Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 420/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 420/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 9083/211/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE CIVILA Nr. 420/A/2014
Ședința publică de la 11 Iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C.-V. B.
Judecător C.-A. C.
Grefier E. C.
Pe rol este judecarea cauzei Minori și familie privind pe apelant S. A., împotriva Sentinței civile nr. 4948/13.05.2014, pronunțată de Judecătoria Cluj-N., în dosar nr._, al Judecătoriei Cluj-N., privind și pe intimat S. R. D., având ca obiect, ordonanță președințială .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta apelantei av. B. I., în substituirea av B. H. A., reprezentanta intimatului av. F. P., în substituirea av. Dairatani M. S., lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, tribunalul verificând competența, în temeiul art. 131 C.pr.civ., constată că este legal investită cu judecarea cauzei.
Reprezentanta apelantei depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de lei și un set de acte (f. 28-32) .
Tribunalul constată apelul este legal timbrat, a fost declarat in termen, este motivate.
Se constată că la data de 6 iunie 2014 s-a inregistrat la dosar răspunsul la intâmpinare formulat d ereclamanta apelantă.
Reprezentanta apelantei depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial, două adeverințe eliberate de creșa frecventată de fetița părților în Italia, din care câte o copie comunică și reprezentantei intimatei. De asemenea, arată că minora a locuit in Italia cu apelanta de la data despărțirii în fapt a părților. De asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de ridicat și solicită acordara cuvântului cu privire la apel.
Reprezentanta intimatului arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de ridicat și solicită acordarea cuvântului cu privire la apel.
Tribunalul constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de ridicat declară închisă cercetarea judecătorească și acordă părților cuvântul pentru formularea concluziilor.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris, respectiv în temeiula art.480 al.2 C.pr.civ. solicită schimbarea în întregime a sentinței atacată, cu admiterea pe fond a cererii de Ordonanță Președințială, așa cum a fost formulată în scris, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depusă la dosar. În susținerea apelului arată că în mod neintemeiat instanța de fond a respins cererea de Ordonanță Președințială ca inadmisibilă, deși la formularea cererii a avut în vedere strict interesul legitim a minorei, respective să nu se ajungă la despărțirea acesteia de mama sa, având în vedere vârsta acesteia de 2 ani, despărțire care ar afecta foarte mult creșterea și educarea acesteia. Solicită a se constata că instanța de fond ar fi trebuit să țină seama de faptul că fetița părților s-a născut în Italia, iar după despărțirea în fapt și perioada în care urma să divorțeze, aceasta locuia cu apelanta în Italia, cu acordul tatălui ei, initmatul, și tot cu acordul acestuia și-a schimbat rezidența în Italia. Ca urmare nu se justifică cererea pârâtului, refuzul acestuia de a o lăsa pe minoră să locuiască cu mama sa este nejustificat, consideră că o va afecta pe minoră și aceasta va avea de suferit. Consideră că instanța de fond nu a interpretat corect probele de la dosar și nu a manifestat interes în favoarea minorei. Înțelegerea părților a fost să aducă fetița în vizită la bunici și apoi să o ducă înapoi în Italia, dar când a dorit să ia copilul de la tată, acesta a refuzat să o dea mamei, deși mamam este părintele cu care a locuit copilul d ela naștere. . Având în vedere intersul minorei și față de toate cele expuse, motivele invocate în apel justifică cererea .
Reprezentanta initmatului solicită respingerea apelului, pentru motivele invocate în întâmpinare, solicită menținerea Ordonanței Președințiale, așa cum a fost formulată în scris, cu cheltuieli de judecată, conform motivelor din întâmpinare, cu următoarele precizări: în ce privște susținerea urgenței de către apelantă, nu este justificată această cerere, deoarece apelanta și-a dat acordul pentru stabilirea domiciliului minorei la intimat, respectiv la tată iar motivele arătate nu justifică admiterea apelului. Intimatul are grijă de copil, căci altfel mamam nu ar fi fost de accord cu stabilirea locuinței copilșului la tată Ulterior a dus fetița în Italia, deoarece el era șomer, au inscris-o acolo la creșă, dar după divorț, în urma încheierii declarației la notariale, apelanta și-a aocrdul ca minoră să aibă domiciliul la tată. Cu privire la actele depuse la dosar de reprezentanta apelantei, consideră că nu trebuie să se țină cont de acesta, având în vedre că nu sunt traduse și nu i-au fost comunicate.
Reprezentanta apelantei în replică, arată că a primit pachetul cu actele de la apelantă, abia în cursul zilei de ieri, 10.06.2014 și nu a avut timp pentru a le traduce și depune la dosar pentru termenul de astăzi.
TRIBUNALUL
Reține că prin Sentința civilă nr. 4948/13.05.2014, pronunțată de Judecătoria Cluj-N., în dosar nr._, al Judecătoriei Cluj-N. și a fost respinsă ca inadmisibila cererea de emitere a ordonantei presedintiale formulata de catre reclamanta S. A., CNP_ cu domiciliul procesual ales la sediul profesional al C.. Av. B. H. A., din localitatea Cluj-N., ., nr. 48, jud. Cluj în contradictoriu cu paratul S. R.-D., CNP_, cu domiciliul în localitatea Cluj-N., ., nr. 148, ..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
In fapt, părțile au divorțat prin acord, desfacerea casatoriei fiind atestata prin certificatul de divort nr. 484/17.01.2013, eliberat de catre BNP Asociati „R.”, in dosarul de divort nr. 23/2012 (fila 9). In cadrul acestui dosar de divort, partile au incheiat conventia autentificata sub nr. 91/17.01.2013 de catre BNP Asociati „R.” (fila 8), prin care s-a convenit ca autoritatea parinteasca cu privire la minora S. E., nascuta la data de 18.12.2011 (fila 5) sa fie exercitata in comun de catre ambii parinti. Au mai convenit partile ca, dupa divort, locuinta minorei S. E., nascuta la data de 18.12.2011 sa fie stabilita la tatal ei: S. R.-D., in municipiul Cluj-N., ., nr. 148, ., iar parintele separat (in speta- mama) sa aiba program de vizitare a minorei in fiecare weekend, insa cu o prealabila incuviintare a tatalui, la locuinta acestuia. Conventia a fost asumata, in mod expres, de catre reclamanta, pe baza de semnatura si a stat la baza admiteriii cererii de divort de catre notar.
Insa, prin actiunea ce face obiectul dosarului nr._/211/2013 al Judecatoriei Cluj-N., mama reclamanta a solicitat modificarea masurilor convenite in procedura divortului cu privire la minora S. E. si, pana la solutionarea definitiva a acestui dosar civil, s-a formulat prezenta cerere de emitere a ordonantei presedintiale prin care instanta sa dispuna exercitarea unilaterala a autoritatii parintesti de catre mama si sa stabileasca locuinta copilului la mama, la domiciliul din Italia.
Pentru a pronunta o solutie favorabila cererii formulate de reclamanta pe cale de ordonanta presedintiala, instanta trebuie, insa, sa faca analiza conditiilor de admisibilitate ale acestei proceduri speciale, impuse, in mod imperativ, de catre legislatia procesual civila. Astfel:
În drept, instanța va de cu privire la pretențiile deduse judecății pe baza dispozitiilor art. 996 alin. 1 din Codul de Procedura Civila, in temeiul cărora, in doctrina, s-au conturat cele trei conditii de admisibilitate ale procedurii speciale de emitere a ordonantei presedintiale, anume: urgenta, caracterul vremelnic si neprejudecarea fondului.
Analizand, cu prioritate, conditia urgentei, instanta arata ca nu este justificata in speta. . analizata in concret de catre instanta de judecata, legiuitorul oferind categoriile generale de situatii caracterizate prin urgenta, anume: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara sau înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Deci, daca instanta constata existenta uneia dintre aceste trei situatii, va putea sa incuviinteze ordonanta presedintiala, desigur, in masura in care sunt indeplinite si celelalte doua conditii de admisibilitate. Ori, in speta, nu este incidenta niciuna dintre aceste trei situatii, astfel ca nu s-a justificat urgenta care trebuie sa persiste pe tot parcursul judecatii.
In motivarea cererii sale, reclamanta a invocat doar motive de fond, care nu pot fi analizate pe calea ordonantei presedintiale, din moment ce una dintre conditiile admisibilitatii cererii este aceea a neprejudecarii fondului, instanta fiind chemata doar sa verifice aparenta unui drept. Insa, actiunea reclamantei nu identifica, raportat la imprejurarile concrete, indeplinirea conditiilor de admisibilitate ale acestei proceduri speciale. Este adevarat ca, din coroborarea inscrisurilor depuse la dosar cu inregistrarile surprinse pe CD-ul prezentat de reclamanta, reiese imprejurarea ca reclamanta locuieste in Italia, este inregistrata in evidentele fiscale si munceste, legal, in baza unui contract de munca si ca minora ar fi locuit in Italia cu mama sa, in localitatea Forli, unde a si urmat cursurile unei gradinite, insa aceste imprejurari nu sunt de natura a fundamenta cererea de emitere a ordonantei presedintiale. Sunt elemente probatorii ce urmeaza a fi analizate pe fondul cauzei, de catre instanta ce se va pronunta in dosarul nr._/211/2013 al Judecatoriei Cluj-N., cand va adopta o solutie cu privire la masurile convenite in procedura divortului cu copii.
Pe calea procedurii speciale de fata, reclamanta era, insa, chemata sa dovedeasca urgenta exercitarii unilaterale a autoritatii parintesti si a stabilirii locuintei minorei in Italia, la mama sa, urgenta ce nu poate fi decelata din circumstantele spetei. Insasi reclamanta alega ca minora locuieste in Romania inca din luna februarie, la domiciliul tatalui sau, ce a si fost stabilit ca locuinta a minorei in convetia adoptata in procedura divortului pe cale notariala. Ori, fata de imprejurarea ca minora locuieste la tatal ei inca din luna februarie, instanta a apreciat că nu exista nicio urgenta pentru a-i mai schimba acesteia mediul de viata, urmand ca situatia minorei sa fie trasata prin solutionarea dosarului de fond, cand se va stabili maniera de exercitare a autoritatii parintesti si locuinta minorei pe viitor. Arata, astfel, instanta ca un copil, mai ales la varsta minorei, are nevoie de siguranta si stabilitate si nu s-ar justifica o noua modificare a mediului de viata, neexistand nicio paguba iminenta care sa impuna aceasta masura, chiar provizorie.
Ca atare, apreciind ca nu este indeplinita prima conditie de admisibilitate a cererii de emitere a ordonantei presedintiale, instanta a respins cererea.
Reclamanta S. A. a declarat apel in termen impotriva sentinței civile nr.4948/13.05.2014 pronunțată de Judecătoaria Cluj-N., solicitând în baza art.480 alin.2 NCPC admiterea prezentului apel și schimbarea în întregime a acesteia, în sensul admiterii cererii sale de ordonanță președințială, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată pentru fond și apel.
In motivare apelanta a formulat următoarele motive de nelegalitate și netemeinice a sentinței atacate:
Prima instanță a respins cererea apelantei ca inadmisibilă în mod nejustificat și fără nici un temei.
Cererea sa este una admisibilă și a urmărit exclusiv interesul legitim al fiicei sale, justificat în cauză, și dreptul ei recunoscut de lege (inclusiv legea specială în această materie și anume Legea nr.272/2004), neexistând nici un fel de efecte negative urmare a stabilirii locuinței copilului in Italia împreună cu mama ei, unde de fapt aceasta a și locuit în ultimii doi ani, mai precis de la momentul nașterii.
Conform art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești".aliniatul 4 al aceluiași articol prevede și instituie chiar o obligație a persoanelor menționate în alin.3 „ .. să implice familia în toate deciziile, acțiunile, măsurile privitoare la copil și să sprijine îngrijirea, creșterea și formarea, dezvoltarea și educarea acestuia în cadrul familiei".
Consideră că atitudinea pârâtului, care nu este de acord cu întoarcerea minorei în Italia, unde aceasta a locuit în permanență alături de mama ei, îmbracă formele abuzului reglementat de art.89 din Legea nr.272/2004.
Prin refuzul pârâtului de a-și da acordul ca minora să plece în Italia, acolo unde aceasta locuiește - contrar celor afirmate de pârât și contrar certificatului de divorț, unde este înscris la creșă pe care a frecventat-o până în luna februarie 2014, unde beneficiază de protecție socială și asigurare medicală (anexăm asigurarea), aceasta este privată de posibilitatea de a-și dezvolta abilitățile de comunicare, de a veni în contact cu alte culturi, de a fi alături de mama ei, de a beneficia de tot suportul moral, afectiv și economic, de dragostea de mamă - lucru ce nu poate fi compensat cu nimic - lucru pe care pârâtul nu i-l acordă.
Conform art.996 alin.1 NCPC, "Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări".
Instanțele judecătorești pot aplica această procedură specială când împrejurările sunt de natură să impună în interesul minorilor luarea unor măsuri urgente și provizorii.
Așa cum a arătat, circumstanțele din prezenta cauză o îndreptățesc să solicite exercitarea exclusivă a autorității părintești și stabilirea locuinței copilului la domiciliul său până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/211/2013 al Judecătoriei Cluj-N..
Instanța trebuie să țină cont de faptul că minora E. are doar 2 ani și 3 luni, s-a născut în Italia, Forli și de atunci încolo a locuit împreună cu mama ei, frecventează o creșă în Italia încă din perioada când părțile au fost căsătorite, lucru cu care a fost de acord pârâtul, este înregistrată cu domiciliul în Italia conform dovezii depuse la dosar are asigurare medicală în Italia.
Refuzul pârâtului de a lăsa minora E. să se întoarcă la mama ei în Italia, în căminul în care a locuit de când s-a născut, practic singurul cămin pe care-l cunoaște, este unul nejustificat și este un abuz, ce vizează schimbarea locuinței copilului, a mediului în care acesta a trăit din momentul în care s-a născut, a scoaterii acestuia din mediul preșcolar cu care s-a obișnuit (așa cum rezultă din caracterizarea făcută de educatoarele de la grupă, caracterizarea depusă la dosar),a îngrădirii acestuia la roate facilitățile de care a fost înconjurat și mai ales îndepărtării acestuia de mama sa, cu care copilul a locuit în permanență de când s-a născut.
Minora E. este la o vârstă foarte fragedă, 2 ani și 3 luni, vârstă la care are foarte mare nevoie de îngrijirea și ocrotirea maternă - de supravegherea sa, iar aceasta a fost luată de mai bine de două luni de lângă mama ei și ținută cu forța departe de ea.
Potrivit art.5 alin.2 din Legea nr.272/2004 prevede că răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților, aceștia având obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplinii obligațiile ținând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia. Ori interesul superior a minorei la această vârstă este ca aceasta să fie crescută și îngrijită de mama ei. în prezentul dosar instanța de fond nu a ținut cont de interesul suprem a minorei, urgență justificată de reclamantă.
Instanța a interpretat greșit dispozițiile legale, nu a înțeles justificarea urgenței. A interpretat greșit atitudinea și afirmațiile pârâtului atunci când afirmă: „Insăși reclamanta alege ca minora locuiește in România încă din luna februarie, la domiciliul tatălui sau, ce a si fost stabilit ca locuința a minorei in convenția adoptata in procedura divorțului pe cale notariala. Ori, fata de împrejurarea ca minora locuiește la tatăl ei încă din luna februarie, instanța apreciază ca nu exista nicio urgenta".
Reclamanta niciodată nu ales ca minora să locuiască din luna februarie în România. Amexplicat în cuprinsul cererii că a fost de acord ca minora să petreacă o vacanță de două săptămâni în România, urmând ca în data de 11 martie 2014 să se reîntoarcă în Italia, lucru ce nu s-a întâmplat, pârâtul refuzând să o lase pe minoră să plece.
Solicitarea de a exercita autoritatea părintească doar de către mama minorei este una admisibilă și pertinentă, întrucât părinții minorei locuiesc în țări diferite și este foarte dificilă in aceste condiții exercitarea autorității părintești de către ambii părinți.
Cu referire la admisibilitatea și temeinicia cererii deduse judecății, instanța este datoare să verifice în ce măsură în condițiile expres și limitativ prevăzute de textul legal special incident sunt întrunite în prezenta speță.
Referitor la urgență care ar justifica luarea unei măsuri vremelnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea pagubei iminente și care nu s-ar putea repara, aceasta subzistă, deoarece reclamanta a fost cea care timp de doi ani, de când s-a născut minora, s-a ocupat de ea, fetița trăind alături de mama ei și după ce părțile au divorțat, aceasta a locuit cu forme legale în Italia și nimic nu justifică o modificare substanțială negativă în viața sa.
În ceea ce privește neabordarea fondului cauzei se poate reține că procedând la pipăirea acestuia, fapt de altfel perfect admisibil și chiar imperios necesar, reclamanta deține toate elementele care să creeze aparența dreptului în favoarea sa.
Cu privire la paguba iminentă ce se urmărește a fi evitată, aceasta are în vedere eliminarea riscului maxim de a suferi în mod categoric traume și consecințe negative majore pentru normala dezvoltare a copilului de 2 ani si 3 luni, situație pe care instanța nu ar trebui să o tolereze.
Consideră că cererea de ordonanță președințială este pe deplin admisibil, și instanța de fond raportat la dispozițiile art.996 și urm NCPC, art.2, art.18 alin.2, art.89 alin.1, 2 din Legea nr.272/2004 trebuia să admită cererea.
Intimatul SINM1HAIAN R. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului promovat de reclamantă.
In motivarea poziției sale procesuale, intimatul a reieterat apărările invocate și in fața primei instanțe.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
În motivarea apelului, reclamanta a susținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate și temeinicie ale ordonanței președințiale deduse judecății, condiția urgenței fiind îndeplinită întrucât minora a fost crescută de către mamă în ultimii doi ani, inclusiv după divorțul părților copilul locuind împreună cu mama, astfel încât nu este justificată o modificare substanțială și negativă în viața copilului, iar existența pagubei iminente se regăsește prin riscul la care este expus copilul de a suferi traume și consecințe negative pentru normala dezvoltare.
În opinia tribunalului, criticile aduse de către reclamanta apelantă sentinței atacate sunt neîntemeiate.
Reclamanta nu se poate servi de argumente ce susțin fondul pretențiilor sale, cum ar fi condițiile materiale și locative deosebite, atașamentul dintre mamă și copii, creșterea și educarea exclusivă a copilului de către mamă în ultima perioadă, vârsta mică a copilului, suferința pe care o resimte un copil de vârstă mică la despărțirea de mamă, căci în mod cert toate aceste împrejurări au existat sau erau adevărate și în momentul în care părțile au încheiat convenția în procedura divorțului cu copii minori, autentificată la data de 17.01.2013, prin care au convenit ca ulterior divorțului, copilul Sîmnihăian E. să aibă locuința la tatăl său, în Cluj-N., iar autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinți.
Reclamanta apelantă nu a invocat împrejurări noi și excepționale, ulterioare încheierii convenției la care ne referim mai sus, care să justifice și să reclame urgența în exercitarea autorității părintești și stabilirea locuinței copilului în altă manieră decât cea convenită de părinți.
Apreciem că reclamanta nu poate justifica urgența măsurilor solicitate bazându-se pe imprejurări de fapt care au existat și in momentul in care a convenit la exercitarea in comun a autorității părintești la stabilirea locuinței copilului la tată.
Astfel fiind, în mod temeinic și legal a apreciat prima instanță că nu este îndeplinită condiția urgenței, care să justifice îndreptățirea instanței in a hotărî prin procedura specială a ordonanței președințiale, exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă și stabilirea domiciliului copilului la mamă.
Așa cum a reținut corect prima instanță, motivele de fond invocate de reclamanta – apelantă, care în opinia acesteia justifică exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă și stabilirea domiciliului copilului la mamă, vor fi analizate și cântărite de către instanța sesizată cu soluționarea acțiunii de fond.
Pentru motivele arătate, apelul a fost găsit neîntemeiat și in consecință, văzând disp. art. 480 Cod pr.civ. va fi respins, păstrându-se în întregime hotărârea atacată.
În temeiul dispozițiilor art. 453 C.pr.c., va fi obligată apelanta să plătească intimatului suma de 350 lei, cheltuieli de judecată în apel(f. 16).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta S. A. împotriva Sentinței civile nr. 4948/13.05.2014, pronunțată de Judecătoria Cluj-N., în dosar nr._, al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
Obligă apelanta să plătească intimatului suma de 350 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11.06.2014.
Președinte,Judecător,
C. V. B. C. A. C.
Grefier,
E. C.
Red. B.C./DACT. E.C. 4 EXPL/.
Judecător de fond: D. O. M. - Judecătoria Cluj-N.
E.C. 11 Iunie 2014
| ← Ordonanţă preşedinţială. Încheierea nr. 152/2014. Tribunalul CLUJ | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
