363.205,70 lei de catre mandatarul lor, aceasta nu este in masura sa influenteze dreptul intimatei de a solicita executarea silita.
Mandatarul a reprezentat interesele contestatorilor in vederea obtinerii despagubirilor solicitate, insa a actionat in numele acestora. Dupa cum se poate observa, in dosarul nr._ al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti au fost indicati in calitate de intimati S. I. si S. M., fara a se face vreo referire la mandatarul V. D., iar procedura de comunicare a citatiilor si acatelor de procedura a fost indeplinita la adresa de domiciliu a contestatorilor, din Cluj-N., ., jud.Cluj si nu la domiciliul mandatarului, in Cluj-N., ., jud.Cluj (f.8-9). Ca urmare, nu este demna de crezare sustinerea contestatorilor in sensul ca nu au avut cunostinta despre nici un act referior la despagubirile solicitate si apoi abtinute inainte de emiterea somatiei de executare silita din dosarul executional nr.147/2013.
Oricum, inmanarea de catre mandatar a sumei de bani obtinute in dosarul executional nr.252/E/2009 al B. B. C. catre contestatori sau neîndeplinirea acestei obligatii nu are nici o legatura cu prezenta cauza.
In dosarul executional nr.252/E/2009 al B. B. C. au fost virate sume de bani in contul indicat de catre mandatarul contestatorilor, iar titlul executoriu si actele de executare silita au fost anulate. In baza sent.civ.nr.6740/2010 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti intimata are dreptul sa ii fie restituita suma de bani incasata in baza unei hotarari judecatoresti anulata la acel moment. In demersurile sale, mandatarul a actionat in numele contestatorilor, astfel incat intimata in mod intemeiat si-a inceput executarea silita impotriva beneficiarilor despagubirilor incasate.
Pentru aceste motive, apreciind ca actele de executare silita indeplinite in dosarul executional nr.147/2013 al B. L. V. sunt legal intocmite, a respins ca neîntemeiata contestatia la executare formulata.
Cererea de acordare a cheltuielilor de judecata, formulata de intimata in cadrul intampinarii, a fost respinsa, la dosar nefiind depusa dovada efectuarii uner cheltuieli cu un astfel de titlu.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii Sorciu I. și S. M., solicitând instanței admiterea admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul admiterii contestației la executare așa cum a fost formulata, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în fond și în apel.
În motivare apelanții arată faptul că instanța de fond în mod netemeînic si nelegal a apreciat ca in prezenta cauza sunt aplicabile dispozițiile art. 131 Cod Procedura fiscala si nu ale art. 705 si urm. Cod Procedura Civila.
Instanța de judecata in mod greșit a apreciat ca titlul executoriu reprezentat de către sentința civila nr. 6740/2010 pronunțata la data de 08.04.2010 dosarul_ Judecătoria sectorul 1 București ar fi de natura fiscala, acest titlu executoriu are un caracter nefiscal.
Chiar legiuitorul a stabilit la art. 1, alin. 1 din Codul de Procedura Fiscala " Prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale". Prin urmare in acord cu dispozițiile art. 21 Cod Procedura Fiscala avem un drept al statului de a cere contribuabilului (prin organele fiscale) executarea obligațiilor fiscale constând în să dea, să facă sau să nu facă ceva (obligațiilor fiscale constând în determinarea, declararea și virarea la bugetul statului a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor obligații bugetare).
După cum se poate observa in prezenta speța A. Naționala Pentru Restituirea Proprietăților solicita executorului judecătoresc B. L. V. executarea silita a debitorilor S. I. si S. M. - executare silita ce se efectuează in acord cu dispozițiile codului de procedura civila si nicidecum intemeiata pe dispozițiile Codului de Procedura Fiscala.
In situația in care ne aflam in fata unui titlu executoriu de natura fiscala acesta executare silita se făcea de către organele fiscale astfel cum a stabilit legiuitorul la art. 136 Cod Procedura Fiscala si nu de către organele de executare "executorul judecătoresc" prevăzut de art. 663 si urm. Cod Procedura Civila.
Potrivit art. 85 alin A din Codul de procedura Fiscala "Stabilirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat (1) Impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel:
a) prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4); b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri." - nicidecum printr-o sentința civila.
Titlu de creanță fiscală este actul prin care se stabilește dreptul organului fiscal de a cere contribuabilului executarea obligațiilor fiscale constând, în principal, în virarea la bugetul statului a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor obligații bugetare.
Titlurile de creanța fiscala sunt definite in mod expres la art. 110 alin. 3 lit a-h cod procedura fiscala "a) decizia de impunere; b) declarația fiscală; c) decizia referitoare la obligații de plată accesorii; d) declarația vamală; e) decizia prin care se stabilesc și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele și alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile; f) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale; g) decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28; h) ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească."
Un alt argument îl constituie faptul că, deși A. Naționala Pentru Restituirea Proprietăților a invocat caracterul fiscal al creanței, concomitent a înțeles să investească instanța în vederea obținerii unui titlu executoriu. Se observă că în ipoteza existenței unei creanțe fiscale, în sensul O.G. nr. 92/3003 urmarea procedurii contencioase de drept comun este lipsită de interes, titlul executoriu fiind obținut în condițiile Codul de procedură Civila.
Împrejurarea că aceasta suma de bani face venit la bugetul statului, este lipsită de relevanță, în raport de calificarea creanței, aceasta rămânând supusă dispozițiilor de drept comun, si nu celor derogatorii prevăzute în materie fiscală. O interpretare contrară, în sensul asimilării oricărei creanțe a instituției publice unei creanțe bugetare, nu ar justifica dispoziția specială a art. 131 din același cod.
Mai mult caracterul unei hotărâri judecătorești este unul jurisdictional si nicidecum unul administrativ precum sunt prevăzute in codul de procedura fiscala titlurile executorii.
Având in vedere ca tilul executoriu - sentința civila nr. 6740/2010 Judecătoria Judecătoria sectorul 1 București - are un caracter nefiscal sunt aplicabile dispozițiile Codului de Procedura Civila.
Dreptului de a obține executarea silita a fost prescris conform art. 705 si urm. Cod proc. Civ.
Executarea silita ce face obiectul dosarului 147/2013 B. L. V. se face in baza titlului executoriu reprezentat de sentința civila nr. 6740/2010 pronunțata la data de 08.04.2010 dosarul_ Judecătoria sectorul 1 București si redactata la data de 26.04.2010.
Dosarul de executare silita a fost înregistrat la data de 26.08.2013 la mai mult de trei ani astfel ca termenul stabilit la art 705 alin.1 Cod procedura civila s-a împlinit la data de 08.04.2013 prin urmare a fost depășit acest termen de prescripție si creditoarea nu mai putea obține dreptul de executare silita.
Prin urmare potrivit art. 706 alin. 2 Cod proc. Civila "prescripția stinge dreptul de a obține executarea silita si orice titlu executoriu isi pierde puterea executorie".
In cazul de fata termenul de prescripție a inceput sa curgă de la data de 08.04.2010 adică de la data când hotărârea 6740/2010 a Judecătoriei București a fost definitiva.
Potrivit art. 377 (1) pct. 1 vechiul cod proc. Civ. hotărârea 6740/2010 Judecătoriei București era una definitiva, iar in acord cu dispozițiile art. 300 (1) indice 1 vechiul cod de procedura civila aceasta hotărâre putea fi executata incepand cu data de 08.04.2010.
Mai arată apelanții faptul că suma de 88.000 euro nu a intrat niciodată in posesia lor si nici nu au avut cunostiinta de acesta suma de bani. Abia in data de 14.10.2013 când au primit somația de la executorul judecătoresc L. V. au aflat ca numitul V. D. a primit suma de 88.000 euro. Menționează recurenții faptul ca nu au beneficiat de nici un leu din cei 88.000 Euro primiți de către dl. V. D..
In drept s-au invocat art. 466 si urm. C. Pr. Civ, Art.: 1, 21, 85, 86,131, 136 C.Pr.fiscala, 705 Cod. Pr. Civ., art. 377 Cod Pr. Civila 1866.
La data de 21.07.2014 intimata A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus la dosar întâmpinare, solicitând instanței respingerea apelului formulat de către S. I. si S. M. ca fiind nefondat si pe cale de consecință, menținerea Sentinței civile nr. 5241/2014 pronunțată de către Judecătoria Clui-N..
În motivare intimata arată faptul că așa cu se prevede și în dispozițiile art. 141 alin. (4) și (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, sumele prevăzute în bugetul Ministerului finanțelor Publice pentru aplicarea Legii nr. 247/2005 (legea existentă și aplicabilă la momentul pronunțării sentinței civile nr. 6740/2010) se pun la dispoziția ANRP doar în urma solicitărilor de alocări bugetare.
Reiterează intimata faptul că sumele de bani din contul de despăgubiri al A.N.R.P. își pierd caracterul de creanță bugetară doar în momentul în care sunt distribuite către beneficiari, în urma emiterii titlului de plata si ordonanțării directe de piață. Astfel, dacă suma de bani este extrasă prin executare silită și nu dispusă benevol, se păstrează caracterul de creanță bugetară.
Prevederile codului fiscal stabilesc expres ce reguli sunt aplicabile sumelor de bani ce sunt prevăzute în bugetul de stat. La momentul elaborării respectivelor norme, legiuitorul a înțeles să considere sume aferente creanțelor bugetare, toate sumele care aparțin bugetului de stat, indiferent de documentul ce le încorporează. În atare situație, se poate observa foarte clar că o sentință judecătorească poate face referire la sume ce sunt crențe bugetare, iar caracterul jurisdicțional invocat de apelanți nu este de natură să stabilească regimul juridic aplicabil obligației stabilite.
Așa cum este cunoscut, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților este o instituție din cadrul administrației centrale, aflată în directa subordine a Guvernului României care, la momentul pronunțării Sentinței civile nr. 6740/08 aprilie 2012 de către Judecătoria Sector 1, avea directa responsabilitate de coordonare și gestionare a sumelor de bani primite de la M.F.P. pentru plata despăgubirilor.
În condițiile în care sumele de bani aferente plății despăgubirilor către beneficiari, sunt virate de la bugetul de stat consolidat în urma deschiderilor de cont efectuate de A.N.R.P. ulterior aprobărilor de credite bugetare, aceste sume de bani, prin analogie, sunt considerate creanțe bugetare până la ordonanțarea de plată directă către beneficiari.
Sumele de bani din contul de despăgubiri al A.N.R.P. își pierd caracterul de creanță bugetară doar în momentul în care sunt distribuite către beneficiari în urma emiterii titlului de plata si ordonanțării directe de plată.
În consecință, devin aplicabile prevederile art. 131 Cod procedură fiscală și nu cele invocate de contestatori cu privire la prescrierea dreptului de fi solicitată executarea sumelor de bani datorate către bugetul de stat.
Recuperarea acestei sume va fi tot în beneficiul bugetului statului, astfel încât nu ne aflăm în prezența unor raporturi de natură civilă în ceea ce privește proveniența acestor bani pentru a fi aplicabil termenul de prescripție generală de 3 ani. Caracterul de creanță bugetară a sumei respective nu este înlăturat de natura raportului juridic în baza căruia contestatorii au obținut despăgubirile.
În consecință, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că in speța sunt aplicabile prevederile art.131 Cod procedură fiscală.
Situația pe care o prezintă contestatorii, cum că ei nu sunt beneficiarii sumelor de bani extrase prin poprirea înființată în dosarul nr. 252/E/2009 al B. B. Crtistian pentru că există încă din 28 mai 2008 un contract de mandat oneros cu numitul V. D., nu face ca titlul executoriu în baza căruia a fost începută procedura executării silite de către A.N.R.P. să își piardă efectele.
Mai mult, chiar dacă contestatoarea recunoaște că la momentul semnării contractului de mandat, numitul S. I. era lipsit de discernământ, acesta situație de fapt nu schimbă situația juridică constatată de Judecătoria Sector 1 prin Sentința civilă nr: 6740/ 2012.
Faptul că, contestatorii nu au avut cunoștință de încasarea sumei de bani de către mandatarul lor, nu are relevanță în cauză.
Analizând sentința prin prisma motivelor invocate,a actelor aflate la dosar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată temeinicia apelului declarat, având în vedere următoarele considerente:
Prin Sentința civilă nr.6740/08.04.2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București a fost admisă contestația la executare formulată de A. N. Pentru Restituirea Proprietatilor, au fost anulate toate formele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr.252/E/2009 al B. B. C., s-a dispus întoarcerea executării silite în sensul obligării intimaților (apelanții din prezenta cauză) S. I. și S. M. la restituirea sumelor obținute prin poprire, de 88.800 euro creanță și respectiv 11.555,3 lei cheltuieli de executare .
Această hotărare a devenit irevocabilă la 25.05.2011 ca urmare a respingerii recursului.
Intimata A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților a formulat cerere de executare silită a Sentinței civile nr.6740/2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 20.08.2013 ,obiect al dosarului execuțional nr.147/2013 al B. L. V..
Tribunalul apreciază ca fiind fondată critica apelanților privitoare la faptul că prima instanță a stabilit în mod eronat caracterul de creanță fiscală a sumei cuprinse în titlul executoriu Sentința civilă nr.6740/08.04.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București și de aici, a statuat în sensul respingerii excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită. .
Astfel, potrivit dispozițiilor art.131al.1 din OG nr.92/2003 „Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.”
Totodată, în conformitate cu prevederile art.136 din OG nr.92/2003 executarea silită a titlurilor executorii de natură fiscală se realizează de către organele fiscale competente .
Creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal, drepturi determinate constând în dreptul la perceperea creanțelor fiscale principale; și în dreptul la perceperea creanțelor fiscale accesorii, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat. (Art. 21 C.p.f).
Totodată, titlul de creanță fiscală îl reprezintă actul juridic prin care se stabilește și se individualizează, fie de către organele fiscale, fie de către contribuabil, mărimea unei obligații fiscale (impozite, taxe, contribuții, amenzi etc.), pe fiecare contribuabil, pentru o materie impozabilă, pe o perioadă de timp.
Titlul de creanță fiscală dă naștere unui drept al statului, numit creanță fiscală, de a încasa sumele de bani pe care contribuabilul le datorează bugetului de stat sub formă de impozite, taxe, contribuții etc.și unei obligații a contribuabilului, numită obligație fiscală, de a le plăti, la termenul legal și în cuantumul stabilit, impozitele, taxele, contribuțiile datorate.
Obligațiile fiscale (impozite, taxe, contribuții etc.) care revin fiecărui contribuabil decurg din aplicarea legilor fiscale, care au caracter de generalitate, care sunt aceleași pentru toți contribuabilii. Creanță fiscală și „obligație fiscală” sunt „corelative””, ele aflandu-se într-o relație reciprocă (una cu alta), într-un raport reciproc, ceea ce presupune pe de o parte, că titlul de creanță fiscală constituie atât titlu de creanță cât și titlu executoriu, fără a fi necesară vreo investire specială, iar pe de altă parte, că aceeași sumă de bani pentru stat este un drept al său de a o încasa, adică o „creanță fiscală”, în timp ce pentru contribuabil este o obligație a sa de a o plăti, adică o „obligație fiscală”.
Așadar, noțiunea de creanță fiscală se definește ca o datorie publică, o plată efectuată în favoarea bugetului de stat de către persoane fizice sau juridice în cazul când acestea se bucura de anumite servicii prestate de organele de stat. În această situație procedura de recuperare a acestor fel de datorii este de natură administrativă, prin executare silită, prin emiterea titlurilor executorii direct de către organele fiscale, fără a fi nevoie de instanța judecătorească.
Față de aceste considerente, nu se poate reține că în speță, debitul pretins de intimată ar avea un caracter fiscal întrucat acesta nu provine dintr-o obligație fiscală a apelanților, ci derivă dintr-o hotărare judecătorească cu caracter civil.
Procesul în domeniul dreptului privat, privit în ansamblu nu este limitat la demersul de obținere a hotărârii judecătorești ci include și faza de executare silită, în consecință, un litigiu care a demarat ca unul civil și care a dus la obținerea unei hotărâri judecătorești susceptibilă de executare silită cu o natură civilă, nu-și schimbă această natură în faza de executare, care rămâne parte intrinsecă a unui proces civil, conform etapelor acestuia.
În plus, caracterul creanței nu este determinat de calitatea părții care urmează să o încaseze ci raportul juridic din care ea a luat naștere, în speță fiind vorba despre un raport juridic civil.
De altfel, se constată că însăși i intimata care a inițiat executarea silită a titlului executoriu în discuție Sentința civilă nr.6740/2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, a apreciat ca atare, în condițiile în care a demarat exeutarea silită prevalandu-se de prevederile codului de procedură civilă, adresandu-se executorului judecătoresc, procedand la încuviințarea executării silite a hotărarii menționate etc.Ori, se cunoaște că, în acord cu prevederile art,136 OUG nr.92/2003 rep. executarea silită a titlurilor executorii de natură fiscală se realizează direct de către organele fiscale competente, fără intervenția instanței de judecată.
Se reține așadar că raporturile dintre părți au natură civilă, guvernate fiind de dispozițiile legislației civile, inclusiv ale prevederilor art.705 NCPC privind prescripția dreptului de a cere executarea silită, iar despăgubirile obiect al litigiului dintre părți nu se încadrează în sfera creanțelor fiscale așa cum sunt definite de art. 21 Cod procedură fiscală, deoarece nu provin din impozite, taxe sau alte contribuții, neavând relevanță faptul că aceste sume se varsă în contul bugetului.
Prin urmare,intimata trebuia să demareze executarea silită a Sentinței civile nr.6740/08.04.2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București în termenul de prescripție de 3 ani, instituit de art. 705 NCPC, în speță nefiind incident termenul de prescripție de 5 ani instituit de Codul fiscal.
Ori, în cauză intimata a solicitat executarea silită a hotărarii judecătorești menționate doar la data de 20.08.2013, așadar cu incălcarea termenul de 3 ani impus de art.705 N.C.pr.civ., sens în care se reține că a intervenit prescripția dreptului de a obține executarea silită, ceea ce are drept consecință, conform art.706 NCPC anularea executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. 147/2013 al B. L. V. precum și a tuturor actelor de executare deja întocmite în acest dosar în temeiul hotărarii judecătorești care și-a pierdut puterea executorie.
Așa fiind, în temeiul art. 480, al.2 N.c.pr.civ. va admite apelul declarat de contestatorii S. I. și S. M. în contra Sentinței civile nr. 5241 din 21.05.2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în prezentul dosar nr._, pe care o va schimba în parte în sensul că va admite în parte contestația la executare formulată de contestatorii S. I. și S. M. în contradictoriu cu intimata A. N. Pentru Restituirea Proprietatilor, și în consecință va constata prescris dreptul de a obține executarea silită, va dispune anularea executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. 147/2013 al B. L. V. precum și a tuturor actelor de executare deja întocmite în acest dosar, va mMenține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În temeiul art.453 N.c.pr.civ. va obliga intimata să achite în favoarea apelanților cheltuieli de judecată în sumă de 1240 lei la fond și 1240 lei în apel reprezentand onorariu avocațial (f.123 fond, f.29 apel), cu precizarea că, în ceea ce privește taxele judiciare de timbru acestea pot fi restituite la cerere în condițiile prevăzute de art.45 lit.f din OUG nr.80/2013 .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte apelul declarat de contestatorii S. I. și S. M. în contra Sentinței civile nr. 5241 din 21.05.2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în prezentul dosar nr._, pe care o schimbă în parte în sensul că admite în parte contestația la executare formulată de contestatorii S. I. și S. M. în contradictoriu cu intimata A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, și în consecință:
Constată prescris dreptul de a obține executarea silită.
Dispune anularea executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. 147/2013 al B. L. V. precum și a tuturor actelor de executare deja întocmite în acest dosar.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă intimata să achite în favoarea apelanților cheltuieli de judecată în sumă de 1240 lei la fond și 1240 lei în apel.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Septembrie 2014.
Președinte, D.-I. T. | Judecător, M. O.-S. | |
Grefier, G. P. |
G.P. 03 Septembrie 2014
RED./DACT./M./CȘ 21.10.2014 /5 ex.
Jud. fond .A. N.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 81/2014. Tribunalul CLUJ | Succesiune. Decizia nr. 728/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
