Fond funciar. Decizia nr. 806/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 806/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 6014/328/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 806/2014
Ședința publică din 27 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C.-A. C.
JUDECĂTOR D. T.
JUDECĂTOR C.-V. B.
GREFIER G.-C. Ț.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții recurenți C. P. și C. C. împotriva Sentinței civile nr. 768/2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind și pe intimații C. L., C. M. M., C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA FRATA, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA CLUJ, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul C. P. personal și asistat de avocat M. M. A., care se prezintă și pentru recurenta C. Catiana, intimații C. L. și C. M. M., lipsă fiind intimatele C. locală și C. Județeană.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța de fond reține că recursul este declarat în termen, este motivat, comunicat și scutit de taxă de timbru.
Reprezentanta recurenților și intimații prezenți arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța de fond declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței pronunțate de instanța de fond de fond și trimiterea dosarului spre rejudecare instanței de fond. Susține de asemenea solicitarea formulată în subsidiar, respectiv modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulată de recurenții reclamanți, cu cheltuieli de judecată. Precizează că există discrepanțe între considerentele hotărârii și dispozitiv.
Intimații solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond de fond ca legală și temeinică.
Instanța de fond reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 768/2014 pronunțată de Judecătoria T., în ședința publică din data de 24.04.2014 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții C. P. și C. C. în contradictoriu cu pârâții C. L. și C. M., C. Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Frata, și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj; au fost obligați reclamanții la plata către pârâții C. L. și C. M. a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond reține următoarele:
Prin TP nr. 1722/1311/10.12.2002 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitului C. L. dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 1320 mp pe raza comunei Frata, . identificat cu . de 902 mp și cu . de 418 mp.
Prin Sentința civilă nr. 2903/4.08.2011 pronunțată în Dos.nr._, menținută prin Decizia civilă nr. 9/R/2012 a Tribunalului Cluj, irevocabilă, în privința TP nr. 1722/1311/10.12.2002 a fost constatată nulitatea absolută parțială pentru suprafața de 176 mp, astfel cum a fost identificată prin Sentința civilă nr. 3587/2006 pronunțată în Dos.nr.1629/2004 al Judecătoriei T..
Pentru 144 mp reprezentând diferența dintre 1144 mp pentru cât a fost menținută valabilitatea TP nr. 1722/1311/10.12.2002 și cei 1000 mp la cât consideră reclamanții că sunt îndreptățiți pârâții C. se solicită a se constata nulitatea absolută parțială a aceluiași titlu de proprietate în prezentul dosar. La termenul de judecată din 6.12.2012, reclamanții au arătat că cei 144 mp fac parte din cei 10 arii lăsați lor cu titlu gratuit de numitul N. M. și că se includ în . în suprafață de 1ha 400 mp din TP_/401/14.10.1994 eliberat pe seama numitei A. E. (filele 21 și 23 dos.), al cărei moștenitor este numitul N. M. (fila 51 dos.).
Analizând întreg probatoriul administrat în cauză, instanța de fond reține că din terenul moștenit de la numita A. E. id. N. E. și de la numitul A. V., numitul N. M. Jean M. a realizat o . înstrăinări succesive, prin acte întocmite instrumentum probationis în forma înscrisurilor sub semnătură privată.
Reclamanții se prevalează în acest sens de actul juridic intitulat „contract de vânzare-cumpărare” din 16.12.1996 care are ca obiect material 7200 mp identificat prin . TP nr. 5379/395/20.09.1994, ceea ce prin coroborarea înscrisurilor de la filele 22 și 24 dos. conduce la concluzia că suprafața de 7200 mp a fost transmisă reclamanților din patrimoniul defunctului A. V., nu al numitei A. E. id. N. E.. Într-adevăr, conform Certificatului de moștenitor nr. 2581/3.12.1993 eliberat de notariatul de Stat Județean Cluj, numitul N. M. Jean M. este unicul moștenitor al defunctului A. V., în calitate de legatar universal.
Reclamanții se mai prevalează și de înscrisul de la fila 5 dos care este un act juridic prin care numitul N. M. Jean M. recunoaște că a lăsat cu titlu gratuit 10 arii inclusiv reclamanților, fără plată în zona „sub biserici”.
În ceea ce îi privește pe pârâții C., coroborând declarația martorului N. M. Jean M. (f.106 dos.) cu „contractul de vânzare cumpărare” din 27.02.2002 (fila 104 dos.) și cu „contractul de vânzare-cumpărare” din 12 iunie 2002 (fila 103 dos.), instanța de fond de fond reține că aceștia au dobândit finalmente, prin actul ulterior din 12 iunie 2002 (fila 103 dos.) un teren de 0,14 ha, intravilan „sub biserici”. În acest sens, martorul N. M. Jean M. arată că ambele contracte de vânzare-cumpărare din 27.02.2002, respectiv din 12 iunie 2002 au vizat același obiect material, respectiv același teren, iar diferența de suprafață este explicată prin aceea că s-a constatat că faptic există mai mult teren.
Față de cele mai sus expuse, instanța de fond apreciază că pârâții C. au făcut dovada, prin prisma celor două contracte de vânzare cumpărare succesive, a îndreptățirii lor la maximum 1400 mp aferent construcției din localitatea Frata nr. 497 cumpărată de la numiții P. I. și P. M.. În aceste condiții, TP nr. 1722/1311/10.12.2002 fiind emis pentru o suprafață de teren de 1320 mp, a fost respectată limita superioară în care pârâții și-au justificat îndreptățirea. Din aceeași perspectivă, apare ca nefondată susținerea reclamanților care arată că pârâții C. nu puteau obține mai mult de 1000 mp aferent construcției de la nr. 497, deoarece soții P. doar 1000 mp le-au înstrăinat.
În ceea ce îi privește pe reclamanți, este adevărat că din raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit de expert M. T. în Dos.nr._, rezultă că aceștia folosesc o suprafață mai redusă decât cea din titlul de proprietate, dar același lucru se constată și în ceea ce îi privește pe pârâții C.. Ceea ce însă nu a fost dovedit de către reclamanți dincolo de orice îndoială rezonabilă este faptul că TP nr. 1722/1311/10.12.2002 a fost emis inclusiv pentru cei 10 arii ce le-au fost lăsate cu titlu gratuit de numitul N. M. Jean M. prin înscrisul de la fila 5 dos. și pe care reclamanții i-au indicat ca făcând parte din . de 1ha 400 mp din TP_/401/14.10.1994 eliberat pe seama numitei A. E. (filele 21 și 23 dos.). Or, din raportul de expertiză de care reclamanții se prevalează în probațiune nu rezultă o suprapunere între TP nr. 1722/1311/10.12.2002 și . în suprafață de 1ha 400 mp din TP_/401/14.10.1994.
Dimpotrivă, din declarația martorului A. I., dată sub prestare de jurământ (fila 107 dos.), rezultă că între proprietatea reclamantului și proprietatea pârâților C. exista un gard încă dinainte de cumpărarea terenului, gard care există și în prezent și are fundație de beton. Același martor arată că l-a auzit pe reclamant afirmând că prin mutarea gardului a ocupat o parte din terenul pârâților C.. Mai arată martorul respectiv că terenul aferent construcției edificate de soții P. era îngrădit și avea o suprafață aproximativă de 13 sau 14 arii.
Față de toate cele de mai sus, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Reclamanții CARAIAN P. și CARAIAN CATIANA au declarat recurs in termen împotriva sentinței, solicitând in principal casarea sentinței atacate cu spre rejudecare, iar in subsidiar modificarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulată de către recurenții-reclamanți. Cu cheltuieli de judecată
În motivare, recurenții au formulat următoarele critici de nelegalitate si netemeinicie a sentinței atacate:
Instanța de fond de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, conform dispozițiilor art. 312 alin 3 C. Proc. Civ., necercetarea fondului survenita ca urmare a neexercitării rolului activ în audierea martorului N.-M..
Dl. N. M., audiat ca martor în dosar, a declarat ca în anul 1996, reclamantului i-a vândut 72 arii, iar în anul 1997, i-a vândut fiului său, A., 72 arii, și în plus, a înstrăinat cu titlu gratuit, în favoarea recurentului alți 10 arii. Tot în anul 1996, dl. N. M. le-a înstrăinat cu titlu gratuit soților P. 10 arii. Aceste înstrăinări rezulta și din declarație olografa a acestui martor, din data de 26.01.2005, existenta la dosarul de fond la filele 5 și 105.
Parații au cumpărat de la soții P. o construcție cu un teren aferent de 1000 mp, și asta prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 27 februarie 2002, existent la dosarul cauzei.
Ceea ce parații au cumpărat de la soții P., anume cei 1000 mp, sunt exact cei 10 arii pe care soții P. ii obținuse cu titlu gratuit de la dl. N. M..
Parații se prevalează de un alt contract de vânzare-cumpărare, încheiat intre ei și N. M., în data de 12 iunie 2002; motivul pentru care au încheiat cu dl N. M. contractul din iunie 2002, este faptul ca în actele Primăriei Frata, figura proprietar asupra celor 1000 mp tot dl. N. M., soții P. nedepunând diligentele necesare transcrierii terenului și în scriptele primăriei.
Dl. N. M. a declarat, la momentul în care a dat declarație de martor în prezentul dosar, ca după înstrăinările din anii 1996 și 1997, nu i-a mai rămas teren.
Așadar, având în vedere ca acel contract de vânzare-cumpărare din iunie 2002 a fost încheiat în considerarea contractului de vânzare-cumpărare din februarie 2002, și ca dl. N. M. nu mai rămăsese cu teren în urma anului 1997, rezulta fără putința de tăgada, printr-o prezumție, ca suprafața de 1400 mp( 0,14 ha) din actul de vânzare-cumpărare din iunie 2002 se refera de fapt la cei 1000 mp cați aveau soții P., și câți le dăduseră dl N. soților P..
Soții P. primiseră de la dl. N. doar 1000 mp, or, nimeni nu poate înstrăina mai mult decât deține; acest raționament este valabil și pentru numitul N., care nu putea înstrăina teren, din moment ce după anul 1997 nu mai avea teren.
La tranșarea prezentului litigiu trebuie avută în vedere flagranta diferența dintre semnătura aceluiași primar, la diferența de doar 3 luni, pe cele doua contracte de vânzare-cumpărare la care au făcut mai sus referire.
Se solicită să se aibă în vedere ceea ce a declarat martorul A. loan, anume ca tatăl paratei muncea, în anul 2002, la Primăria Comunei Frata.
Deși parații nu au fost membri cooperatori, se prevalează de un titlu de proprietate emis pe numele lor pentru o suprafața de 1320 mp, mult peste terenul cumpărat de ei.
De prevederile legii 18/1991 beneficiază membri cooperatori care au adus pamânt în cooperativa, cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membri cooperatori care nu au adus teren în cooperativa și alte persoane prevăzute de lege.
În primul rând, parații C. nu sunt membri cooperatori sau moștenitori ai proprietarilor terenului în cauza.
Potrivit prev. art. III din legea nr. 169 lit. a), pct. i și iii, sunt lovite de nulitate absoluta actele de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite potrivit legii la astfel de constituiri sau reconstituiri.
Soții C. au dobândit dreptul de proprietate asupra unei construcții și terenului aferent de 1000 mp. în anul 2002, deci potrivit legii 18/1991, nu au calitate de persoane îndreptățite pentru a solicita constituirea sau reconstituirea vreunui drept de proprietate.
Mai mult decât atât, terenul aferent construcțiilor era in anul 1990 de 1000 mp., asa cum a și fost înstrăinat către parații C..
Rezulta din cele de mai sus ca titlul din toate cele mai sus titlul de proprietate a fost emis nelegal pe seama pârâților pentru suprafața de 1320 m.p.,o porțiune din acest teren fiind proprietatea reclamanților.
Se solicită sa se aibă în vedere ca prin Sentința civila nr. 2903/04.08.2011, pronunțata de Judecătoria T., rămasa definitiva și irevocabila, Titlul de proprietate nr._ a fost constatat ca fiind nul absolut pentru suprafața de 176 mp din cei 1320 mp.
Restul de 144 mp, ca diferența intre 1320 mp și 176 mp, îl reclamă reclamanții.
Acest martor, anume Dl. N. M., a declarat în fata instanței de fond ca „ nu i-a mai rămas teren în zona, urmare a înstrăinărilor succesive din 1996 și 1997".
În virtutea rolului activ, instanța de fond de fond trebuia sa stăruie asupra acestui aspect, care este determinant, căci, după înstrăinările din anii 1996, 1997, dl. N. M. nu a mai rămas cu o diferența de 4 arii, pe care să-i fi pututu vinde in anul 2002 arii paraților.
Or, din moment ce martorul N. M. a declarat ca a încheiat contractul în iunie 2002, doar pentru ca Dl. P., căruia ii vânduse în perioada 1996-1997 cei 10 arii, nu și-a înscris dreptul de proprietate, era foarte important de întrebat martorul N. M. de către instanța de fond de fond, din ce motiv, daca se dorea doar o reiterare a contractului din februarie 2001, a menționat ca vândute 14 arii, în loc de 10 arii.
Având în vedere ca acest contract din iunie 2002 a fost încheiat în considerarea celui din februarie 2002, asa cum a menționat martorul N. M., rezulta cert ca în mod eronat a fost trecut în contractul din iunie 2002 suprafața de 14 arii, în loc de 10 arii.
Or, în prezenta cauza, necercetarea fondului rezulta din neexercitarea deplina a rolului activ de către instanța de fond de fond, care trebuia sa lămurească imprejurarea de fapt esențială arătată mai sus.
Soluția exprimata de instanța de fond de fond devine nesusținuta, arbitrara și pur formala, nepermițând exercitarea controlului judiciar, obligând la o casare cu trimitere, chiar daca, stric teoretic, instanța de fond s-a pronunțat pe fond,și nu pe o excepție, respingând acțiunea „ca neîntemeiata".
De asemenea, Sentința Civila nr. 768/2014 "cuprinde motive străine de natura pricinii", existând și o contradicție intre considerente și dispozitiv, motiv de modificare a sentinței recurate, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. Civ.
În sentința recurata, este menționat "În ceea ce îi privește pe reclamanți, este adevărat ca din raportul de expertiza tehnica judiciara în specialitate topografie (...), rezulta ca aceștia folosesc o suprafața mai redusa decât cea din titlul de proprietate", insa, cu toate acestea, instant de fond respinge cererea.
Exista o contradicție vădita așadar, intre observația instanței, inserata ca și considerent și dispozitiv.
De asemenea, exista o contradicție intre însăși considerentele sentinței atacate, din unele rezultând caracterul întemeiat al acțiunii, anume din faptul ca din raportul de expertiza rezulta ca reclamanții folosesc mai puțin teren iar din altele rezultând caracterul netemeinic al acțiunii.
În al treilea rând, sentința atacată este netemeinica, fiind emisă în urma unei interpretări superficiale probatoriului de către instanța de fond. Instanța de fond de fond în mod eronat a apreciat" ca parații C. au făcut dovada, prin prisma celor doua contracte de vânzare cumpărare succesive, a îndreptățirii lor la maximum 1400 mp aferenți construcției".
Or, consideră ca aceasta interpretate a celor doua contracte succesive este una daca nu greșita, cel puțin superficial realizata. Aceasta, deoarece al doilea contract a fost încheiat în considerarea primului, primul având ca obiect vândut o suprafața de 1000 mp, nicidecum 1320 mp, astfel cum se găsește pe titlul de proprietate al paraților intimați a cărui anulare s-a solicitat.
Astfel, critică sentința civila și sub aspectul aprecierii probațiunii, care consideră că s-a realizat în mod superficial și defectuos.
Intimații nu au formulat întâmpinare la recursul reclamanților, însă și-au expus poziția procesuală cu privire la acesta in cursul dezbaterilor, solicitând respingerea lui ca nefundat și menținerea sentinței atacate.
Analizând sentința prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat in cauză și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată netemeinicia recursului declarat de reclamanți, având in vedere următoarele considerente:
Instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, urmare a administrării probatoriului si a analizării acestui probatoriu. Prin urmare, este neîntemeiat motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 312 alin. 3 teza I Cod pr.civ. potrivit căruia instanța nu ar intrat in cercetarea fondului cauzei susținerea nu se poate susține că instanța nu a intrat in cercetarea fondului cauzei. In această teză se încadrează situația in care instanța a soluționat cauza pe o excepție, fără a mai trece la analizarea pe fond a cauzei.
Greșita interpretare a probatoriului administrat in cauză pot face incidente disp. art. 304 ind. 1 Cod pr.civ,. iar insuficiența probatoriului face incidente disp. art. 312 alin 3 teza a II-a Cod pr.civ, nu insă art. 312 alin. 3 teza I Cod pr.civ.
Martorul M. N. a lămurit in declarația sa motivul pentru care a fost menționat in contractul din iunie 2002 suprafața de 1400 m.p., și anume faptul că a fost găsită in teren o suprafață mai mare de 1000 m.p. cât a fost menționată in contractul încheiat cu familia P., astfel încât nu se impune completarea probațiunii, astfel cum pretind recurenții.
Motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod pr.civ. este neîntemeiat, căci nu se poate sesiza nicio contradicție intre considerente și dispozitivul hotărârii, nici intre considerentele expuse.
Imprejurarea că reclamanții nu au in folosință intreaga suprafață de 1000 m.p. primită cu titlu gratuit de la martorul M. N., nu este suficientă pentru a se constata nulitatea absolută a titlului de proprietate emis pârâților Czaszar, această sancțiune putând interveni numai in cazul in care sunt incidente disp. art. III din Legea 169/1997 iar reclamanții sunt in sfera persoanelor interesate să solicite constatarea nulității titlului de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 2903/04.08.1011 a Judecătoriei T., s-a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._ emis pârâților Czaszar in limita suprafeței de 176 m.p, pentru considerentul că in limita acestei suprafețe, titlul de proprietate al pârâților se suprapunea peste terenul proprietatea tabulară a familiei S., reclamanți in dosarul_ .
Spre deosebire de familia S., reclamanții C. nu au făcut dovada că surplusul de 176 m.p. ce susțin că excede suprafeței de 1000 m.p. la care sunt indreptățiți pârâții, face parte din terenul de 1000 m.p. primit la rândul lor de la același autor M. N. Jean M..
Astfel a reținut prima instanță, ca un considerent esențial in pronunțarea soluției, iar prin recursul formulat reclamanții nu au combătut această reținere a instanței.
Expertiza întocmită in dosar_ de expert M. M. T., a consemnat . folosesc o suprafață mai mică de teren decât cea inscrisă in titlul de proprietate, insă această lipsă s-a constat cu privire la teren intravilan curți construcții, menționat cu suprafața de 700 m.p. in titlul de proprietate_ emis reclamantei C. C. tarlaua 144 . in discuție este terenul livezi din tarlaua 59 .> Din derularea procesului de față, rezultă că litigiul dintre părți a pornit de la pretenția reclamanților C. ca pârâții Czasar să le elibereze o suprafață de 200 m.p. pretins ocupată de pârâții Czaszar, pe care au amplasat cotețe. Ulterior, pârâții Czaszar opunându-le titlul de proprietate in acel litigiu, reclamanții C. au formulat prezenta acțiune de anulare a titlului de proprietate.
Din declarația martorului A. I., consemnată la fila 107 dosar fond, rezultă că intre proprietatea reclamanților și proprietatea pârâților Czaszar exista un gard înainte ca aceștia din urmă să fi cumpărat terenul iar martorul l-a auzit personal pe reclamantul C., recunoscând cu ocazia altui litigiu purtat intre aceleași părți, că, urmare a faptului că a mutat gardul, a ocupat 6,70 m.p. din terenul pârâților Czasar. Nu s-a făcut referire la o acțiune de schimbare a amplasamentului gardului de către pârâți in defavoarea reclamanților.
Reclamanții nu au pretins că ar fi fost modificat amplasamentul gardului existent la data dobândirii terenului de către pârâții Czasar, . favorabilă pârâților. Si atunci, concluzia logică care se impune, este aceea că reclamanții C. au avut reprezentarea că terenul dobândit de ei de la martorul N. M. Jean M. se in interiorul limitelor marcate de gardul existent la data cumpărării terenului de către pârâții Czaszar.
Or, dacă reclamanții nu au probat că suprafața excedentară celei de 1000 m.p. aflată in posesia pârâților se află face parte din terenul dobândit de ei de la vânzătorul N. M. Jean M., or că limitele folosinței actuale a pârâților sunt mai intinse decât cele existente la data cumpărării, reclamanții nu se află in sfera persoanelor interesate să solicite constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate al pârâților,.
Contrar susținerilor recurenților, pârâții au un titlu care să le justifice îndreptățirea la terenul in suprafața de 1400 m.p si acesta il reprezintă contractul de vânzare-cumpărare din iunie 2002 incheiat N. M. Jean M..
Ambele contracte de vânzare-cumpărare, atât cel incheiat cu soții P. in 27 februarie 2002, cât si cel incheiat cu N. M. Jean M. in iunie 2002, s-au referit la aceeași parcelă de teren, delimitată clar in teren, cu vecinătăți.
Menționarea suprafeței de 1400 m.p. in cel de-al doilea contract, este explicată de vânzător prin faptul că in realitate suprafața acelei parcele era mai mare decât cea menționată in contractul din februarie.
Vânzătorul nu a vândut un teren determinat la m.p, ci un teren individual determinat prin perimetru si vecinătăți, despre care, aflând ulterior că in realitate are o întindere mai mare decât cea menționată in primul act, părțile contractante au înțeles să îndrepte in acte această neconcordanță dintre suprafața faptică si cea menționate in acte.
Nulitatea titlului de proprietate întemeiată pe lipsa calității de membru cooperator sau pentru constituirea dreptului de proprietate peste limita de 1000 m.p. prevăzută de lege pentru constituirea dreptului de proprietate cu privire la terenurile curte si grădină aferentă casei de locuit, poate fi invocată de o persoană interesată, așa cum am arătat mai sus.
Cum reclamanții nu au probat că suprafața excedentară din titlul de proprietate emis reclamanților se suprapune peste suprafața la care sunt ei îndreptățiți, nu justifică interes să invoce nulitatea titlului de proprietate.
Prin prisma considerentelor expuse mai sus, criticile aduse de reclamanți sentinței atacate sunt neîntemeiate, motiv pentru care văzând dispozițiile art. 312 alin 1 Cod pr.civ, instanța va respinge recursul ca neîntemeiat, păstrând in întregime sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. P. și C. Catiana împotriva Sentinței civile nr. 768/24.04.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Noiembrie 2014.
Președinte, C.-A. C. | Judecător, D. T. | Judecător, C.-V. B. |
Grefier, G.-C. Ț. |
G.Ț. 03 Decembrie 2014
C.H. 18 Decembrie 2014
RED. C.B. /DACT CB
2 ex./ 27.02.2015
Jud. fond. C. M. Ș. - JUDECĂTORIA T.
| ← Declararea judecătorească a morţii. Încheierea nr. 639/2014.... | Legea 10/2001. Sentința nr. 50/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
