Legea 10/2001. Sentința nr. 51/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 51/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 1558/117/2011*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
aflate sub incidența Legii nr.677/2001
SENTINȚA CIVILĂ NR.51/2014
Ședința publică din 28 Ianuarie 2014
Completul de judecată este constituit din:
PREȘEDINTE:F.-S. B.
GREFIER:A.-P. BOȚIOC
S-a luat spre examinare, în rejudecare după casare prin Decizia civilă nr. 3414/R din 05.10.2011 pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel Cluj, acțiunea civilă promovată de către reclamanta P. M. M. în contradictoriu cu pârâtul P. MUNICIPIULUI CLUJ-N., având ca obiect plângere în temeiul Legii nr. 10/2001.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07 Ianuarie 2014, iar pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 14 ianuarie 2014, iar apoi la data de 21 Ianuarie 2014 și data de 28 Ianuarie 2014, când Tribunalul a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
În rejudecare, reține că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. dosar_, reclamanta P. M. M. a chemat în judecată P. Municipiului Cluj-N. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției nr. 147/2011 obligarea pârâtului la restituirea în natură a suprafeței de 490 m.p. liberă de utilități supraterane și subterane situat în Cluj-N. . înscris în CF 6751 Cluj-N. nr. top 9422 și acordarea de despăgubiri în echivalent la valoarea actualizată pentru suprafața ce nu poate fi restituită.
În motivare se arată că prin Dispoziția atacată s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005 pentru cota de 1/6 din imobilul situat în Cluj ..
Reclamanta moștenitoare a proprietarei tabulare a formulat notificare în 2001, notificare respinsă prin Dispoziția nr. 4132/2007.
A fost atacată această dispoziție, iar prin Sentința civilă 59/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj cererea a fost respinsă.
Prin Decizia civilă 247/A/2008 pronunțată de Curtea de apel Cluj a fost admis în parte apelul împotriva acestei sentințe modificându-se sentința în sensul reconstituirii prin echivalent în temeiul legii speciale.
Recursul declarat a fost respins cu motivarea că nu s-a solicitat de reclamantă administrarea unor probe care să dovedească posibilitatea restituirii în natură.
În fața instanței de recurs s-a depus un raport de expertiză extrajudiciară, raport ce nu a putut fi calificat ca înscris nou în înțelesul art. 305 C.pr. civ.
Prin raportul de expertiză extrajudiciară topografică s-a propus retrocedarea suprafeței libere de 291 m.p. sub formă de transformare valorică a suprafeței de construcție.
Intimatul a încălcat prev. art.7 alin.1 și 4, art.10 alin.2 și 3 din Legea 10/2001.
Totodată în raportul de expertiză s-a arătat că suprafața de 490 m.p este liberă de construcții definitive și utilități supraterane și subterane aflându-se 13 garaje din tablă.
În drept au fost invocate dispozițiile art.1,7,9,10,22, coroborat cu art.24, 26 alin.3, 32 din Legea 10/2001, Normele metodologice de aplicare a legii 10, art. 1 din Protocolul adițional CEDO.
Pârâtul legal citat nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei.
La solicitarea instanței pârâtul a depus dosarul intern constituit în baza dispoziției atacate (f.35-92).
Având în vedere data comunicării dispoziției și data înregistrării acesteia s-a reținut că plângerea a fost formulată în termen.
Prin Sentința civilă nr.404/15 Aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta P. M. M. în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului Cluj-N., având ca obiect plângere la Legea nr.10/2001.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta a formulat o notificare în temeiul Legii 10/2001 solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Cluj-N. . sau acordarea de despăgubiri. A fost emisă Dispoziția 4132/2007 prin care s-a respins notificarea. Prin sentința civilă 59/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost respinsă acțiunea având ca obiect plângerea împotriva acestei dispoziții.
Prin Decizia civilă nr. 247/A/2008 a fost admis în parte apelul declarat stabilindu-se dreptul reclamantei prin echivalent în temeiul art. 8 din Legea 247/2005 în cota de 1/6 parte din imobilul situat în Cluj-N. . . 9422 înscrisă în CF 7651 Cluj teren în suprafață de 796 m.p. și construcții demolate în suprafață de 594 m.p.
Prin Decizia civilă 109/2010 pronunțată de Î.C.C.J au fost respinse recursurile declarate împotriva acestei hotărâri.
La data de 20.01.2011 a fost emisă Dispoziția 147/2011 în favoarea reclamantei prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale - Titlul VII din Legea 247/2005 - pentru cota de 1/6 parte din imobilul situat în Cluj-N., . . 9422 înscrisă în CF 7651 Cluj teren în suprafață de 796 m.p. și construcții demolate în suprafață de 594 m.p.
Pentru a pronunța această dispoziție s-a avut în vedere Decizia civilă 247/A/2008 pronunțată de Curtea de apel Cluj, rămasă irevocabilă.
Prin emiterea Dispoziției 147/2011 practic P. municipiului Cluj -N. și-a modificat dispoziția anterioară nr. 4132/2007. Pe de altă parte, așa cum s-a reținut în Decizia Curții de Apel Cluj nr. 317/A/2010, pronunțată în alt dosar această instanță a constatat că emitentul unei dispoziții respectiv P. nu își poate revoca propria dispoziție.
Tribunalul a reținut că actele emise de primar, ca reprezentant al autorității publice locale în soluționarea notificării formulate în baza Legii 10/2001 sunt acte juridice civile care produc efecte în planul dreptului de proprietate, dispoziția emisă inițial, neputând fi revocată printr-o altă dispoziție, o atare conduită însemnând o încălcare a principiului securității raporturilor juridice.
Instanța a reținut că nu profită în niciun fel reclamantei să se dispună anularea hotărâri atacate, fără a se analiza și celelalte pretenții, întrucât i s-ar crea o situație mai grea în propria cale de atac.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P. M.-M., solicitând modificarea sentinței, cu consecința admiterii acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că acțiunea i-a fost respinsă în mod nelegal.
În primul rând s-a arătat că instanța a reținut excepția autorității de lucru judecat, deși această excepție nu a fost pusă în discuția părților pentru a fi respectat principiul contradictorialității. În susținerea respingerii acestei excepții, reclamanta a arătat că a solicitat acvirarea dosarului nr._, însă instanța de fond a respins cererea în probațiune.
Reclamanta a arătat că imobilul în litigiu situat în Cluj-N., . a fost expropriat în 1961 de Statul Român și în prezent mai poate fi restituită în natură suprafața de 291 mp, după cum rezultă din raportul de expertiză extrajudiciară topografică, efectuat de reclamantă.
S-a menționat că recurenta atât prin notificarea formulată, cât și prin acțiunea înregistrată în_, precum și în motivele de apel și recurs a solicitat restituirea în natură a suprafeței de teren liberă de construcții și utilități, iar acest dosar nr._ avea ca obiect revendicarea în temeiul Legii nr.10/2001, iar în prezentul dosar reclamanta contestă dispoziția prin care s-au acordat despăgubiri, apreciind că nu există autoritate de lucru judecat sub aspectul triplei identități.
Reclamanta a arătat că prin emiterea prezentei dispoziții pârâtul a încălcat prevederile art. 7 alin. 1 și 4 din Legea nr.10/2001, întrucât era posibilă restituirea în natură a imobilului.
Recurenta a mai arătat că în dosarul anterior soluționat instanțele au verificat numai calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei, nu și posibilitatea restituirii în natură a unei părți din imobil.
Înalta Curte de Casație și Justiție a remarcat că s-a depus raportul de expertiză extrajudiciară care concluziona că modalitatea de restituire în natură pentru o parte din teren este posibilă, însă nu a putut ține cont de această probă extrajudiciară. Cu toate acestea, nu poate fi reținută puterea de lucru judecat, întrucât în procesul anterior s-a verificat doar calitatea de persoană îndreptățită la retrocedarea imobilului și cota ce i se cuvine, iar în prezenta cauză se contestă modalitatea reparațiilor acordate.
Prin întâmpinare, pârâtul P. municipiului Cluj-N. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin Decizia civilă nr.3414/R/05 Octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – Secția I civilă, a fost admis recursul declarat de reclamanta P. M.-M. împotriva Sentinței civile nr.404 din 15 aprilie 2011 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, care a fost casată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecarea cauzei pe fond aceleași instanțe, Tribunalului Cluj.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 26 al 3 din Legea nr. 10/2001 decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
În cazul de față tribunalul a fost investit cu soluționarea plângerii împotriva dispoziției nr. 147/20.01. 2011, privind acordarea de despăgubiri, emisă de primarul Municipiului Cluj-N.. În aceste circumstanțe tribunalul era investit să verifice legalitatea și temeinicia emiterii acestei decizii.
Prin notificarea nr. 1044/2001 reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Cluj-N. . și această notificare a fost respinsă, prin Dispoziția nr. 4132/05.03.2007. Ulterior reclamanta a formulat plângere împotriva acestei dispoziții și în apel s-a stabilit că reclamanta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru cota de 1/6 din imobil. Decizia nr. 109/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a menținut soluția pronunțată în apel privind îndreptățirea reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, a fost dată în 14 ianuarie 2010. Ulterior pronunțării irevocabile acestei hotărâri primarul a soluționat din nou notificarea reclamantei emițând Dispoziția 147/2011, contestată de reclamantă.
Raportat la această stare de fapt tribunalul trebuia să verifice dacă primarul a emis legal această dispoziție și abia ulterior verificării legalității dispoziției trebuia să verifice dacă imobilul sau o parte din acesta poate fi restituit în natură, urmând să efectueze o expertiză topografică în acest sens.
Respingând plângerea fără a verifica legalitatea emiterii unei a doua dispoziții de către primar practic instanța nu a cercetat cererea cu care a fost investită. Instanța de control nu poate să verifice direct în recurs aceste aspecte deoarece ar priva părțile de un grad de jurisdicție. Criticile recurentei vizează faptul că în fața instanței de fond s-au respins cererile în probațiune prin care tindea să probeze că imobilul ar putea fi restituit în natură. Or, în lipsa verificării legalității emiterii celei de-a doua dispoziție a primarului nu se poate verifica dacă imobilul poate fi restituit în natură. Verificarea legalității dispoziției este obligatorie pentru instanță și reclamanta și-a asumat riscul de a fi anulată această dispoziție în ipoteza în care nu este legal emisă.
Curtea constatând că nu a fost soluționat fondul cauzei în temeiul art. 312 al. 6 C.Pr.Civ. a admis recursul declarat de reclamanta P. M.-M. împotriva Sentinței civile nr.404 din 15 aprilie 2011 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecarea cauzei pe fond aceleași instanțe, Tribunalului Cluj.
Analizând, în rejudecare, cererea formulată de reclamantă prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Tribunalul retine ca reclamanta prin notificarea nr. 1044/2001 reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Cluj-N. ., notificare care a fost respinsă, prin Dispoziția nr. 4132/05.03.2007 aceasta fiind atacata cu plângere s-a stabilit că reclamanta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru cota de 1/6 din imobil.
Din decizia nr. 109/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, rezulta ca s-a menținut soluția pronunțată în apel privind îndreptățirea reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, iar ulterior pronunțării irevocabile acestei hotărâri primarul a soluționat din nou notificarea reclamantei emițând Dispoziția 147/2011, contestată de reclamantă.
Conform indrumarului deciziei de casare, prima instanta trebuie sa verifice legalitatea acestei dispozitii si ulterior să verifice dacă imobilul sau o parte din acesta poate fi restituit în natură, si să efectueze o expertiză topografică în acest sens.
In rejudecare, instanta a administrat proba cu expertiza judiciara efectuata de ing B. I. prin care s-a identificat imobilul din litigiu.
Conform raportului de expertiză tehnică efectuat in cauza, terenul din litigiu in suprafata de 796 mp. se afla localizat in Municipiul Cluj N., . de locuinte, nr. 77-79, fiind ocupat partial de constructia de la 77-79 si curtea interioara pe o suprafata de 306, diferenta de teren de 490 mp, despartita de imprejmuire provizorie din plasa de sarma, de curte interioara a blocului este libera, portiune pe care se afla 13 garaje din tabla, constructii provizorii fara fundatii.
Din punct de vedere tabular imobilul in natura teren s-a identificat initial impreuna cu constructiile in CF 6751 Cluj, nr. top 9422, intocmindu-se doua variante cu propunere de restituire in natura a suprafetei de 133 mp teren, care corespunde cu cota de 1/6 parte din teren iar pentru cota de 1/6 parte din constructie, care ar fi fost de 99 mp - suprafata construita, s- a propus, la solicitarea reclamantei retrocedarea suprafetei libere de 357 mp. astfel cum este evidentiat cu hasura verde si roz pe schita anexa nr.5, intocmita in cauza (f 21-32)
Imobilele din litigiu au fost si evaluate conform raportului de expertiza efectuat de ing. B. C. A. ,stabilindu-se valoarea de piata a suprafetei de teren de 357 mp, potrivit raspunsului la obiectiuni depus la dosar la fila 131, la suma de 250.020 lei, stabilindu-se totodata si valoarea de piata si a constructiei la suma de 2.032.960 lei -f.176 .
Instanta retine ca prin articolul 1 al 1 din Legea nr. 10/2001 se consacra principiul restituirii in natura al imobilelor preluate abuziv de stat iar in cazul in care aceasta masura nu este posibila, se dispun masuri reparatorii in echivalent, principiu care rezida si din continutul dispozitiilor art. 10 din Legea 10/2001, dispozitii incidente in prezenta cauza.
Avand in vedere faptul ca pe suprafata de teren de 490 mp ( 133 mp + 357 mp) astfel cum a fost identificata potrivit raportului de expertiza, se regasesc constructii provizorii, garaje, instanta retine ca fiind aplicabile dispozitiile art.10 al 3 din Legea 10/2001, potrivit carora „ se restituie in natura ternurile pe care s-au ridicat constructii neutorizate ….. precum si coonstructii usoare demontabile”, constructiile de pe ternul din litigiu incadrandu-se in acesta din urma categorie .
Avand in vedere faptul ca o parte a terenului din litigiu si anume suprafata de 133 mp. poate fi restituita in natura nefiind ocupata de constructii, iar pentru partea din imobil constructie in suprafata de 99 mp, exista posibilitatea restituirii in echivalent in natura a suprfetei de 357 mp, situata in vecinatatea suprafetei de 133 mp., instanta apreciaza intemeita cererea reclamantei cu privire la restituirea in natura a acetor suprafete de teren.
In ceea ce priveste cererea reclamantei de obligare a paratului la plata sumei de 131.528 lei cu titlu de despagubiri reprezentand diferenta intre valoarea imobilului atribuit in echivalent si a constructiei la care este indreptatit, instanta retine urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 1 al 2 si art 10 al 10 din Legea 10/2001, in situatiile in care restituirea in natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent care vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita cu acordul persoanei indreptatite sau despagubiri acordate in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.
Din interpretarea dispozitiilor legale mai sus aratate rezulta ca masura reparatorie prin echivalent constand in despagubiri se stabileste si se aduce la indeplinire in conditiile reglementate prin legea speciala, si anume potrivit dispozitiilor din CAP III din Legea 165/2013.
Tinand seama de considerentele de fapt si de drept mai sus aratate, instanta apreciaza actiunea ca fiind intemeiata in parte, in sensul ca va dispune anularea parțială a Dispoziției nr.147/2011 emisă de P. municipiului Cluj-N., va dispune restituirea în natură în favoarea reclamantei a imobilului teren în suprafață de 490 mp., înscris în C.F. nr.6751 Cluj-N., nr. topo 9422, situat în Cluj-N., .; va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la acordarea de despăgubiri bănești.
In ceea ce priveste cererea de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecata, urmeaza a fi respinsa intrucat instanta apreciaza ca in conditiile in care raportul de expertiza din care rezulta ca imobilul din litigiu se poate restitui in natura a fost depus doar in recurs la ICCJ, in acesta faza procesuala neputand fi admis ca proba, Decizia Curtii de Apel Cluj nr. 247/A/2008, prin care s-a dispus stabilirea de masuri reparatorii prin echivalent, aspect ce a generat formularea prezentei contestatii, caz in care in care instanta apreciaza lipsa culpei procesuale .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta P. M. M. în contradictoriu cu P. municipiului Cluj-N., și în consecință:
Dispune anularea parțială a Dispoziției nr.147/2011 emisă de P. municipiului Cluj-N..
Dispune restituirea în natură în favoarea reclamantei a imobilului teren în suprafață de 490 mp., înscris în C.F. nr.6751 Cluj-N., nr. topo 9422, situat în Cluj-N., ., identificat conform raportului de expertiza efectuat de ing B. I.-parte integranta din prezenta hotarare.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la acordarea de despăgubiri bănești.
Respinge cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 Ianuarie 2014.
Președinte, F.-S. B. | ||
Grefier, A.-P. Boțioc |
Pregătit pentru motivare A.P.B./28 Ianuarie 2014/1353
Red. F.S.B./4 exemplare/
| ← Pretenţii. Sentința nr. 514/2014. Tribunalul CLUJ | Succesiune. Decizia nr. 90/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
