Evacuare. Decizia nr. 736/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 736/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 27100/211/2013
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 736/2014
Ședința publică de la 23 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. O.-S.
Judecător D.-I. T.
Grefier D. I. D.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelant-pârât Z. D., pe intimat-reclamant ., pe intervenient în nume propriu U. DE S. AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA CLUJ-N., împotriva Sentinței civile 385/19.06.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul-pârât, prezent personal și asistat de avocat D. C. și reprezentantul intimatei-reclamante, lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul din oficiu invocă și pune în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, având în vedere calitatea părților și obiectul litigiului.
Reprezentantul apelantului-pârât arată că este de acord cu admiterea excepției.
Reprezentantul intimatei-reclamante arată că este de acord cu admiterea excepției.
Tribunalul comunică reprezentantului apelantului-pârât un exemplar din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 17.09.2014 de către intimata-reclamantă.
Tribunalul reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin Sentința civilă 385/19.06.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G., instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul ., în contradictoriu cu pârâtul Z. D., având ca obiect evacuare.
A dispus evacuarea imediată a pârâtului Z. D., pentru lipsă de titlu, prin obligarea acestuia la ridicarea stupilor amplasați fără drept, pe o suprafață de aproximativ 1000 mp, de pe terenul imobil concesionat către reclamantă, în suprafață de_ mp situat în loc. J. Herghelie, teren înscris în CF nr._ J. ca drept de proprietate în favoarea Comunei J..
A obligat pârâtul Z. D. la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.730 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța acestă hotărâre, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin contractul de concesiune nr. 2726/09.05.2013 încheiat cu Consiliul Local J. în calitate de concedent reclamantului . i-a fost concesionată o suprafață de 24.154 mp teren situat în loc. J. Herghelie, potrivit planului de amplasament și delimitare a corpului de proprietate terenul având nr. cad._, nr. parcelă 1F, înscris ca atare în CF nr._ J. în favoarea Comunei J., drept de proprietate dobândit cu titlu de drept lege – martie 2010.
La rândul său, pârâtul Z. D. a încheiat, în martie 1999, contractul „de servicii contra servicii nr. 326/15.03.1999” cu SCPCP J., stațiune de cercetare preluată ulterior de USAMV Cluj, pentru o suprafață de 0.10 ha cu destinația de vatră de stupină (f. 9), făcându-se dovada că pe rolul acestei instanțe este înregistrat dos. nr._ prin care USAMV Cluj revendică întreaga suprafață de teren de 24.154 mp, contestând dreptul de proprietate al pârâtei .> În drept, ținând cont de alegerea reclamantului de învestire a instanței cu o acțiune în evacuare întemeiată pe dispozițiile Titlului XI din NCPC, s-a reținut, potrivit art. 1033 din actul normativ indicat, că această procedură „se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foștii locatari sau alte persoane”, termenul de locatar desemnând „locatarul principal, chiriaș sau arendaș, sublocatarul sau un cesionar al locatarului, indiferent dacă persoana care solicită evacuarea este locatorul sau sublocatorul ori dobânditorul imobilului”, pe când calitatea de locator o are inclusiv cesionarul, ocupantul fiind definit a fi „oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduința proprietarului”.
Din această perspectivă și în baza probatoriului administrat în prezenta cauză, instanța a constatat că la acest moment pârâtul Z. D. are calitatea de ocupant al unei suprafețe din imobilul concesionat în favoarea reclamantului, ocupând în fapt, fără drept, o suprafață de teren de aproximativ 1000 mp pe care sunt amplasați mai mulți stupi de albine. Pentru a reține aceasta instanța a avut în vedere faptul că în acest litigiu pe de-o parte reclamantul . se prevalează de un drept de concesiune dobândit prin ipoteză de la adevăratul proprietare, care este . CF nr._ J., iar pe de altă parte pârâtul Z. D. invocă în favoarea sa un contract „de servicii contra servicii nr. 326/15.03.1999” încheiat cu SCPCP J., stațiune de cercetare preluată ulterior de USAMV Cluj, fără ca vreuna dintre aceste ultime instituții să-și dovedească în vreun fel dreptul în temeiul căruia SCPCP J. a încheiat, și ulterior USAMV Cluj a continuat, obligația asumată față de pârât, de a oferi gratuit vatră de stupină în suprafață de 0,10 ha. Ba dimpotrivă, constatând lipsa oricărei dovezi sub acest aspect la dosar, instanța a mai reținut și faptul că, în concret, dreptul de care s-ar putea prevala USAMV Cluj, și implicit pârâtul Z. D., este unul litigios, făcând obiectul dos. nr._ al Judecătoriei G., în care USAMV Cluj revendică întreaga suprafață de teren de 24.154 mp, contestând dreptul de proprietate al pârâtei .> Față de această situație, fiind evident că între proprietarul înscris în CF – respectiv . Z. D. nu au existat raporturi contractuale, de natură locativă, cu privire la nicio suprafață din terenul de 24.154 mp teren situat în loc. J. Herghelie, instanța a reținut că pârâtul ocupă în fapt imobilul fără drept, prin stupii amplasați fără permisiunea ori îngăduința proprietarului, în lipsa justificării, de către pârât, a titlului autorului său de la care ar fi dobândit în anul 1999 dreptul de folosi acel teren cu destinația vatră de stupină.
De asemenea, față de apărările pârâtului, pe care le-a apreciat ca nefondate, instanța a mai reținut că această procedură specială a evacuării este aplicabilă relațiilor dintre prezentele părți, față de conținutul legal al noțiunii de „locațiune” la care face referire in terminis legiuitorul în art. 1033 – art. 1048 NCPC, rap. la art. 1777 și urm. C.civ. privind contractul de locațiune, cu atât mai mult cu cât textele procedurale evocate se referă expres și la arendă, aceasta vizând „locațiunea bunurilor agricole” potrivit art. 1778 alin. 1 C.civ.
Tot astfel, instanța a mai reținut că reclamantul . a făcut dovada că a notificat pârâtul (f. 11-12, f. 20-22 dos. Judecătorie Cluj-N.), în aplicarea art. 1038 NCPC care statuează că, „atunci când proprietarul unui imobil dorește să îl evacueze pe ocupantul acestuia, după ce dreptul de a ocupa imobilul a încetat, proprietarul va notifica în scris ocupantul, punându-i în vedere să elibereze imobilul pe care îl ocupă fără niciun drept, în termen de 5 zile de la comunicarea notificării”, și că a respectat recomandările specialistului din octombrie 2013 privind pericolele decurgând din mutarea familiilor de albine în perioadele reci, fără însă ca de atunci pârâtul să dea curs solicitărilor reclamantului.
Pentru aceste motive de fapt și de drept, în temeiul art. 1040 – art. 1041 NCPC, instanța a admis prezenta acțiune și a dispus, prin hotărâre executorie, evacuarea imediată a pârâtului ocupant Z. D. pentru lipsă de titlu, prin obligarea acestuia la ridicarea stupilor amplasați fără drept, pe o suprafață de aproximativ 1000 mp, de pe terenul imobil concesionat către reclamantă, în suprafață de_ mp situat în loc. J. Herghelie.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 NCPC instanța a obligat pârâtul Z. D. la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.730 lei din care 100 lei taxă judiciară de timbru (f. 4), 50 lei onorariu B. pentru notificarea legală a pârâtului (f. 13) și 1.580 lei onorariu avocat (f. 79), instanța reținând că doar aceste sume s-au dovedit a fi efectiv plătite, facturile pentru sumele de 2480 lei, respectiv 1240 lei (f. 78, f. 81) nu au valoarea juridică de atestare a achitării acestor sume, la fel cum extrasul de cont și situația facturi clienți (f. 81-82) sunt echivoce sub aspectul cauzei care a fundamentat respectivele plăți efectuate de către reclamant, motiv pentru care nu au fost avute în vedere de instanța de judecată. Din perspectiva momentului procesul de solicitare a acestor cheltuieli și de depunere a documentelor doveditoare, apărările reprezentantului pârâtului sunt nefondate, reclamantul cerând prin chiar acțiunea principală obligarea pârâtului la plata cheltuielilor, dovezile în acest sens, respectiv chitanțele la care se face referire mai sus fiind depuse de către parte inclusiv în fața Judecătoriei Cluj-N. (f. 13, f. 22), respectându-se sub acest aspect toate exigențele procedurale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Z. D., înregistrat la data de 23.06.2014, precizând că va depune motivele de apel printr-un memoriu separat, în termen legal, în conformitate cu prevederile art. 470 alin. 5 Cod Procedură Civilă.
Prin motivele de apel depuse la dosarul cauzei la data de 18.07.2014, apelantul-pârât a arătat că solicită: admiterea apelului declarat împotriva sentinței civ. nr. 385/2014 din 19.06.2014, dos. nr._ de către Judecătoria G.; în baza art. 480 alin. 2 teza II NCPC, schimbarea în întregime a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii introductive exercitate de către societatea reclamantă în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect evacuare, cu consecința înlăturării dispozițiilor potrivnice, respectiv de evacuare imediată prin ridicarea stupilor și a obligare la pita cheltuielilor de judecată la fond. Cu cheltuieli de judecată în apel.
Contrar soluției adoptate de către judecătorie, apelantul-pârât a apreciat că nu este întemeiată soluția de "evacuare (...) prin ridicarea stupilor amplasați" întrucât în raport de demersul reclamantului și procedeul sumar de examinare al probelor în prezenta cerere cf. art. 1041 alin. 2 NCPC, soluția legală ce se impune în cauză este de respingere, urmând ca toate împrejurările de fapt și de drept, redate și la fond, să fie cercetate calea dreptului comun, unde vor putea fi discutate și alte aspecte compatibile cu această din urmă procedură.
1. Apelantul-pârât a precizat că prima instanță a pronunțat o soluția cu nesocotirea prevederilor legale cuprinse în procedura specială atât din perspectiva dispoziției de"evacuare(...)prin ridicarea stupilor amplasați" cât și prin indicarea aproximativă a suprafeței terenului pretins ocupat de către acesta ("...pe o suprafață de aproximativ 1.000 mp").
Se precizează că, deși se rețin ca argumente legale prevederile art. 1040-1041 NCPC, din examinarea acestor texte legale nu rezultă îndreptățirea instanței de a dispune și asupra unei obligații de a face (prin ridicarea stupilor), neputând fi considerate semantic sinonime expresiile
Interpretarea rațională și sistematică a literei și a spiritului textelor de lege enunțate, în raport de sediul materiei, de așezarea lor sistemică și de rațiunea reglementării, conduce însă la concluzia certă că prin sintagmele "dezbateri sumare" și "pârâtul...nu poate formula cerere reconvențională... pretențiile sale urmând a fi valorificate numai pe cale separată" legiuitorul a înțeles să includă în domeniul de aplicare al Titlului XI numai acele litigii în care partea pârâtă ocupă prin acțiuni samavolnice un imobil și în absența vreunui act- caz în care orice probațiune din partea pârâtului este inutilă, ceea ce nu este cazul în speța de fată-unde se impune o probațiune amplă, însă incompatibilă cu procedura sumară, numai așa putând să se asigure pentru toate părțile un proces echitabil și într-un termen rezonabil, precum și pronunțarea unei hotărâri judecătorești legale și temeinice.
Așa fiind, în mod nelegal, consideră apelantul-pârât că judecătoria a admis solicitarea din petit (de ridicare a stupilor de pe teren), din moment ce acesta nu putea fi cercetat pe fond, menținând aceleași apărări circumscrise art. 1042 NCPC potrivit cărora, pe de o parte, sub aspectul temeiului juridic o asemenea cerere excede procedurii sumare cuprinse în Titlul XI, iar pe de altă parte, a invocat explicit lipsa titlului reclamantei asupra terenului în litigiu, conform argumentelor redate în actele procedurale depuse la fond la f.7 și 45.
Pe de altă parte, se precizează că indicarea cu aproximație a suprafeței de teren, de aproximativ 1.000 mp, denotă un dispozitiv eliptic, confuz, fiind contrar solicitării din petitul cererii introductive, fără a exista vreo altă precizare pe timpul desfășurării litigiului și fără a fi explicată modalitatea de determinare a acesteia ori amplasamentul efectiv din totalul terenului de 24.154 mp, știut fiind că este îngăduit pronunțarea unei soluții care să conțină elemente precise, nicidecum estimări aproximative.
Se precizează că această critică este susținută cu atât mai mult cu aproximarea suprafeței din dispozitiv nu este întregită de niște considerente lămuritoare care să permită modalitatea de identificare a suprafeței, proba utilă în acest sens fiind tocmai efectuarea unei expertize, însă numai pe calea dreptului comun, iar nu în procedura sumară cuprinsă în Titlul XI din Codul de procedură Civilă.
2. Apelantul-pârât precizează că instanța de fond nu a luat în considerare aspectele de drept invocate, deși a arătat expres, prin întâmpinarea depusă la f.7 că înțelege să formuleze următoarele apărări conferite în limita prevederilor art. 1.042 alin.2 NCPC.
În conformitate cu prevederile art. 1040 NCPC este necesar întrunirea cumulativă mai multor condiții cumulative pentru admiterea unei astfel de cereri precum, notificarea ocupantului în condițiile prezentului titlu (titlul XI), refuzul acestuia și deținerea imobilului in lipsa oricărui titlu, condiții care nu se regăsesc în speță.
Astfel, contrar soluției adoptate de către judecătorie, apelantul-pârât consideră că cererea formulată nu întrunește cerințele de admisibilitate prevăzute de prevederile speciale în materie, pârâtul neavând calitate de
Se precizează că reclamanta se prevalează de calitatea de concesionar al terenului în litigiu, fără ca aceasta să determine de plano admiterea unei astfel de cereri, din moment ce tocmai lipsa titlului părții reclamante este contestată chiar în această procedură legea procesual civilă, prin alin.2 al art 1042 NCPC îngăduind expres formularea unor apărări de acest gen.
Reținând aspectele de mai sus, precum și contestarea titlului reclamantei și a titlului antecesorului acesteia care presupune o procedură obligatorie de împrocesuare sub aspect pasiv a UAT . cu procedeul sumar de examinare al probelor în prezenta cerere cf. art. 1.041 alin.2 NCPC, apelantul-pârât apreciază că soluția ce se impunea în cauză este de respingere, consecutiv admiterii prezentului apel, urmând ca toate aceste împrejurări de fapt și de drept să fie cercetate calea dreptului comun, unde vor putea fi discutate și alte aspecte compatibile cu această din urmă procedură.
Se precizează că prima instanță a trecut neobservat aspectul potrivit căruia și intimata a solicitat nulitatea contractului din 1999, contrar prev.art.425 lit.b) NCPC. Nu se poate analiza nulitatea absolută a contractului din 15.03.1999 căci, pe de o parte, nefiind în procedura de drept comun, fiind nesocotite dispozițiile procedurale referitoare la publicitatea ședințelor de judecată cf. art. 17 NCPC și la posibilitatea formulării apărărilor corespunzătoare, atribute specifice acestei proceduri speciale reglementate prin art. 1041 alin.2 și 3 NCPC, iar pe de altă parte, independent de calea aleasă (de drept comun ori specială), pentru anularea oricărui act juridic este nevoie de un consorțiu pasiv necesar și obligatoriu cf. art.59 NCPC prin împrocesuarea tuturor părților implicate în raportul de drept material.
3. În virtutea caracterului devolutiv al prezentei căi de atac, cf. art.476 al. 1 NCPC, în mod constant, apelantul-pârât arată că susține poziția procesuală exprimată prin întâmpinarea depusă la fond la 27.03.2014 și în limita permisă de prev. incidente indicate (art.1042 alin.2 NCPC) aferente procedurii speciale, sens în care arată că a depus la fond înscrisuri din care reiese că terenul din CF nr._ J., nr. cadastral_, în suprafață de_ mp aparține STATULUI ROMÂN, respectiv:
-cf. nr. 192 J., unde la poziția B.17 este menționat actul și proprietarul plus harta veche (plan conform cf.), cu nr. topo 544/2/a/1;
-ortofotoplan cu terenul în litigiu;
-în 2002-2003 prin protocol de predare-primire terenul este luat în evidența ADS și este repredat S.C.P.C.P. J.;
-în 2005 Stațiunea de cercetare și dezvoltare pentru pajiști J. este preluată prin absorbție de către intervenienta USAMV Cluj, conform art. 2 din HG. nr. 2155/2004;
- situația terenurilor aparținând ADS... care se transmit USAMV Cluj, la pozițiile 64, 65, 66, 370, 373 și 374 se prezintă situația terenurilor care în harta precedentă este sub nr. top 544/2/a/1/1;
-situația este confirmată si de planul de încadrare în zonă între punctele L-34-48-B-C-3-1.
Se precizează că în 24.07.2006 între USAMV și S.C Modern Farm are loc un contract de locațiune în participațiune urmare căruia ultima va lucra terenul în litigiu. Ca urmare în_ primește subvenții de la APIA, conform anexelor depuse;
De menționat că în toată perioada 1958-2013 nicio persoană nu și-a manifestat calitatea de proprietar asupra terenurilor;
Se precizează că în 2009 și 2010 terenul în cauză a fost lucrat în baza unui contract de asociere cu numitul S. A., motiv pentru care nu s-au luat subvenții de la APIA, în acest sens afirmațiile reclamantei potrivit căreia terenul s-a aflat în proprietatea privată a unei persoane din . adevărului.
Primăria J. nu și-a exercitat dreptul de proprietate prin noticare făcută pe seama apelantului-pârât, deși cunoștea aspectul folosirii terenului, iar societatea intimată nu are calitatea de proprietar asupra terenului din litigiu.
4. Apelantul-pârât precizează că ultimul motiv de apel privește nelegala obligare la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, din moment ce atât din practicaua încheierii de ședință din 12.06.2014 cât și din considerentele sentinței apelate reiese că a invocat, prin reprezentant convențional, tardivitatea depunerii chitanțelor doveditoare aferente onorariului de avocat.
Sub aspect legal, apelantul-pârât precizează că judecătoria a nesocotit prevederea din art. 452 NCPC, care impune explicit condiția dovedirii cheltuielilor "cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", însă în cauză dovada fiind depusă la f.79 doar ulterior închiderii dezbaterilor în acest dosar al Judecătoriei G., și nu cum eronat s-a reținut în dosarul inițial al Judecătoriei Cluj-N., tocmi numărul mare de filă (79) indicând depunerea dovezii ulterior închiderii dezbaterilor în raport cu numărul mai mic de file (13 și 22) aferente dovezilor de timbraj și onorar executor ptr. notificare.
Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă . a solicitat respingerea apelului ca nefondat, iar pe cale de consecința menținerea sentinței atacate ca fiind legala si temeinica.
La termenul de judecată din data de 23.10.2014 tribunalul, în temeiul art. 130 și 131 Cod procedură civilă, din oficiu a invocat și a pus în discuție excepția necompetenței materiale a acestei instanțe.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj – Secția civilă, tribunalul o va admite, pentru considerentele ce urmează:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta . a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Z. D., ca instanța să dispună evacuarea imediată a pârâtului ocupant din imobilul concesionat de către reclamantă, în suprafață de_ mp, situat în loc. J. Herghelie, pentru lipsă titlu, respectiv obligarea pârâtului la ridicarea stupilor amplasați fără drept pe terenul concesionat de către reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
Se pune așadar, problema analizării atat a clauzelor contractului de concesiune încheiat între reclamantă și Consiliul local J., cat și a contractului de servicii nr.326/15.03.1999 intervenit între parat, pe de o parte și SCPCP J., stațiunea de cercetare preluată ulterior de USAMV Cluj, fiind vorba despre raporturi juridice între persoane care au calitatea de profesioniști, astfel cum este definită această calitate prin art.3 alin.2 și 3 C.civ., conform căruia „Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ”.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art. 37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului București și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispozițiilor art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia „activităților de producție, comerț sau prestări de servicii” (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile „acte de comerț”, respectiv „fapte de comerț”) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, Cluj și M., în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
Tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea CSM nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură „comercială” era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art. 130 alin. 2, 131 și art. 132 alin. 1 și 3 Cod Procedură Civilă, tribunalul va admite excepția invocată și va declina competența de soluționare a apelului declarat de pârâtul Z. D. împotriva Sentinței civile 385/19.06.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G., în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.
Declină competența de soluționare a apelului declarat de pârâtul Z. D. împotriva Sentinței civile 385/19.06.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G., în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2014.
Președinte, M. O.-S. | Judecător, D.-I. T. | |
Grefier, D. I. D. |
Red. M.O.S./tehnored. D.D. -21.11.2014/5 ex.
Jud. fond I. L. G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 686/2014. Tribunalul CLUJ | Fond funciar. Decizia nr. 599/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
