Succesiune. Decizia nr. 90/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 90/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 2102/211/2008
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 90/R/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 04 FEBRUARIE 2014
INSTANȚA DE FOND CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: D.-I. T.
JUDECĂTOR: E. L.
JUDECĂTOR: M. O.-S.
GREFIER: C.-G. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent G. F. și pe intimat S. D., intimat M. D., intimat S. A., intimat S. M. G., intimat S. E. C., intimat S. M., intimat B. L. D., intimat N. A., intimat L. A., intimat M. D., intimat S. S., intimat S. I., intimat S. N., intimat S. J., intimat C. LUCREȚIA, intimat S. M., intimat C. M., intimat M. L. P., intimat S. V., intimat A. M., intimat P. S. L., având că obiect recursurile promovate împotriva Sentinței civile nr. 9930/2012 a Judecătoriei Cluj-N., precum și împotriva Sentinței civile nr. 7217/2013 pronunțată în prezentul dosar în ședința publică de la 22 aprilie 2013 prin care a fost soluționată cererea pentru completarea dispozitivului Sentinței civile nr. 9930/2012 a Judecătoriei Cluj-N., ambele pronunțate în dosarul civil nr._ a Judecătoriei Cluj-N., dosar având că obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile au avut loc la data de 28 ianuarie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Reține că prin sentința civilă nr. 9930 din data de 27.04.2012 pronunțată în dosarul civil nr._ Judecătoria Cluj-N. a admis în parte acțiunea principală, precizată, modificată și extinsă, formulată de reclamantul S. D., în contradictoriu cu pârâții M. D., S. A., S. M. G., S. E. C., S. M., B. L. D., N. A., S. N., S. J., S. M., C. M., M. L. P., I. Cosânzeana, G. F., L. A., M. D., S. I., S. V., A. M., P. S. L., C. Lucreția.
A respins cererea reconvențională.
A dispus dezmembrarea terenului cu nr. top. 52/1, 53/1 în două parcele cu nr. top.noi, potrivit expertizei efectuate de ing. F. F., astfel: -nr.top. 52/1/1, 53/1/1, curte și grădină în suprafață de 500 m.p.; nr.top.52/1/2, 53/1/2, curte și grădină în suprafață de 200 m.p.
A constatat că masa succesorală a lui S. Mariuța, decedată la data de 29.10.1964 conține terenul cu nr.top.52/1/2, 53/1/2, curte și grădină în suprafață de 200 m.p., până la zi, constatând că moștenitor este S. G., fiu.
A constatat că masa succesorală a defunctul. S. G., decedat la data de 16.02.1987 se compune din întreg dreptul de proprietate asupra terenului cu nr.top.52/1/2, 53/1/2, curte și grădină în suprafață de 200 m.p, moștenitori fiind S. D., S. I., S. S., A. M. și P. S. L., moștenitori ai lui P. M., S. G. jr., S. V., S. I., în cotă de câte 1/7 parte fiecare.
A constatat că masa succesorală după defunctul S. S., decedat la data de 18.12.1998, se compune din cota de 1/7 parte din dreptul de proprietate asupra terenului cu nr.top.52/1/2, 53/1/2, curte și grădină în suprafață de 200 m.p, moștenitori fiind pârâții G. F., L. A., M. D., S. S., S. I., C. M. și M. P..
A constatat că masa succesorală după defunctul . S. G. jr., decedat la data de 15.09.1999, se compune din cota de 1/7 parte din dreptul de proprietate asupra terenului cu nr.top.52/1/2, 53/1/2, curte și grădină în suprafață de 200 m.p, moștenitori fiind parații S. A., în calitate de soție supraviețuitoare și S. E.-C. și S. M.-G., conform statuărilor sentinței civile nr. 7073/2001 a Judecătoriei Cluj-N..
A constatat că masa succesorală după defunctul S. V., decedat la data de12 octombrie 1999, se compune din cota de 1/7 parte din dreptul de proprietate asupra terenului cu nr.top.52/1/2, 53/1/2, curte și grădină în suprafață de 200 m.p, moștenitor fiind parata M. D..
A constatat că masa succesorală după defunctul S. I., decedat la data de 19.06.1997, se compune din cota de 1/7 parte din dreptul de proprietate asupra terenului cu nr.top.52/1/2, 53/1/2, curte și grădină în suprafață de 200 m.p, moștenitor fiind parata S. M., soție supraviețuitoare.
A constatat că masa succesorală după defuncta S. I., decedată la data de 05.01.2008, se compune din cota de 1/7 parte din dreptul de proprietate asupra terenului cu nr.top.52/1/2, 53/1/2, curte și grădină în suprafață de 200 m.p, moștenitor fiind paratele B. L.-D. și N. A., fiice, în cotă de câte ½ parte fiecare.
A dispus sistarea indiviziunii asupra terenului nr.top.52/1/2, 53/1/2, curte și grădină în suprafață de 200 m.p., evaluat de ing. V. F., prin atribuire pe seama reclamantului.
A fost obligat reclamantul să achite sultă de 850 lei pentru fiecare tulpină: - lui A. M. și P. S. L., moștenitori ai lui P. M.; lui G. F., L. A., M. D., S. S., S. I., C. M. și M. P., moștenitorii lui S. S.; lui S. A., în calitate de soție supraviețuitoare și S. E.-C. și S. M.-G., moștenitorii lui S. G.; lui M. D., moștenitoarea lui S. V.; lui S. M., moștenitoarea lui S. I.; lui B. L.-D. și N. A., moștenitoarele lui S. I..
S–a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului nr.top.52/1/2, 53/1/2, curte și grădină în suprafață de 200 m.p. și a dreptului de creanță, constând în sultă, în cuantum de 850 lei, pe seama pârâților.
S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată constând în onorarii expertize și au fost obligați pârâții G. F., L. A., M. D., S. S., S. I. să achite reclamantului cheltuieli de judecată constând în taxă timbru și timbru judiciar, onorariu avocat în cuantum de 428,2 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de a reținut următoarele:
Potrivit datelor de CF terenul din CF 786 Soemșul Cald, cu nr. top. 52/1, 53/1, curte și grădină, are suprafața de 702 m.p. și este proprietatea lui S. M., născ. S., S. N. și J., C. Lucreția.
Lucrarea tehnică de specialitate efectuată de ing. F. F. a constatat că terenul de la nr. 124 este în posesia lui G. F., nefiind delimitate. Din punct de vedere CF terenul de 200 m.p se regăsește în CF 786 Someșul cald, nr. top. 52/1, 53/1 teren în suprafață de 488 mp, proprietatea lui S. M., născ. S., S. N. și J., C. Lucreția.
Expertul a identificat o eroare materială în privința suprafeței terenului de sub B+9, care are înscrisă în CF suprafața de 1876 m.p., în relaitate fiind vorba de spre 187 m.p.
Se realizează, apoi, operațiunile de dezmembrare care să corespundă atât cereri principale, cât și cererii reconvenționale.
Expertiza de evaluare a terenului (f. 75-110 vol.II) a stabilit o valoare de circulație a suprafeței de 200 m.p la 1400 euro, respectiv 5950 lei.
S. M., căs. cu S. S. este mama lui S. G., S. I., căs. I. și S. T.. Filiația a fost stabilită cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 7073/2001 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. (f. 25-26). Martorul P. M. are o depoziție extrem de amplă, relatând printre altele și faptul că S. G. a avut o soră, căsătorită I. și un frate, S. T.. A decedat, potrivit actului de deces de la fila 85, la data de 29.10.1964 în G., jud. Cluj
Potrivit actelor de stare civilă, S. G. senior., căsătorit cu S. A., a avut 7 copii: S. I., S. D., S. I., S. V., S. G. jr, S. M., căs. P. și S. S.. Acesta a decedat la data de 16.02.1987, succesiunea fiind dezbătută prin Certificatul de moștenitor nr. 2263/1990 eliberat de fostul notariat de Stat Județean Cluj.
S. S. a decedat la data de 18.12.1998, moștenitori fiind pârâții G. F., L. A., M. D., S. S., S. I., C. M. și M. P.
S. G. jr. a decedat la data de 15.09.1999, vocație succesorala având parații S. A., în calitate de soție supraviețuitoare și S. E.-C. și S. M.-G., conform statuărilor sentinței civile nr. 7073/2001 a Judecătoriei Cluj-N..
La data de 12 octombrie 1999 a decedat S. V., a cărui urmaș s-a susținut că este parata M. D.. S. I. a decedat la data de19.06.1997, moștenitor fiind S. M., soție supraviețuitoare.
La data de 05.01.2008 a decedat S. I., moștenitoare fiind paratele B. L.-D. și N. A., fiice.
În cursul procesului a decedat P. M., la data de 09.03.2012, fiica lui S. G. senior., fiind introduși în cauză moștenitorii ei, A. M. și P. S. L..
Martorii audiați la filele 160-162 vol. II dosar arată că reclamantul a avut o casă care a ars, înainte cu 5-6 ani de strămutarea satului (satul a fost strămutat pentru construirea barajului de la Tarnița). Spun, de asemenea, că lângă casa lui S. G. era casa mamei lui, iar după moartea mamei, casa a fost locuită de S. Lucreția, căs. I. și un frate necăsătorit, S. T.. Despre S. S. știu că a locuit într-o casă ridicată de S. I., pe terenul unui anume C..
Martorul P. M. a detaliat modalitatea în care S. S. a ajuns să locuiască lângă casa părintească. Astfel, martorul declară că S. S. a locuit în vatra satului, până la momentul la care satul a fost strămutat. Atunci, s-a mutat în casa lui S. I., casă pe care acesta din urmă a ridicat-o lângă fundația casei arse a lui S. G., pe terenul uni cetățean pe nume C., abandonat de acesta. S. I. a abandonat casa, că urmare a strămutării, însă a fost ocupată ulterior de către S. S., că material de construcție, cum i-a declarat personal martorului, chemat de S. S. să ridice un gard pentru fântâna de la care lua apă. S. S. a spus martorului că nu desface casa din lipsă de timp însă a venit revoluția din 1989, când soția lui S. I. a venit la casă și a demolat-o bucată cu bucată. Apoi, terenul a rămas nefolosit, până când o fiică a lui S. S. a adus materiale de construcție pe care le-a folosit să ridice o baracă, la o distanță de 2 m de casa propriu-zisă. M. mai declară că lângă casele lui S. G. și cea a mamei sale, rămasă la ginerele I. G., se aflau două case, ce aparțineau unor ciobani, frați, C. T. și P.. Terenurile pe care cele 4 case a fost ridicate, au fost date de composesorat, aspect pe care martorul l-a aflat de la tatăl său. Martorul explică cum ciobanii au abandonat casele ridicate în vecini de S. G. și I. G. și s-au mutat în vatra satului, în locuințe eliberate de rude plecate să colonizeze zona bistriței. Casele au putrezit în timp, arată martorul iar terenul a fost luat în stăpânire de către frații S. I..
Depoziția martorului P. M. concordă cu dispozițiile sentinței civile nr. 7073/2001 în ce privește casa părintească a lui S. G. senior., I. Lucreția și S. T.. Prin sentința amintită se atribuie moștenitorilor lui S. G. jr, prin efectul certificatului de moștenitor 1730/1989, terenul de 1.100 m.p., identificat în CF 786 Someșul Cald, nr. top. 52,53. Prin sentința evocată s-a dezmembrat terenul în două parcele cu nr. top noi, 52/1, 53/1 revenind moștenitorilor lui S. G. jr., respectiv soției supraviețuitoare, S. A. și copiilor S. M. G. și S. E. C.. Hotărârea judecătorească a menționat, apoi, că S. G. jr a putut moșteni de la I. Lucreția deoarece aceasta a moștenit, la rându-i de la mama să, S. M..
Din probele analizate anterior rezultă că, lui I. Lucreția i-a revenit terenul și casa părintească, rămânând să aibă grijă și de fratele necăsătorit, S. T.. Partea de moștenire din imobilul înscris în CF 786 Someșul Cald a revenit apoi lui S. G. jr. în temeiul certificatului de moștenitor nr. 1730/1989.
Restul terenului a fost ocupat de casa lui S. G. senior., tatăl reclamantului S. D., S. I., S. I., S. V., S. M.. Pe teren exista o casă, ridicată de S. G., care în anul 1980 a ars.
Așa cum au relatat martorii, S. I. avea ridicată o casă pe terenul de lângă gospodăria lui S. G. și I. Lucreția, terenul fiind al fraților C.. Casa a fost vândută, că material de construcție, lui S. S. pentru că urma că satul să fie strămutat. Dovadă în acest sens este înscrierea de sub B8 din CF 786 Someșul Cald (f. 11) prin care se radiază construcția de sub A+1.
Moștenitorii lui S. S. nu pot pretinde drept de proprietate asupra tuturor terenurilor pe care le au în posesie deoarece convenția din 13 mai 1992 încheiat între reclamant și frații acestuia P. M., S. G., S. I., S. V. și S. D.. Prin actul redactat la data de 13 mai 1992 aceștia au convenit că „urmare vânzării terenului provenit din moștenirea părinților, situat în Someșul Cald „sub costițe", că pentru cota parte din vânzare, terenul care a constituit casa, curte și gradina de la nr. 124, deci a părinților lor să ramana fratelui" lor S. S., din Someșul Cald nr. 125.
Convenția nu a fost semnata de parata S. I. și S. S. motiv pentru care nu poate fi valorificată în prezenta cauză drept o convenție de partaj fiind lovită de nulitate relativă, iar procesele derulate între coproprietari dovedesc că nici nu a fost pusă în practică în mod amiabil.
S-a mai avut, de asemenea, în vedere faptul că în registrul agricol aferent anilor 1959 S. G. senior. avea în evidențe suprafața de teren de 200 m.p. la poziția 2 II B și, nu în ultimul rând că pârâții G. F., L. A., M. D., S. S., S. I., C. M. și M. P. nu au făcut dovada că S. S. a cumpărat de la S. I. terenul și casa aferentă.
Dimpotrivă, din depozițiile martorilor, rezultă că S. I. a eliberat gospodăria pentru că urma să fie strămutat, între timp, însă, S. S. a preluat casa „ca material de construcție”, pentru că mai apoi să se pretindă proprietar al terenului.
În măsura în care imobilul este înscris în CF pe numele lui S. M., născ. S., S. N. și J., C. Lucreția el nu poate reveni părților decât prin efectul devoluțiunii succesorale. Instanța de fond de fond a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr. 7073/2001 a Judecătoriei Cluj-N. partea cuvenită fraților lui S. G., respectiv I. Lucreția și S. T., a fost deja predată.
Totodată, instanța de fond a constatat că nu există identitate de cauză intre prezentul dosar și dosarul civil nr._, deoarece în primul dosar reclamantul pretindea că terenul de 200 m.p. aparține tatălui său prin uzucapiune, iar în prezentul dosar pretinde că este dobândit prin efectul dezbaterii succesorale, fiind în patrimoniul lui S. M., mama lui S. G. senior.
Mai înainte de a se dezbate succesiunea, potrivit concluziilor din expertiză, terenul cu nr. top. 52/1, 53/1 în două parcele cu nr. top.noi, potrivit expertizei efectuate de ing. F. F., astfel: nr. top. 52/1/1, 53/1/1, curte și grădină în suprafață de 500 m.p.; nr.top.52/1/2, 53/1/2, curte și grădină în suprafață de 200 m.p.
În considerarea dispozițiilor art. 650 și următoarele C.civ., instanța de fond a admis cererea reclamantului și a dezbătut succesiunea, conform dispozitivului.
În considerarea convenției de partaj încheiată la data de 7 februarie 2005, „Act de partaj voluntar", prin care reclamantul si parații S. I., P. M., S. A., S. C., S. M., S. M. si M. D. au convenit „partajarea" averii succesorale rămasa după defunctul S. G. in privința terenului pentru construcții in suprafața de 200 m.p., proprietate extratabulara, situat in Someșul Cald nr. 124, prin atribuirea cotelor lor de moștenire către reclamantul S. D., fiind in prealabil despăgubiți de către acest, instanța a dat eficiență acestui act.
Potrivit art. 728 C.civ., art. 6731 și următoarele, instanța a sistat indiviziunea privind terenul cu nr.top.52/1/2, 53/1/2, curte și grădină în suprafață de 200 m.p evaluat de ing. V. F., prin atribuire pe seama reclamantului și a obligat reclamantul să achite sultă de 850 lei pentru fiecare tulpină
Prin sentința civilă nr. 7217/2013 pronunțată în prezentul dosar în ședința publică de la 22 aprilie 2013 a fost admisă cererea pentru completarea dispozitivului sentinței civile nr. 9930/2012 a Judecătoriei Cluj-N., formulată de pârâta G. F..
S-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 9930/2012 cu privire la excepția autorității de lucru judecat și excepția puterii de lucru judecat și în consecință:
S-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamanții reconvenționali G. F., L. A., M. D., S. S., S. I..
S-a respins excepția puterii de lucru judecat invocată de reclamanții reconvenționali G. F., L. A., M. D., S. S., S. I..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată cub nr. de mai sus, pârâta G. F. a solicitat instanței completarea sentinței civile nr. 9930/2012 în sensul de a se pronunța asupra excepției autorității de lucru judecat invocată la data de 23 septembrie 2008, deoarece instanța de fond s-a pronunțat doar parțial asupra puterii lucrului judecat, analizând-o în cuprinsul sentinței evocate.
În aceste condiții, pârâta – reclamant reconvențional a solicitat instanței să se pronunțe asupra excepției invocate și să o admită ori, analizând excepția puterii lucrului judecat să admită această din urmă excepție.
Analizând cererea prin prisma actelor de la dosar și a sentinței civile nr. 9930/2012, instanța de fond reține:
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 18.09.2008 pârâta G. F., alături de L. Aureliam M. D., S. M. și S. I. au răspuns modificării și extinderii de acțiune formulată la data de 21 mai 2008 de către reclamantul S. D..
Cu privire la petitul nr. IV al modificării de acțiune, pârâtele au invocat, prin întâmpinare, excepțiile autorității de lucru judecat și a puterii de lucru judecat. În susținerea excepțiilor au arătat că prin sentința civilă nr. 1308/2007 pronunțată în dosarul civil nr._ a Judecătoriei Cluj-N. a fost respinsă cererea reclamantului S. D., inclusiv cu privire la cererea lui de a se constata că, potrivit Certificatului de moștenitor nr. 2263/1990 reclamantul, pârâții de rând 1 și 2 și antecesorii pârâților de rând 3-9, în calitate de moștenitori ai defunctul . S. G., sunt coproprietari asupra imobilului teren de construcții în suprafață de 200 m.p. situat în com. G., .. 124, înscris în CF 786 Someșul Cald.
Arată că în raport de sentința menționată, în cererea modificată la data de 21 mai 2008 există identitate de părți, obiect și cauză.
Cu privire la excepția puterii lucrului judecat, pârâtele au solicitat să se constate că, asupra cererii formulată de reclamant prin petitul IV, instanța de fond s-a pronunțat irevocabil constatând că nu există identitate între terenul aflat în litigiu în dosarul respectiv și terenul înscris în certificatul de moștenitor nr. 2263/1990. Reclamantul s-a apărat față de excepțiile invocate, prin notele de ședință . Arată că nu există identitate de părți obiect și cauză.
În cererea soluționată prin sentința civilă nr. 1308/2007 nu a solicitat instanței să constate identitatea dintre terenul înscris în CF 786 Someșul Cald cu cel înscris în Certificatul de moștenitor nr. 2263/1990.
Referindu-se la identitatea de părți, reclamantul arată că pârâții din prezenta cauză nu au fost în totalitate împrocesuați în cauza anterioară, fie nu au fost chemați toți (referindu-se la toți moștenitorii lui S. S.), fie unii au decedat și în prezentul dosar au fost chemați moștenitorii lor.
Arată, apoi, că și cauza diferă. Astfel. în cauza ce a făcut obiectul dosarului civil nr._ a urmărit să dobândească proprietatea asupra terenului de 200 m.p. cu titlu de uzucapiuni, în timp ce, în prezenta cauză invocă succesiunea și partajul că izvor al proprietății.
Reclamantul se referă la soluția asupra puterii de lucru judecat și arată că admiterea ei, sau a autorității de lucru judecat, are implicații directe asupra cererii reconvenționale formulată de reclamantele reconvenționale. Ele au solicitat instanței să constate că în masa succesorală a antecesorului lor, S. S., intră și terenul de 200 m.p., teren pe care pretind că l-ar fi cumpărat de la reclamant și ceilalți frați, care au moștenit, la rândul lor terenul de la S. G.. Or, dacă se admite excepția și se constată, implicit că terenul de 200 m.p. nu a intrat niciodată în patrimoniul lui S. G., nici antecesorii lui S. S. nu pot pretinde că S. S. l-a cumpărat de la antecesorii lui S. G. și, prin urmare, nici că terenul a făcut parte din masa succesorală a acestui defunct.
Reclamantul este de părere că reclamanții reconvenționali sunt ținuți să facă dovada că S. G. a mai avut un teren în suprafață de 200 m.p., altul decât cel pe care pretind că l-ar fi vândut lui S. S. și care este situat în Someșul Cald nr. 124.
Instanța de fond a constatat că în cuprinsul sentinței civile nr. 9930/2012 se menționează că excepția puterii de lucru judecat a fost unită cu fondul în ședința publică din data de 3 februarie 2009 fără a exista, în cuprinsul dispozitivului menționată soluția instanței cu privire atât la excepția puterii lucrului judecat ori a autorității de lucru judecat.
În consecință, în raport de cele menționate și potrivit art. 2812 alin. 1 C.pr.civile, constatând că nu s-a pronunțat asupra celor două excepții, instanța de fond a admis cererea pentru completarea dispozitivului sentinței civile nr. 9930/2012 a Judecătoriei Cluj-N..
Deliberând cu privire la excepția autorității de lucru judecat, instanța de fond a respins-o pentru următoarele considerente:
În sentința civilă nr. 9930/2012 a Judecătoriei Cluj-N., pagina 9 alin. 2 instanța de fond a constatat că nu există identitate de cauză între cererea cu care a fost investită și dosarul civil nr._ a Judecătoriei Cluj-N..
Câtă vreme instanța de fond a constatat lipsa identității de cauză, iar potrivit dispozițiilor art. 1201 C.civile. autoritatea de lucru judecat presupune existența triplei identități: părți, cauză și obiect, instanța de fond va respinge excepția.
Deliberând asupra excepției puterii de lucru judecat, instanța de fond a respins-o pentru următoarele considerente:
O hotărâre judecătorească se prezumă că exprimă adevărul, iar puterea lucrului judecat se răsfrânge asupra chestiunilor analizate de instanța de fond care a pronunțat-o.
Prin sentința civilă nr. 1308/2007 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul civil nr._ instanța de fond constată că terenul de 200 m.p. pentru care reclamantul solicită instanței să constate că se identifică cu terenul din Certificatul de moștenitor nr. 2263/1990 și că este situat în Someșul Cald nr. 124, jud. Cluj, instanța de fond a reținut că terenul în cauză este altul decât cel din Certificatul de moștenitor nr. 2263/1990 și care face obiectul convenției de partaj din 13 mai 1992, ci este unul alăturat.
Pentru a stabili aceasta, instanța de fond a avut în vedere probele administrate, respectiv expertiza tehnică judiciară, declarațiile martorilor S. I., S. G. și K. Karoli. De asemenea, instanța de fond a constatat că, pentru valorificarea dreptului de proprietate reclamantul trebuia să cuprindă, suplimentar, solicitarea de a se stabili masa succesorală după defuncții S. S., S. I., S. V. și S. G., stabilirea calității de moștenitori a succesorilor acestor defuncți și întabularea dreptului de proprietate al acestora.
În prezenta cauză, probatoriul administrat este diferit, administrat și în ce privește cererea complinită de reclamant, aceea de a se stabili masa succesorală după defuncții S. S., S. I., S. V. și S. G., stabilirea calității de moștenitori a succesorilor acestor defuncți și întabularea dreptului de proprietate al acestora. Tocmai de aceea, statuările din sentința civilă nr. 1308/2007, deși intrate în puterea lucrului judecat nu pot fin incidente în prezenta cauză. Contextul faptic asupra căruia reclamantele reconvenționale invocă excepția puterii lucrului judecat este altul decât cel în care instanța de fond s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 1308/2007.
Împotriva sentinței civile nr. 9930/2012 a declarat recurs pârâta G. F. solicitând modificare acesteia, în sensul respingerii acțiunii introductive de instanța.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că instanța de judecata nu s-a pronunțat cu privire la cele doua excepții ridicate în cadrul intampinarii depuse la dosar de către apelanta la data de 23 septembrie 2008, pronunțându-se doar parțial asupra excepției puterii de lucru judecat.
Respectiv, nici măcar nu a pronunțat o hotărâre cu privire la aceste aspecte, ci doar a analizat parțial excepția puterii de lucru judecat în cadrul hotărârii atacate.
În acest context, solicită admiterea excepției autorității de lucru judecat invocata la termenul din data de 23 septembrie 2008 cu privire la petitul IV din modificarea de acțiune depusa de reclamant pentru termenul din 3 iunie 2008. Daca nu se va considera că sunt întrunite condițiile autorității de lucru judiciar, solicită admiterea celeilalte excepții invocate, respectiv puterea de lucru judecat, având în vedere următoarele motive.
Astfel, așa cum reiese din sentința civilă nr.1308/2007 pronunțata în dosarul civil nr._ de Judecătoria Cluj-N., rămasa irevocabila prin respingerea recursului promovat de către recurentul S. D., instanța de judecata a respins, printre altele, și petitul prin care se solicita „să se constate că potrivit Certificatului de moștenitor nr.2263/1990, reclamantul (S. D.) alături de parații de rd.1-2 și antecesorii paraților de rd.3-9, în calitate de unici moștenitori după defunctul S. G., sunt coproprietari asupra imobilului descris mai sus".
Daca se studiază cu atenție ce semnifica expresia „imobilul descris mai sus", se poate constata că primul petit din acțiunea introductiva de instanța din dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N. se refera la „teren de construcții în suprafața de 200 m.p., situat în ..124, județul Cluj, care se identifica parțial cu terenul înscris în c.f.786 Someșul Cald".
Iar, daca se studiază cu atenție modificarea de acțiune depusa la termenul de judecata din data de 3 iunie 2008, putem observa că aceasta are următorul conținut: să constatați că terenul de 200 m.p. de sub nr. top. 52/1/2, 53/1/2, menționat la pct. I și II, al prezentei este identic cu terenul menționat în Certificatul de moștenitor nr.2263/19.12.1990, emis de Notariatul de Stat Județean Cluj în dosarul nr.2298/1990, că fiind terenul de construcții de 200 m.p. situat în localitatea Someșul Cald nr. 124.
Comparând conținutul petitelor I și II din acțiunea introductiva de instanța care a făcut obiectul dosarul .nr._ cu cel al petitului nr.IV din modificarea de acțiune dedusa judecații rezulta faptul că prezintă o vădita identitate.
În acest context, exista atât identitate de parți, cat și identitate de obiect și cauza, astfel incat ne aflam în prezenta autorității de lucru judecat.
În cazul în care nu se va considera că exista o identitate perfecta a celor trei elemente, solicită să fie luată în considerare cea de-a doua excepție invocata, respectiv cea a puterii de lucru judecat.
Astfel, în cadrul considerentelor aceleiași sentințe civile nr.1308/2007, la fila 4 al. 5 instanța de judecata arata că „coroborând, aceste probe, instanța constata că terenul în cauza este altul decât cel înscris în Certificatul de moștenitor nr. 2263/1990".
Practic, instanța de judecata, în mod irevocabil a constatat că nu exista identitate intre terenul aflat în litigiu în dosarul respectiv (teren care este dedus judecații și în prezentul litigiu) și terenul înscris în Certificatul de moștenitor nr. 2263/2990, dedus judecații și în prezenta cauza.
În acest context, constatarea făcuta de către instanța de judecata în dosarul nr._ este obligatorie în acest litigiu ulterior.
În cazul admiterii oricărei din cele doua excepții, se impune a fi respinsa acțiunea introductiva de instanța, modificata, în condițiile în care nu s-a dovedit că cei 200 m.p. teren fac parte din masa succesorala rămasa după defunctul S. G. și nici măcar nu s-a solicitat acest lucru.
O altă critică se referă la faptul că pronunțarea sentinței atacate se face pe baza analizării unei hotărâri judecătorești al cărei eventual impact nu a fost pus în discuția pârtilor de-a lungul acestui litigiu.
Aceasta hotărâre este sentința civilă nr.7073/2001 pronunțata de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr. 558/2001 și face referire la masa succesorala rămasa după defunctul S. G. decedat la data de 15.09.1999 și la un certificat de moștenitor pe care acesta l-ar fi avut după defuncta I. Lucreția . Totodată, se mai face referire la faptul că aceasta I. Lucreția ar fi succesoarea proprietarei tabulare S. M., în baza unor acte depuse la dosarul respectiv (fără să se dezbată masa succesorala după aceasta).
Solicitarea exprimata de către reclamant în fata instanței de judecata (asa cum rezulta din petitele pe care acesta le-a promovat în cadrul modificărilor de acțiune), era în sensul constatării că antecesorul fraților S. D., S. I., S. S., P. M., S. G. jr., S. V. și S. I., respectiv tatăl acestora, defunctul S. G. senior., decedat la data de 16.02.1987, este moștenitorul proprietarei tabulare, S. M., iar în funcție de aceasta solicitare și-a formulat și apelanta pretențiile, precum și apărările.
În acest context, apelanta a fost văduvită de posibilitatea de a-și formula poziția procesuala în fata primei instanțe, în condițiile în care niciodată nu s-a susținut altceva în fata instanței de judecata și nici măcar nu s-a făcut referire la un eventual impact al sentinței civile nr.7073/2001 cu privire la soluționarea prezentei cauze.
Practic, s-a cerut să se constate faptul că S. G. (senior.) este fiul proprietarei tabulare S. M., decedata la data de 29.10.1964.În cadrul hotărârii atacate se constata acest lucru, fără să se tina cont de toate actele și lucrările puse la dispoziția instanței de judecata.
Astfel, consideră că hotărârea atacata este netemeinica și nelegala având în vedere faptul că s-a admis petitul de succesiune după S. M. din c.f.nr.56 Someșul Cald, al cărui drept de proprietate a fost transcris ulterior în c.f.nr.786 Someșul Cald, în condițiile în care la dosar nu exista nici un act din care să reiasă identitatea dintre aceasta și mama defunctului S. G. senior.
Aceste aspecte reies din cuprinsul c.f.nr.56 Someșul Cald, cartea funciara din care s-a transcris imobilul în litigiu în c.f.nr.786 Someșul Cald, de unde rezulta (din foaia de avere) că S. M. născuta Szalancza (a Luki) era soția lui Szalancza I. a L..
Se poate observa că Szalancza I. a L. a decedat inainte lui Szalancza M., având în vedere că la B.1 este intabulat dreptul de proprietate a lui Szalancza Jakob lui I. a L. că moștenitor după acesta.
Ceea ce înseamnă că, daca Szalancza Jakob lui I. a L. l-a moștenit în anul 1883 pe tatăl sau, părinții săi erau căsătoriți cu mai mulți ani înainte de anul 1883. Respectiv, Szalancza M., mama să, era născuta cu mult înainte de anul 1883.
Trebuie observat la acest punct că certificatul de deces prezentat de reclamant pentru defuncta S. M., se refera la o persoana care s-a născut în anul 1882 care nu avea cum să fie căsătorita în anul 1883.
Mai mult, în c.f. nr.786 a localității Someșul Cald, sub B.l este înscris dreptul de proprietate în favoarea lui S. M. născuta S. (a Lucii) .
În certificatul de deces depus la dosar este indicata S. M., fiica lui S. T. și S. M. .
Mai mult, daca se observa cu atenție certificatele de naștere emise pe numele lui S. G. depuse la dosar chiar de către reclamant, . doua certificate (anexat și la prezenta) este indicat în mod clar faptul că mama lui S. G. avea 20 de ani, în 1906, când l-a născut pe acesta, respectiv aceasta s-a născut în anul 1886.
În acest context, nu poate exista identitate intre S. M. (chiar daca se trece peste neconcordanta de nume și prenume) al cărui certificat de deces s-a depus la dosar și S. M. născuta S. înscrisa în cartea funciara 56 și în c.f.nr.786 a localității Someșul Cald, care, încă în anul 1883 (când apare prima înscriere în aceasta carte funciara), era deja căsătorita (mențiune făcuta chiar pe prima pagina a C.F.nr.56 Someșul Cald).
Consideră că nu s-a dovedit că antecesoarea defunctul S. G. senior, decedat la data de 16.02.1987, respectiv mama acestuia S. M. (decedata la data de 29.10.1964), ar fi fost proprietara tabulara S. M. născuta S., iar acțiunea introductiva de instanța care pornește de la aceasta premiza se impune a fi respinsa că nefondata.
Recurenta a mai arătat că în cadrul hotărârii atacate se face referire la faptul că S. G. jun., cel decedat la data de 15.09.1999, este de fapt cel care este moștenitorul defunctul I. Lucreția care, la rândul sau, ar fi moștenitoarea proprietarei tabulare, S. M..
Practic, asa cum a arătat mai sus, exista o contradicție intre considerente și dispozitiv.
Dar aceasta contradicție, generează alte doua probleme:
Astfel, nu exista nici un petit prin care să se solicite să se constate că S. G. jr. este cel care o moștenește pe I. Lucreția, iar aceasta, la rândul ei, pe proprietara tabulara, S. M., cu privire la cei 200 m.p.teren deduși judecații.
Într-adevăr, s-a depus la dosar sentința civilă nr. 7073/2001, sentința din care rezulta că, ., decedat la data de 15.09.1999 (deci fiul și nu tatăl cum se susține în cadrul petitelor din acțiunea introductiva de instanța modificata), ar fi moștenitorul unei anumite I. Lucreția, iar aceasta se pare că este moștenitoarea proprietarei tabulare S. M..
Dar, se poate constata faptul că nu exista nici măcar o constatare a instanței de judecata a faptului că I. Lucreția este moștenitoare proprietarei tabulare S. M., acest aspect reieșind doar dintr-o apreciere inserata în cadrul considerentelor respectivei hotărâri.
În prezentul dosar, fără să existe nici măcar un act din care să rezulte aceste aspecte, reiese mai mult decât clar că o eventuala solicitare a constatării dobândirii dreptului de proprietate de către defunctul S. G. junior, cu privire la terenul de 200 m.p. dedus judecații ar fi trebuit să fie respinsa în condițiile în care ea ar fi fost dedusa judecații (ceea, ce în prezenta, cauza nu s-a realizat).
Un alt aspect de care nu s-a ținut cont la pronunțarea hotărârii atacate, este faptul că pentru partea care i-ar fi revenit lui S. G. după defuncta I. Lucreția, dreptul de proprietate s-a intabulat în favoarea moștenitorilor săi în baza sentinței civile nr.7073/2001 în c.f. nr.786 Someșul Cald. Practic, încă din anul 2001 moștenitorii defunctul S. G. jr., decedat la data de 15.09.1999, au înscris pe numele și în favoarea lor partea de teren înscrisa în C.F. 786 Someșul Cald pe care se susține că ar fi moștenit-o de la I. Lucreția .
Totodată, menționează că aceasta porțiune de teren de 1047 m.p., care le-a revenit moștenitorilor defunctul S. G. jr. a fost și este folosita de aceștia, iar porțiunea de 200 m.p. teren dedusa judecații în prezentul dosar nu a făcut niciodată obiectul masei succesorale rămasa după defuncta I. Lucreția .
Este clar că daca ar fi vorba de masa succesorala rămasa după defunctul S. G. jr., S. D. nu ar avea calitatea procesuala activa în cadrul acțiunii introductive de instanța, iar aceasta ar trebui respinsa că introdusa de o persoana fără calitate procesuala. Daca este vorba de masa succesorala rămasa după defunctul S. G. senior., acesta nu era fiul lui S. M., astfel incat acțiunea ar trebui respinsa că nefondata.
Se mai arată că în cauză ar fi trebuit să fie administrate și alte probe, pe care nu le-a propus tocmai fiind indusa în eroare de conținutul petitelor deduse judecații și de susținerile reclamantului formulate în fata instanței de judecata.
Recurenta a mai arătat că în cadrul hotărârii atacate s-au interpretat greșit probele administrate.
Astfel, se face referire la faptul că, construcția cumpărata de la S. I. de către defunctul meu tata, S. S., ar fi fost demolata și vânduta că și material de construcții acestuia din urma, facandu-se referire la înscrierea de sub B.8 din c.f.nr.786 Someșul Cald, înscrierea făcuta în anul 1996.
Menționează faptul că, instanța de judecata a fost în eroare cu ocazia acestei constatări pentru că acea construcție din c.f.nr.786 nu era construcția vânduta de către S. I. defunctului său tata, ci o alta construcție, care a aparținut lui C. Lucreția. Aceasta din urma construcție a fost demolata de către o parte din parați la sfârșitul lunii octombrie 2000, asa cum rezulta din sentința civilă nr.3864/2001 pronunțata de Judecătoria Cluj-N..
A mai arătat că în cazul în care se va ajunge totuși la concluzia absurda că S. M. era mama bunicului său, S. G. senior., în ceea ce privește convenția din anul 1992 trebuie să precizeze faptul că, chiar daca nu figurează pe acest exemplar semnătura tatălui nostru, dovada faptului că ea a intrat în vigoare rezulta din simpla posesie a acestui teren fără o opoziție reala din partea celorlalți moștenitori ai bunicului meu.
În acest context, rezulta mai mult decât clar faptul că inclusiv reclamantul S. D., care a semnat convenția respectiva, a fost de acord cu atribuirea terenului respectiv defunctului său tata, S. S., că urmare a neprimirii de către acesta a contravalorii cotei dintr-un teren care făcea parte din masa succesorala rămasa după defunctul S. G. senior.
Încă un aspect care trebuie relevat este faptul că s-a solicitat constatarea nulității absolute a convenției de partaj din 1992 și pentru lipsa semnăturii S. I..
Deși se face referire la acest petit și este analizat, totuși în cadrul hotărârii atacate nu se dispune nimic cu privire la el.
Astfel, deși s-a solicitat constatarea nulității absolute a actului respectiv, instanța arata că admite cererea, dar în sensul că este vorba de o nulitate relativa.
În acest context, instanța s-a pronunțat cu privire la ceva ce nu s-a solicitat, în condițiile în care nulitatea absoluta nu este identica cu nulitatea relativa.
Mai mult, în cazul în care s-ar fi solicitat să se dispună anularea actului respectiv în baza unei nulități relative, asa cum susține instanța de judecata, S. D. nu avea calitate procesuala activa, în condițiile în care el este unul dintre semnatarii actului respectiv și nu are interesul să invoce o vatamre cauzata unei alte parți semnatare. Calitate pentru a promova o asemenea cerere o aveau doar moștenitoarele lui S. I..
A mai solicitat că în cazul în care se va admite prezentul recurs și se va desființa hotărârea atacata, să se dispună desființarea hotărârea și în ceea ce privește cheltuielile de judecata, în condițiile în care pretențiile sale se vor dovedi întemeiate.
Pârâta G. F. a declarat recurs și împotriva sentinței civile nr. 7217/2013, arătând că aceasta este netemeinica și nelegala având în vedere faptul că au fost respinse cele doua excepții deduse judecații.
În susținerea recursului, au fost reiterate motivele din recursul declarat împotriva sentinței civile nr.9930/2012, privind excepțiile invocate.
Prin întâmpinarea formulată intimatul reclamant S. D. a solicitat respingerea recursului.
Cu privire la critica adusă sentinței nr. 7217/2013 intimatul a arătat că instanța a admis cererea de completare a hotărârii, astfel că se completează dispozitivul primei sentințe cu privire la autoritatea de lucru judecat și excepția puterii de lucru judecat, dar pe fond se resping aceste excepții. Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Existenta unei hotărâri judecătorești poate fi invocata în cadrul unui proces, atunci când se invocă exclusivitatea unei hotărârii, puterea de lucru judecat se ridică atunci când se invocă obligativitatea sa, fără că în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză. Potrivit art. 1201 C.civile este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecata are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauza și este între aceleași parți, făcuta de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Așadar, pentru a putea fi reținuta aceasta excepție, trebuie întrunite cumulativ 3 condiții esențiale: identitate de obiect, identitate de cauza și identitate de părți între cele doua acțiuni. In plus, una din cele doua acțiuni trebuie să fi fost soluționata anterior cel puțin în mod definitiv printr-o hotărâre judecătorească.
Prin Sentința civilă nr. 1208/2007, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul civil nr._, se constată faptul că suprafața de teren de 200 m.p., este alta decât cea din Certificatul de moștenitor nr. 2263/1990 și care face obiectul convenției din 13 mai 1992. Se arată prin sentință că: "...terenul în cauză este altul decât cel înscris în Certificatul de moștenitor nr. 2263/1990, eliberat urmare dezbaterii de succesiune după defunctul S. G., nefiind nici cel înscris în convenția încheiată la data de 13 mai 1992 de moștenitorii acestuia, ci unul alăturat”.
In continuare prin sentința civilă 1208/2007 se arată că pentru a ajunge la aceste, s-au avut în vedere declarațiile martorilor: S. I., S. G. și K. Karoli. De asemenea instanța apreciază că pentru admiterea acțiunii, aceasta trebuia să cuprindă suplimentar și solicitarea de a se stabili masa succesorală suplimentară după S. G., apoi a urmașilor acestuia și în final să se solicite întabularea dreptului de proprietate.
Prin cererea de chemare în judecată, modificată la data de 03 iunie 2008, a făcut trimitere la terenul de 200 m.p., identificat topografic sub nr. 52/1/2 și 53/1/2, din c.f. Someșul Cald, nr. 786. De asemenea a solicitat dezbateri de succesiuni succesive, iar în final a solicitat partajarea și întabularea terenului. Acțiunea a avut în vedere soluția din Sentința civilă 1208/2007, astfel că pe de o parte a făcut referire la terenul situat în Someșul Cald, nr. 124, cu datele de identificare topografice, pe de altă parte a solicitat prin acțiune capete de cerere diferite, complinind ceea ce instanța a reproșat că nu există în cadrul acțiunii soluționate prin Sentința civilă nr. 1208/2007.
D. urmare s-a administrat un probatoriu diferit, s-a ajuns la o soluție care a avut în vedere obiectul diferit al cauzei prezente. Autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat, nu pot fi primite pentru că între cele două acțiuni formulate de subsemnatul nu există identitate în ceea ce privește obiectul și cauza.
În privința criticilor aduse de recurentă pe fondul cauzei, arată că este adevărat faptul că prin sentința civilă nr. 7073/2001 a Judecătoriei Cluj-N., s-a stabilit faptul că tatăl intimatului S. G. este moștenitorul lui I. Lucreția, în conformitate cu Certificatul de moștenitor nr. 1730/16.10.1989. S-a stabilit și faptul că I. Lucreția este fiica proprietarei tabulare S. M.. La fila 2 din sentință se arată: "Conform înscrisurilor depuse la dosar rezultă că numita I. Lucreția este fiica proprietarei tabulare S. M.”.
Această sentință a depus-o la dosarul cauzei pentru dovedirea acțiunii sale. Prin ea s-a stabilit masa succesorală după defunctul S. G. junior, pentru terenul situat în Someșul Cald, nr. 125. Pentru a se ajunge la această concluzie instanța a analizat modul de transmisiune a dreptului de proprietate pe acest teren, pornind de la proprietarii tabulari, apoi trecând prin proprietatea tatălui comun, S. G. senior și ajungând la fratele său, G. junior. Reținem faptul că sentința civilă nr. 1308/2007, menționează că obiectul judecății îl formează un teren alăturat celui aflat în Someșul Cald, nr. 124. Așa se face că judecata s-a purtat acolo cu privire la terenul fratelui său, S. G. junior. După ce a obținut sentința de la moștenitorii acestuia a depus-o la dosar pentru că de la bun început a considerat că era important în cadrul acțiunii din dosarul nr._ să probeze că obiectul acțiunii sale este diferit fată de obiectul acțiunii din dosarul nr._/2005, adică terenul de la nr. 124 și nu 125. De asemenea se retine în sentința civilă nr. 1308/2007 că rezultă din depozițiile martorilor că S. G. senior ar fi stăpânit o suprafață de circa 5- 6 ari. Această suprafață însuma terenurile de la numărul administrativ 124 și de la cel administrativ 125, ceea ce semnifică că în realitate era teren înscris în același c.f. inițial, lucru confirmat apoi în prezentul dosar de expertiza efectuată în cauză.
Așa fiind cuprinsul sentinței civile nr. 7073/2001 a Judecătoriei Cluj-N. a vizat și acțiunea din prezentul dosar, deoarece s-a referit la evoluția dreptului de proprietate până la autorul comun S. G.. Acest aspect nu putea fi prevăzut la data introducerii acțiunii ci doar prin coroborarea tuturor probelor, mai ales prin analiza expertizei judiciare, care a făcut identificarea în C.F.
Consideră că în mod corect instanța fondului reține la fila 8 că: "Hotărârea judecătorească a menționat, apoi, că S. G. jr. a putut moșteni de la I. Lucreția, deoarece aceasta a moștenit, la rându-i de la mama să, S. M.. Din probele administrate anterior rezultă că, lui I. Lucreția i-a revenit terenul și casa părintească, rămânând să aibă grijă și de fratele necăsătorit, S. T.. Partea de moștenire din imobilul înscris în CF 786 Someșul Cald a revenit apoi lui S. G. jr. în temeiul certificatului de moștenitor nr. 1730/1989. Restul terenului a fost ocupat de casa lui S. G. senior., tatăl reclamantului S. D., S. I., S. I., S. V., S. M.. Pe teren exista o casă, ridicată de S. G., care în anul 1980 a ars. "
Probele aflate la dosarul cauzei trebuie analizate corelat, în ansamblul lor, nu trunchiat, astfel încât hotărârea să se întemeieze pe toate probele cauzei.
Puterea de lucru judecat din sentința civilă nr. 7073/2001 a Judecătoriei Cluj-N., în ceea ce privește filiația lui S. G. față de S. M., face inutilă administrarea oricărei probe directe. Cu toate acestea au fost depuse de intimat și probe directe, actele de stare civilă din care rezultă că mama lui S. G. a fost S. M.. Mai departe, prin coroborarea acestor probe cu depozițiile martorilor s-a putut constata faptul că pe terenul de 200 m.p., obiect al acțiunii a existat o casă a mamei lui S. G., care a fost moștenită de acesta de la mama să, fiind casa părintească.
Instanța reține la fila 7 din sentință că: "martorii audiați la filele 160-162 vol. II dosar arată că reclamantul a avut o casă care a ars, înainte cu 5-6 ani de strămutarea satului (satul a fost strămutat pentru construirea barajului de la Tarnița). Arată, de asemenea, că lângă casa lui S. G. era casa mamei lui, iar după moartea mamei, casa a fost locuită de S. Lucreția, căsătorită I. și un frate necăsătorit, S. T.. Despre S. S. știu că a locuit într-o casă ridicată de S. I., pe terenul unui anume C.. "
Prin conținutul său, Sentința civilă nr. 7073/2001 a Judecătoriei Cluj-N., face inutil orice petit de constatare a masei succesorale după I. Lucreția, după S. M.. Cererea depusă de intimat de constatare a masei succesorale după S. M., este suficientă, pentru că în ce privește pe I. Lucreția, dezbaterea succesiunii s-a făcut prin Certificatul de moștenitor nr. 1730/16.10.1989. Calitatea de moștenitor a lui I. Lucreția după S. M., proprietara tabulară, reiese din faptul că prin Sentința civilă nr. 7073/2001, aceasta este considerată moștenitoare în calitate de fiică. Chiar dacă s-a invocat inopozabilitatea acestei hotărâri față de recurente, această opozabilitate se referă la caracterul relativ al Sentinței nr. 7073/2001. In privința efectelor hotărârii judecătorești, actul jurisdicțional produce pe lângă efectele obligatorii între parți, întemeiate principiul relativității și efecte de opozabilitate fata de terți. Hotărârea nu poate fi ignorată de terți sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei. Față de acestea însă, hotărârea se va opune cu valoarea unui act juridic și cu valoarea unui mijloc de proba, respectiv o prezumție.
Față de susținerile recurentei legat de presupuse inadvertențe în stabilirea masei succesorale și a calității de moștenitor după S. M., arată că recurenta nu a făcut contraproba, pentru a-și dovedi susținerile sale.
Nici unul dintre ceilalți pârâți nu au contestat că S. M. este proprietara tabulară, că S. G. senior este fiul și moștenitor după aceasta, din contră au fost de acord cu admiterea acțiunii.
Toate apărările formulate de reclamantă au că scop tergiversarea judecării cauzei și eventual respingerea cererii de stabilire a masei succesorale, în ideea de a păstra imobilul pentru sine, înlăturând prin invocarea unor apărări sau excepții pe ceilalți moștenitori.
Nu corespunde adevărului că pentru partea moștenită de S. G. după I. Lucreția, dreptul de proprietate s-ar fi întabulat pe moștenitorii acestuia.
În realitate așa cum a arătat deja, rezultă din depozițiile martorilor că S. G. senior ar fi stăpânit o suprafață de circa 5- 6 ari. Această suprafață însuma terenurile de la numărul administrativ 124 și de la cel administrativ 125, ceea ce semnifică că în realitate acest teren provenea în același CF inițial. Prin Sentința civilă nr. 7073/2001 s-a dispus întabularea numai pe porțiunea aflată la numărul 125, astfel că în prezenta cauză a rămas de soluționat problema terenului aflat la numărul 124. Fiind vorba despre numere diferite, de poziții diferite atât din punct de vedere administrativ cât și topografic, nu s-a făcut nici o confuzie între terenurile lui S. G. senior. și S. G. junior. Prin Sentința civilă nr. 9930/2012, instanța dispune: Constată că masa succesorală a lui S. M., decedată la 29.10.1065, conține terenul cu nr. top. 52/1/2, 53/1/2, curte și grădină în suprafață de 200 m.p., până la zi, constatând că moștenitor este S. G., fiu. Apare evident că avem de-a face cu un alt teren, dar și că moștenitor este S. G. fiu și nu nepot, așa cum s-a dezbătut succesiunea în Sentința nr. 7073/2005.
Nefiind nici o confuzie, probele la care se face referire în recurs devin inutile cauzei, chiar dacă ar fi fost solicitate, cu atât mai mult cu cât sentința a fost depusă la dosarul cauzei, iar ceea ce instanța a reținut în Sentința nr. 9930/2012, face trimitere la conținutul hotărârii din anul 2005.
Cu privire la interpretarea greșită a probelor de la dosarul cauzei, apreciază că această critică trebuie de asemenea respinsă. In mod corect instanța fondului a reținut la fila 8 faptul că: " Așa cum au relatat martorii, S. I. avea ridicată o casă pe terenul de lângă gospodăria lui S. G. și I. Lucreția, terenul fiind al fraților C.. Casa a fost vândută, că material de construcție, lui S. S. pentru că urma că satul să fie strămutat”.
Referitor la motivul de recurs prin care se critică instanța de fond pentru respingerea acțiunii reconvenționale, urmează că și acesta să fie respins. Convenția încheiată în anul 1992, este un act nul. Nulitatea să a fost dezbătută de instanța de fond în cuprinsul sentinței atacate, care arată la fila 8 din hotărâre: Convenția nu a fost semnată de pârâta S. I. și S. S. motiv pentru care nu poate fi valorificată în prezenta cauză drept convenție de partaj fiind lovită de nulitate relativă, iar procesele derulate între coproprietari dovedesc că nici nu a fost pusă în practică amiabil.
După cum a menționat intimatul în cadrul întâmpinării la cererea reconvențională dar și cum s-a menționat în cadrul întâmpinării depuse de ceilalți pârâți, actul încheiat în anul 1992, nu este recunoscut de nici unul dintre semnatari sau urmașii lor. A afirmat că după părerea sa acel înscris este un fals, nu l-a semnat niciodată, fiind dispus să se solicită inclusiv o expertiză grafologică.
In plus, la dosarul cauzei există un act de partaj semnat de toți moștenitorii, cu excepția urmașilor lui S. S., respectiv recurenta și frații săi, încheiat la data de 7 februarie 2005, prin care terenul în litigiu îmi este atribuit lui, contra unei sulte. In acest context s-a și depus la prezentul dosar o tranzacție, cu scopul soluționării amiabile a cauzei, bazată pe existența acestui act de partaj, recunoscut de ceilalți pârâți.
Viciile evidente ale actului din 13 mai 1992 au făcut inutilă verificarea de scripte sau expertizarea actului, pentru că acest act, așa cum a arătat instanța nu poate produce efecte juridice.
Faptul că instanța nu a dispus în sensul constatării nulității absolute a actului din 13 mai 1992, este exprimată prin constatarea existenței unui motiv de nulitate relativă, acțiunea intimatului fiind admisă în parte, sentința apreciind corect că actul nu poate produce efecte juridice. Nu s-a dispus prin sentință nici anularea actului și nici constatarea nulității absolute, dar s-a dispus respingerea acțiunii reconvenționale, motivat de faptul că respectivul act nu poate fi valorificat în prezenta cauză.
Consideră că trebuie respinse aceste critici aduse sentinței atât timp cât instanța nu a admis acțiunea sa și cu privire la această cerere de constatare a nulității absolute a actului din 13 mai 1992, singurul îndreptățit să formulez o cale de atac asupra acestui aspect fiind intimatul.
Și intimații M. D., S. A., S. M., B. L. D., N. A., A. M. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului că nefondat.
Analizând recursurile declarate, tribunalul reține următoarele:
Prin acțiunea inițială reclamantul S. D. a solicitat să se dispună dezmembrarea parcelei de sub nr. top. 52/1, 53/1 din CF 786 Someșul Cald prin formarea a două parcele cu nr. top. noi, astfel: nr. top. nou 52/1/1, 53/1/1 curte și grădină în suprafață de 502 m.p. ce va rămâne înscrisă pe numele vechilor proprietari; nr. top. nou 52/1/2, 53/1/2, curte și grădină în suprafață de 200 m.p. ce va rămâne înscrisă pe numele vechilor proprietari; să se constate calitatea de proprietar, cu titlu de uzucapiune, a defunctului S. G., drept dobândit prin exercitarea unei posesii utile asupra parcelei nou create, cu nr. top. nou 52/1/2, 53/1/2, curte și grădină în suprafață de 200 m.p.
La data de 21.05.2008 reclamantul a depus la dosar o modificare de acțiune, prin care a arătat că renunță la capătul de cerere privind uzucapiunea și a solicitat să se constate că în masa succesorală rămasă după defuncta S. M. (M.), decedată la data de 29.10.1964 în G., jud. Cluj, se include dreptul de proprietate asupra parcelei cu nr. top nou 52/1/2, 53/1/2, curte și grădină în suprafață de 200 m.p., singurul moștenitor fiind S. G., în calitate de fiu.
Reclamantul a susținut că S. Mariuța este în realitate S. M., bunica sa paternă, care a avut un singur fiu, S. G., tatăl său.
A depus la dosar certificatul de deces al defunctei S. M., decedată la data de 28.10.1964, născută la data de 19.05.1882, fiica lui S. T. și S. M..
Din certificatele de naștere și de deces ale numitului S. G. rezultă că acesta s-a născut la data de 24.09.1906 și a decedat la data de 16.02.1987, fiind fiul lui S. S. și S. M..
Din copia CF 786 Someșul Cald rezultă că imobilele cu nr.topo. 52 și 53 au fost transcrise din CF 56, cu situația funciară neschimbată: „proprietară de la localizare” S. M. născută S. (a L.), în proporție nedeterminată.
Din copia CF 56 și traducerea acesteia rezultă că proprietari tabulari asupra imobilelor cu nr.topo. 52 și 53 au fost S. I. (a L.) și soția S. M., născută S. și S. M., major, necăsătorit, „composesori în proporție necunoscută până în prezent”, prima înscriere în foaia de proprietate fiind efectuată în anul 1893.
Raportat la cele menționate mai sus, tribunalul consideră fondate criticile recurentei, în sensul reclamantul nu a reușit să dovedească, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ., în vigoare la data introducerii acțiunii, faptul că S. M. născută S. (a L.), proprietara tabulară înscrisă în CF 786 Someșul Cald este aceeași persoană cu S. M., decedată la data de 28.10.1964, născută la data de 19.05.1882, fiica lui S. T. și S. M., despre care a afirmat că este bunica sa paternă.
S. M. care a decedat 28.10.1964 s-a născut la data de 19.05.1882, astfel încât în anul 1893, când apare prima înscriere din CF 56, avea 11 ani, fiind imposibil să fie aceeași persoană cu S. M., născută S., căsătorită cu S. I. (a L.).
De asemenea, S. M. a fost fiica lui S. T. și S. M., în timp ce în CF 56 și 786 se menționează „S. M. născută S.”.
În ceea ce privește cele reținute în considerentele sentinței civile nr.7073/2001 a Judecătoriei Cluj-N., contrar celor reținute de instanța de fond, nu s-a stabilit cu putere de lucru judecat filiația dintre S. G. și proprietara tabulară, în condițiile în care s-a reținut doar că numita I. Lucreția este fiica proprietarei tabulare S. M..
În consecință, reținând că în cauză nu s-a dovedit calitatea de moștenitor a defunctului S. G. după proprietara tabulară S. M., tribunalul consideră că petitul din acțiunea modificată, având ca obiect constatarea că în masa succesorală rămasă după defuncta S. M. (M.), decedată la data de 29.10.1964 în G., jud. Cluj, se include dreptul de proprietate asupra parcelei cu nr. top nou 52/1/2, 53/1/2, curte și grădină în suprafață de 200 m.p., singurul moștenitor fiind S. G., în calitate de fiu, este neîntemeiat și se impunea respingerea lui.
Având în vedere că restul capetelor de cerere din acțiune sunt accesorii celui menționat, soluția evidentă este de respingere în întregime a acțiunii. De asemenea, reținând ca fondate criticile recurentei menționate mai sus, cu consecința respingerii acțiunii, tribunalul consideră că nu se mai impune a fi analizate și celelalte critici din recurs privind sentința civilă nr. 9930/27.04.2012.
În ceea ce privește recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 7217/22.04.2013, tribunalul consideră corectă soluția de respingere a excepției autorității de lucru judecat în ceea ce privește petitul IV din cadrul modificării de acțiune, întrucât în dosarul nr._ acest petit este unul accesoriu cererii principale având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de către defunctul S. G., iar în prezentul dosar petitul este accesoriu cererii principale având ca obiect constatarea că în masa succesorală rămasă după defuncta S. M. (M.) se include dreptul de proprietate asupra aceluiași teren, singurul moștenitor fiind S. G., obiectul și cauza fiind evident diferite.
Referitor la puterea de lucru judecat, aceasta poate fi invocată ca o apărare pe fond și nu ca o excepție, astfel încât tribunalul consideră că nu se mai impunea analizarea ei, în condițiile în care privește un capăt de cerere accesoriu, care se impune a fi respins întrucât petitul principal este neîntemeiat.
În fine, raportat la soluțiile menționate, în baza art.274 C.proc.civ. se impune și obligarea reclamantului la plata în favoarea recurentei a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, reprezentând jumătate din onorariul avocațial achitat.
Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul urmează ca în baza art.304 pct.9, art.304¹ și art.312 alin.1-3 C.proc.civ. să admită recursul și să modifice în parte sentința atacată, în sensul că va respinge în întregime acțiunea formulată de reclamantul S. D. și va obliga reclamantul să achite pârâtei G. F. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată la fond.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
De asemenea, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta G. F. împotriva sentinței civile nr. 7217/22.04.2013 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în același dosar.
În baza art.276 C.proc.civ. va compensa parțial cheltuielile de judecată din recurs și va oblig intimatul S. D. să achite recurentei suma de 1500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar și onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta G. F. împotriva sentinței civile nr. 9930 din data de 27.04.2012, pronunțată în dosarul civil nr._ a Judecătoriei Cluj-N., pe care o modifică în parte, în sensul că respinge în întregime acțiunea formulată de reclamantul S. D. și obligă reclamantul să achite pârâtei G. F. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta G. F. împotriva sentinței civile nr. 7217/22.04.2013 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosarul civil nr._, pe care o menține în întregime.
Compensează parțial cheltuielile de judecată din recurs și obligă intimatul S. D. să achite recurentei suma de 1500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 04.02.2014.
PREȘEDINTE, D.-I. T. | JUDECĂTOR, E. L. | JUDECĂTOR, M. O.-S. |
GREFIER, C.-G. H. |
Red. D.T./C.H./05.06.2014
Jud. fond: C. M. C.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 51/2014. Tribunalul CLUJ | Fond funciar. Decizia nr. 317/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
