Obligaţie de a face. Decizia nr. 584/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 584/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 14926/211/2009*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 584/2014
Ședința publică de la 17 Septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte O.-R. G.
Judecător A.-F. D.
Grefier G. P.
S-a luat spre examinare, în rejudecare după casare, conform Deciziei nr. 3918/R din 08.10.2013 a Curții de Apel C., urmare recalificării căii de atac, apelul promovat de către intervenientul în interes propriu P. M. C.-N., în contra Sentinței civile nr._ din 01.11.2012 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosar nr._ 2019, privind și pe intimatul reclamant M. C.-N. PRIN PRIMAR, intimații pârâți B. P. O. și B. A. R., intimații intervenienți accesorii L. P. și L. M., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică de la ora 11:05, a răspuns reprezentanta intimaților pârâți, avocat M. E. Burzo, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Tribunalul constată că dosarul a fost suspendat pană la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/117/2012, în cauză s-a formulat o cerere de repunere pe rol la care au fost atașate si dovezile privind soluționarea irevocabila, astfel încât repune cauza pe rol și solicită părții prezente să arate dacă are cereri.
Reprezentanta intimaților pârâți arată că nu are alte cereri.
Așa fiind, Tribunalul închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra prezentului apel.
Reprezentanta intimaților pârâți, avocat M. E. Burzo solicita respingerea pe fond a apelului ca neintemeiat, precizând că nu se indică decat chestiunea care consideră că s-a solutionat corect de către prima instanță: exceptia prescriptiei, care în mod corect a fost admisă de catre prima instanta, deoarece cursul prescripției nu a fost intrerupt de P. C.. În primul ciclu procesual al apelului, a depus dovada cheltuielilor la fila 21 dosar, astfel că solicită obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată că prin Sentința civilă nr._ din 01.11.2012, pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosar nr._ 2019, s-a admis lipsa calității procesuale active a reclamantului M. C.-N. și s-a respins cererea formulată și extinsă de acesta în contradictoriu cu pârâții B. P. O. și B. A. Roxanaj; s-a respins cererea accesorie formulată de intervenienții L. P. și L. M. în interesul reclamantului M. C.-N.; s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâți; s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul P. mun. C.-N. în contradictoriu cu pârâții B. P. O. și B. A. R. ca fiind prescrisă; s-a respins cererea de intervenție accesorie, în interesul Primarului mun. C.-N. formulată de intervenienții L. P. și L. M..
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr. 154/30.12.2008 intocmit de M. C. N. - Directia Politia Comunitara, s-a constatat ca paratul B. P. O. in calitate de proprietar a executat lucrari de edificare a unei constructii D+P+M fara a respecta prevederile autorizatiei de construire, la data efectuarii controlului lucrarile fiind executate (f. 8).
Prin acest proces verbal a fost aplicata amenda de 3000 lei si s-a dispus oprirea imediata a lucrarilor si . prevederilor legale in vigoare, in termen de 60 de zile.
La urmatorul control, efectuat la data de 15.07.2009 de catre inspectorii de la Directia Politia Comunitara la imobilul paratului, s-a constatat ca paratul nu s-a conformat masurilor dispuse conform Legii 50/1991 (f. 10).
In conformitate cu art. 28 din Legea nr. 50/1991. “o data cu aplicarea amenzii se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Potrivit disp. art. 32 din Legea nr. 50/1991. atunci când persoanele sancționate contraventional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației ori desființarea construcțiilor realizate nelegal.
Dată fiind admiterea excepției lipsei calității procesuale active a M. C.-N. în formularea acțiunii întemeiată pe disp. art. 32 din Legea nr. 50/1991, cererea de chemare în judecată formulată de o persoană fără calitate procesuală urmează a fi respinsă.
Totodată cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantului va urma aceeași soartă, urmând a fi respinsă.
Examinand exceptia prescriptiei dreptului la actiune, instanta a reținut urmatoarele:
Potrivit prevederilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, republicat, termenul general de prescriptie este de 3 ani, iar acesta incepe sa curga in conformitate cu prevederile art. 7 din acelasi act normativ, de la data cand se naste dreptul la actiune.
In privința dreptului de acțiune al Primarului, acest drept s-a născut la expirarea termenului de 180 de zile acordat pentru . procesul verbal de contravenție (termen ce s-a implinit la 12.07.2009 in condițiile comunicării procesului verbal la data de 12.01.2009), astfel că termenul de prescripție s-a împlinit la 12.07.2012. Cu toate acestea cererea a fost formulată la data de 25.09.2012 (f. 122).
Nu există nici un motiv de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripție sau de suspendare a acestuia ce să poată fi invocat cu succes de către părți.
Acțiunea în contencios administrativ a fost promovată de pârâții B. (nu de către Primar) și în final a fost respinsă de instanță, astfel că nu a întreruptă prescripția dreptului la acțiunea întemeiată pe disp. art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991.
Pe de altă parte, împrejurarea că judecata în prezentul dosar a fost suspendată, nu este de natură să afecteze prescripția dreptului la acțiune a Primarului, din moment ce acesta a introdus cererea sa ulterior repunerii pe rol a cauzei, iar acțiunea principală a fost formulată de o persoană fără calitate procesuală.
Prin urmare, nici unul dintre motivele de suspendare sau intrerupere susținute de intervenienții L. nu sunt incidente în cauză și nu s-a putut justifica pasivitatea titularului dreptului la acțiunea întemeiată pe disp. art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a apreciat ca întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâți, pe care a admis-o și a respins acțiunea Primarului mun. C.-N. drept prescrisă. Totodată, cererea de intervenție accesorie în interesul Primarului mun. C.-N. a urmat aceeași soartă și a fost respinsă.
Prin Decizia civilă nr. 288/A/5.06.2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, s-a admis excepția tardivității și s-a respins ca tardiv apelul declarat de P. municipiului C.-N. împotriva Sentinței civile nr._/01.10.2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C.-N., pe care a păstrat-o în întregime. A fost obligat apelantul să plătească intimatului B. P. O. suma de 1.200 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Conform art. 284 C.pr.civ., termenul de apel este de 15 zile și curge de la comunicarea hotărârii.
Hotărârea atacată a fost comunicată intervenientului la data de 28.03.2013, conform dovezii de comunicare existentă la fila 138 din dosarul de fond, iar apelul a fost introdus la data de 16.04.2013, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 284 C.pr.civ.
În consecință, raportat la dispozițiile art. 284 C.pr.civ. și în temeiul art. 137 C.pr.civ., tribunalul a admis excepția tardivității și pe cale de consecință, a respins ca tardiv apelul.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., a fost obligat apelantul să plătească intimatului B. P. O. suma de 1.200 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Prin Decizia nr. 3918/R din 08.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel C., a fost admis recursul declarat de intervenientul P. M. C.-N. împotriva Deciziei civile nr. 288/A din 5 iunie 2013 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, care a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecare în apel, la același tribunal.
În motivarea acestei soluții, Curtea de Apel a reținut că din înscrisurile depuse la dosar și anexate cererii de recurs rezultă că cererea de apel formulată de către P. municipiului C.-N. împotriva sentinței civile nr._/2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.-N. a fost expediată recomandat prin poștă la data de 15.04.2013, deci în termenul de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. 1 C.pr.civ., având în vedere și prevederile art. 104 C.pr.civ.
Într-adevăr în dosarul instanței de apel nu au fost depuse aceste înscrisuri, la cererea de apel nefiind anexată dovada expedierii prin poștă a acesteia, instanța de apel pronunțând soluția raportat la actele existente la dosar. Acest lucru nu este însă de natură a împiedica instanța de recurs să reverifice problema declarării sau nu în termen a apelului raportat la noile înscrisuri depuse la dosar în recurs.
Apelul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului C., sub nr._, la data de 15 octombrie 2013.
Prin recursul promovat, recalificat în apel, intervenientul în interes propriu P. M. C.-N. a solicitat desființarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivare, s-a arătat că acțiunea promovata de către P. mun. C.-N. este întemeiata pe dispozițiile art. 26 lit. a din Legea nr, 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor precum si pe dispozițiile art. 1073 - 1075 Cod civil, fiind o acțiune având ca obiect "obligația de a face". Astfel, in cauza de fata fiind aplicabile si prevederile art. 25 si 27 din Legea nr. 50/1991, republicata si modificata, dat fiind ca paratul a executat lucrări fara respectarea autorizației de construire, acțiunea nu este prescrisa.
Conform art. 28 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, o data cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. 1 lit. a si b, se dispune oprirea executării lucrărilor, precum si, după caz, luarea masurilor de încadrare a acestora in prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fara autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit in procesul - verbal de constatare a contravenției.
De asemenea, asa cum prevede art. 32 din Legea nr. 50/1991, in cazul in care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat in termen celor dispuse prin procesul - verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sancțiunea sesizează instanțele judecătorești pentru a dispune desființarea construcțiilor realizate nelegal. Astfel, pentru aducerea la îndeplinire a acestei sancțiuni complementare, Legea nr. 50/1991 reglementează o acțiune civila.
Insa, prin aceasta lege, nu este prevăzut un termen de prescripție special pentru acțiunea având ca obiect incadrarea lucrărilor de construcții întemeiata pe dispozițiile art. 32 din Legea nr. 50/1991, nu este de natura sa duca la concluzia ca o astfel de cerere este imprescriptibila extinctiv. Ca atare, in aceste condiții sunt aplicabile dispozițiile Decretului tir 167/1958, norma generala in materia prescripției extinctive.
Termenul general de prescripție a fost întrerupt până la soluționarea pe contencios administrativ a dosarului cu nr._, acțiune având ca obiect obligarea primarului mun. C.-N. la eliberarea unei autorizații de construire.
Astfel menționează instanța de fond faptul că nu există nici un motiv de întrerupere sau suspendare a prescripției dreptului la acțiune a primarului mun. C.-N., deoarece acțiunea în contencios a fost introdusa de către soții B., însă instanța de fond omite a lua în considerare faptul că soții B. au chemat în judecata pe primarul num. C.-N., acțiunea de la Judecătorie pentru încadrarea lucrărilor de construcții fiind suspendata tocmai pentru acest motiv, adică soluționarea irevocabila a dosarului de pe contencios.
Astfel, în speță sunt aplicabile prevederile art. 16 alin. l din decretul 157/1958 conform căruia prescripția se întrerupe: prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcuta de cel in folosul căruia curge prescripția".
Din aceste motive, considera că sentința civila nr._/01,11.2012 a Judecătoriei C.-N. a fost data cu greșita aplicare a legii și solicită desființarea acesteia, respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune a reclamantului primarul municipiului C.-N. și trimiterea dosarului pentru rejudecarea cauzei pe fond.
Prin întâmpinarea formulată în apel, pârâții au solicitat în principal, respingerea apelului ca fiind tardiv, în subsidiar, respingerea apelului ca neîntemeiat și obligarea intervenientului la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției procesuale, pârâții solicită a se observa faptul că intervenientul a primit hotărârea instanței de fond la data de 28 martie 2013, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 138 din dosarul de fond. în aceste condiții, termenul pentru promovarea căii de atac fiind de 15 zile, ultima dată la care intervenientul putea înregistra în mod valabil cererea de apel/recurs era 13 aprilie 2013.
Este real faptul că data de 13 aprilie a fost o zi nelucrătoare (sâmbătă) iar din acest motiv termenul de înaintare a căii de atac s-a prelungit până în prima zi lucrătoare următoare. Aceasta a fost însă ziua de 15 aprilie» dar intervenientul a înregistrat cererea sa numai la data de 16 aprilie 2013, moment la care era depășit termenul de 15 zile. În consecință, solicită să dispună respingerea recursului/apelului ca fiind tardiv formulat.
Apelul/recursul formulat de către intervenientul P. M. C.-N. este neîntemeiat în privința criticilor pe care le aduce referitoare la admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune.
Prin motivele de apel/recurs formulate de către P. M. C.-N. se arată faptul că termenul de prescripție căruia îi este supus dreptul la acțiune având ca obiect încadrarea lucrărilor de construcție în limitele inițial autorizate este cel general de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
Afirmă intervenientul faptul că acest termen de prescripție a fost întrerupt până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr._ .
Solicită respingerea apelului/recursului având în vedere că în situația de față nu a operat și nu operează nici o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției, așa cum corect și legal a stabilit și instanța de fond.
Întreruperea cursului prescripției dreptului la acțiune operează numai în situația în care este introdusă o cerere de chemare în judecată de către creditorul obligației ce se dorește a fi valorificată și pentru care a început să curgă termenul de prescripție și nu de către debitor. Ori, în situația noastră, pentru P. Muncipiului C.-N. (creditor al obligației de desființare a lucrărilor sau de modificare a construcției conform planurilor inițial autorizate), prescripția dreptului la acțiune pentru încadrarea lucrărilor a început să curgă la data de 12 iulie 2009 și astfel s-a împlinit la data de 12 iulie 2012. Cererea de desființare a lucrărilor a fost formulată prin cererea de intervenție în interes propriu doar în data de 25 septembrie 2012.
Acțiunea din Dosarul nr._ nu era susceptibilă de a întrerupe cursul prescripției având în vedere următoarele aspecte: cererea de chemare în judecată a fost introdusă de către intimați B. P. și R. și nicidecum de către P. M. C.-N. (în defavoarea căruia deja curgea prescripția). Pârâții sunt debitori. Trebuie avut în vedere și faptul că prev. alin. 2 al art 16 din Decretul nr. 167/1958 stabilesc că: Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea, în situația de față, acțiunea din dosarul nr._ a fost irevocabil respinsă.
Analizând în rejudecare apelul formulat, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul îl va respinge, pentru următoarele considerente:
Susținerile apelantului că s-ar fi întrerupt termenul de prescripție, prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._, nu sunt întemeiate.
Astfel, se constată că la fond prezenta cauză a fost suspendată prin încheierea din 09.11.2009, până la soluționarea dosarului nr._ (fila 69).
Dosarul nr._ a fost soluționat în mod irevocabil la data de 30.11.2011 (fila 74) și prezentul dosar a fost repus pe rol la termenul de judecată din 14.06.2012.
Acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._ a fost introdusă de reclamanții B. P. O. și B. A. R., în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., în vederea eliberării autorizației de construire, pentru modificare soluții constructive. Acțiunea a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 1058/2011 (fila 71). Această soluție a rămas irevocabilă prin respingerea recursului.
Ori, potrivit art. 16 aliniat final din Decretul nr. 167/1958, prescripția nu este întreruptă dacă cererea de chemare în judecată a fost respinsă.
În plus, se observă că, în prezentul dosar, părțile inițiale au fost M. C.-N. și B. P. O..
P. M. C.-N. a intervenit în dosar doar la data de 25.09.2012, prin formularea unei cereri de intervenție (fila 122).
Cum această cerere de intervenție a fost formulată după data de 12.07.2012, la care s-a încheiat termenul de prescripție, rezultă că nu putea să întrerupă termenul de prescripție.
În aceste condiții, tribunalul constată că instanța de fond a reținut în mod corect că nu există motiv de întrerupere sau de suspendare a termenului de prescripție.
Pentru aceste considerente și în baza art. 296 C.pr.civ., tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de către intervenientul în interes propriu P. M. C.-N., în contra Sentinței civile nr._ din 01.11.2012 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosar nr._, pe care o va menține în totul.
În baza art. 274 C.pr.civ., va fi obligat apelantul să plătească intimatului B. P. O. suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de către intervenientul în interes propriu P. M. C.-N. în contra Sentinței civile nr._ din 01.11.2012 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosar nr._, pe care o menține în totul.
Obligă apelantul să plătească intimatului B. P. O. suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2014.
Președinte, O. R. G. | Judecător, A.-F. D. | |
Grefier, G. P. |
G.P. 22 Septembrie/14 octombrie 2014
Red./Dact./O.R.G./A.V./14.01.2015/8 ex.
Jud.fond: D. C.
| ← Prestaţie tabulară. Decizia nr. 42/2014. Tribunalul CLUJ | Pretenţii. Sentința nr. 417/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
