Contestatie la executare. Decizia nr. 54/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 54/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 3793/211/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 54/R/2014
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2014
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE C.-A. C.
Judecător C.-V. B.
Judecător D. T.
Grefier L. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului promovat de recurent I. L. M. împotriva sentinței civile nr._/18.09.2013, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind și pe intimat C. R. C., având ca obiect contestatie la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că, la data de 21.01.2014, intimatul a depus la dosar, prin fax și prin registratura instanței, concluzii scrise.
Se constată că dezbaterea asupra recursului a avut loc în ședința publică din 16.01.2014, când părțile prezente au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Prin Sentința civilă nr._ din 18.09.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în prezentul dosar s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea ILCAȘ L. M. în contradictoriu cu intimatul C. R. C. privind executarea silită din dosarul execuțional nr.1384/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc „C. M. R.”.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Ordonanța președințială nr._/20.07.2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul civil nr._/211/2012 s-a stabilit cu caracter provizoriu până la soluționarea dosarului civil nr._/211/2012 ca autoritatea părintească cu privire la minora C. A. să fie exercitată de ambii părinți în comun, respectiv de Ilcaș L. M. și C. R. C., s-a stabilit ca locuința minorei să fie la domiciliul mamei și pentru tată s-a stabilit dreptul de a avea legături personale cu minora în următoarea modalitate: Două zile în fiecare săptămână, respectiv marți și joi, între orele 17.00 - 20.00 din noiembrie până în februarie inclusiv, respectiv între orele 17.00 - 21.00 din martie până în octombrie inclusiv, cu posibilitatea de reportare a acestui interval în oricare din zilele săptămânii următoare, în cazul în care dreptul nu a fost exercitat, la locuința tatălui sau într-o altă locație, aceasta din urmă stabilită de către părți anticipat de comun acord; Două sfârșituri de săptămână în fiecare lună, începând cu sâmbătă de la ora 10.00 și până duminică la orele 20.00, din noiembrie până în februarie inclusiv, respectiv începând cu sâmbătă de la ora 10.00 și până duminică la orele 21.00, din martie până în octombrie inclusiv, la locuința tatălui sau într-o altă locație, aceasta din urmă stabilită de către părți anticipat de comun acord; Dreptul de acces în locuința pârâtei-reclamantă pentru exercitarea dreptului de vizitare de mai sus în cazul în care minora este bolnavă ; În ziua de naștere a tatălui între orele 10.00 – 21.00, la locuința tatălui sau într-o altă locație, aceasta din urmă stabilită de către părți anticipat de comun acord ; În ziua de naștere a minorei, împreună cu mama la grădiniță, într-un spațiu special amenajat pentru petreceri copii, la locuința părților sau în orice alt loc convenit în comun cu aceasta din urmă.; J. din perioada aferentă vacanței de primăvară, respectiv vacanței de iarnă, cu includerea celei de-a doua zile de P. și celei de-a doua zile de C., la locuința tatălui sau într-o altă locație, aceasta din urmă stabilită de către părți anticipat de comun acord ; Prima și ultima săptămână din luna august, precum și jumătate din perioada aferentă restului vacanței de vară, la locuința tatălui sau într-o altă locație, aceasta din urmă stabilită de către părți anticipat de comun acord ; Achiziționarea și beneficierea de pachete turistice împreună cu minora, preponderent de 7 nopți, cu posibilitatea de prelungire în funcție de ofertele turistice, cu informarea mamei cu privire la locația de destinație, dacă aceasta este în țară, respectiv cu stabilirea de comun acord a destinației, dacă aceasta este în afara tării. Totodată, s-a încuviințat înțelegerea părților cu privire la stabilirea contribuției la cheltuielile de creștere, educare și învățătură, după cum urmează: Contravaloarea taxelor pentru școlarizarea în cadrul grădiniței “HAPPY KIDS” și cele privind îngrijirea completă a minorei vor fi suportate de către tată, cât timp minora se află la acesta; toate cheltuielile privind îngrijirea completă a minorei vor fi suportate de către mamă, cât timp minora se află la aceasta; toate cheltuielile care depășesc sfera celor de îngrijire cotidiană, respectiv cele pentru activitățile educative, sportive, culturale, ș. a., distincte de cele de la grădiniță, precum și cheltuielile majore necesare pentru asigurarea stării de sănătate a minorei vor fi suportate de ambii părinți în mod egal (f.11-15).
Pentru punerea în executare a acestei hotărâri judecătorești, intimatul C. R. C. a demarat procedura executării silite formulând la data de 19.12.2012 cerere de executare pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc C. M. R. (f.68). Încuviințarea executării silite a fost pronunțată prin Încheierea civilă nr. 320/11.01.2013 din dosarul nr._/211/2012 (f.78), iar la data de 29.01.2013 executorul judecătoresc a emis somația conform art.387 și art.580² C.pr.civ (1865), comunicată la data de 31.01.2013 contestatoarei Ilcaș L. M. (f.81, 83).
Intimatul C. R. C. a susținut că a apelat la procedura executării silite întrucât contestatoarea Ilcaș L. M. nu îi respectă dreptul de a avea legături personale cu fiica sa minoră conform hotărârii judecătorești, că acest lucru s-a petrecut în mai multe rânduri, că aceasta refuză cu rea-credință să îi permită accesul la minoră invocând diferite motive, precum locațiile sau anturajul în care minora se află, starea de sănătate precară a minorei pe care acesta ar fi creat-o sau solicitări de plată a unor sume de bani care, însă, exced obligațiilor sale stabilite prin hotărâre.
Împotriva executării silite a formulat la data de 13.02.2013 cu respectarea termenului legal de 15 zile prevăzut de art.401 alin.1 lit.c C.pr.civ prezenta contestație la executare, contestatoarea Ilcaș L. M. solicitând anularea formelor de executare. Aceasta a susținut că formele de executare sunt abuzive, întrucât a respectat întrutotul obligațiile care îi reveneau prin ordonanța președințială, că dimpotrivă intimatul este cel care nu își respectă obligațiile sale, că executarea silită este fără obiect, având în vedere că obligațiile pe care le au părțile sunt cu scadențe variabile, cu caracter de continuitate, iar, mai mult, că executarea silită nu prezintă nici un interes legitim și actual.
Asupra susținerilor fiecăreia dintre părți, analizând probele administrate în prezenta cauză, instanța de fond a reținut, preliminar, că titlul executoriu are ca obiect relații familiale și privește modalitatea de exercitare a autorității părintești asupra unui minor de vârstă fragedă (4 ani), părțile având atât drepturi, cât și obligații cu privire la creșterea, educarea și pregătirea profesională a acestuia. Totodată, acest titlu executoriu are caracter vremelnic, până la stabilirea relațiilor de familie printr-o hotărâre judecătorească pe fond.
De reținut că titlul executoriu a stabilit ca autoritatea părintească cu privire la minoră să fie exercitată de părinți în comun.
Autoritatea părintească include printre altele supravegherea copilului, deciziile cu privire la religia acestuia, la intervențiile medicale, întreținerea și educația acestuia. Ea se poate defini ca puterea atribuită părinților prin care li se permite acestora să decidă în privința întreținerii, supravegherii, educației și locuinței copilului. Autoritatea parentală comună înseamnă egalitatea drepturilor și îndatoririlor tatălui și mamei în educația copiilor. Ariile principale de exercitare a autorității părintești sunt obligația de a oferi copilului un cămin, responsabilitatea de a proteja și îngriji copilul, responsabilitatea de a disciplina copilul, responsabilitatea față de bunurile și proprietățile copilului, dreptul de a alege educația pe care o va urma copilul, dreptul de a alege religia copilului, dreptul de a decide cu privire la internarea copilului într-o unitate spitalicească, dreptul de a lua decizii cu privire la tratamentul pe care urmează a-l lua copilul, dreptul de a încheia acte legale în numele copilului, dreptul de a aproba transmiterea informațiilor personale sau confidențiale despre copil. Autoritatea părintească nu este un drept absolut și nelimitat, ea se termină acolo unde încep drepturile copilului.
Prin urmare, noțiunea de autoritate părintească are caracter complex și presupune exercitarea obligațiilor și respectiv a drepturilor părinților numai în interesul superior al copilului, iar atunci când autoritatea părintească se exercită în comun, de ambii părinți, aceasta presupune o colaborare armonioasă și conciliantă a părinților pentru ca drepturile copilului să nu fie lezate. De aici, se poate trage concluzia că executarea acestor drepturi și obligații reprezintă o problemă sensibilă care se regăsește în modalitatea prin care fiecare părinte se conformează pentru atingerea scopului comun constând în bunăstarea fizică și psihică a minorului. Modalitatea de executare poate avea sincope atunci când părinții au viziuni diferite referitoare la creșterea, educația și pregătirea profesională a copilului lor.
Din corespondența părților depusă la dosar, a cererilor adresate instanțelor pentru suplinirea consimțământului celuilalt, din reproșurile aduse fiecăruia în prezenta cauză, instanța constată că părțile au o relație tensionată cu privire la modalitatea de exercitare a programului de vizitare al minorei de către tată sau cu privire la suportarea cheltuielilor privind starea de sănătate sau pregătirea școlară a minorei, neînțelegeri care se pot datora inclusiv programului detaliat stabilit prin titlul executoriu, fapt care atrage vicii de interpretare a acestuia pentru punerea sa în practică. A se vedea atât Sentința civilă nr._/11.12.2012 privind suplinirea consimțământului, cât și faptul că programul de legături personale a fost modificat prin Sentința civilă nr._/2013 pronunțată în dosarul civil nr._/211/2013 la care a făcut referire intimatul. Totodată, mai este de reținut plângerea penală formulată de intimat împotriva contestatoarei privind săvârșirea infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind minorul soluționată cu rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 29.08.2013 pronunțată de P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul penal nr.121/P/2013 (f.179-182) sau plângerea la organele de poliție pentru injurii aduse contestatoarei de către intimat, fapt care a atras sancționarea contravențională a acestuia (f.170).
Este de necontestat că raporturile familiale și implicit exercitarea autorității părintești presupun obligații cu caracter de continuitate, dar acest aspect nu presupune, pe de altă parte, rigurozitate matematică, cum este de exemplu în predarea unei sume de bani, întrucât „obiectul” obligației îl reprezintă copilul.
Instanța a constatat din corespondența părților, faptul că mama contestatoare reproșează tatălui intimat aspecte precum faptul că a îmbolnăvit minora de o boală precum candida, deși din înscrisurile medicale a rezultat că intimatul nu prezintă o astfel de infecție, pe de o parte, și că aceasta se poate datora unei scăderi de imunitate a copilului pe de altă parte (f.229, 231-239); că nu respectă ora de înapoiere a minorei la domiciliul său sau că intimatul nu anunță anticipat că minora a frecventat alte locații decât domiciliul acestuia (de exemplu parcuri, bazin de înot - f. 43-45, 48) sau anturaje pe care contestatoarea nu le agreează. Cu toate acestea, din probe a rezultat o altă stare de fapt, decât cea prezentată de contestatoare, respectiv că intimatul a anunțat locația în care se va afla cu minora, faptul că era preocupat de starea de bine a copilului, solicitând inclusiv ca mama să vină să își petreacă timpul împreună, fapt refuzat de aceasta pe motiv că nu are obligația de merge întrucât hotărârea judecătorească nu prevede acest lucru - f.136-145. De asemenea, din declarația martorului V. E. a reieșit că acesta a participat personal la câteva incidente în care chiar contestatoarea nu și-a respectat obligațiile impuse de hotărârea judecătorească, respectiv de preluare sau predare a minorei de la/către tatăl său (f.99). De asemenea, pot fi amintite și cererile tatălui de a i se reporta întâlnirile cu minora pentru alte perioade, atunci când din motive obiective acesta nu reușea să respecte programul stabilit, cereri care erau aduse la cunoștință cu câteva zile înainte și pe care contestatoarea le refuza într-o interpretare restrictivă a programului de vizită stabilit (f.115-119). De cealaltă parte, atunci când contestatoarea a dorit ca minora să fie investigată pentru afecțiunea congenitală de care suferă, intimatul și-a dat acordul (f.113) sau atunci când intimatul avea program de vizită cu minora a fost de acord îl modifice pentru a respecta programul stabilit de contestatoare (f.48-50).
Din ansamblul înscrisurilor depuse de către părți la dosar, instanța a constatat că mama contestatoare interpretează trunchiat hotărârea judecătorească, în condițiile în care prin aceasta s-a stabilit ca autoritatea părintească să se facă în comun. Acest lucru presupune nu doar respectarea drepturilor sale privind cunoașterea locației sau anturajului în care minora se află, ci presupune și respectarea intimității legăturilor personale dintre tată și fiică, fără repetate intruziuni în acestea. Dacă s-ar interpreta altfel, ar însemna că intimatul să poată exercita autoritatea părintească numai cu acordul contestatoarei, ceea ce ar însemna încălcarea dispozițiile legale în materia exercitării autorității părintești. Este de remarcat, că însăși contestatoarea nu a dat curs unei obligații esențiale din cuprinsul noțiunii de autoritate părintească, respectiv nu a solicitat acordul intimatului în ceea ce privește schimbarea grădiniței minorei, deși responsabilitatea cu privire la pregătirea școlară a copilului revine ambilor părinți.
În aceste condiții, instanța constată că mama contestatoare nu a încurajat și nu a avut un comportament favorabil vizitelor intimatului, ci dimpotrivă a interpretat unilateral prevederile hotărârii judecătorești, fără a urmări protejarea interesului superior al copilului, fapt care a condus pe intimat în mod corect la declanșarea executării silite prin intermediul unui executor judecătoresc.
În consecință, întrucât executarea silită prezintă un interes legitim și actual, în temeiul art. 399 C.pr.civ instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea Ilcaș L. M. în contradictoriu cu intimatul C. R. C..
Împotriva sentinței examinate a promovat recurs contestatoarea (f.3) solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, în fond și în recurs.
În motivarea cererii recurenta contestatoare a învederat următoarele:
Considerentele pe care instanța de fond și-a fundamentat soluția, prin aspectele reținute și construcția argumentativă, evidențiază ideea potrivit căreia atât contestația cât și prin demersurile intreprinse de recurentă cu privire la minoră ar fi urmărit să acționeze doar împotriva intereselor copilului.
În mod categoric greșit analiza instanței se constituie într-o interpretare a titlului executoriu, atâta timp cât ceea ce trebuia să determine este despre ce fel de obligații era vorba, în privința cărora dintre aceste obligații intimatul s-a plâns și ar fi dovedit că nu le-a executat și modul cum, în realitate, acestea au fost duse la îndeplinire.
Probatoriu administrat evidențiază însă altceva și în primul rând faptul că, în calitatea sa de „părinte conciliant” intimatul este cel care a formulat în decurs de doar câteva luni, împotriva recurentei contestatoare, un număr de 15 plângeri penale, singurele înscrisuri în care intimatul a menționat în fapt în ce anume ar consta neexecutarea din partea recurentei a dispozițiilor titlului executoriu, toate acestea soluționate cu neînceperea urmăririi penale și în plus, o acțiune privind încălcarea de către contestatoare a drepturilor nepatrimoniale ale intimatului, în cuprinsul căreia i se solicită daune morale în valoare de 10.000 Euro. Totodată, acesta se plânge de atitudinea ireverențioasă a contestatoarei față de el și față de minoră, dar intimatul este acela care, în public, aflându-se la unitatea medicală de primiri urgențe deoarece minora a fost bolnavă, de față du aceasta, i s-a adresat injurios și a fost sancționat contravențional în acest sens.
Este real faptul că prin titlul executoriu în discuție s-a stabilit obligația intimatului de a comunica anticipat locul unde urmează să își petreacă timpul cu minora, iar în privința acestei obligații au avut numeroase disensiuni. Nu este însă rolul instanței care a soluționat contestația la executare să facă o judecată de reapreciere asupra acestei dispoziții, ci doar să constate că există în sarcina intimatului o astfel de obligație. Rațiunea care a dus la stabilirea ei a fost analizată de instanța care a pronunțat Ordonanța președințială nr._/2012 iar faptul că recurenta a solicitat ca această obligație să fie îndeplinită este conform titlului executoriu în condițiile în care este îndreptățită, ca mamă, să prezinte suspiciunile rezonabile pe care le are cu privire la conduita și mediul în care minora ar putea fi dusă atunci când se găsește în compania tatălui ei.
În ceea ce privește problema sanitară a fetiței, și aici instanța de fond face afirmații total nereale, omițând să ia în considerare cu adevărat interesul superior al minorei și nu manifestările de amor propriu ale intimatului. Afecțiunea minorei a fost absolut reală și a impus atenția mamei care a constatat această problemă după vacanța petrecută împreună cu tatăl său în vara anului 2012, când minora a acuzat senzații de mâncărime și prurit. Analizele făcute au diagnosticat minora cu candida, mama a procedat la realizarea propriilor analize iar după insistențe tatăl a acceptat să își facă analizele însă nu a dorit să le comunice mamei ci a ales să le depună la dosar. Ceea ce instanța de fond a refuzat să vadă este faptul că analizele intimatului prezintă aceeași infecție cu cea a minorei, afecțiune cu care intimatul se confrunta în octombrie 2012 și în perioada când a promovat cererea de executare silită. Nu a fost nici o clipă în discuție suspiciunea că tatăl ar avea o conduită incorectă față de minoră din punct de vedere sexual, așa cum intimatul se victimizează în fața instanței ci doar din punctul de vedere al îngrijirii și igienei pe care trebuie să o urmărească pentru fetiță. Expunerea de către intimat a minorei la această boală, care surprinzător a recidivat după un episod în care minora mi-a relatat că a făcut baie cu intimatul, nu poate fi considerată că se încadrează într-o conduită cu adevărat de responsabilitate a tatălui pentru copila sa.
Este corectă reținerea instanței de fond că exercitarea autorității părintești înseamnă să dorești să petreci timpul cu copilul tău însă de aici până la victimizarea intimatului era necesar a se face o analiză concretă și clară a obligațiilor pe care recurenta nu le-ar fi îndeplinit și care au justificat promovarea de către intimat a unei cereri de executare silită. Din acest punct de vedere, instanța de fond a ignorat total faptul că intimatul petrece efectiv timp cu minora în fiecare marți și joi și două sfârșituri de săptămână pe lună, astfel cum este prevăzut în titlu iar pentru perioadele în care sănătatea minorei nu a permis există documente medicale justificative. De asemenea, instanța de fond a trecut cu vederea faptul că intimatul a fost plecat cu minora în luna august 2012 în Tunisia și recurenta și-a exprimat consimțământul în mod liber ca vacanța minorei alături de tatăl său să se prelungească cu 7 zile.
Cât privește faptul că s-a trecut complet cu vederea rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. 121/P/2013, acest lucru apare în economia întregului dosar o poziție vădit subiectivă și părtinitoare din partea primei instanțe. Acesta este înscrisul în care este consemnată poziția șicanatoare a intimatului și faptul că a invocat nerespectări imaginare ale ordonanței președințiale.
Interesul intimatului legat e afecțiunea fetiței ce necesită o atenție constantă, fibromul osos, apare doar când mama ia măsuri, fiind nevoită să promoveze o cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale pentru a putea duce fetița la analize în Austria, intimatul înțelegând să își dea acordul condiționat cu obligarea recurentei să îi comunice rezultatul investigațiilor.
Nu în ultimul rând, este important de subliniat faptul că reținerile instanței de fond cu privire la obstrucționarea recurentei a relațiilor tatălui intimat cu minora prin schimbarea grădiniței sunt nefondate deoarece intimatul a semnat contractul pentru înscrierea minorei la grădinița Montessori în anul 2012. Mai mult, a dorit să menținem această grădiniță și în acest an, motiv pentru care au reînnoit contractul.
Tot la fel, o simplă verificare a motivelor pe care intimatul le-a avut în vedere atunci când a promovat diferite cereri de ordonanță președințială, pot să formeze oricărei persoane obiective convingerea că demersul intimatului în sensul executării silite este doar superficial.
Pentru aceste considerente, astfel cum a invederat și instanței de fond, nu suntem în prezența unei neexecutări de obligații motiv pentru care executare silită demarată apare ca fiind lipsită de obiect. Potrivit art. 370 ind. 1 alin. 2 C.pr.civ., îndeplinirea prin executare silită a unei obligații se realizează în cazul în care debitorul nu execută, ceea ce nu corespunde stării de fapt din prezenta speță. Toate aceste motive justifică de fapt că, prin admiterea recursului, contestația se impune a fi admisă.
În drept au fost invocate prevederile art. 299 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată (f.14) intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea poziției procesuale intimatul arată că, dintr-o simpla analizei a considerentelor sentintei civile recurate, se poate observa faptul ca instanta de fond s-a limitat la a reda In integralitate dispozitivul Ordonantei presedintiale nr._/2012, acest lucru fiind necesar in orice demers privind analizarea existentei sau nu a unei neexecutari a acestui titlu executoriu din partea recurentei. .
Ceea ce a facut obiectul interpretarii instantei au fost normele din cuprinsul Codului civil privind exercitarea autoritatii parintesti, care, fiind coroborate, pot conduce la determinarea mai exacta a continutului acesteia, aspect relevant din perspectiva faptului ca potrivit Ordonantei presedintiale nr._/2012 autoritatea parinteasca asupra fetitei C. A. urmeaza sa fie exercitata in comun de catre parinti.
Existenta unor disensiuni intre parti cu privire la exercitarea autoritatii parintesti constituie, probabil, singura imprejurare asupra careia ambele parti putem fi de acord, dar analiza acestora . are ca obiect contestatie, la executare (titlul executoriu fiind o ordonanta pregedintiala prin care se stabileste, cu titlu provizoriu, un program de vizitare in favoarea subsemnatului) este relevanta doar in masura in care aceste disensiuni cauzeaza nerespectarea dispozitiilor cuprinse in titlul executoriu de catre unul dintre parinti.
Din aceasta perspectivă, este irelevant numarul de plangeri penale formulate de subsemnatul impotriva recurentei I. L. M., cat timp acestea nu au impiedicat respectarea intru-totul de catre intimat a dispozitiilor Ordonantei presedintiale nr._/2012 a Judecatoriei Cluj-N., singurele derogari fiind facute exclusiv cu consimtamantul prealabil al recurentei.
In schimb, recurenta a fost cea care a permis ca neintelegerile dintre parti sa primeze fata de interesul superior al fetitei (care este acela de a avea posibilitatea de a petrece cat mai mult timp alaturi de ambii parinti), refuzand in mod nejustificat sa-mi predea fetita cu mai multe ocazii, ceea ce m-a si determinat sa apelez la concursul unui executor judecatoresc. Acest refuz nejustificat al recurentei a fost pe deplin confirmat de intreaga probatiune administrata in fata instantei de fond, printre care amintim, cu titlu exemplificativ, declaratia martorului V. E. sau chiar rezolutia procurorului de neincepere a urmaririi penale la care face recurenta referire. Mai mult, chiar recurenta recunoaște, in cuprinsul motivelor de recurs faptul ca au existat imprejurari in care nu a respectat dispozitivul titlului executoriu - „ ... in realitate intimatul a executat, este adevarat nu cu rigurozitate matematica, obligatiile ce-i reveneau in sarcină potrivit titlului executoriu."
De asemenea, arata ca a efectuat acest demers doar in momentul in care nu am reusit pe nici o alta cale sa o determine pe contestatoare sa-și respecte obligatiile impuse prin Ordonanta presedintiala nr._/2012, singurul act de executare fiind, de altfel, o somatie trimisa de catre executorul judecatoresc contestatoarei.
Totodata, subliniază ca existenta unor plangeri penale formulate de impotriva recurentei in nici un caz nu justifică comportamentul acesteia, in sensul refuzului de a-i preda fetita intrucat oricat de dificile si deteriorate ar fi relatiile dintre parinti, ele nu pot anihila dreptul unuia dintre aceștia de a-și vedea copilul, fiind in speta in interesul fetitei de a petrece timpul în egală masura și alături de intimat.
Cu privire la infectia fetitei cu Candida, arata ca, contrar sustinerilor recurentei, intimatul nu suferă de Candida, iar nici o analiza medicala depusa in probatiune la dosarul cauzei nu este de natura a confirma aceste sustineri total nereale din cuprinsul motivelor de recurs.
Mai mult, nici macar ipotetic nu se poate pune problema transmiterii acestei afectiuni fetitei; chiar și daca in cazul intimatului ar fi identificate filamente miceliene, precizează ca nu este posibila transmiterea Candida de la tata la fiica, astfel cum a constatat și profesorul universitar la Universitatea de Medicina și farmacie Dr. R. O. (prin adeverinta medicala depusa in probatiune la dosarul instantei de fond). Cauzele aparitiei Candida sunt multiple, printre care se enumeră imunitatea scazuta, alimentatia, administrarea de antibiotice și cu toate acestea, fara a avea nici o dovada in acest sens, a preferat recurenta sa atribuie cauzele aparitiei acestei afectiuni intimatului neluand in calcul impactul pe care aceasta afirmatie neadevarata 1-ar avea, in final si fata de fetita.
Este important de precizat și imprejurarea potrivit careia infectia fetitei cu Candida nu constituie in nici un caz un motiv justificat pentru ca recurenta sa refuze să-i predea fetita. Intimatul s-a preocupat In mod constant de bunastarea și sanatatea minorei C. A., asigurand tot concursul pentru ca aceasta sa fie tratata corespunzător in cazul oricarei afectiuni, chiar minore, astfel incât îl jigncsc profund orice sustineri ale recurentei in sens contrar. Totodata, infectia cu Candida este relativ ușor de tratat, deseori prin administrarea pe cale orala a unui medicament, tratament pe care subsemnatul sunt pe deplin in masura sa il respect cu rigurozitate, astfel incât este posibil ca fetita sa petreaca timpul alaturi de intimat fara ca acest fapt sa-i pericliteze starea de sanatate, cum cu rea-credinta sustine intimata.
In aceste conditii, afirmatiile jignitoare și profund defaimatoare ale contestatoarei sunt departe de realitate, in nici un moment intimatul nedorind sa pericliteze starea de sanatate a fetitei, iar acestea pot fi atribuite doar unui parinte iresponsabil, care, fara a avea nici o proba, prefer a sa discrediteze imaginea intimatului chiar si fata de fetita.
In ceea ce privește rezolutia de neincepere a urmaririi penale din dosarul penal nr. 121/P/2013, precizează că, solutia de neincepere a urmaririi penale a fost dispusa in temeiul art. 10 lit. lit. d Cod pr. penala -fapta nu intrunește elementele constitutive ale infractiunii - procurorul apreciind că fapta nu are caracter continuu, necesar pentru intrunirea continutului constitutiv al infractiunii de nerespectare a masurilor privind incredintarea minorului, prevazuta de art. 307 alin.(2) Cod penal.
Cu toate acestea, din audierile contestatoarei I. L. M. in fata organelor de cercetare penala rezulta în mod clar ca au existat anumite imprejurari in care aceasta a refuzat sa-i permita sa petreacă timpul alaturi de fetita, cu toate ca avea acest drept potrivit Qrdonantei presedintiale nr._/2012. Un exemplu In acest sens ar fi data de 8.11.2012 cand contestatoarea a refuzat sa-i predea fetita, cu motivarea ca nu i-ar fi indicat locul în care doream sa petrecem timpul, cu toate ca am aceasta obligatia doar in masura in care acel loc este altul decat domiciliul intimatului.
Luand in considerare aceste argumente, dar și Imprejurarea potrivit careia soluția de neîncepere a urmaririi penale nu s-a dispus in temeiul art. 10 lit. a Cod pr. penala -fapta nu exista (fiind cunoscut faptul ca, In cazul unui concurs intre cauzele care fac acțiunea penala lipsita de temei, se vor retine cu prioritate cauzele tn ordine alfabetica -art 10 lit. a primeaza fata de art. 10 lit. b, si asa mai departe considera ca solutia de neîncepere a urmaririi penale nu este de natura a justifica sustinerile din cuprinsul contestatiei la executare. Mai mult, neindicarea art. 10 lit, a Cod pr. pen, ca temei al neînceperii urmăririi penale confirma pe deplin afirmatiile intimatului, in sensul existentei mai multor imprejurări in care contestatoarea nu s-a conformat dispozitiilor Ordonantei presedintiale nr._/2012.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul reține următoarele:
Dispozițiile art.371 ind.1 al.1 cod procedură civilă, prevăd că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
Potrivit Ordonanței Președințiale nr._/2012 a Judecătoriei Cluj-N. contestatorul C. R. C. are stabilit un program de vizită a minorei C. A., astfel: două zile în fiecare săptămână, respectiv marți și joi, între orele 17.00 - 20.00 din noiembrie până în februarie inclusiv, respectiv între orele 17.00 - 21.00 din martie până în octombrie inclusiv, cu posibilitatea de reportare a acestui interval în oricare din zilele săptămânii următoare, în cazul în care dreptul nu a fost exercitat, la locuința tatălui sau într-o altă locație, aceasta din urmă stabilită de către părți anticipat de comun acord; Două sfârșituri de săptămână în fiecare lună, începând cu sâmbătă de la ora 10.00 și până duminică la orele 20.00, din noiembrie până în februarie inclusiv, respectiv începând cu sâmbătă de la ora 10.00 și până duminică la orele 21.00, din martie până în octombrie inclusiv, la locuința tatălui sau într-o altă locație, aceasta din urmă stabilită de către părți anticipat de comun acord; Dreptul de acces în locuința pârâtei-reclamantă pentru exercitarea dreptului de vizitare de mai sus în cazul în care minora este bolnavă ; În ziua de naștere a tatălui între orele 10.00 – 21.00, la locuința tatălui sau într-o altă locație, aceasta din urmă stabilită de către părți anticipat de comun acord ; În ziua de naștere a minorei, împreună cu mama la grădiniță, într-un spațiu special amenajat pentru petreceri copii, la locuința părților sau în orice alt loc convenit în comun cu aceasta din urmă.; J. din perioada aferentă vacanței de primăvară, respectiv vacanței de iarnă, cu includerea celei de-a doua zile de P. și celei de-a doua zile de C., la locuința tatălui sau într-o altă locație, aceasta din urmă stabilită de către părți anticipat de comun acord ; Prima și ultima săptămână din luna august, precum și jumătate din perioada aferentă restului vacanței de vară, la locuința tatălui sau într-o altă locație, aceasta din urmă stabilită de către părți anticipat de comun acord ; Achiziționarea și beneficierea de pachete turistice împreună cu minora, preponderent de 7 nopți, cu posibilitatea de prelungire în funcție de ofertele turistice, cu informarea mamei cu privire la locația de destinație, dacă aceasta este în țară, respectiv cu stabilirea de comun acord a destinației, dacă aceasta este în afara tării.
Al.2 al art.371 ind.1 cod procedură civilă prevede că în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită…
D. fiind specificul obligației impuse prin titlul executoriu, executarea silită, în speță, emiterea somației, se justifică în situația în care debitorul, adică intimata Ilcaș L.-M. nu execută de bunăvoie obligația de a lăsa minora să fie preluată de către creditor, respectiv contestatorul C. R. C. ori se opune la efectuarea programului de vizită a minorului astfel cum acesta a fost stabilit de instanța de judecată.
Contrar opiniei primei instanțe, tribunalul reține că nu s-a făcut dovada în ce anume a constat rezistența intimatei pentru punerea în aplicare a hotărârii judecătorești.
Probele administrate de părți în fața primei instanțe au constat în corespondența părților și proba testimonială în cadrul căreia a fost audiat martorul V. E..
Lecturând corespondența părților, tribunalul nu distinge un refuz al intimatei de a respecta programul de vizită stabilit, ci în mod reciproc părțile, în calitate de părinți, se informează cu privire la condițiile de desfășurare a acestui program.
Faptul că intimata pretinde contestatorului să o informeze în legătură cu locația în care urmează a se desfășura programul de vizită nu echivalează cu un refuz de executare a obligației stabilită prin titlul executoriu.Chiar prin titlul executoriu s-a stabilit că locația va fi stabilită anticipat de către ambii părinți.Așadar, pe de o parte, este dreptul intimatei de a cunoaște unde se derulează întâlnirile minorei cu contestatorul în cadrul programului de vizită, iar pe de altă parte, este o atitudine firească a unui părinte de a ști în orice moment unde se află și în ce condiții propriul copil.Această corespondență se traduce, de fapt, într-o comunicare între părți pe marginea programului de vizită, ținând seama că obiectul obligației este o ființă omenească, în speță un minor în vârstă de 4 ani.
Că această corespondență depășește limitele unei comunicări firești și normale ale unor părinți cu privire la copilul lor, și că între părți relațiile sunt extrem de tensionate, șicanele reciproce fiind la ordinea zilei, nu înseamnă că se pot constitui într-un temei legal care să justifice o executare silită.
Apoi, cu 5 luni înainte de emiterea somației, intimata Ilcaș L.-M. își dă acordul pentru ca minora să călătorească cu contestatorul în străinătate, dovadă fiind declarația autentificată de BNP G. & Asociații sub nr.3293 din data de 28.08.2012.
Martorul V. E. a relatat că în data de 04.06.2013 minora era la contestator și nu a reușit să o înapoieze intimatei conform programului de vizită ducând fetița acasă la el.Martorul a mai arătat că de două ori în toamna anului 2012, contestatorul nu a reușit să o ia la el pe minoră.Apoi, când fetița a fost bolnavă martorul a arătat că intimata a refuzat să îl lase pe contestator să o vadă, dar că părțile s-au întâlnit la medicul de familie unde a fost dusă și minora de mama ei.Martorul a mai arătat că l-a văzut pe contestator cu fetița în zilele de marți și joi ale săptămânii, când avea program de vizită și în week-end de 2-3 ori.Martorul a mai relatat că atunci când părțile se întâlneau se certau recurgând, în mod reciproc, la un vocabular trivial.
Nici din depoziția martorului, nu se desprinde refuzul intimatei de a respecta contestatorului programul de vizită stabilit.Astfel, reiese că l-a văzut pe contestator cu fetița în zilele în care acesta avea program de vizită și că o dată nu a reușit să o ia, fetița fiind bolnavă.Și în această situație particulară, reține instanța că acesta a fost și el împreună cu intimata și cu minora la medic.În ce privește incidentul petrecut în data de 04.06.2013, pe de o parte, este ulterior emiterii somației, iar pe de altă parte, reflectă contrariul situației prezentate de contestator, acesta fiind cu minora în cadrul programului de vizită stabilit, nereușind să o înapoieze.
Că nu s-a reușit întotdeauna derularea programul de vizită așa cum a fost stabilit prin hotărâre judecătorească, este posibil să fie așa, însă, împiedicările invocate de către contestator nu s-au dovedit a fi cauzate în mod intenționat și continuu de atitudinea intimatei, încât să justifice demersul judiciar al contestatorului.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept invocate, în tem.art.312 al.1 cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul declarat de Ilcaș L. M. împotriva sentinței civile nr._/18.09.2013, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o modifică în sensul că va admite contestația la executare și va dispune anularea somației și a tuturor actelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 1384/2012 al B. C. M. R..
În tem.art.274 cod procedură civilă, tribunalul va obliga intimatul să plătească recurentei 15,45 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de I. L. M. împotriva sentinței civile nr._/18.09.2013, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o modifică în sensul că admite contestația la executare și dispune anularea somației și a tuturor actelor de executare întocmite în dos. exec. 1384/2012 al B. C. M. R..
Obligă intimatul să plătească recurentei 15,45 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Ianuarie 2014.
Președinte, C.-V. B. | Judecător, C.-A. C. | Judecător, D. T. |
Grefier, L. M. |
Red.CC/dact.GP
21.05.2014
Jud.fond:S. F. C.
2 ex.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 764/2014. Tribunalul CLUJ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 132/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
