Pretenţii. Sentința nr. 514/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 514/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 11715/117/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINTA CIVILA NR. 514/2014
Ședința publică de la 30 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-V. B.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea este judecarea cauzei civile privind pe reclamant B. M., în contradictoriu cu pârât C. O. V., pârât C. I. C., având ca obiect, pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantei avocat S. M. și reprezentanta pârâtei C. I. C., av. B. G., lipsind:
- reclamant - B. M.
- pârât - C. I. C.
- pârât - C. O. V.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, se constată comunicat părților, răspunsul la obiecțiunile la expertiză.
Tribunalul constatând că nu mai sunt cereri de formulat, acordă cuvântul reprezentanților părților, pe excepții și fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantei depune la dosar dovada achitării onorariului de avocat, o modificare de acțiune, în sensul că potrivit dispozițiilor art. 204 al. 2 pct. 2 C.-pr.c, își micșorează valoarea pretențiilor la suma de_ Euro, pentru motivele arătate în scris.(f.135). De asemenea, solicită a se uni excepția prescripției dreptului la acțiune cu fondul cauzei iar cu privire la excepția autorității de lucru judecat solicită a fi respinsă deoarece s-a suspendat plata pretențiilor prevăzută de ar. 1364 C.civ., până la momentul soluționării definitive a litigiului, privind dosarul civil bnr._ al Judecătoriei Cluj-N.. De asemenea, arată că s-a soluționat în fals în temeiul art. 7 din Decret nr.67/58, prescripția curge de la data dreptului la acțiune, respectiv îndeplinirii condiției, respectiv 27.02.2012. De la această dată datoria a devenit scadentă, și a început să curgă termenul de prescripție, acela de 3 ani. Ca urmare acest termen de 3 ani nu s-au scurs, iar deși au existat acte încheiate de prelungirea termenului de plată, acestea au fost lovire de nulitate absolută. Instanța a stabilit că în ce privește antecontractul era de vânzare-cumpărare și nu unul de antrepriză. Ar fi existat posibilitatea întocmiri de părți a contractului ad validitatem, de încheiere a acestuia în formă autentică iar cele două contracte puteau fi finalizate printr-o convenție. În ce privește contractul nu deține clauză de obligare la întocmirea actului în formă autentică, fiind încheiat un înscris sub semnătură privată care reprezintă de fapt voința părților, cele două modificări, voința de antrepriză și contractul de antrepriză există. Ca urmare, în temeiul art. 1073 V.C.civ. are dreptuturi creditoarea de a dobândi … dacă nu la dezdăunare … Cât privește momentul punerii în întârziere este momentul în care s-a notificat și dacă nu se acceptă acest moment, este momentul chemării în judecată și acea obligație, se transformă în daune interese. În acest sens, solicită a se efecuta o analiză și a se constata existența unui fapt ilicit, atâta timp cât nu a fost executat contractul cât și având în vedere momentul punerii în întârziere .Cât privește exonerarea de culpă, nu poate fi primită, există riscul de evicțiune, ori clienta sa, a îndepărtat acest risc prin demersurile efectuate, pentru consolidarea dreptului de proprietate.
Reprezentanta pârâtei, solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, făcând referire la dispozițiile art. 1364 C.c., care prevede că în ce privește cumpărătorul, are dreptul de a suspenda dreptul de efectuare a plății prețului până la înlăturarea tulburării sau … dă o cauțiune. În ce privește pârâta a cumpărat și nu s-a prevalat de aceste dispoziții și-a executat în parte obligațiile, efectuând și ei demersuri pentru încetarea pretențiilor formulate de familia F., sens în care a depus la dosar dovada plății sumei de_ Euro, achitată către familia F.. În ce privește reglementarea unui drept pentru suspendarea acestei obligații de plată, mai întâi trebuie să existe o convenție în acest sens. Ori, nu se poate susține că în ce privește cumpărătorul se poate prevala de acest drept. Ori dacă s-ar stabili o obligație în favoarea lor, conform dispozițiilor art. 1364 C.civ., întrucât nu există o tranzacție, nu se poate susține că a intervenit între părți suspendarea plății prețului. Cât privește contractul este unul nenumit, translativ de proprietate, iar obligația de plată privește modalitatea de executare a unei lucrări nu înlătură răspunderea, iar în ce privește un contract translativ de proprietate raportat la condiția formei autentice de transmitere a dreptului de proprietate, trebuie să fie indicat astfel cu această obligație „ cu încheierea în formă autentică”. A mai solicitat a se constata nulitatea actului încheiat la data de 30.12.2005, termenul de prescripție este de 3 ani iar acesta era împlinit la data formulării acțiunii, ca urmare solicită a fi respinsă acțiunea ca prescrisă. Cât privește convenția din 29.12.2009, de obligare la edificarea contractului din 31.-12-2010, această prelungire a obligației a fost stabilită pentru soluționarea litigiului . Cât privește dosarul nr._, acesta nu a fost soluționat. Solicită de asemenea, a se analiza cuantumul pretențiilor ținându-se seama de sumele achitate de pârâți, aceea de 23.000 Euro, către familia F.. Consideră că a existat o culpă procesuală a reclamantei, ca urmare nu pot fi obligați pârâții la plata daunelor interese,a vând în vedere susținerile acesteia din pag. 6 paragraf 3 din acțiune. De asemenea, arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Reține că prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul instantei sub nr._, reclamanta B. M. a chemat in judecata pe pârâții C. O. V. si C. I. C. solicitând instanței de judecată ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 60.000 EURO ( echivalent în lei 268.494 la cursul BNR de 4,47491ei/l EURO); obligarea pârâtei la plata dobânzii legale asupra sumei datorate, de la data introducerii actiunii și până la achitarea integrală a datoriei;obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu ocazia acestui proces.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a incheiat cu pârâții contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 18.10.2004 de BNP S. V. B. și S. V. B., contract în temeiul căruia a transmis pârâților dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 1300 mp situat în Cluj-N., .., înscris în CF nr._ Cluj, sub A 13, nr. top._/2/1/4/2,_/2/1/4/2 și_/2/1/1/1/16/4/2.
Prețul de vânzare al acestui imobil a fost stabilit la suma de 65.000 EURO și trebuia achitat în natură, prin transmiterea dreptului de proprietate asupra unor construcții care urmau să fie edificate de pârâți pe un alt teren, aflat și acesta în proprietatea sa și prin efectuarea unor lucrări de îmbunătățire la o construcția situată în Cluj-N., .-4. Mai precis, pârâții s-au obligat să transmită dreptul de proprietate asupra a două case P+E, având suprafața construită de 100 mp/nivel, pe care urmau să le edifice pe terenul situat în Cluj-N., .., înscris în CF_ Cluj, A+2, nr. top._/2/1/4/1,_/2/1/4/1 și_/1/2/1/1/16/4/1 și apoi să i le predea. De asemenea, pârâții s-au obligat să efectueze o . lucrări de îmbunătățire la imobilul situat în Cluj-N., .-4, construcție pe care o aveam în copropietatc cu o altă persoană, în speță cu doamna C. R.. Aceste lucrări constau în montarea de tâmplărie termopan, instalarea unei centrale termice și a unor calorifere, izolarea acoperișului cu vată minerală și înlocuirea țiglei.
A mai arătat instanței de judecată faptul că părțile contractante, de comun acord, prin intermediul a doua convenții, au prelungit termenul de plată, noul termen fiind stabilit pentru data de 31.12.2010. Cu toate acestea, deși ne aflăm la finele anului 2013, pârâții nu au înțeles, nici până în acest moment, să își onoreze integral obligațiile contractual asumate. Astfel, arătă instanței de judecată faptul că în ceea ce privește cele două imobile construcție care trebuiau edificate, pârâții nu și-au respectat deloc obligația asumată, iar în ceea ce privește obligația de a efectua lucrări de îmbunătățire s-au rezumat la a o efectua parțial, în sensul că nu s-a realizat schimbarea țiglei pe acoperiș.
In schimb, reclamanții au beneficiat de contraprestație sa iar pe terenul Înstrăinat au edificat un . în acest moment este vândut în totalitate.
Consideră că sunt întrunite toate condițiile antrenării răspunderii contractuale,căci pârâții și-au încălcat obligațiile contractual asumate, ceea ce reprezintă fapta ilictă. Prejudiciul cauzat îl reprezintă needificarea construcțiilor "la care s-au obligat pârâții și nerealizarea în totalitate a îmbunătățirilor la construcția aliată în coproprietate cu doamna C.. Practic, din expunerea anterioară rezultă și existența legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat, iar în ceea ce privește culpa, dat fiind faptul că ne aflăm în fața unei obligații de rezultat asumată contractual, aceasta este prezumată.
Conform întregii doctrine în materie: " In momentul în care sunt întrunite cele patru condiții ale răspunderii contractuale, creditorul are dreptul de a pretinde debitorului plata de daune interese. In acest mod, creanța sa inițială este înlocuită cu o altă creanță, care are ca obiect suma de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit" (Prof. univ. dr. L. P., D. civil român- Teoria generală a obligațiilor, ., pag. 343).
Pârâții au fost puși în întârziere încă din data de 22.12.2009, dată la care li s-a expediat prin executorul judecătoresc M. C., o notificare prin care se solicita pârâților să își execute obligațiile asumate. Mai mult, în data de 10.08.2012 a expediat pârâților, tot prin B. C. M., o altă notificare, având printre altele ca și obiect punerea în întârziere a soților C. în ceea ce privește executarea obligațiilor asumate contractual. Efectele punerii în întârziere sunt unanim cunoscute și ele se referă la faptul că din momentul punerii în întârziere se constată refuzul debitorului de a-și executa obligațiile, astfel încât creditorul va avea dreptul să pretindă daune interese compensatorii.
Pe lângă aspectele dezvoltate anterior, a solicitat a se ține seama și de faptul că, prin chiar contractul încheiat între părțile litigante s-a cuantificat valoarea totală a prestațiilor la care s-au obligat pârâții ca fiind 65.000 EURO. D. fiind faptul că îmbunătățirile efectuate la imobilul aflat în coproprietate cu doamna C., constând în montarea de tâmplărie termopan ( 8 geamuri și o ușă), instalarea unei centrale termice IMMERGAS 24KW și a 8 calorifere, izolarea acoperișului cu vată minerală (aproximativ 70mp), se ridică la suma de 5.000 EURO, consideră că diferența rămasă de 60.000 EURO, reprezintă exact echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării obligației de a construi cele două case, adică arc valoarea daunelor interese compensatorii.
In concluzie, ținând cont de toate aspectele dezvoltate mai sus, apreciază că acționarea pârâților în judecată este unica modalitate pentru a-mi recupera paguba pricinuită și în consecință vă solicităm încă o dată să admiteți cererea așa cum a fost ea formulată.
În drept, a invocat, art. 969 alin. 1, art. 1073, 1075, 1079, 1081-1082, 1084-1088 C.civ., art. 451 C.pr.civ
Pârâții C. O. V. și C. I. C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat în principal respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind prescrisă iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
Au solicitat de asemenea si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
In susținerea poziției lor procesuale, pârâții au arătat că în realitate, convenția menționată anterior a avut ca obiect vânzarea de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Cluj-N., . CF nr._ a localității Cluj-N., cu nr. topografic_/2/1/4/2,_/2/1/4/2 și_/2/1/2/1/1/16/4/2, în schimbul transmiterii de către subsemnații în favoarea acesteia a dreptului de proprietate asupra construcțiilor bunuri viitoare care urmau a fi edificate pe un teren proprietatea reclamantei B. M.. Totodată, s-au obligat în schimbul înstrăinării terenului identificat anterior, si la efectuarea anumitor lucrări de îmbunătățire la construcția proprietatea reclamantei și a surorii acesteia, C. R., situată în Cluj-N., .-4, județul Cluj.
Cu privire la natura juridică a acestei convenții, apreciază că aceasta este un contract nenumit, întrucât „prețul" stabilit în sarcina subsemnaților ca urmare a înstrăinării terenului de pe . reclamantă nu îl constituie plata unei sume de bani, ci edificarea unor construcții (bunuri viitoare) și, ulterior, transferul dreptului de proprietate asupra acestor bunuri, la un termen suspensiv stabilit prin convenție, respectiv 30 decembrie 2005. Subliniază că in nici un caz prețul aferent terenului situat în Cluj-N., . suma de 65.000 Euro, această sumă reprezentând doar o evaluare a obligațiilor asumate de subsemnații prin convenție.
Mai mult, obligația corelativă înstrăinării terenului de către B. M. nu este nici una alternativă, astfel încât să poată fi executată, la alegerea lor, fie prin plata sumei în cuantum de 65.000 Euro, fie prin transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor bunuri viitoare și realizarea unor lucrări de îmbunătățire a imobilului situat în Cluj-N., .> În continuare arată că și-au executat parțial obligațiile stabilite prin convenție, iar motivul pentru care nu si-au executat integral obligațiile a fost promovarea de către F. A., F. C. și F. Z. a unei cereri de chemare în judecată în contradictoriu cu subsemnatul C. O., B. M. și C. R., prin care aceștia au solicitat instanței constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare la care am făcut anterior referire, invocând existența în favoarea lor a unei dispoziții de restituire în natură a imobilului teren înstrăinat de B. M. subsemnaților. Această cerere de chemare în judecată, care a făcut obiectul dosarului nr._ (3967/2005) al Judecătoriei Cluj-N., a fost respinsă ca neîntemeiată doar în cursul anului 2012, ca urmare a renunțării de către reclamanți la dreptul dedus judecății.
Litigiul menționat anterior a determinat prelungirea termenelor de finalizare a lucrărilor de construcție de către ei, într-o primă fază până la data de 31.12.2006 prin convenția încheiată la data de 11.01.2006 și, ulterior, până la data de 31.12.2010, prin convenția încheiată la data de 29.12.2009, sub condiția soluționării litigiului care face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-N..
Față de acestea, apreciază că cererea de chemare în judecată formulată de B. M. nu este doar nefondată, fiind prescris și dreptul la acțiune, astfel cum vom arăta argumentat în cele ce urmează:
Invocă excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât termenul de prescripție, care este termenul general de 3 ani, a început să curgă de la data de 30.12.2005, dată până la care s-au obligat să transmită în favoarea reclamantei dreptul de proprietate asupra imobilelor bunuri viitoare și să execute lucrările de îmbunătățire a imobilului situat în Cluj-N., .> A mai învederat instanței că prelungirea termenului pentru executarea obligațiilor contractuale de către subsemnații prin convențiile încheiate la data de 11.01.2006, respectiv 29.12.2009 nu sunt de natură a produce efecte juridice, întrucât aceste convenții sunt lovite de nulitate absolută, nefiind încheiate în formă autentică.
În susținerea acestui aspect, arătă că actul inițial fiind incheiat in formă autentică, tot in această formă trebuiau incheiate și actele adiționale. Pe cale de consecință, orice modificare a contractului autentificat sub nr. 1950 de BNP S. V. B. și în special a obligațiilor principale asumate prin acest contract, pentru a fi valabilă trebuie realizată tot în formă autentică, pentru a fi respectat principiul simetriei formelor.
În speță, a arătat că ambele convenții ulterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare, prin care a fost prelungit termenul de realizare a construcțiilor sunt încheiate printr-un înscris sub semnătură privată, care nicidecum nu e susceptibil să modifice acordul de voință al părților exprimat în formă autentică.
Recunoscând lipsa oricăror efecte juridice ale celor două convenții în ceea ce privește modificarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică, în continuare arată că acestea ar putea avea cel mult valoarea juridică a unei recunoașteri din partea lor, care insă nu este de natură a înlătura incidența prescripției dreptului la acțiune în prezenta cauză. In acest sens, solicită instanței să observe că prima prelungire a termenului de realizare a construcțiilor a fost până la data de 31.12.2006 (prin convenția încheiată la data de 11.01.2006), această recunoaștere operând în cadrul termenul general de prescripție a dreptului la acțiune, astfel încât a determinat întreruperea acestuia și, ca efect al întreruperii, curgerea unui nou termen de prescripție începând cu data de 11.01.2006.
Pe cale de consecință, odată cu prima întrerupere a termenului de prescripție, noul termen urma să se împlinească la data de 11.01.2009 (respectiv la 3 ani, calculați de la data de 11.01.2006). Cu toate acestea, în ceea ce privește cea de-a doua convenție prin care a fost prelungit termenul de finalizare a construcțiilor, este deosebit de relevantă împrejurarea potrivit căreia aceasta a fost încheiată la data de 29.12.2009, deci ulterior împlinirii termenului de prescripție.
Ca atare, fiind unanim recunoscut faptul că o recunoaștere din partea debitorului este susceptibilă a întrerupe termenul de prescripție doar în măsura în care aceasta intervine cât timp termenul de prescripție este încă în curs, nefiind împlinit, nici dacă am analiza convenția încheiată la data de 29.12.2009 ca având valoarea unei recunoașteri, aceasta nu este susceptibilă să întrerupă un termen de prescripție deja împlinit. Mai mult, prelungirea termenului de executare a lucrărilor de construcție prin convenția încheiată la data de 29.12.2009 este una sub condiție rezolutorie - respectiv condiția nesoluționării până la data de 31.12.2010 a litigiului care face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Cluj-N.. Având în vedere că acest litigiu a fost soluționat doar în cursul anului 2012, este evident faptul că această condiție s-a împlinit de drept la data de 31.12.2010, când litigiul era încă pe rol, cu consecința desființării retroactive a convenției încheiate la data de 29.12.2009. Având în vedere toate aceste aspecte, apreciază că termenul de prescripție al dreptului la acțiune s-a împlinit cel mai târziu la data de 11.01.2009, întrucât convenția încheiată la data de 29.12.2009 nu poate produce efecte juridice și, prin urmare, se impune admiterea excepției prescripției invocată de subsemnații în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei, arată că prezenta acțiune nu este singura încercare a reclamantei de a obține de la ei suma de 60.000 Euro ca urmare pretinsei neexecutări a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1950 de BNP S. V. B., aceasta demarând executarea silită împotriva subsemnaților în baza acestui contract pentru suma de 65.000 Euro, executare silită care a făcut obiectul dosarului nr. 558/2012 al B. S. D. M.. Precizează că impotriva a executării silite au formulat o contestație la, care în primă instanță a fost respinsă. Au declarat recurs împotriva sentinței civile pronunțate de prima instanță, care a fost admis, astfel încât prin Decizia civilă nr. 750/R/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, instanța de control judiciar a modificat sentința civilă nr.5500/19.03.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._, în sensul admiterii contestației la executare cu consecința anulării tuturor actelor de executare silită demarate în dosarul execuțional nr. 558/2012 al B. S. D. M..
În considerentele deciziei civile mai sus menționate, instanța de control judiciar a reținut, pe de o parte, că natura juridică a contractului „de vânzare-cumpărare" este cea de contract nenumit, având caracteristicile unui contract de vânzare-cumpărare, dar și a unui contract de antrepriză. Totodată, se reține că obiectul obligației lor, asumată prin contractul de vânzare-cumpărare în discuție nu este acela de a achita un preț (respectiv suma de 65.000 Euro), ci de edificare a unor construcții, respectiv de edificare a unor lucrări de îmbunătățiri la imobilul proprietatea reclamantei B. M., nefiind vorba în niciun caz de obligații alternative (plata sumei menționate anterior sau efectuarea lucrărilor de antrepriză). Nu în ultimul rând, instanța de control judiciar arată că executarea silită demarată împotriva lor în baza titlului executoriu contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1950/2004, pentru suma de 65.000 Euro nu are temei contractual.
Având în vedere că motivul principal al admiterii contestației la executare a fost lipsa unui temei contractual al creanței invocate de B. M., iar prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar se solicită o parte din suma de 65.000 Euro (respectiv 60.000 Euro, reclamanta evaluând unilateral valoarea lucrărilor de antrepriză efectuate pe . Euro), apreciază că decizia civilă nr. 750/R/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ are putere de lucru judecat în prezenta cauză, în sensul în care reclamanta nu poate solicita, în temeiul răspunderii civile contractuale, obligarea subsemnaților la plata sumei de 60.000 Euro, impunându-se, pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
Reclamanta afirmă prin cererea de chemare în judecată, că suma de 65.000 Euro reprezintă daune interese compensatorii ca urmare a neexecutării integrale de către subsemnații a obligațiilor contractuale asumate prin contractul „de vânzare-cumpărare". Luând în considerare acest temei de drept al acțiunii introductive, pentru admisibilitatea acesteia este imperativ necesară întrunirea în cauză a tuturor condițiilor răspunderii civile contractuale: existența unei fapte ilicite, constând în neexecutarea, executarea necorespunzătoare sau cu întârziere a unei obligații, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între prejudiciu și fapta juridică ilicită și culpa debitorului obligației.
Intimații arată că nu au fost în culpă pentru neexecutarea obligațiilor contractuale, întrucât această neexecutare a fost pe deplin legitimă, dat fiind riscul foarte mare al unei evicțiuni totale, ca urmare a acțiunii promovate de F. A., F. Z. și F. C., care a făcut obiectul dosarului nr._ (3967/2005) al Judecătoriei Cluj-N.. Analizând temeinicia pretențiilor reclamanților din dosarul nr._, au constatat că aceasta era pe deplin fondată, astfel încât o evicțiune totală era iminentă. Prin urmare, iminența evicțiunii i-a legitimat să nu execute obligațiile asumate prin contractul încheiat cu B. M., care oricum urma să fie anulat ca urmare a acțiunii la care am făcut anterior referire.
Mai mult, dorind să păstreze dreptul de proprietate asupra terenului dobândit de la B. M., am încercat încheierea unei tranzacții cu familia F. în cadrul dosarului nr._ în vederea stingerii litigiului, concretizată în convenția încheiată la data de 14.12.2005 între F. A., F. C. și F. Z., pe de o parte și subsemnatul C. O. V., pe de altă parte.
Prin această convenție, F. A., F. C. și F. Z. au convenit transmiterea către ei a dreptului de proprietate asupra terenului situat în Cluj-N., cartierul Zorilor, . titlu de retrocedare în natură în baza dispoziției de restituire nr. 1742/12.07.2005, în schimbul unui preț de 490.000 Euro, care urma să fie achitat în mai multe tranșe, având în vedere edificarea de către subsemnatul a unui . 14 apartamente pe acest teren, după cum urmează: 100.000 Euro, până la data de 30.01.2006, 40.000 Euro, până la data de 30.03.2006, restul prețului urma a se plăti la fiecare vânzare a unuia dintre apartamentele din blocul de locuințe edificat, respectiv 350 Euro/mp.
Cu toate că tranzacția a fost prezentată în instanță de către părți, în vederea stingerii litigiului intervenit, instanța în niciun moment nu a procedat la pronunțarea unei hotărâri de expedient prin care să ia act de tranzacție, astfel încât reclamanții, în vederea stingerii litigiului, au renunțat la judecată. Instanța nu a luat act nici de renunțarea la judecată întrucât aceasta, fiind făcută ulterior dezbaterii fondului, trebuia obținut acordul tuturor pârâților, iar C. R. s-a opus cererii de renunțare.
Între timp, reclamantul F. C. a decedat, moștenitorii acestuia fiind F. A. și F. Z., care, printr-o declarație autentică, au renunțat la însuși dreptul dedus judecății (respectiv la dreptul de proprietate asupra terenului litigios), instanța pronunțând Sentința civilă nr. 4207/2012 prin care a respins cererea de chemare în judecată ca fiind lipsită de obiect. De asemenea, până la data pronunțării sentinței civile menționate anterior, ei au achitat un avans substanțial din preț către familia F., respectiv 23.000 Euro, astfel cum rezultă din înscrisurile anexate prezentei.
Este deosebit de important să sublinieze că toate aceste demersuri realizate în cadrul dosarului nr._ în vederea dobândirii de către subsemnații a dreptului de proprietate asupra ternului în discuție s-au realizat fără concursul reclamantei B. M.. Mai mult, până în prezent subsemnații nu au recuperat avansul achitat către familia F., în cuantum de 23.000 Euro, ca parte a prețului datorat în contravaloarea transferului dreptului de proprietate asupra terenului din Cluj-N., . cel care face obiectul contractului de vânzare-cumpărare înclieiat cu B. M.).
În concret, ținând seama de întreaga stare de fapt expusă anterior privind dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., singurul element care a împiedicat anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între subsemnații și reclamantă a fost renunțarea la dreptul de proprietate din partea familiei F., ca urmare a demersurilor și a sumelor de bani achitate de ei acestora. Astfel, în măsura în care nu am fi ajuns la o înțelegere cu F. A. și F. Z., în prezent contractul încheiat cu reclamanta ar fi fost anulat, iar aceasta nu ar fi avut un temei pentru a pretinde plata de către subsemnații a sumei în cuantum de 60.000 Euro. Practic, având în vedere că B. M. nu era adevăratul proprietar al terenului din Cluj-N., . l-a dobândit în temeiul unui titlu de proprietate anulabil), transferul dreptului de proprietate către ei a operat doar ca urmare a „paralizării" acțiunii în anulare a familiei F. ,care a avut loc doar ca urmare a demersurilor lor.
Așadar, în prezent, reclamanta solicită obligarea lor la plata unor daune interese, ca urmare a neexecutării obligației corelative celei de transfer al dreptului de proprietate asupra terenului din Cluj-N., . poate fi identificată o culpă în neexecutare din partea lor, datorită circumstanțelor expuse anterior. Luând în considerare lipsa culpei, ca element fundamental al răspunderii civile contractuale, apreciază că nu potfi obligați la daune interese compensatorii, fiind complet nefondată acțiunea reclamantei care face obiectul prezentului dosar.
Nu în ultimul rând, și dacă s-ar trece peste toate aspectele învederate anterior, înțeleg să contestăm valoarea daunelor interese solicitate de reclamantă, fiind vădit excesivă obligarea lor la plata sumei de 60.000 Euro, în condițiile în care, astfel cum recunoaște și reclamanta, obligația a fost executată parțial, în concret, interpretând contractul de vânzare-cumpărare, rezultă în mod evident că suma de 65.000 Euro reprezintă o evaluare a obligațiilor noastre, parțial executate, ori, pentru a determina valoarea prejudiciului suferit de reclamantă este necesară evaluarea, în prealabil, a obligațiilor care au fost deja executate (nefiind admisibilă evaluarea unilaterală a acestora la suma de 5000 Euro, cum pretinde reclamanta). Așa fiind, este în sarcina reclamantei, în temeiul principiului actori incumbit probatio, să probeze cuantumul prejudiciului material suferit ca urmare a neexecutării de către subsemnații a unei părți din obligațiile contractuale asumate.
Reclamanta B. M. a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care solicită respingerea excepțiilor prescripției dreptului la acțiune și a autorității de lucru judecat și admiterea acțiunii introductive.
Înainte de a se opri atenția asupra apărărilor pârâților va arăta instanței de judecată starea de fapt care a generat prezentul litigiu. Astfel, așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 1950/18.10.2004 de BNP B., am vândut pârâților dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 1300 mp. Acest teren se află situat în Cluj-N., . vecinătate a magazinului Profi-Zorilor. Pe acest teren pârâții au edificat un . cărui apartamente le-au fost vândut în totalitate.
Cu toate acestea, nici până la acest moment pârâții nu au înțeles să plătească prețul terenului, chiar dacă ei au valorificat imobilul prin edificarea unui ., obținând un profit extrem de consistent.
Pretextul pe care l-au invocat până în anul 2010 pentru neplata prețului a fost un proces (dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N.) având ca obiect dreptul de proprietate asupra terenului despre care am făcut vorbire anterior. Așa cum au arătat și pârâții în întâmpinarea depusă la dosar, acest proces s-a soluționat prin renunțarea reclamanților la însuși dreptul pretins judecății. Această renunțare nu a fost urmarea vreunui demers al pârâților, ci a unor ample negocieri purtate de ea.
Prin expunerea anterioară am dorit să arătăm instanței de judecată faptul că a depus toate diligentele pentru ca pârâții să nu fie evinși. Urmare a demersurilor sale s-a renunțat la însuși dreptul dedus judecății și pârâții mai precis cumpărătorii apartamentelor din blocul edificat de pârâți nu au fost evinși în ceea ce privește terenul ce face obiectul prezentului litigiu.
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive invocată de pârâți, soliită respingerea acesteia.
Până la momentul la care s-a soluționat cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 1861/211/_12, pârâții au recunoscut constant existența datoriei lor.
Mai mult, trebuie observat faptul că însăși pârâții afirmă faptul că "iminența evicțiunii ne-a legitimat să nu executăm obligațiile asumate prin contractul încheiat cu B. M...."""" (pagina 6 a întâmpinării), precum și faptul că "motivul pentru care nu ne-am executat integral obligațiile a fost promovarea de către F. A., F. C. și F. Z. a unei cereri de chemare în judecată în contradictoriu cu subsemnatul C. O. V., B. R. și C. M...."" (pagina 2 din întâmpinare)
Cu alte cuvinte, pârâții au suspendat plata prețului, prevalându-se de dispozițiile art. 1364 VCC, articol care permitea cumpărătorului "să suspende plata prețului până ce vânzătorul va face să înceteze tulburarea sau îi va da o cauțiune, afară de cazul în care s-ar fi stipulat că prețul se va plăti și în astfel de împrejurări” (Prof.univ.dr. F. D., Tratat de drept civil - Contracte speciale, Universul Juridic, București, 2001, p. 95"
Semnificația juridică a acestei atitudini a pârâților este extrem de clară: până la momentul la care s-a soluționat litigiul având ca obiect dreptul de proprietate asupra terenului vândut -27.02.2012, dispărând riscul evicțiunii, nu a început să curgă termenul de prescripție. Abia la acest moment a început să curgă termenul pentru plata prețului în ceea ce-i privește pe pârâți, dispărând motivul pentru care s-a suspendat plata acestuia.
Astfel, așa cum bine se știe, art. 8 din Decretul nr. 167/1958 arata ca prescripția dreptului la acțiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita începe sa curgă la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba, cat si pe cel care răspunde de ea.
Ori, date fiind circumstanțele concrete ale cauzei, respectiv suspendarea de către pârâți a plății prețului, considerăm că momentul de la care am cunoscut existența pagubei este data de 27.02.2012, dată de la care a început să curgă termenul de plată.
Referitor la celelalte argumente aduse de pârâți in susținerea excepției, arată că forma autentică ad validitateam este instituită de lege sau de voința părților. In ceea ce privește contractul supus atenției instanței, după cum chiar și pârâții afirmă în întâmpinare, acesta este un contract nenumit, în al cărui conținut se regăsesc elementele unui de contract de vânzare cumpărare a unui teren și a unui contract de antrepriză.
In ceea ce privește vânzarea cumpărarea terenului, însăși legea impune forma autentică pentru valabilitatea contractului. In ceea ce privește însă contractul de antrepriză, legea nu impune vreo condiție de formă pentru valabilitatea acestuia. In acest context, pentru ca să putem considera că acest din urmă contract, de antrepriză, trebuie încheiat în formă autentică ar trebui ca părțile, prin voința lor expresă, să fi ridicat forma autentică la rangul de condiție esențială pentru încheierea valabilă a contractului.
In consecință, va trebui să analizăm dispozițiile contractului, pentru a stabili dacă părțile au convenit să impună forma autentică contractului de antrepriză. Din convenție nu rezultă ca părțile să fi stabilit expres ca forma autentică să fie o condiție de valabilitate a contractului de antrepriză.
Mai mult, în chiar conținutul contractului s-a impus ca modificările unor elemente esențiale ale antreprizei (termenelor de finalizare ale construcțiilor) să fie făcute prin convenție ulterioară, fără a se stabili că această convenție trebuie să îmbrace forma autentică. Conform clauzei cuprinse în ultimul paragraf de pe pagina doi a contractului: "In situația în care, ca urmare a unui caz de forță majoră, cumpărătorii nu reușesc să finalizeze construcția până în 30 decembrie 2005, noi părțile contractante, convenim cu privire la prelungirea termenului. Noul termen de finalizare se va stabili printr-o convenție ulterioară"
Cele două convenții ulterioare, prin care s-a prelungit termenul din contractul de antrepriză sunt încheiate sub semnătură privată, făcându-se exact aplicarea dispozițiilor anterior citate din contract și indicându-se astfel vointa reală a părților cu privire la forma contractului de antrepriză: contract sub semnătură privată.
In ceea ce privește contractul de antrepriză forma autentică nu este impusă de lege și nu a fost impusă de părți, sens în care cele două acte de modificare ale acestuia sunt perfect valabile.
Consecința care se impune din această analiză este aceea că termenul de la care ar curge prescripția, în situația în care nu s-ar fi suspendat plata prețului chiar de către pârâți, este termenul stabilit pentru executare, de comun acord, prin cea de-a doua convenție: 30.12.2010. Or, și față de această interpretare a situației juridice deduse judecății, consideră că se impune respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâți.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți, solicită respingerea acesteia. Pârâții se prevalează de autoritatea de lucru judecat referitoare la o presupusă problemă de drept dezlegată de instanță într-un alt dosar. Mai exact, din punctul de vedere al pârâților instanța de judecată ar fi statuat faptul că subsemnata nu pot solicita, în temeiul răspunderii civile contractuale, obligarea subsemnaților la plata sumei de 60.000 EURO.
În privința acestei excepții o simplă lectură a deciziei pronunțate de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ este edificatoare. În acest dosar instanța s-a pronunțat asupra unei contestații la executare, în contextul în care a solicitat punerea în executare a contractului autentificat cu nr. 1950/18.10.2004 de BNP B.. Analizând contractul despre care a afirmat că este titlu executoriu pentru plata sumei de 65.000 euro, instanța a stabilit faptul că acest contract nu obligă pârâții la plata sumei de bani, nefiind în fața unei obligații de a da, ci obligă pârâții la edificarea unor construcții.
Pentru dovedirea celor afirmate anterior vom cita din chiar decizia Tribunalului Cluj: "In consecință, obligația asumată de recurenții contestatori .... nu este aceea de a achita un preț, ci de edificare a unor construcții, respectiv de efectuare a unor lucrări de îmbunătățiri la imobilul proprietatea intimatei.
Acesta este sensul, de altfel extrem de clar exprimat de instanța de judecată, al afirmației conform căreia executarea silită având ca obiect o sumă anume de bani nu are temei contractual. Tocmai aceasta este și rațiunea pentru care am promovat prezenta cerere, în care a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre care să se constituie ca și titlu executoriu pentru plata sumei de bani solicitate.
Față de aceste considerente, vă solicităm respectuos să respingeți excepția autorității de lucru judecat invocată.
În ceea ce privește arătările pârâților pe fondul cererii, arată dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., având ca obiect dreptul de proprietate asupra terenului vândut s-a soluționat prin renunțarea numiților F. la însuși dreptul pretins, renunțare care a fost urmarea unor ample demersuri și negocieri ale subsemnatei.
Faptul că pârâții, la rândul lor, au purtat negocieri cu numiții F. nu a condus la niciun rezultat. Deși în anul 2005 s-a încheiat, scriptic un înscris intitulat tranzacție, acesta nu a fost semnată de toate părțile din litigiu (nu a fost semnată nici măcar de C. I. C.), iar instanța de judecată nu a luat act de tranzacția încheiată. Subliniază faptul că dosarul mai sus identificat s-a finalizat prin renunțarea numiților F. la însuși dreptul pretins, în anul 2012, renunțare care nu a avut nimic de-a face cu înscrisul intitulat "tranzacție" ci doar ca urmare a negocierilor purtate de subsemnata cu numiții F..
De altfel, nici după momentul finalizării litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr._, ca urmare a renunțării lor la însuși dreptul pretins, pârâții nu au efectuat plata terenului. În aceste condiții, demersurile anterioare ale pârâților, care, de altfel, nu au avut nicio urmare în ceea ce privește soluționarea dosarului mai sus identificat, nu sunt de natură să îi exonereze de culpa neîndeplinirii obligațiilor asumate fată de subsemnata.
Așa cum de altfel chiar pârâții au afirmat, pe perioada de derulare a acestui litigiu ei înșiși au suspendat plata prețului față de reclamantă existând pericolul unei evicțiuni. După momentul finalizării litigiului având ca obiect dreptul de proprietate asupra terenului, dat fiind faptul că evicțiunea nu s-a produs, a devenit din nou scadentă obligația plată prețului.
Cu toate acestea, pârâții nu au înțeles să își execute obligațiile asumate, sens în care culpa lor este evidentă.
În virtutea principiului conversiunii actelor juridice, cele două convenții încheiate în 11.01.2006, respectiv 29.12.2009, chiar dacă ar fi considerate a fi nule pentru lipsa formei autentice, au valoarea unor contracte de antrepriză de sine stătătoare. In temeiul acestor convenții soții C. se obligă să realizeze construcțiile pe care le identifică prin trimitere la contractul autentificat cu nr. 1950/2004, își fixează termenul de realizare a lor și indică faptul că prețul construcțiilor îl reprezintă terenul ce a făcut obiectul contractului autentic.
Față de acest aspecte, este evident că există obligația de edificare a construcțiilor, asumată expres de pârâți, obligație care nu a fost executată și care s-a transformat în daune interese compensatorii. Această obligație are ca și temei atât contractul autentificat cu nr. 1950/2004, cât și convențiile la care a făcut trimitere anterior, convenții prin care pârâții s-au obligat, din nou, prin încheierea de noi contracte de antrepriză, să construiască cele două case.
Pentru aceste considerente se impune înlăturarea acțiunii pârâților și admiterea acțiunii lor.
Analizand probatoriul administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
Prin contractul de vanzare-cumparare incheiat la data de 18.10.2004, autentificat de BNPA S. V. Budusan si S. V. Budusan, reclamanta B. M. a vandut paratilor C. O. V. si C. I. C. dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Cluj-N., ., inscris in cartea funciara_ Cluj-N. sub A+3, cu nr. Top_/2/1/4/2,_/2/1/4/2, si_/2/1/2/1/1/16//4/2, teren in suprafata de 1300 m.p.
Pretul de vanzare al imobilului a fost stabilit de comun acord de catre parti la suma de 65.000 euro, echivalent a 2._ lei si se achita in natura, prin transmiterea dreptului de proprietate pe numele si in favoarea vanzatoarei asupra constructiilor pe care cumparatorul le va edifica pe terenul proprietatea vanzatoarei, inscris in CF_ Cluj sub A+2 nr. Top._/2/1/4/1,_/2/1/4/1, si_/2/1/2/1/1/16//4/1 si predarea acestor constructii in posesia vanzatoarei pana la data de 30.12.2005, precum si efectuarea unor lucrari de imbunatatire la constructia proprietatea lui B. Marria si a surorii acesteia C. R., situat in Cluj-N., .-4, inscrisa in CF_ Cluj-N. nr. Top._/2/1/2,_/2/1/2, si_/2/1/2/1/1/16/2.
Partile au convenit ca in pretul tranzactiei se vor realiza urmatoarele lucrari: construirea a doua case P+E avand suprafata de 100 m.p./nivel, edificate pe terenul aratat mai sus, conform proiectului de constructie si autorizatiilor de construire ce se vor intocmi, inclusiv efectuarea bransamentelor pentru utilitati- gaz, energie electrica, apa canalizare-aferente celor doua case si finisajelor, anume zugraveli exterioare si interioare, gresie, faianta, obiecte sanitare, parchet, geamuri termopan, usi interioare, centrala termica, precum si efectuarea de lucrari de imbunatatire la constructia proprietatea lui B. M. si C. R., situata in Cluj-N., .-4, ce constau din: montare de geamuri termopan, instalarea unei centrale termice cu instalatiile si caloriferele aferente, izolarea acoperisului cu vata minerala si schimbarea tiglei de pe acoperis ci tigla noua.
Cumparatorii s-au obligat sa achite pretul in intregime in natura, in modalitatea aratata.
Cumparatorii s-au obligat sa obtina pe cheltuiala lor avizele si autorizatiile necesare edificarii constructiilor si imbunatatirilor.
Partile au convenit ca in situatia in care, ca urmare a unui caz de forta majora, cumparatorii nu reusesc finalizarea constructiei pana la data convenita, partile de comun acord sa prelungeasca termenul de finalizare printr-o conventie ulterioara ( f 9 dosar).
Cumparatorii, parati in cauza, si-au indeplinit o parte din obligatiile asumate fata de vanzatoare, respectiv au realizat o parte din imbunatatirile asumate la imobilul de pe .-4, montand 9 geamuri din tamplarie termopan, instaland o centrala termica IMMERGAS 24KW, instaland 8 calorifere si izoland o suprafata de 70 m.p, din planseu cu vata minerala.
Realizarea acestor lucrari a fost probata prin interogatoriile partilor si declaratiile martorilor Vilt M. C., Vilt M., Dancila I., R. G. ( f. 77-92 dosar).
Aceste lucrari au fost evaluate prin expertiza intocmita de expert A. G. la suma de 31.728 lei( f. 128-131 dosar).
Prin actiunea civila nr._ intregistrata la Judecatoria Cluj-N., numitii F. A., F. C., F. Z. in calitatea de reclamanti i-au chemat in judecata in calitate de parati pe reclamanta din prezenta cauza B. M., pe sora acesteia C. R. si pe paratul C. O. V., solicitand anularea Titlului de proprietate nr._/30.09.1997 emis pe seama lui B. M. si anularea contractului de vanzare-cumparare 18.10.2004, autentificat DE BNPA S. V. Budusan si S. V. Budusan prin reclamanta B. M. a vandut paratilor C. O. V. si C. I. C. dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Cluj-N., ., inscris in cartea funciara_ Cluj-N. sub A+3, cu nr. Top_/2/1/4/2,_/2/1/4/2, si_/2/1/2/1/1/16//4/2, teren in suprafata de 1300 m.p. Prin acea actiunea, reclamantii F. au sustinut ca pentru terenul mai sus indicat li s-a emis dispozitie de restituire in natura.
Prin conventia incheiata la data de 11.01.2006 in forma inscrisului sub semnatura privata, reclamanta si paratii din prezenta cauza au prelungit termenul pentru executarea constructiilor pana la data de 31.12.2006, convenind asupra imprejurarii ca nerealizarea partiala a obligatiilor asumate de paratii C. prin contractul de vanzare-cumparare din 18.10,2004 se datoreaza litigiilor provocate de familia F. (f. 11).
La data de 29.12.2009, partile au incheiat o conventie similara, tot in forma inscrisului sub semnatura privata, prin care au convenit prelungirea termenului pentru realizarea constructiilor pana la data de 31.12.2010( 12).
Litigiul dintre familia F. si partile din prezentul litigiu s-a finalizat la data de 27.02.2012, cand prin Sentinta civila nr. 4207/2012 ( aflata in dosarul acvirat), Judecatoria Clu-N. a respins actiunea ca lipsita de obiect ca urmare a renuntarii reclamantilor F. la insusi dreptul pretins judecatii, facand aplicarea disp. art. 247 Cod pr.civ.
Solutia judecatoriei a ramas irevocabila prin nerecurare.
Urmare a solutionarii irevocabile a litigiului, reclamanta B. M. a notificat paratii la data de 10.08.2012, solicitandu-le indeplinirea obligatiilor asumate prin contractul de vanzare-cumparare( f. 14 dosar).
Paratii la interogatoriu au recunoscut ca nu au executat obligatia edificarii celor doua case.
Reclamanta, prin actiunea de fata, solicita obligarea paratilor in temeiul dispozitiilor art. 1073 si urm.Cod civil angajarea raspunderii contractuale a paratilor in forma obligarii acestora la plata daunelor compensatorii menite sa inlocuiasca obligatia neexecutata.
Potrivit art. 1073, 1077 din Codul civil de la 1864, creditorul are dreptul la indeplinirea exacta a obligatiei sale, iar in caz contrar are dreptul la dezdaunare.
In prealabil analizarii temeinciie cererii de chemare in judecata, in conformitate cu disp. art. 248 Cod pr.civ, instanta a analizat exceptia prescriptiei dreptului la actiune si a puterii de lucru judecata.
In urma analizarii, instanta a apreciat netemeinicia acestora, si in consecinta le-a respins, avand in vedere urmatoarele considerente:
In privinta exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, instanta retine ca până la momentul la care s-a soluționat cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 1861/211/_12, pârâții au recunoscut constant existența datoriei lor.
De asemenea, prin intampinare insisi paratii afirmă faptul că "iminența evicțiunii ne-a legitimat să nu executăm obligațiile asumate prin contractul încheiat cu B. M...."""" (pagina 6 a întâmpinării), precum și faptul că "motivul pentru care nu si-au executat integral obligațiile a fost promovarea de către F. A., F. C. și F. Z. a unei cereri de chemare în judecată în contradictoriu cu subsemnatul C. O. V., B. M. si C. R...."".
Asa cum s-au exprimat chiar paratii, au suspendat executarea propriei obligatii, prevalându-se de existenta riscului de a fi evinsi.
Până la data la care a incetat riscul evicțiunii, parații erau in drept să pretindă suspendarea executării obligației lor, in baza excepției de neexecutare a contractului, iar reclamanta nu putea pretinde executarea obligației .
Până la momentul la care s-a soluționat litigiul având ca obiect dreptul de proprietate asupra terenului vândut -27.02.2012 si a disparut riscul evicțiunii, nu a început să curgă termenul de prescripție. Abia la acest moment a început să curgă termenul pentru plata prețului în ceea ce-i privește pe pârâți, dispărând motivul pentru care s-a suspendat plata acestuia.
Potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958, prescripția dreptului la acțiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita începe sa curgă la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba, cat si pe cel care răspunde de ea.
Ori, date fiind circumstanțele concrete ale cauzei, respectiv suspendarea de către pârâți a plății prețului, considerăm că momentul de la care am cunoscut existența pagubei este data de 27.02.2012, dată de la care a început să curgă termenul de plată.
Raportat la data la care a inceput sa curga termenul de prescriptie, actiunea reclamantei a fost introdusa in termenul general de prescriptie prev. de art. 3 din Decretul 167/1958.
F. de aceasta concluzie, instanta apreciaza inutil sa mai analizeze celelalte argumente aduse de parati in sustinerea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune.
Exceptia puterii de lucru judecat a fost apreciata de asemenea neintemeiata.
Pârâții se prevalează de puterea de judecat referitor a o chestiune prejudiciala dezlegată de instanță in deciziei pronunțate de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ .
Din analiza considerentelor acelei decizii, prin care s-a solutionat contestatia la executarea a paratilor C. impotriva executarii silite inceputa de creditoarea B. M. in temeiul contractului de vanzare-cumparare din 18.10.2004, pentru plata sumei de 60.000 euro, rezulta ca instanta a stabilit doar faptul ca că acest contract nu obligă pârâții la plata sumei de bani, nefiind în fața unei obligații de a da, ci obligă pârâții la o obligatie de a face, si anume de a edifica cele doua case, respectiv de efectuare a unor lucrări de îmbunătățiri la imobilul proprietatea intimatei.
Acesta este sensul, de altfel extrem de clar exprimat de instanța de judecată, al afirmației conform căreia executarea silită având ca obiect o sumă anume de bani nu are temei contractual.
Cum actiunea de fata are drept cauza angajarea raspunderii contractuale a paratilor, prin obligarea acestora la plata unei sume de bani cu titlu de daune compensatorii pentru obligatia contractuala neexecutata, este evident ca dezlegarea data de instanta prin decizia mai sus mentionata nu are putere de lucru judecat in prezenta cauza, neexistand identitate de cauze intre cele doua pretentii.
Pe fondul cauzei, instanta apreciaza ca sunt indeplinite conditiile pentru angajarea raspunderii civile contractuale a paratilor prev. de art. 1073, 1075,_ Cod civil
Astfel, fapta ilicita exista si consta din neindeplinirea obligatiei contractuale de a edifica constructiile, neexecutarea care incepand din 27.02.2012 este una culpabila, prin aceasta neexecutarea reclamantei i-a fost cauzat un prejudiciu reclamantei, care a cedat paratilor proprietate ternului pe care acestia au edificat un . integral, fara a primi o mare parte din contra echivalentul convenit pentru prestatia sa, exista raport de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita a paratilor, paratii au fost pusi in intarziere pentru neexecutarea obligatiei, iar în ceea ce privește culpa, dat fiind faptul că ne aflăm în fața unei obligații de rezultat asumată contractual, aceasta este prezumată, paratii au fost pusi in intarziere.
Daunele compensatorii solicitate de reclamanta sunt in limitele prev. de art. 1084 Cod civ. si acopera pierderea suferita, cata vreme prin conventie partile au stabilit echivalentul valoric al celor doua obligatii la suma de 65.000 euro, din care reclamanta a inteles sa scada valoarea prestatiei deja achitata de parati, cuantificata prin raportul de expertiza.
Paratii au sustinut ca in situatia obligarii lor la plata daunelor compensatorii, ar trebui sa se aiba in vedere suma de 23.000 euro achitata de ei familiei F. ca urmare a incheierii unei tranzactii care finalmente a dus la stingerea procesului.
Sustinerea paratilor nu a fost probata, acestia nefiind in masura sa depuna la dosar vreo dovada a platii acestei sume.
Instanta a procedat la audierea in calitate de martor a numitei Kekete Emoke, mandatara reclamantilor F., persoana care a purtat negocierile cu reclamanta B. M. si cu paratii C. in vederea stingerii litigiului.
Martora a arata ca la un moment dat s-a convenit cu paratii C. ca acestia sa cumpere terenul in litigiu cu suma de 490.000 euro, cu plata pretului in mai multe transe, insa paratii C. nu au achitat nimic din pret.
In final au tranzactionat cu parata B. M. si cu sora sa C. R., in sensul ca acestea au oferit un alt teren proprietatea lor, aflat in vecinatate, pentru a renunta la dreptul pretins asupra terenului din litigiu. Aceasta cedare a reclamantei a fost determinanta in stingerea litigiului, nu vreun demers al paratilor C..
Raportat la starea de fapt retinuta mai sus, instanta apreciaza temeincia actiunii, pe care o va admite, obligand paratii sa plateasca reclamantei suma de 57.000 euro, cu dobanda legala in materie civila, calculata de la data inroducerii actiunii si pana la restituirea integrala, dobanzile fiind datorate in temeiul art.3 din OUG 13/2011.
Suma de mai sus a rezultat prin scaderea din suma de 65.000 euro, la care partile au cuantificat valoarea obligatiilor contractuale a valorii prestatiei executate, astfel cum a fost determinata prin raportul de expertiza, convertita in euro.
In temeiul art. 453 Cod pr.civ, paratii vor fi obligati sa plateasca reclamantei suma de 8909 lei cheltuieli de judecata constand din taxa de timbru, onorariu expert si onorariu avocatial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția autorității de lucru judecat.
Admite acțiunea precizată formulată a reclamanta B. M. dom. in Cluj-N., .. 32 impotriva pârâților C. O. V. și C. I. C. dom. in Cluj-N., .. 27 .
Obligă pârâții să plătească reclamantei B. M. suma de 57.003 EURO, cu dobânda legală în materie civilă, de la data introducerii acțiunii și până la restituirea integrală și 8909 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Calea de atac se depune la Tribunalul Cluj.
Pronunțată în ședința publică din 30.10.2014.
Judecător,
C. V. B.
Grefier,
E. C.
Red. B.C./DACT. EC
26.01.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 662/2014. Tribunalul CLUJ | Legea 10/2001. Sentința nr. 51/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
