Fond funciar. Decizia nr. 190/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 190/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 1894/242/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 190/R/2014
Ședința publică de la 06 Martie 2014
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE C.-V. B.
Judecător C.-A. C.
Judecător O.-C. T.
Grefier L. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului promovat de recurent P. I. împotriva sentinței civile nr. 494/26.09.2013, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei Huedin, privind și pe intimat P. M., intimat C. L. DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENULUI A COMUNEI SĂCUIEU - PRIN PRIMAR, intimat C. JUDEȚEANĂ PENTRU STRABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR A JUDEȚULUI CLUJ - PRIN PREFECT, intimat P. I., intimat P. R., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că la data de 03.03.2014, respectiv la data de 04.03.2014, recurentul a depus la dosar, prin fax și prin registratura instanței, concluzii scrise. La data de 04.03.2014, intimații P. și Primăria . la dosar concluzii scrise.
Se constată că dezbaterea asupra recursului a avut loc în ședința publică din 27.02.2014, când părțile prezente au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Reține că, prin sentința civilă nr. 494/26.09.2013, Judecătoria Huedin a respins excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea cererii de chemare în judecată invocată de intervenienții accesorii P. I. și soția P. R..
A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâtele P. M., C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SĂCUIEU și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CLUJ.
A admis cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtelor C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SĂCUIEU și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CLUJ formulată de intervenienții accesorii P. I. și soția P. R. și a respins cererea intervenienților accesorii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată la Primăria Comunei Săcuieu sub nr. 707/30.11.2005 (f. 20) pârâta P. Mria a solicitat, ca titular al dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 247/2005, eliberarea unui titlu de proprietate pentru suprafața de 3,5925 ha teren, conform registrului agricol.
După întocmirea documentației necesare (f. 23-31), pe baza datelor din registrul agricol (f. 18) și a declarațiilor de vecinătate (f. 32-37), a fost întocmit de către pârâta C. L. Săcuieu procesul-verbal de punere în posesie nr. 182/04.05.2010 (f. 22), pentru suprafața de 3,5925 ha teren.
Prin Hotărârea nr. 386/30.06.2010 a Comisiei Județene Cluj (f. 75-76) a fost validat tabelul anexă 46 întocmit de C. L. Săcuieu (f. 78), în care, la poziția 12 se regăsește pârâta P. M. cu o suprafață validată de 3,5925 mp.
Ulterior, la data de 18.08.2010 a fost eliberat de către pârâta C. Județeană Cluj, raportat la dispozițiile art. 27 alin. 2¹ din Legea nr. 247/2005, în favoarea pârâtei P. M. Titlul de proprietate nr._ (f. 19) pentru suprafața totală de 3,5925 ha teren.
Reclamantul P. I. a promovat cererea de chemare în judecată prin care a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate eliberat în favoarea mamei sale, susținând că acesta a fost nelegal emis, terenul în litigiu nefiind inclus în CAP, pe de o parte, iar pe de altă parte, terenul a fost inclus în masa succesorală a def. P. T. așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 76 eliberat de BNP Asociați G. & G. la data de 14 iulie 2003 și reprezintă coproprietatea sa și a mamei sale.
Prin cererea de intervenție accesorie, intervenienții P. I. și P. R. au invocat excepția lipsei de interes a reclamantului în a solicita constatarea nulității absolute titlului de proprietate, motivând că acesta nu a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, care a fost emis în temeiul dispozițiilor art. 27 alin. 2¹ din Legea nr. 247/2005.
Instanța a reținut că excepția nu este întemeiată și a fost respinsă, întrucât interesul reclamantului decurge din calitatea de moștenitor legal al def. P. T., în a cărui masă succesorală pretinde că s-ar afla terenul în litigiu. În consecință, chiar dacă din probele administrate ulterior unirii excepției cu fondul cauzei (interogatorii) a rezultat că reclamantul nu a formulat o cerere de eliberare a titlului de proprietate în baza dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 247/2005, aceasta nu este suficient pentru a susține că nu are interes în a solicita desființarea titlului, raportat la motivele pentru care a promovat cererea de chemare în judecată, aceasta trebuind analizată pe fondul ei.
Așa cum s-a reținut anterior, reclamantul a susținut că titlul de proprietate nu a fost legal emis întrucât terenul nu a fost inclus în CAP. Din probele administrate a rezultat fără dubiu că, într-adevăr, terenul în litigiu nu a fost cooperativizat. Titlul de proprietate a fost însă emis în baza dispozițiilor art. 27 alin. 2¹ din Legea nr. 18/1991, introdus prin pct. 8 al art. I din Titlul IV din Legea nr. 247 din 19 iulie 2005, potrivit căruia proprietarii sau moștenitorii acestora care nu s-au înscris în cooperativa agricolă de producție, nu au predat sau nu li s-au preluat la stat terenurile prin acte translative de proprietate, vor putea cere prefectului, prin comisiile de fond funciar, titluri de proprietate conform prezentei legi. Acestor categorii de proprietari și moștenitori le sunt aplicabile numai prevederile art. 64.
De asemenea, potrivit art. 14 din HG nr. 890/2005 la cererea proprietarilor sau a moștenitorilor prevăzuți la art. 27 alin. 2¹ din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisiile locale înaintează comisiilor județene, în termen de 15 zile de la data înregistrării cererilor, planurile parcelare și procesul-verbal de punere în posesie pentru eliberarea titlurilor de proprietate.
Așadar, respectându-se procedura prevăzută de dispozițiile legale în vigoare pentru emiterea titlului de proprietate în baza dispozițiilor art. 27 alin. 2¹ din Legea nr. 18/1991, republicată, acest motiv de nulitate invocat de către reclamant nu este fondat.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv, respectiv împrejurarea că terenul a fost inclus în masa succesorală a def. P. T. – autor comun al reclamantului și pârâtei P. M. și reprezintă coproprietatea sa și a mamei sale, instanța reține că prin certificatul de moștenitor nr. 76 eliberat de BNP Asociați G. & G. la data de 14 iulie 2003 (f. 38) a fost dezbătută succesiunea def. P. T., decedat la data de 29.01.2002, cu ultimul domiciliu în com. Săcuieu, ., jud. Cluj. S-a stabilit că în masa succesorală a defunctului se includ, printre alte bunuri mobile și imobile, mai multe suprafețe de teren – proprietate extrafunciară a defunctului, respectiv 0,04 ha teren intravilan situat în com. Săcuieu, ., jud. Cluj și 1,32 ha teren agricol – proprietate extrafunciară dobândită prin moștenire, conform adeverinței nr. 588/17.03.2003 eliberată de Primărie Comunei Săcuieu. S-a constatat totodată calitatea de moștenitori legali ai defunctului în persoana pârâtei P. M. – soție supraviețuitoare în cotă de ¼ parte și a reclamantului P. I. – fiu, în cotă de ¾ parte din masa succesorală.
Instanța a reținut, pe de o parte, că terenul inclus în masa succesorală a def. P. T. reprezintă proprietate extrafunciară a acestuia, iar certificatul de moștenitor are doar caracter declarativ de drepturi și nu caracter constitutiv, iar pe de altă parte, suprafața de teren inclusă în titlul de proprietate a cărui nulitate se solicită este cu mult superioară celei incluse în certificatul de moștenitor.
Nu în ultimul rând, reclamantul nu a solicitat administrarea de probe și astfel nu a probat o identitate a terenurilor înscrise în certificatul de moștenitor cu terenurile înscrise în titlul de proprietate eliberat în favoarea mamei sale.
În consecință, instanța a apreciat că acest motiv de nulitate invocat de către reclamant nu a fost dovedit și, în consecință, nu poate fi primit câtă vreme nu s-a făcut dovada unui drept de proprietate/coproprietate al reclamantului sau antecesorului comun asupra terenului înscris în titlul de proprietate.
În ceea ce privește practica judiciară depusă la dosar, se poate cu ușurință constata că situația de fapt și de drept nu este nici pe de parte similară, dată fiind dovada dreptului de proprietate – proprietate înscrisă în cartea funciară a autorului comun al părților din sentința menționată și condițiile diferite în care au fost eliberate cele două titluri de proprietate – din prezentul dosar și din dosarul în care s-a pronunțat hotărârea respectivă.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse instanța a apreciat că cererea de chemare în judecată nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.
Soluția dată cererii de intervenție accesorie este influențată de natura sa juridică, depinzând de soluția dată cererii de chemare în judecată, diferit după cum terțul a intervenit în favoarea reclamantului sau pârâtului.
În speță, intervenienții accesorii au intervenit în interesul pârâtelor C. L. Săcuieu și C. Județeană Cluj. În consecință, cererea de chemare în judecată fiind respinsă, apărarea terților fiind favorabilă pârâtelor în interesul cărora s-a intervenit, instanța a admis cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtelor C. L. Săcuieu și C. Județeană Cluj, formulată de intervenienții accesorii P. I. și soția P. R..
Intervenienții accesorii au solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată efectuate, constând în onorariu avocațial. În ceea ce privește suportarea cheltuielilor de judecată, instanța reține că terțul intervenient va suporta cheltuielile propriei cereri, indiferent dacă hotărârea s-a pronunțat ori nu în favoarea părții pentru care a intervenit. În literatura de specialitate și practica judiciară s-a stabilit în mod constant că intervenția voluntară accesorie nu trebuie să aibă drept consecință sporirea cheltuielilor de judecată pe care la va suporta partea care va cădea în pretenții. În consecință, instanța a respins cererea intervenienților accesorii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. I. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate si rejudecand cauza in fond, admiterea acțiunii.
Critică sentința recurata prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C..
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. criticile de nelegalitate aduse sentinței vizează următoarele aspecte:
Deși instanța de fond a constatat că are un drept de drept de proprietate in cota de 3/4 parte asupra terenului in litigiu dobândit prin moștenire legala de la defunctul meu tata conform Certificatului de moștenitor, i-a fost respinsa in totalitate acțiunea in anularea Titlului de proprietate, fară a se constata nulitatea absoluta fie si parțiala a acestuia.
Prin sentința recurata, Judecătoria Huedin in mod greșit a apreciat ca Certificatul de moștenitor are o valoare juridica inferioara Titlului de proprietate, având doar un caracter declarativ si nu constitutiv de drepturi.
Acest motiv invocat de instanța de fond, care de altfel a stat la baza soluției de respingere a acțiunii se înscrie in contextul unor soluții care au fost aspru criticate în literatura juridică, arătându-se că:
„In condițiile în care certificatului de moștenitor nu i se recunoaște valoarea de act notarial, neputând sta la baza actelor notariale de dispoziție se pune întrebarea firească ce l-a determinat pe legiuitor să reglementeze procedura succesorală notarială, din moment ce nu are nici o finalitate practică și cum justifică statul perceperea unor impozite asupra succesiunilor, iar notarii publici onorariile asupra cărora statul încasează impozit pe venit, ( I. P., în legătură cu natura juridică și puterea doveditoare a certificatului de moștenitor, precum și cu acțiunea în anulare a acestuia 1. în „Dreptul" nr. 11/1997, p. 39.)
Cu toate acestea unele instanțe judecătorești au considerat, dimpotrivă, că certificatul de moștenitor eliberat de notarul public în cadrul procedurii succesorale notariale, are deplină valoare juridică, astfel că dreptul dobândit printr-un act notarial întocmit pe baza lui va fi intabulat în cartea funciară la cererea noului dobânditor.( Tribunalul București, s.a. IV-a civilă, dec. nr. 2936/1999)
Pentru a se evita opiniile divergente cu privire la natura juridică și puterea doveditoare a certificatului de moștenitor și practica judiciară neunitară, legiutorul prin art. 1133 alin. 1 din NCC reglementează in mod expres valoarea juridica a certificatului de moștenitor astfel: „Certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor, legal sau testamentar, precum și dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia".
Astfel prin noua reglementare din art. 1133 alin. 1 din NCC se dă eficiență art. 46 din Constituția României, care prevede că Dreptul la moștenire este garantat. Or, natura juridică și puterea doveditoare limitată recunoscută certificatului de moștenitor în reglementarea anterioară făcea posibilă punerea în discuție oricând a acestuia, ceea ce afecta garantarea dreptului de moștenire înscris în Constituție.
Dispozițiile legale ale art. 1133 alin. 1 din NCC se corelează și cu prevederile art. 557 din N.C.C. cu denumirea DOBÂNDIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE din N.C.C. care enumera printre modurile de dobândire a proprietății și moștenirea legală sau testamentară care se concretizează prin certificatul de moștenitor, dacă moștenirea se dezbate la notarul public, în cadrul procedurii succesorale notariale jurisdicționale necontencioase sau prin hotărâre judecătoreasca dacă se dezbate în procedura jurisdicțională contencioasă de către instanța judecătorească.
Ca atare, conținutul ari. 1133 alin, 1 din NCC, conferă certificatului de moștenitor natura juridică și puterea doveditoare a unui titlu de proprietate pentru moștenitorii acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală în cota care se cuvine fiecăruia. In atare situație, subsemnatul, in calitate de moștenitor legal sunt îndreptățit sa îmi apar dreptul de proprietate dobândit prin moștenire conform certificatului de moștenitor eliberat de de BNP Asociați G. & G. in cadrul procedurii succesorale notariale.
Prin urmare față de natura juridică și puterea doveditoare a certificatului de moștenitor, nu este ținut sa facă dovada dreptului de proprietate pentru terenul in litigiu, deoarece certificatul de moștenitor depus la dosarul cauzei face dovada deplina a calității de proprietar al terenului in litigiu in cota care i se cuvine.
In certificând de moștenitor bunurile imobile și mobile sunt incluse în masa succesorală numai dacă defunctul le-a dobândit în timpul vieții în baza unui titlu de proprietate. Or, din moment ce pentru defunct, înscrisurile prin care a dobândit bunurile imobile sau mobile au făcut dovada dreptului de proprietate, aceeași dovadă o face și actul subsecvent întocmit pe baza acestora, respectiv certificatul de moștenitor, care are aceeași natură juridică și putere doveditoare.
In alta ordine de idei si în cazul succesiunilor vacante, certificatul de vacanță succesorală emis de notarul public face dovada dreptului de proprietate pentru stat conform art. 5 alin. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 731/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate potrivit legii în proprietatea privată a statului.
Față de cele arătate mai sus, este evident că certificatului de moștenitor i se recunoaște natura juridică și puterea doveditoare a unui titlu de proprietate pentru moștenitori, aspect ce contrazice aprecierile instanței de fond cu privire la valoarea juridica a acestuia.
In concluzie, Titlul de proprietate emis ulterior dezbaterii moștenirii prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor doar in favoarea paratei P. M., nu poate fi comparat cu Certificatul de moștenitor din punct de vedere al valorii juridice si a puterii doveditoare a dreptului de proprietate, deoarece Titlul de proprietate nu poate avea ca efect înlăturarea subsemnatului din dreptul de proprietate pe motiv ca nu a formulat cerere de dreptului de proprietate deoarece acest drept a fost dobândii anterior in condițiile dreptului comun, conform art. 557 Cod civil. În drept, invocă prevederile art. 304 pct. 9. art. 304 ind. 1 C. proc civ și actele normative la care a făcut trimitere.
Prin întâmpinarea formulată, intimații P. I. si soția P. R. au solicitat invocat excepția lipsei de interes a recurentului in formarea recursului, și a acțiunii, in condițiile in care acesta a recunoscut că nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate" in baza legii speciale a fondului funciar, si, implicit, si acțiunea de fata, având in vedere ca acesta nu justifica interesul legitim, direct, personal si actual de a promova cererea, asa dupa cum este menționat acesta in dispozițiile art lll, alin.2/1 din legea nr.169/1997, modificata si republicata.
Pe fondul cauzei au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea poziției lor procesuale intimatii au reiterat apărările invocate și in fața instanței de fond.
Analizând sentința prins prisma motivelor și apărărilor invocate, a probatoriului administrat in cauză și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată netemeinicia recursului declarat in cauza, avand in vedere urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste exceptia lipsei de interes a reclamantului in declararea recursului, instanta a apreciat-o neintemeiata, in considerarea faptului ca reclamantul, parte in procedura urmata in fata primei instante, are in mod vadit interes in atacarea unei solutii nefovarabile. Din acest considerent tribunalul a inlaturat exceptia invocata.
Exceptia lipsei de interes a reclamantului in formularea actiunii nu mai poate fi valorificata de catre intervenienti in recurs, in conditiile in care aceasta exceptie a fost invocata si in fata primei instante, a fost respinsa de catre prima instanta, care a trecut la solutionarea pe fond a cauzei iar intervenientii nu au atacat cu recurs solutia data de prima instanta exceptiei lipsei de interes a reclamantului in formularea actiunii.
In ceea ce priveste criticile aduse de reclamant solutiei data pe fond actiunii sale, tribunalul le apreciaza neintemeiate.
Contrar sustinerilor recurentului, instanta nu a facut o ierarizare intre certificatul de mostenitor si titlul de proprietate, dand valoare juridica superioara titlului de proprietate, ci motivul respingerii actiunii reclamantului, asa cum se observa lesne din considerentele sentintei, este acela ca reclamantul nu a dovedit identitatea dintre terenurile cuprinse in certificatul de mostenitor si cele cuprinse in titlul de proprietate atacat.
In recurs reclamantul face o ampla teorie legata de valoarea probatorie a certificatului de mostenitor in ceea ce priveste proprietatea dobandita prin succesiune, insa nu face nicio referire la probele din care, in speta, ar reiesi ca terenurile din certificatul de mostenitor sunt unele si aceleasi cu cele din titlul de proprietate atacat.
Prima instanța a reținut corect si împrejurarea ca suprafața de teren înscrisa in titlul de proprietate contestat de 3 ha 3925 mp este cu mult superioara suprafeței de teren menționata in certificatul de moștenitor, 0,04 ha teren intravilan si 1,32 de ha teren agricol, iar reclamantul nu a administrat nici o proba privind afirmatul drept de proprietate al antecesorului sau in privința terenurilor inscrise atat in titlul de proprietate, cat si in cele menționate in certificatul de moștenitor, si nu a probat identitatea terenurilor menționate in cele doua acte mai sus analizate.
Doctrina juridică nu constituie izvor de drept, astfel incat recurentul sa se poata prevala de opinii doctrinare in sustinerea valorii probatorii a certificatului de mostenitor.
La data emiterii certificatului de moștenitor in analiza, erau in vigoare dispozițiile art. 88 alin. l, fraza a-ll-a din Legea 36/1995 privind notarii publici si activitatea notariala potrivit carora pana la anularea sa prin hotărâre judecătoreasca, certificatul de moștenitor face dovada deplina in privința calității de moștenitor si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor in parte . Așadar, in esența, certificatul de moștenitor constituie un mijloc de dovada a calității de moștenitor, a cotei ce revine fiecărui moștenitor si a compunerii masei succesorale, la nivelul anului 2003 documentul emis de notar la finalul procedurii succesorale notariale neputand reprezenta un document justificativ al vreunui drept de proprietate nici a antecesorului defunct, si nici a succesorilor acestuia, in privința bunurilor menționate in cuprinsul acestuia.
Din acest punct de vedere este vădit neîntemeiata critica recurentului fata de sentința atacata prin trimitere la dispozițiile art.1133 alin.l NCC, care prevăd ca certificatul de moștenitor face dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanti in privința bunurilor din masa succesorala, raportat la imprejurarea ca N.C.C. si implicit art.1133, alin. l din acest cod au intrat in vigoare la data de 1.10.2011 iar conform art. 91 din legea nr.71/2011 de punere in aplicare ,moștenirile deschise înainte de . Codului civil sunt supuse legii in vigoare la data deschiderii moștenirii, in acest sens fiind si dispozițiile art. 6. alin.l din NCC. care arata ca legea civila" nu are putere retroactiva". Raportat la data emiterii certificatului de moștenitor de care se prevalează in speța recurentul-anul 2003, rezulta ca dispozițiile art.1133 alin. l NCC nu sunt aplicabile spetei de față.In mod corect s-a reținut ca la nivelul anului 2003 certificatul de moștenitor reprezenta doar un act declarativ de drepturi si nu unul constitutiv.
Asadar, nefiind facuta dovada identitatii din terenurile cuprinse in certificatul de mostenitor si cele cuprinse in titlul de proprietate, solutia respingerii actiunii este netemeinica si nelegala.
Prin prisma argumentelor retinute mai sus recursul a fost gasit neintemeiat si in consecinta, vazand disp. art. 312 alin 1 Cod pr.civ.tribunalul il va respinge, pastrand in intregime sentinta atacata.
In temeiul art. 274 alin 1 Cod pr.civ. va fi obligat recurentul sa achite intimatilor P. I. si P. R. suma de 700 lei onorariu avocatial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. I. împotriva sentinței civile nr. 494 din 26.09.2013, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei Huedin, pe care o menține în totul.
Obligă recurentul să plătească intimaților P. I. și soția P. R. suma de 700 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2014.
Președinte, C.-V. B. | Judecător, C.-A. C. | Judecător, O.-C. T. |
Grefier, L. M. |
L.M. 10 Martie 2014
Red. CB/dact. CT
10.06.2014
Jud. fond S. J. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 661/2014. Tribunalul CLUJ | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 42/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
