Fond funciar. Decizia nr. 106/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 106/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 1098/328/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 106/R/2014
Ședința publică din 12 Februarie 2014
Instanța alcătuită din:
PREȘEDINTE O.-C. T.
JUDECĂTOR A.-F. D.
JUDECĂTOR O. R. G.
GREFIER G.-C. Ț.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta recurentă C. D. împotriva Sentinței civile nr. 713/21.02.2013, pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind și pe intimat C. C. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA FRATA, intimat C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, intimat T. D., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta personal și asistată de avocat P. C., reprezentanta intimatului T., avocat N. L. și reprezentanta intimatei C. comunală, avocat V. M., lipsă fiind C. județeană.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 31 ianuarie 2014, prin registratura instanței s-a depus la dosar din partea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj copia Hotărârii nr. 72/16.09.1991 și o copie de pe Anexa A3 cu poziția 124.
Reprezentanta recurentei solicită instanței emiterea unei adrese către C. locală pentru a comunica toate suprafețele solicitate de recurentă, ce suprafață a solicitat C. locală să fie validată și care a fost suprafața pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Reprezentanta intimatului T. lasă la aprecierea instanței cererea formulată.
Tribunalul deliberând, respinge cererea în probațiune formulată de reprezentanta recurentei, raportat la faptul că au fost comunicate toate dosarele de fond funciar și a hotărârii Comisiei județene ca urmare a validării. Instanța apreciază că ceea ce are relevanță în prezenta cauză este ceea ce s-a validat efectiv.
Reprezentanta recurentei precizează că la dosar nu există un înscris din care să rezulte suprafața solicitată spre validare. Depune la acest termen Note scrise, din care comunică un exemplar reprezentantei intimatului T..
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea hotărârii pronunțate de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Întrebată fiind de către instanță, recurenta personal arată că vecinii săi sunt pe de-o parte intimatul T., iar pe cealaltă parte M. S., tatăl acestuia din urmă fiind D..
Reprezentanta intimatului T. solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial potrivit chitanței depuse la dosar.
Reprezentanta Comisiei locale solicită respingerea recursului, menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 713/21.02.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., s-a respins acțiunea formulată și precizată de către reclamanta C. D., în contradictoriu cu pârâții C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Frata, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj, T. D..
A obligat reclamanta la plata către pârâtul T. D. a sumei de 1700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Prin Titlul de proprietate nr.3388/2310/17.05.2007 (fila 5 dos.) s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantei asupra unei suprafețe totale de teren de 7 ha pe raza comunei Frata, . în intravilan 3250 mp astfel: . arabil – 2000 mp; . curți, construcții – 1250 mp. La baza emiterii acestui titlu de proprietate și al identificării faptice a terenului a stat procesul verbal de punere în posesie nr.2502/3.04.2007 (fila 233 dos.).
Prin Titlul de proprietate nr._/571/13.09.1995 (fila 6 dos.) s-a constituit dreptul de proprietate în favoarea pârâtului T. D. asupra unei suprafețe totale de teren de 5000 mp din care în intravilan 2000 mp astfel: ., cu destinația arabil – 1000 mp; ., cu destinația curți construcții – 1000 mp. La baza emiterii acestui titlu de proprietate și al identificării faptice a terenului a stat procesul verbal de punere în posesie nr.624/21 iulie 1995 (fila 21 dos.).
Conform susținerilelor reclamantei (fila 170, alin. 8, dos.), 1050 mp la care reclamanta este îndreptățită s-ar afla incluși în terenul pârâtului T. D.. Reclamanta își fundamentează aceste susțineri prin aceea că, raportat la evidențele registrului agricol (filele 7-8 dos.), era îndreptățită la reconstituirea unei suprafețe de teren de 0,43 ha în „vatra satului”, din care i s-a reconstituit efectiv doar suprafața de 3250 mp, rezultând astfel diferența actualmente solicitată de 1050 mp.
Ceea ce este de remarcat cu precădere este faptul că, în procesul administrativ de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului actualmente înscris în Titlul de proprietate nr.3388/2310/17.05.2007 (fila 5 dos.), reclamanta a semnat procesul verbal de punere în posesie, acest act, depus în probațiune la fila 233 dos., purtând semnătură la rubrica „proprietar” cu privire la care reclamanta nu a contestat că i-ar aparține. Astfel, încă din acel moment reclamanta a putut avea reprezentarea clară a faptului că i se reconstituiseră doar 3250 mp în proprietate în intravilanul comunei Frata, .> De asemenea, se impune remarcat faptul că, așa cum se arată explicit la fila 226 dos., reclamanta nu a formulat plângere împotriva hotărârii comisiei locale de fond funciar prin care s-a dispus reconstituirea a doar 3250 mp în proprietate în intravilanul comunei Frata, . cum nu a formulat plângere nici împotriva hotărârii prin care s-a validat de către C. județeană de fond funciar Cluj propunerea comisiei locale de fond funciar. Reclamanta nu a făcut în prezentul dosar dovada formulării unor astfel de plângeri și nici a modului lor de soluționare, în ipoteza în care astfel de plângeri ar fi fost soluționate. Totodată, în prezentul dosar instanța nu a fost învestită cu soluționarea unei plângeri în condițiile art.53 din Legea nr.18/1991, iar instanța nu a putut hotărî decât asupra a ceea ce i s-a cerut (art.129, alin ultim C.p.c.).
Considerentele din cele două alineate precedente sunt relevante deoarece atunci când o persoană care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate este nemulțumită de limitele sau de modul în care i s-a realizat reconstituirea – ceea ce este și cazul reclamantei – respectiva persoană are la dispoziție calea plângerii în condițiile art. 51 și art.53 Legea nr.18/1991.
În consecință, reclamanta putea și trebuia să facă plângere împotriva respectivelor hotărâri, solicitând anularea lor, cu respectarea inclusiv a termenului legal prevăzut de art.53. alin.2 din Legea nr.18/1991, deoarece procedura plângerii nu este una facultativă, ci are caracter obligatoriu.
A admite acțiunea așa cum este aceasta formulată și precizată de către reclamantă (petitele 1 și 2 din precizarea de acțiune de la fila 169 dos.) ar echivala cu o eludare, inclusiv de către instanța de judecată, a prevederilor legale imperative care instituie procedura plângerii împotriva hotărârilor comisiei județene de fond funciar, cu impact negativ asupra siguranței circuitului civil în vederea ocrotirii căreia sunt edictate cu caracter obligatoriu anumite proceduri și termene imperative, cum este cazul art. 53. alin.2 din Legea nr.18/1991.
Mai mult, reclamanta arată că terenul său se cuprinde în terenul pârâtului T. D., în favoarea căruia s-a eliberat Titlul de proprietate nr._/571/13.09.1995 (fila 6 dos.). Cu toate acestea, reclamanta nu a solicitat constatarea nulității parțiale a acestui titlu, iar în măsura în care un titlu nu este anulat, el se bucură în continuare de prezumția de valabilitate, la fel ca orice act juridic.
Chiar și în ipoteza în care ar fi depășite impedimentele procedurale mai sus expuse, trebuie remarcat faptul că terenul identificat în registrul agricol ca fiind în „vatra satului” în suprafață de 0,43 ha nu poate fi localizat indubitabil strict pe baza registrului agricol, putând fi lângă casă, dar și în alt loc în intravilan, așa cum arată și pârâta C. locală de fond funciar Frata în întâmpinarea formulată.
Identificarea certă a terenului s-a realizat însă în cauză prin raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit de către expert G. T., pe baza evidențelor de carte funciară. Astfel, s-a constatat că ceea ce trece peste cei 3250 mp și aparține în prezent, printre altele, și la gospodăria și terenul intravilan al pârâtului T. D. – deci și eventual cei 1050 mp pretinși de reclamantă - este parte integrantă din CF 2099 Frata, având ca proprietar tabular pe numita C. R. raportat la care reclamanta nu a alegat și nici nu a dovedit că ar fi autoarea ei; în regim de carte funciară, reclamanta justifică doar 1980 mp din cei 3250 mp, identificați în CF 295 Frata, nr. top. 201, 202, proprietar tabular fiind Korojan I..
Esențiale în dezlegarea cauzei sunt concluziile expertei de la pct.3), primele 2 liniuțe (fila 113 dos.), deoarece, prin raportare la planul de punere în posesie cu care a operat comisia locală coroborat cu planul de bază al zonei din anul 1976, s-a stabilit că limitele actuale de folosință ale parcelelor în cauză atât în ceea ce o privește pe reclamantă, cât și în ceea ce îl privește pe pârât, sunt în limita toleranțelor admise, chiar limitele în care s-a realizat punerea în posesie și sunt concordante cu limitele așa cum sunt reprezentate pe planurile din 1976.
Totodată, la fila 114 dos., ultimele două alineate, experta G. T. face referire la traiectoria vechiului gard așa cum i-a fost indicată de către reclamantă și concluzionează că față de titlurile de proprietate așa cum sunt emise în prezent, pârâtul T. nu ocupă teren care ar fi al reclamantei. În schimb, așa cum și instanța a reținut mai sus, și în concluziile raportului de expertiză se arată că dacă i s-a atribuit incorect pârâtului T. suprafața de 2000 mp teren intravilan e o problemă ce ține de aplicarea Legii nr.18/1991 – altfel spus, este o problemă ce ține de formularea unui petit de constatare a nulității parțiale a titlului de proprietate emis pe seama pârâtului, petit pe care însă reclamanta nu l-a formulat în prezentul dosar și asupra căruia, în consecință, instanța nu s-a putut pronunța.
Concluziile raportului de expertiză se coroborează și cu declarațiile martorilor audiați în cauză. Martorii atestă existența între proprietatea reclamantei și cea a pârâtului a unei cărări de o lățime de aproximativ 1 m, pe o lungime de aproximativ 50-60 m (filele 201-203 dos.), care inițial a fost mărginită de garduri pe ambele părți, iar acum este mărginită de gard doar înspre proprietatea pârâtului T., în prezent cărarea fiind închisă și înglobată în terenul aparținând reclamantei (filele 201-203, 246 verso dos.). Martorii T. I. (fila 202), M. S. (fila 203) și S. R. (fila 246 dos.) au arătat că, din câte știu, cărarea a fost lăsată din proprietatea reclamantei. Cât privește fântâna, ea se arată de către martorul M. S. că a fost edificată de pârâtul T., iar martorul T. arată că nu știe cine a edificat fântâna, dar aceasta este în partea stângă a cărării, care este partea pârâtului T.. Față de aceste aspecte relevate de martori, a rezultat o dată în plus că reclamanta și-a apropriat cărarea, în timp ce pârâtul are proprietatea mărginită de un gard verificat sub aspectul amplasamentului inclusiv de către persoanele abilitate din primărie care nu au ridicat obiecțiuni față de modul de amplasare a gardului de către pârâtul T. (fila 246 verso.). Astfel fiind, petitul de revendicare apare ca nesusținut prin raportare la declarațiile anterior analizate ale martorilor.
Dimpotrivă, prin raportare la declarația martorului F. F. (fila 245 dos.), a rezultat o realitate diferită decât cea alegată de către reclamantă. Acest martor, care a participat la măsurători la imobilele în litigiu din partea Comisiei locale de fond funciar Frata, arată că reclamanta a indicat cu ocazia măsurătorilor, cu piciorul, unde este limita între terenul său și cel al pârâtului T., iar măsurătorile au fost efectuate ținându-se cont de aceste indicații ale reclamantei. A mai arătat martorul că la acele măsurători, cărarea a fost inclusă în terenul pârâtului T.. Prin urmare, întrucât în prezent cărarea a fost înglobată în terenul reclamantei potrivit declarațiilor celorlalți martori, rezultă că pârâtul T. nu ocupă teren din cel pentru care reclamanta justifică un titlu de proprietate.
Astfel, nu s-a putut reține că pârâtul T. D. este, prin raportare la reclamantă, posesor neproprietar. Simplul fapt că pârâtul T. folosește o suprafață faptică mai mare decât cea scriptică (2382 mp față de 2000 mp) nu conduce ipso facto, văzând și ansamblul probelor administrate în cauză, că diferența de 382 mp este obținută din proprietatea reclamantei, în dauna acesteia.
Concluzionând, față de toate considerentele mai sus expuse, instanța a respins acțiunea formulată și precizată, potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.
În temeiul art.274 C.p.c., reținând soluția de respingere a acțiunii formulate și precizate, precum și faptul că reclamanta a căzut în pretenții și se află în culpă procesuală, instanța a obligat-o la plata către pârâtul T. D. a sumei de 1700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial justificat la filele 272 și 276 dos.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Coraian D., solicitând instanței admiterea recursului in baza art.304 pct.9 cod proc.civila, casarea sentinței cu trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe iar in subsidiar, solicită modificarea sentinței civile nr._ in baza art.312 alin.3 cod proc.civila in sensul admiterii acțiunii sale, cu obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata, in fond si in recurs.
În motivare reclamanta recurentă arată faptul că în ceea ce privește pretenția acesteia privind suprafața de 0,1050 ha teren intravilan menționata in acțiunea precizata, a solicitat instanței de judecata obligarea paratei C. locala de fond funciar Frata sa-i elibereze proces verbal de punere in posesie si sa intocmeasca documentația necesara in vederea emiterii titlului de proprietate pe seama acesteia.
In motivarea acțiunii sale, a depus inscrisuri din care rezulta faptul ca antecesorul său figurează in Registrul agricol cu suprafața totala de 13,53 ha teren, care cuprinde si supraf.de 0,43 ha situata in vatra satului, si ca din aceasta suprafața i s-a restituit doar suprafața de 0,32 ha intravilan, membrii comisiei locale stabilind ca amplasamentul acestei suprafețe este identic cu terenul de la adresa unde locuiesc.
Prin urmare, instanța de fond in mod greșit a reținut in pag.a 6-a a hotărârii ca "...terenul identificat in reg.agricol ca fiind in < vatra="" satului=""> in supraf.de 0,43 ha nu poate fi localizat indubitabil strict pe baza registrului agricol, putând fi langa casa, dar si in alt loc in intravilan, asa cum arata parata C. locala de fond funciar Frata in întâmpinarea formulata".
Adică, asa cum arata parata, contrar propriilor măsurători efectuate cu ocazia punerii in posesie.
Totdata, instanța nu a aplicat același raționament si in cazul paratului T. D., al cărui antecesor figurează in Registrul agricol cu suprafața de 0,20 ha in intravilan, evident, fara a se menționa "indubitabil" ca aceasta suprafața este situata la adresa unde locuiește. Cu toate acestea, paratul a fost pus in posesie pe suprafața de 0,20 ha la adresa unde locuiește.
Interpretând astfel dreptul acesteia in ceea ce privește amplasamentul suprafatei de teren intravilan, instanța de judecata a revenit asupra unei stări de fapt care a stat la baza măsurătorilor efectuate cu ocazia punerii in posesie a acesteia si a constatat in mod greșit ca:
" ...ceea ce trece peste cei 3250 mp.si aparține in prezent, printre altele, si la gospodăria si terenul intravilan al paratului T. D.-deci si eventual cei 1050 mp, pretinși de reclamanta - este parte integranta din CF.2099 Frata, având ca proprietar tabular pe numita C. R. raportat la care reclamanta nu a alegat si nici nu a dovedit ca ar fi autoarea ei; in regim de c.f. reclamanta justifica doar 1980 mp, din cei 3250 mp, identificați in CF.295 Frata, nr.top.201,202, proprietar tabular fiind Korojan I.".
-Printre care altele, si pe ce temei poate sa "aparțină in prezent, ceea ce trece peste cei 3250 mp la gospodăria si terenul paratului T. D." ?!
Referitor la aceasta concluzie greșita a instanței, arată recurenta reclamantă faptul că ceea ce trece peste cei 3250 mp, aparține în mod legal acesteia, nicidecum pârâtului T. D., căruia i s-a constituit dreptul de proprietate doar asupra terenului în suprafața de 0,20 ha intravilan.
In al doilea rand, arată recurenta ca instanța a reținut in mod greșit faptul ca cei 1050 mp, pe care-i pretinde sunt parte integranta din CF 2099 Frata, ce are ca proprietar pe C. R., și ca ea nu a alegat și nu a dovedit ca proprietara de c.f. ar fi autoarea sa.
Confuzia instanței este evidenta, din raportul de expertiza rezultând altceva, respectiv ca terenul acesteia este cuprins în CF 295 Frata, in suprafața totala de 1980 mp, astfel ca, diferența de suprafața pana la 3250 mp, se afla într-o alta Carte Funciara, cu nr.178 Frata, ce are ca proprietar pe B. S. si nu pe C. R..
Faptul ca diferența de teren se afla in CF 178 Frata, nu are nicio relevanta juridica, raportat la pretenția acesteia față de pârâtul T. D. intrucat, asa dupa cum a arătat experta, parcelele din cele doua cărți funciare se invecineaza si apar ca un corp funciar unitar, adică nu sunt delimitate între ele, desi in CF au inscrise suprafețe distincte.
In al treilea rand, prin expertiza efectuata s-a făcut identificarea in regim de c.f. a imobilelor in litigiu pentru stabilirea corecta a amplasamentului si nu pe alte considerente.
Cel care are terenul cuprins in CF 2099 Frata, este paratul T. D., alături de alți doi cetățeni, T. V. (primarul !) si T. G., deci trei gospodarii pe suprafața totala de 4200 mp.
Daca facem un mic calcul, domnului primar i-ar mai ramane doar o suprafața de aprox. l 100 mp. adică jumătate cât are paratul, numai ca din schița de punere in posesie depusa la dosar, rezulta altceva: suprafața terenului ce aparține lui T. V. este sensibil egala cu suprafața de teren deținuta de către paratul T. D..
Prin urmare, paratul s-a gândit sa se extindă puțin, înspre proprietatea sa. Având sprijinul ing.Bara A., a trecut la fapte si a dărâmat gardurile dintre proprietățile acestora.
Arată recurenta reclamantă faptul că a solicitat prin obiectiunile formulate la data de 14 mai 2012, un obiectiv nou, respectiv identificarea imobilului înscris în CF 2099 Frata, cu top.203,204,205,206,207,208,209, in supraf.de 4200 rap. si întinderea dreptului de proprietate aferent fiecărei proprietăți de pe acesta . stabili suprafața reala la care era indreptatit paratul s-o primească.
Instanța i-a încuviintat proba solicitata, dar experta a refuzat sa identifice imobilul, menționând in al doilea răspuns la obiectiuni, la lit.d) ca:
"Celelalte asa-zise obiectiuni sunt considerații si solicitări ale reclamantei de a se măsura toate terenurile vecine pana la un drum ?! aceste solicitări nu au făcut parte din obiectivele inițiale ale expertizei.
Vorbește reclamanta de măsurarea si altor proprietari ale unor persoane ce nu sunt parte in acest proces - actualul primar T. V. ?!
Daca se solicita măsurarea si altor proprietăți vecine acești proprietari trebuie introduși in cauza spre a fi citați, iar daca instanța incuviinteaza, aceasta reprezintă practic o noua expertiza a cărei valoare estimativa o apreciez la minim 2500 lei, motiv pentru care rog instanța a stabili avans onorar expert in suma de 1/2 din valoarea lucrării".
Incredibil, dar adevărat: experta dă dispoziții ce trebuie făcut în cauza dedusa judecații, pe cine să cheme în judecata daca mai vrea ceva in plus, cam cât ar costa-o daca ar îndrăzni să solicite un nou obiectiv, iar proba încuviințata de instanța o numește "asa-zise obiectiuni" care, în opinia dânsei sunt "considerații si solicitări ale reclamantei" uitând ca în Raportul de expertiza tehnica judiciara pe care 1-a intocmit, a arătat ca:
"parcele paratului din titlul de proprietate se identifica in regim de CF ca parte din nr.top.nr.203,204,205,206,207,208,209 in suprafața totala de 4200 mp. din CF 2099 Frata" ceea ce inseamna ca solicitarea acesteia era una pertinenta si utila cauzei, spre a se stabili daca - ulterior măsurării parcelei din care face parte terenul paratului, mai susține ca limitele de folosința a terenului deținut de către pârât, se mai încadreaza "in limita tolerantelor admise", in urma suprapunerii peste planul de punere in posesie.
Si era imperios necesar sa răspundă la acest obiectiv intrucat a fost incredibil ce a menționat experta in raport, respectiv ca diferența de teren folosita de către parat, peste suprafața la care are dreptul, se afla in limita tolerantelor admise, aspect pe care instanța 1-a reținut prin hotărârea atacata, respingandu-i cererea de chemare in judecata.
Prin urmare, paratul darama gardurile dintre proprietățile lor, ridica altul pe proprietatea sa prin violenta.
Concluziile expertului, potrivit cărora diferența de teren nu reprezintă teren ocupat cu forța, ci reprezintă o toleranta, pe care experta o considera acceptabila, in condițiile in care a știut exact care este miza procesului.
In ceea ce o privește, experta a constatat faptul ca aceasta deține o suprafața mai mica decât cea la care sunt îndreptățită, dar in baza acelorași "tolerante". Prin urmare, consideră recurenta reclamantă că este firesc sa fie prejudiciata de către parat in urma acaparării unei porțiuni din terenul său, fiindcă asa a concluzionat domnia sa, respectiv ca "la intocmirea planurilor de punere in posesie nu s-a făcut o măsurătoare riguroasa ci s-au materializat parcelele în cauza pe limitele existente pe planul de baza din anul 1976, așadar, diferența de teren ocupata de către parat din proprietatea sa, se încadrează in tolerantele admise fata de scara planului" !
Deci, pentru expertă important este planul de baza din anul 1976, si nu situația concreta de la fata locului, unde îi sare în ochi porțiunea ocupata de către parat din proprietatea sa !
Instanța de judecata la rândul sau, a ignorat faptul ca punerea in posesie a paratului s-a făcut raportat la vechile semne de hotar existente intre proprietățile lor, si nu raportat la planul de baza din anul 1976.
Iar paratul, ulterior punerii in posesie, a dărâmat gardurile dintre proprietățile lor.
Este firesc, logic și legal, ca paratul sa folosească teren mai mult cu 382 mp in condițiile in care i-a ocupat teren din proprietatea ei ?
Si este firesc, logic si legal, ca aceasta să folosească mai puțin decât este îndreptatita, dupa ce se plânge instanței ca pârâtul i-a ocupat terenul ?
Instanța a ignorat probele administrate in baza cărora aceasta a dovedit faptul ca paratul a dărâmat semnele de hotar si a ridicat un gard nou, pe proprietatea ei.
Instanța nu a ținut cont nici de faptul ca însăși experta a arat faptul ca paratul folosește o suprafața de teren mai mare decât cea la care are dreptul, iar ea folosește o suprafața mai mica, dupa ce pârâtul a acaparat cărarea spre fântâna si a inclus-o in proprietatea lui, prin ridicarea noului gard.
Instanța a mai reținut în mod greșit ca experta face referire la traiectoria vechiului gard asa cum i-a fost indicata de către reclamanta si concluzionează ca, fața de titlurile de proprietate așa cum sunt emise in prezent (adică cu nr.de . !) paratul T. nu ocupa teren care ar fi al reclamantei" !
Referitor la acest aspect, arată reclamanta recurentă faptul că nici nu a participat la măsurători, fiind foarte bolnava, are 86 de ani, iar afara era foarte frig. Fiul său, in prezenta avocatuui ei, i-a indicat expertei faptul ca vechiul gard care despărțea proprietatea sa de proprietatea paratului era fixat direct pe anexele gospodărești ale paratului .
Prin urmare, linia trasata de către experta pe schița sa, referitoare la traiectoria vechiului gard, nu corespunde cu linia pe care era amplasat gardul.
Abia in schița executata in urma obiectiunilor, experta a corectat situația, marcând traiectoria vechiului gard pe linia anexelor gospodărești ale paratului, ieșind astfel in evidenta, cărarea spre fântâna precum si faptul ca paratul si-a construit fanarul pe porțiunea de teren care reprezenta cărarea spre fântâna.
Prin urmare, nu este real faptul ca "fata de titlurile de proprietate asa cum sunt emise in prezent, paratul T. nu ocupa teren care ar fi al reclamantei".
Tocmai ca paratul T. ocupa efectiv teren care este al acesteia.
Cărarea dintre proprietățile lor, evidențiata de către expertă, este tocmai terenul pe care paratul i-1 ocupa.
De altfel, nici n-a înteles ce-a vrut instanța sa spună cu felul in care sunt emise titlurile de proprietate. Titlurile sunt înscrisuri care atesta locația si întinderea suprafețelor atribuite dar nu arata ce porțiune de teren a fost ocupata din respectivele suprafețe.
Instanța a mai reținut contrar adevărului, ca desi "concluziile raportului se coroborează cu declarațiile martorilor audiați in cauza" in sensul ca intre cele doua proprietăți a existat o cărare mărginită de garduri pe ambele parti, ca acum cărarea este mărginită de gard doar înspre proprietatea paratului T., (fara a arata cine anume a făcut acest lucru, cand, si de ce), in prezent, cărarea este închisa si înglobata in terenul aparținând reclamantei, indicând probele de la filele nr.201 -203, 246, verso.
Din probele testimoniale rezulta exact contrariul celor reținute de către instanța, respectiv ca in prezent, cărarea este închisa si este înglobata in terenul aparținând paratului T. D..
Acest fapt, realmente existent la fata locului, poate fi constatat cu ușurința si din planșele foto existente la dosar, ceea ce o îndreptățeste sa creadă ca instanța a făcut confuzie între proprietatea sa si cea a paratului.
In primul răspuns la obiectiuni, experta a menționat ca a executat fotografiile pe care i le-a solicitat, dar fiind furioasa de ce a fost nevoita sa revină la fata locului, nu a comentat fotografiile, astfel ca instanța nu a cunooscut semnificația lor.
Instanța a mai reținut în mod incredibil si contrar adevărului si situației faptice reale, ca "rezulta inca odată in plus, ca reclamanta si-a apropiat cărarea, in timp ce paratul are proprietatea mărginită de un gard verificat sub aspectul amplasamentului inclusiv de către persoanele abilitate din primărie care nu au ridicat obiectiuni fata de modul de amplasare a gardului de către paratul T. (246 verso).
Instanța nu și-a argumentat concluzia reținuta în sentința, pentru a sti in baza căror probe si-a format aceasta părere (greșita) si in ce fel a considerat ca ea "mi-am apropiat cărarea".
In ceea ce privește "gardul paratului, verificat sub aspectul amplasamentului de către pesoanele abilitate din primărie" instanța nu a indicat proba in baza căreia si-a format aceasta părere si in plus, este de neantțeles cum instanța a considerat ca respectivele persoane pot decide daca un gard este corect amplasat sau nu, pana nu se ia act de părerea exprimata a celor implicați in conflict.
De asemenea, arată reclamanta recurentă faptul că nu crede ca persoanele din primărie erau cele care trebuiau "sa ridice obiectiuni fata de modul de amplasare a gardului de către paratul T., ci părțile, iar in procesul verbal încheiat, sa se menționeze punctul de vedere al fiecăruia, precum si concluzia celor de la primărie, adică a ing. Bara Alezxandru, implicat în mod direct in conflictul apărut între aceasta si parat.
Un alt aspect important pentru dezlegarea pricinii si pe care instanța 1-a ignorat, este faptul ca paratul T. D. a fost pus in posesie la data de 21 iulie 1995, prin procesul verbal de punere in posesie nr.624, iar semnele de hotar dintre proprietățile lor le-a dărâmat abia dupa 1 (un) an, respectiv la data de 16 noiembrie 2006, ocazie cu care ing.Bara A. - membru al Comisiei locale Frata, a întocmit acel proces verbal de constatare, fiind semnat doar de către el, nu si de aceasta si de parat.
Ceea ce inseamna ca, dărâmarea gardurilor dintre proprietăți, de către parat, s-a făcut din propria lui inițiativa, fara legătura cu punerea in posesie, dar justificata de către parat ca fiind făcuta in baza Legii nr. 18/1991, si susținut de către ing. Bara A., membru în comisia locala. Totodată, instanța nu s-a pronunțat cu privire la faptul daca parata comisia locala își poate schimba poziția fata de aspectele menționate de către membrii acesteia în procesul verbal de constatare, încheiat a data de 16.11.2006, cu ocazia deplasării la fata locului urmare incidentului izbucnit între aceasta și pârâtul T. D. din cauza faptului că acesta a dărâmat vechile garduri ce mărgineau proprietățile lor.
Spune reclamanta acestea întrucât in mod incredibil, parata comisia locala, prin răspunsurile date la chestionarul care i-a fost comunicat, a schimbat tactica si a menționat o . aspecte care nu se regăsesc in procesul verbal încheiat special pentru conflictul de la data respectiva.
De exemplu, parata a răspuns că ea ar fi dărâmat un gard, fara a preciza care amune: unul dintre cele vechi, sau pe cel ridicat ulterior de catre parat, apoi ca aceasta ar fi stabilit linia ce separa cele doua proprietăți, apoi ca ea a fost cea care a stabilit limita, iar Ttritean a amplasat gardul pe locul indicat de ea. Ceea ce inseamna ca s-a făcut dreptate, si toata lumea a fost fericita. (Desi tot ce s-a spus nu este real).
Dar la ultima întrebare din chestionar, parata a răspuns ca isi menține opinia potrivit căreia aceasta i-a ocupat paratului suprafața de 14 arii. Cum vine asta ?!
Paratul nu a susținut asa ceva, nici în întâmpinare si nici la interogatoriu.
In fine, instanța a reținut contrar probelor administrate, un aspect contradictoriu, respectiv ca martorul F. arata ca la acele măsurători, cărarea a fost inclusa in terenul paratului T., adică asa cum a arătat ea. Dar în continuare, instanța a retinut, în mod greșit, ca în prezent cărarea a fost inclusa in terenul reclamantei potrivit declarațiilor celorlalți martori, si ca de-aici, rezulta ca paratul T. nu ocupa teren din cel pentru care reclamanta justifica un titlu de proprietate.
Referitor la aspectele mai sus reținute de catre instanța, arată recurenta reclamantă că nu sunt reale. Niciun martor nu a declarat aspectele reținute de catre instanța de fond, respectiv de catre judecatoarea M. C..
Instanța de fond nu a analizat toate probele dosarului, nu s-a pronunțat pe procesul verbal intocmit de catre membrul Comisiei locale Frata, depus de aceasta la dosar, nu s-a ponuntat pe interogatoriul pârâtului T. D. si pe chestionarul paratei C. locala, pentru a-si spune părerea cu privire la cele menționate acolo, pentru a da o hotărâre temeinica si legala, asigurandu-se ca nu prejudiciază interesele niciunei parti implicate in proces.
La vârsta pe care o are, ce interes ar fi avut sa-și cheme vecinul in judecata, daca acesta nu ar fi dărâmat gardurile edificate de peste 30 de ani si nu ar fi intrat pe proprietatea ei ?
Din măsurătorile efectuate, a rezultat "indubitabil" ca paratul ocupa mai mult teren. Altminteri, de ce a plătit 1500 lei onorar la expert ?
Ca sa-i spună ca desi paratul ocupa mai mult teren decât are dreptul, totuși el îl poate ocupa in continuare întrucat se încadreaza în limita toleranțelor ?
In concluziile scrise pe care le-a formulat, aceasta a arătat ca față de concluziile raportului de expertiza si de răspunsul la obiectiunile formulate, raportat la acțiunea precizata, solicită obligarea paratului T. D. sa-i lase în liberă posesie si proprietate suprafața de 192 mp, pe care i-a ocupat-o din terenul său, ( si acaparat-o prin violenta) de-a lungul liniei de hotar care desparte proprietățile lor, respectiv cărarea spre fântâna pe care a cedat-o din proprietatea ei. Paratul, neavând dreptul la o suprafața mai mare de 0,20 ha, nu avea de unde sa cedeze teren pentru formarea cărării spre fântâna, anexele sale gospodărești fiind un semn de hotar care mărginește proprietatea sa. Dincolo de aceste construcții se afla curtea pârâtului, fiind de necrezut ca instanța nu a înteles ca acea cărare a cedat-o integral din proprietatea ei.
Declarațiile martorilor au fost scrise de mână, într-o manieră greu de înțeles, ceea ce este absolut inadmisibil, motiv pentru care aceasta a solicitat o copie a declarațiilor care să fie scrise citeț, dar instanța de judecata i-a respins cererea.
În aceste condiții, a fost nevoita să afle singură ce anume scrie in fiecare declarație, pentru a putea să înțeleagă conținutul acestora. F. de greutatea citirii lor, consideră ca instanța nu a lecturat cu maxima atenție declarațiile martorilor pentru a le putea interpreta.
In ceea ce privește suprafața de 0,11 ha, instanța a reținut ca aceasta nu a formulat plângere împotriva hotărârii comisiei locale de fond funciar prin care s-a dispus reconstituirea doar a celor 3250 mp în proprietate, în intravilanul . împotriva hotărârii prin care s-a validat propunerea comisiei locale, de către comisia județeană.
Referitor la acest aspect, arată ca parata i-a recunoscut dreptul asupra terenului intravilan în suprafața de 0,11 ha și întotdeauna i-a spus ca o va pune în posesie, dar în partea de sus a terenului, unde se învecinează cu M. S..
Acest fapt a împiedicat-o să formuleze plângere împotriva hotărârii comisiei, neânțelegerea dintre ei rezumându-se doar la amplasamentul pe care urma sa fie pusa în posesie, și nicidecum cu privire la însuși dreptul său asupra terenului.
Acest fapt îl dovedește cu răspunsul pârâtei la chestionarul formulat, unde își menține punctul de vedere privind recunoașterea dreptului său asupra diferenței de teren intravilan de 0,11 ha, pe care este gata sa i-o atribuie, însa pe amplasamentul indicat de către aceasta, și nu pe cel indicat de către aceasta.
Tinând cont de faptul ca suprafața de 0,11 ha reprezintă teren intravilan aferent casei de locuit, aceasta este îndreptatită să-1 solicite și în baza dispozițiilor art. 23 din Legea nr.18/1991, care statuează ca este și raman în proprietatea privata a cooperatorilor sau, dupa caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodărești, precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decr. lege nr.42/1990 privind unele masuri pentru stimularea țărănimii". Dreptul de proprietate l-a dobândit si ca urmare a acestui decret, indiferent daca a formulat cerere sau nu, urmând ca în temeiul Legii nr.18/1991 să i se elibereze titlu de proprietate cu caracter recognitiv si constatator.
Având in vedere poziția paratei, instanța de judecata trebuia sa-i admită cererea, fara cheltuieli de judecata fata de aceasta parata, câtă vreme îi recunoaște dreptul pretins și este de acord sa-i restituie diferența de teren la care are dreptul.
La data de 27.08.2013, intimatul pârât T. D., a depus la dosar întâmpinare, solicitând instanței respingerea recursului declarat de reclamantă, menținerea în întregime a sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimatul pârât arată că instanța de fond în mod legal a respins acțiunea introductiva de instanța, precizata ulterior, apreciind corect aspectul ca încă de la momentul punerii în posesie a reclamantei aceasta a avut reprezentarea clara atât a faptului ca suprafața pentru care i s-a reconstituit dreptul sau de proprietate este de 3250 mp precum si reprezentarea, la fel de clara, a localizării acestei suprafețe. Faptul ca reclamanta nu a înțeles să formuleze plângere împotriva hotărârii Comisiei locale de fond funciar si nici împotriva hotărârii prin care s-a validat aceasta propunere de către C. Județeană, nu poate conduce instanța decât la concluzia ca aceasta a fost pe deplin mulțumită atat de amplasamentul atribuit cât si de suprafața primita. Mai mult, în prezenta cauza instanța nu a fost investita cu soluționarea unei plângeri in condițiile artr.53 din Legea 18/1991. Data fiind obligativitatea acestei proceduri, consideră intimatul pârât faptul că și în mod corect instanța de fond a apreciat ca date fiind disp.art.53 alin.2 din Legea 18/91, prin modalitatea in care a fost sesizata instanța, în ipoteza admiterii unei astfel de cereri, s-ar eluda dispoziții imperative ale legii.
Așa cum a precizat în întâmpinarea formulata in cauza, acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate în mod legal pentru suprafața de teren de 2000 mp prin Titlul de Proprietate nr.28.359/571 din data de 13 sept. 1995, terenul identificându-se cu cel individualizat în Titlu ca făcând parte din . si 19.
Solicitarea reclamantei de a-i lasa în libera posesie si proprietate suprafața de 0,11 ha pe care, în opinia acesteia, i-ar ocupa-o în mod abuziv a fost respinsa de instanța în mod corect. Niciodată acesta nu a ocupat si nici nu ocupă vreo suprafața de teren care să aparțină reclamantei. Evident ca soluția îmbrătisata de instanța a ținut seama de concluziile raportului de expertiza efectuat în cauza, concluzii prin care experta a stabilit ca limitele de folosința ale parcelelor reclamantei si a acestuia sunt în limita tolerantelor admise și în concordanță cu limitele reprezentate înca pe planurile din 1976. Mai mult, în același raport de expertiza este evidențiat cât se poate de clar si faptul ca traiectoria vechiului gard asa cum a fost indicata de către reclamanta, respecta suprafața atribuita prin Titlu. Aceste concluzii raportate la probatoriul testimonial administrat au confirmat susținerile lui, făcute chiar prin întâmpinare, raportat la faptul ca acest gard a fost edificat urmare indicațiilor reclamantei, că acea cărare face parte in prezent din terenul reclamantei si că fântâna existenta a fost construita de acesta. În mod corect instanța de fond a reținut ca și concludenta depoziția martorului F. F., fila 245 dos, care a învederat instanței atât faptul ca a participat la măsurătorile celor două imobile din litigiu ca membru al Comisiei Locale de fond funciar, că limita celor doua proprietăți a fost indicată personal de către reclamantă si că, la acel moment, cărarea a fost inclusa in perimetrul terenului său. Tocmai pentru a nu avea disensiuni cu reclamanta a acceptat sa amplaseze gardul existent pe linia trasata si impusa de aceasta, chiar dacă în prezent cărarea existenta face parte integranta din corpul de avere al reclamantei. In aceste condiții, intervine întrebarea: Ce suprafața de teren a reclamantei îl ocupă el in condițiile în care chiar o parte din terenul care i-a aparținut lui anterior ( suprafața de teren afectata cărării) este acum in folosința recurentei?
Raportat la criticile aduse sentinței instanței de fond, prin prezentul recurs, le consideră intimatul pârât total nefondate.
Astfel, arată intimatul pârât faptul că recurenta nu a înțeles sa formuleze plângere împotriva hotărârii Comisiei locale, ulterior validata, conform disp.art.53 alin.2 din Legea 18/91.
De asemenea arată faptul că suprafața pretins revendicata ca aparținându-i s-a dovedit, urmare a identificării ei in regim de carte funciara, ca nu aparține antecesorilor ei.
Pentru suprafața pe care o revendica de la acesta nu s-a cerut anularea parțiala a Titlului său, astfel încât arată intimatul pârât faptul că acesta deține un titlu valabil și nu poate suferi nici un fel de modificare atâta timp cat instanța nu a fost sesizata cu o astfel de cerere.
Referirile la diferite persoane sau interese,arată intimatul pârât că, exced cadrului procesual astfel încât, în opinia lui, acestea urmează a fi înlăturate.
Mai arată intimatul pârât faptul că, criticile aduse concluziilor expertizei nu sunt fondate, fiind afirmații gratuite fără a fi susținute de probe.
De asemenea criticile aduse faptului ca declarațiile sunt scrise de mână si scrisul este mai puțin inteligibil reprezintă strict părerea recurentei si nu au nici un fel de relevanta juridica asupra fondului problemei.
Cererea de efectuare a unei expertize este inadmisibila, date fiind disp. art. 305 cod proc. Civila, astfel încât apreciază intimatul pârât că urmează a fi respinsă.
Recurenta refuza sa accepte realitatea, învederată si de C. Locala prin întâmpinare, respectiv faptul ca suprafața pe care o revendica de la acesta se regăsește în imobilul limitrof din partea opusa, respectiv in terenul numitului M. S.. Cu toate acestea, de rea-credinta, l-a acționat în judecata, cu toate ca recurenta știe extrem de bine faptul ca limita proprietăților lor, evidențiata azi prin gardul edificat de acesta, a fost stabilita chiar de ea. In aceste condiții nu se poate înțelege demersul făcut de recurenta prin prezenta cerere.
Arată intimatul pârât faptul că nu a ocupat și nu ocupă teren ce aparține reclamantei.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:
Astfel, în ceea ce privește prima critică formulată de către recurentă, în sensul că în mod eronat prima instanță nu a dispus obligarea celor două comisii de fond funciar la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 1050 mp situată în intravilanul comunei Frata în favoarea reclamantei recurente tribunalul o găsește parțial întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Așa cum rezultă din adresa nr. 205/IV/13.01.2014 emisă de intimata C. Județeană Cluj pentru stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor în conformitate cu Anexa 3, poziția 124 stabilită prin Hotărârea nr.72/16 septembrie 1991 emisă de C. Județeană Cluj pentru stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor s-a validat propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate privată în favoarea recurentei pentru suprafața de 2,85 ha teren dintre care 0,43 ha cu destinația de intravilan(filele 64-66 din dosarul de recurs).
De altfel prin răspunsul la întrebarea nr.6 din interogatoriul Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Frata intimata a relevat că din suprafața de 0,43 solicitată a-i fi retrocedată de către reclamantă i s-a reconstituit doar porțiunea de 0,32 ha motivându-se că diferența de teren de 0,11 ha se află la vecinul acesteia, M. S..
În aceste condiții, în mod evident, neechivoc recurentei i s-a recunoscut calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în înțelesul art.8 alin 2 din Legea nr.18/1991 asupra unei suprafețe de 0,43 ha teren intravilan, teren situat în raza de competență teritorială a Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Frata.
Astfel, nu pot fi menținute ca fiind corecte statuările făcute de prima instanță potrivit căreia reclamanta nu a formulat plângere împotriva hotărârii comisiei locale de fond funciar prin care s-a dispus reconstituirea a doar 3250 mp în proprietate în intravilanul comunei Frata, . în care, așa cum am evocat anterior, acesteia i s-a validat de către C. Județeană Cluj pentru stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra unei suprafețe de teren de 0,43 ha cu destinația intravilan pe raza comunei Frata.
Însă în ceea ce privește solicitarea recurentei privind amplasamentul acestei suprafețe de teren ca fiind situat în comuna Frata, ..24, jud. Cluj tribunalul o apreciază ca fiind neîntemeiată având în vedere următoarele argumente:
În fața instanței de fond s-a administrat ca probă tehnică expertiza în specialitatea topografie care prin concluziile sale a relevat următoarele aspecte:
Parcelele 16, 17 din TP nr._ al reclamantei se identifică în regim de carte funciară cu nr. topo 201, 202 din CF 295 Frata și întrucât suprafața totală de 1980 mp nu acoperă toată suprafața de 3250 mp din titlu de proprietate se mai identifică și cu parte din parcelele cu nr. topo 194, 195, 196 în suprafață de 3528 mp(până la concurența suprafeței de 3250 mp din titlul de proprietate) înscrise în CF nr.178 Frata unde este înscris ca proprietar B. S..
Parcelele 18, 19 din Titlul de proprietate nr._/571/1995 al pârâtului T. D. se identifică în regim de carte funciară ca parte din nr. topo 203, 204, 205, 206, 207, 208, 209/2 în suprafață totală de 4200 mp din CF 2099 Frata.
În același raport de expertiză se mai precizează că limitele parcelelor în cauză 18, 19- ale pârâtului intimat T. D.- și 16, 17- ale reclamantei –recurente - respectă întrutotul limitele existente pe planul de bază scara 1:5000 –ediția an 1976-, ceea ce înseamnă că și în anul 1976 când a fost întocmit planul de bază din arhiva OCPI limitele dintre aceste parcele erau la fel.
În continuarea expunerii sale doamna expert a precizat că limitele actuale de folosință ale parcelelor în cauză corespund în limita toleranțelor admise cu limitele parcelelor în cauză de pe planurile de punere în posesie și de pe planul ediția 1976.
În același timp, așa cum în mod judicios a remarcat și judecătorul fondului la fila 114 din dosar, în cuprinsul raportului de expertiză, ultimele două alineate, doamna expert G. T. face referire la traiectoria vechiului gard așa cum i-a fost indicată de către reclamantă și concluzionează că față de titlurile de proprietate așa cum sunt emise în prezent, pârâtul T. nu ocupă teren care ar fi al reclamantei-recurente.
În același raport de expertiză doamna expert relevă că însăși reclamanta i-a indicat care ar fi traseul vechiului gard în care la stradă diferența dintre gardul actual și pct.68 indicat de reclamantă este de 0,45 ml și nicidecum de 19,5 ml.
De asemenea, așa cum și în mod pertinent a reținut și prima instanță în concluziile raportului de expertiză se precizează în mod explicit că dacă i s-a atribuit incorect pârâtului T. suprafața de 2000 mp teren intravilan este o chestiune ce ține de aplicarea Legii nr.18/1991 – altfel spus, este o problemă ce ține de formularea unui petit de constatare a nulității parțiale a titlului de proprietate emis pe seama pârâtului, petit pe care însă reclamanta nu l-a formulat în prezentul dosar și asupra căruia, în consecință, judecătorul fondului nu s-a putut pronunța.
Toate celelalte critici formulate de către recurentă, care vizează raportul de expertiză topografică întocmit în cauză, nu pot fi calificate ca fiind veritabile critici aduse sentinței recurate, aceasta cu atât mai mult cu cât prin răspunsul la obiecțiunile recurentei-reclamante, doamna expert și-a menținut în integralitate concluziile expuse în raportul de expertiză(fila 189 din dosarul de fond).
Raportat la aceste considerente, tribunalul conchide că nu poate fi primită ca fiind pertinentă solicitarea reclamantei recurente de obligare a pârâtului T. D. la a-i lăsa în deplină proprietate și posesie o suprafață de 192 mp.
Având în vedere toate aceste considerente tribunalul, în temeiul art.312 alin 1 C pr civ va admite în parte recursul declarat de recurenta reclamantă C. D. împotriva Sentinței civile nr. 713/21.02.2013, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, după cum urmează:
Va obliga pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Frata să elibereze în favoarea reclamantei proces-verbal de punere în posesie pentru suprafața de teren de 1050 mp, în conformitate cu Anexa 3, poziția 124 stabilită prin Hotărârea nr.72/16 septembrie 1991 emisă de C. Județeană Cluj pentru stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.
Va obliga pârâta C. Județeană Cluj pentru stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor la eliberarea titlului de proprietate în favoarea reclamantei pentru imobilul anterior menționat, menținând restul dispozițiilor sentinței recurate.
În temeiul art.274 C pr civ va obliga recurenta să plătească intimatului T. D. suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
În temeiul art.274 C pr civ, raportat la soluția adoptată în sensul statuării culpei procesuale doar în sarcina intimatei C. locală de fond funciar Frata, tribunalul va obliga intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Frata să plătească recurentei suma de 1300 lei cheltuieli de judecată parțiale la fond și suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli parțiale în recurs, reprezentând onorariu de avocat parțial și contravaloarea transportului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de recurenta reclamantă C. D. împotriva Sentinței civile nr. 713/21.02.2013, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, după cum urmează:
Obligă pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Frata să elibereze în favoarea reclamantei proces-verbal de punere în posesie pentru suprafața de teren de 1050 mp, în conformitate cu Anexa 3, poziția 124 stabilită prin Hotărârea nr.72/16 septembrie 1991 emisă de C. Județeană Cluj pentru stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.
Obligă pârâta C. Județeană Cluj pentru stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor la eliberarea titlului de proprietate în favoarea reclamantei pentru imobilul anterior menționat.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obligă recurenta să plătească intimatului T. D. suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
Obligă intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Frata să plătească recurentei suma de 1300 lei cheltuieli de judecată parțiale la fond și suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli parțiale în recurs, reprezentând onorariu de avocat parțial și contravaloarea transportului.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2014.
Președinte, O.-C. T. | Judecător, A.-F. D. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, G.-C. Ț. |
G.Ț. 12 Februarie 2014
Red AD/tehn CȘ
19 februarie 2014/ 2 ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 316/2014. Tribunalul CLUJ | Pretenţii. Sentința nr. 2147/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
