Fond funciar. Decizia nr. 662/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 662/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 4130/211/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 662/R/2014
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. T.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR: A.-S. S.
GREFIER: O. A.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta C. L. De Fond Funciar Cluj-N. împotriva sentinței civile nr. 961/2014, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._ privind și pe intimații D. M., M. G., M. I., D. P., D. G., pârât Daarjan P., M. A., Ș. I., N. V., C. Județeană De Fond Funciar Cluj, având ca obiect fond funciar.
Procedura este legal îndeplinită.
La data 07 octombrie 2014, intimatele D. M., N. V., S. I. Și M. A. au depus concluzii scrise la dosarul cauzei (filele 22-27).
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 1 octombrie 2014, când părțile au pus concluzii prin reprezentanți conform încheierii din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Reține că prin Sentința civilă nr. 961 din 03.02.2014 dosar nr._ a Judecătoriei Cluj-N. s-a admis acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții Doboșievici M., N. V., Ș. I., M. A. în contradictoriu cu pârâții M. I., M. G., D. P. C. L. Cluj-N. și C. Județeană Cluj, și în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de Proprietate nr. 7241/ din 2007, eliberat în favoarea pârâților M. I. și M. G. privind terenul din ./l în suprafață de 5755 mp.
S-a constatat nulitatea absoluta a Titlului de Proprietate nr._ privind terenul din ./a/29/2 în suprafață de 5755 mp., eliberat pentru D. I..
A fost obligată pârâta C. Locala de Fond Funciar Cluj-N. sa procedeze la reconstituirea dreptului de proprietate întocmind documentația necesara eliberării unui nou titlu de proprietate, cu privire la ./l/29/l în suprafață de 5755 mp. și 872/l/29/l în suprafață de 5755 mp., în favoarea reclamantelor și a pârâtului D. P., în calitate de moștenitori ai defunctului C. G..
A fost obligată pârâta C. Județeană de Fond Funciar Cluj să elibereze titlul de proprietate în favoarea reclamantelor și a pârâtului D. P., în calitate de moștenitori ai defunctului C. G., cu privire la terenul situat în ./l/29/l în suprafață de 5755 mp. și 872/l/29/l în suprafață de 5755 mp.
Au fost obligați pârâții M. G., M. I. și D. P. la plata în favoarea reclamanților a sumei de 1700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
S-au compensat în rest cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform extrasului de carte funciară anexat cauzei la fila 13, proprietar tabular asupra imobilului în litigiu, înscris în C.F. nr. 837, prev. cu nr. top. 872/a/29, Fânaț la Gera, în suprafață de 2 jugh.,_ mp., este numitul C. G., antecesorul reclamantelor și al pârâtului D. P., fapt rezultat din actele de stare civilă anexate cauzei coroborate cu arborele genealogic.
Din cuprinsul dosarelor de fond funciar anexate cauzei: f. 50 – f. 183 rezultă împrejurarea că pentru imobilul mai sus identificat au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietatea în temeiul fondului funciar atât antecesoarea reclamantei Doboșevici M., numita C. M., cât și antecesoarea pârâtului D. P., numita D. I., precum și pârâții M., după antecesorul lor M. G..
Instanța a reținut că pârâta C. L. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Cluj-N., în urma analizării cererilor cu nr._/304/22.08.2005, respectiv nr._/304/22.09.2005, depuse în baza Legii nr. 247/2005, prin care reclamanta Doboșevici M., respectiv antecesoarea acesteia C. M., au solicitat în numele moștenitorilor defuncților C. G. și soția M., respectiv în nume propriu, terenul agricol în suprafață de 2 jug, respectiv suprafața de 0,58 ha din acest teren, fânaț la G. identificat sub nr. top. 872/a/29, a constatat că terenul identificat sub nr. top. 872/a/29 a fost atribuit în baza Legii nr. 18/1991, pe baza consemnărilor din registrul agricol, în favoarea numiților M. I. și M. G., moștenitorii defunctei M. I., prin titlul de proprietate nr. 7271/2007 (suprafața de 0,5755 ha): f. 34, respectiv în favoarea numitei D. I. (fiica lui C. G. sau G.), prin titlul de proprietate nr._ (suprafața de 0,5755 ha): f. 35, astfel încât a hotărât respingerea cererii ca nefondată.
C. locală și-a justificat această respingere a cererii formulate de reclamantă și antecesoarea sa pe motiv că, potrivit înscrierilor din registrul agricol perioada 1959-1963 la poziția gospodăriei familiei M. figurează suprafața de 0,58 ha teren-fânaț în tarlaua G., respectiv la poziția unde apare numita D. I. o altă suprafață de 0,58 ha teren-fânaț în tarlaua G., terenuri care au fost retrocedate prin titlurile de proprietate cu nr. de mai sus.
Instanța a reținut într-adevăr că în Registrul agricol al anilor 1959-1963 – anexate la dosar la filele 59, 60 - la poziția gospodăriei familiei M. figurează suprafața de 0,58 ha teren-fânaț în tarlaua G., respectiv la poziția unde apare numita D. I. o altă suprafață de 0,58 ha teren-fânaț în tarlaua G..
Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamantele susțin însă că, pe de o parte pentru această suprafață de teren trebuia reconstituit dreptul de proprietate în favoarea tuturor moștenitorilor proprietarului tabular C. G., iar pe de altă parte că, familia M. nu a deținut niciodată acest teren în proprietate ci doar l-a avut în folosință, folosință, ce a fost încredințată acestei familii de bunica lor.
De menționat că, pârâtul D. P., susține existența în cauză a unui partaj realizat de C. G., care și-ar fi împărțit averea între moștenitorii săi, terenul în litigiu revenindu-le celor două fiice, numita C. M. și numita D. I., antecesoarele părților. De asemenea, pârâții M. susțin că terenul a fost cumpărat de tatăl lor în anul 1939 de la familia C., dar nu pot preciza de la care din ei, dată de la care l-au folosit și au plătit impozit pentru el: f. 253.
Pentru lămurirea situației de fapt instanța a încuviințat și administrat proba testimonială și cu interogatoriul părților. De asemenea, în cauză a fost administrată și proba tehnică fiind întocmit un Raport de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie de expert: M. M. R.: f. 369 – f. 404, prin care a fost identificat imobilul în litigiu, expertul concluzionând că terenul de la fața locului este identic cu terenul din Titlul de proprietate nr. 7271/2007, ./1/29/1, eliberat în favoarea pârâților M. I. și M. G., moștenitorii defunctei M. I., precum și cu terenul din Titlul de proprietate nr._, ./2 eliberat în favoarea numitei D. I. (fiica lui C. G. sau G.).
De menționat că, pârâții M. nu au putut anexa cauzei vreun contract de vânzare-cumpărare încheiat în formă scrisă cu privire la imobilul în litigiu, pentru a face dovada susținerilor lor. De altfel, la interogatoriu pârâtul M. I.: f. 254, susține că tatăl său ar fi cumpărat terenul de la numitul C. G., fapt ce nu poate fi coroborat cu susținerile pârâtului D. P., care afirmă că numita C. M., antecesoarea reclamantei Doboșevici, și-ar fi vândut terenul atribuit ei de tatăl său, familiei M..
Astfel, martorul I. A.: f. 212, arată că înainte de colectivizare imobilul în litigiu a fost lucrat de Ș. C., fiul lui Ș. N., unul din cei 5 copii ai lui C. G. iar după revoluție a văzut că terenul a fost lucrat de reclamantele Doboșevici M. și M. A., precum și de pârâtul D. P.. Ulterior, pe o parcelă învecinată i-a văzut la lucru și pe pârâții M., despre care se vorbea că și-au cumpărat teren în zonă.
De asemenea, martorul C. V.: f. 213, arată că el deține teren în zonă și cunoaște faptul că după revoluție acesta a fost lucrat de familia Doboșevici, iar în ultimii ani a văzut că în zonă a apărut și familia M.. Iar martora F. A.:f. 214, arată că soțul său, care deținea teren în zonă, îi supunea că este vecin cu familia C. iar despre familia M. a auzit că a avut teren în arendă în zonă înainte de colectivizare.
În consecință, coroborând probatoriul administrat instanța a reținut că pârâții nu au reușit să facă dovada susținerilor lor cu privire la imobilul în litigiu. Or, potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil, cel care face o afirmație înaintea judecății trebuie să o dovedească.
În temeiul art. 8 din Legea nr. 18/1991 „stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în conditiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pamânt în cooperativă și alte persoane anume stabilite.
În temeiul art. 6 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, modificată, la stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orășenești, municipale și comisiile județene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludenta acestor acte, ținându-se seama și de dispozițiile art. 11 alin. (1) si (2) din aceeași lege.
În materia fondului funciar, prin legile speciale care reglementează această materie au fost stabilite mijloacele de probă, prin care se poate face dovada dreptului de proprietate asupra unor terenuri solicitate în temeiul acestor legi.
Astfel, conform art. 11 alin 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, modificată și completată a fondului funciar: " (1) Suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori".
De asemenea, potrivit dispozițiile art. 6 alin 12 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, modificată și completată, prevede că:" 1^2) Consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate", iar dispozițiile art. 6 alin 13 din același act normativ, prevede că: " În situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă pentru constituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea. Prin dispozițiile art. 11 alin 3 din HG nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, se dispune:"3) La cerere se vor anexa: acte de proprietate, certificat de moștenitor, hotărâre judecătorească, dacă există; în toate cazurile, certificat de naștere, certificat de deces al autorului, în cazul moștenitorilor, precum și orice alte acte din care să rezulte dreptul de proprietate asupra terenului solicitat".
Având în vedere dispozițiile legale invocate precum și starea de fapt reținută prima instanță, apreciind că extrasul de carte funciară din care rezultă că proprietarul tabular înscris în cartea funciară anterior colectivizării este numitul C. G., antecesorul reclamantelor și al pârâtul D. P., – coroborat cu declarațiile martorilor audiați, prin comparație cu mențiunile din Registrul Agricol corespunzător anilor 1959 – 1963, în care figurează antecesorii pârâților D. și M. cu teren în zona Gera, și care au fost temei al reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii fondului funciar în favoarea acestora – știut fiind că înscrierile din registrul agricol se efectuau în temeiul declarațiilor verbale ale capului familiei fără o verificare prealabilă - face dovada dreptului de proprietate deținut de antecesorii reclamantelor și a pârâtul D. P. asupra imobilului în litigiu anterior colectivizării.
Astfel, extrasul de carte funciară, având o putere probatorie superioară mențiunilor din R.A., reclamantele și pârâtul D. P. fiind în consecință în lumina dispozițiilor legale invocate și a probatoriul administrat în cauză, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legii nr. 18/1991 asupra imobilului în litigiu.
De menționat că, nici pârâtul D. P. nu a reușit să facă dovada susținerilor sale privind existenței unui partaj de ascendent făcut de proprietarul tabular C. G., astfel că este echitabil ca reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar să se facă în favoarea tuturor moștenitorilor proprietarului tabular, urmând ca la partaj părțile să producă dovezi conform susținerilor formulate.
Împotriva sentinței civile nr.961/2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosar nr._ a declarat recurs C. L. de aplicare a Legii nr. 18/1991 Cluj-N., solicitând în baza art. 304 pet.9 Cod.proc.civ. si 312 Cod. Proc. Civ admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motive arată că în urma analizării cererilor cu nr._/304/22.08.2005 și_/304/22.09.2005, depuse în baza Legii nr. 247/2005, prin care reclamanta D. M., respectiv C. M. (mama reclamantei) au solicitat în numele moștenitorilor defuncților C. M. și G., respectiv în nume propriu, terenul agricol în suprafață de 2 jug. respectiv suprafața de 0,58 ha din acest teren, fânaț la G., identificată sub nr. Topo 872/a/29, C. locală a constatat faptul că, terenul aflat în litigiu a fost atribuit în baza legii nr. 18/1991, pe baza consemnărilor din registrul agricol, și a validărilor de către C. Județeană, în favoarea numiților M. I. și M. G., moștenitorii defunctei M. I., prin TP nr. 7271/2007 (suprafața de 0,5755 ha) respectiv în favoarea numitei D. I. (fiica lui D. G., prin TP nr._ (suprafața de 0,5755 ha)astfel încât a hotărât respingerea cererii.
Numita C. M. a solicitat acest teren și în baza Legii nr. 18/1991, prin cererea înregistrată sub nr. 7541/1991, iar în urma acesteia a fost validată în anexa nr. 32, poziția 5, cu suprafața de 1,15 ha .
Aceasta validare nu a fost contestată de către revendicatoare în termenul legal prevăzut de lege, motiv pentru care a primit TP nr._, (pentru suprafața de 1,15 ha).
Ulterior în anul 1997, a formulat o adresă către C. Județeană, care prin adresa nr. 3230/19.06.1997, reține faptul că, reclamantei nu i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului aflat în litigiu, motivat de faptul că nu figurau cu teren zona denumită G. și nici nu au formulat contestație în termenul legal prevăzut de Legea nr. 18/1991.
Astfel, consideră ca cererea reclamantei a fost soluționată prin propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1,15 ha, soluție ce nu a fost contestată pe calea legala în vigoare la acel moment, contestație la C. Județeană și eventuala plângere la instanță impotriva soluției acesteia de respingere a contestației.
Mai mult decât atât, deși prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanta susține că e proprietara terenului aflat în litigiu, iar probele de care se prevalează au fost din totdeauna la dispoziția sa, nefiind descoperite de curând, apreciază că reclamanta ar fi trebuit să uzeze de procedura prevăzută de legea în vigoare la acel moment, dacă s-ar fi considerat nedreptățita prin propunerea de reconstituire numai asupra suprafeței 1,15 ha. În ceea ce privește anularea celor două titluri de proprietate, invederează instanței faptul ca persoanele care au primit titluri de proprietate asupra terenului aflat în litigiu, aveau declarate aceste terenuri în registrul agricol.
Numita D. I. este fiica proprietarului tabular C. G., și are declarat acest teren în registrul agricol la poziția soțului său L. I., ceea ce înseamnă ca aceasta a primit acest teren la data căsătoriei sale ca zestre din partea părinților, fiind înscris alături de celelalte terenuri deținute de către familia sa.
Potrivit Legii nr. 18/1991, în forma ei inițială, stabilirea amplasamentului era atributul Comisiei Locale de fond funciar. Astfel, potrivit disp. art. 2 alin 2 din Legea nr. 1/2000, dreptul de proprietate dobândit cu respectarea prevederilor Legii nr. 18/1991, rămâne valabil dobândit, fără nici o altă confirmare.
Declarațiile martorilor depuse nu îndeplineste cerințele prevăzute de art. 6, alin 1, indice 3, din Legea nr. 1/2000. In ceea ce privește proba testimonială, potrivit art. 6, alin 1, ind. 3, din Legea nr. 1/2000, dovada proprietății terenurilor solicitate va putea fi făcută, în lipsa înscrisurilor doveditoare cu martori, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: reconstituirea dreptului de proprietate să se facă pe fostul amplasament martorii sunt proprietari vecini ai terenurilor solicitate.
Având în vedere faptul că,în prezenta cauză există inscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate (inscrierile din Cf), pentru înlăturarea acestora, reclamanții trebuie să faca dovada celor afirmate de către aceștia, cu alte inscrisuri având aceeași forța probantă, și nicidecum cu audierea martorilor în fața instanței de judecată, pentru a încerca să înlăture înscrierile în cartea funciară.
In practica judiciară s-a considerat că legea instituie o ordine de preferință, astfel încât s-a acordat preferință înscrisurilor din cartea funciară față de înscrierea în registrul agricol și declarațiile martorilor. O astfel de interpretare este confirmată și de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Prin întâmpinarea depusă de intimații Dobosievici M., Nas V., S. I., Musină A., au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
În susținerea poziției procesuale arată că potrivit art. 11 alin 1 din L. 18/1991 republicată, suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea rezultată din actele de proprietate, carte funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Consideră că prima instanță în mod temeinic a arătat că extrasul de carte funciară din care rezultă că terenul în litigiu a fost în proprietatea lui C. G., are o putere probatorie superioară mențiunilor din Registrul Agricol care se efectuau pe baza declarațiilor verbale ale capului de familie, fără o verificare prealabilă.
Deși din Registrul agricol rezultă că atât la poziția gospodăriei familiei M. figurează suprafața de 0,58 ha teren-fânaț în tarlaua G. cât și la poziția unde apare D. I., intimații M. respectiv D. P. nu au reușit să dovedească nici existența unui contract de vânzare-cumpărare în formă scrisă cu privire la imobilul în litigiu și nici existența vreunui partaj făcut de C. G.. Susținerile recurentei în sensul că D. I. avea declarat acest teren la poziția soțului și prin urmare ar rezulta că aceasta a primit acest teren la data căsătoriei sale ca zestre, nu rezultă din absolut nicio probă administrată în cauză, fiind simple speculații nefondate.
Recurenta în mod cel puțin curios arată că declarațiile martorilor nu îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 6 alin.l din L. 1/2000, respectiv că dovada proprietății terenurilor solicitate va putea fi făcută, în lipsa înscrisurilor doveditoare, cu martori. Mai mult, recurenta susține că în cauză sunt înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate și pentru înlăturarea acestora intimatele trebuiau să facă dovada cu alte înscrisuri și nicidecum cu audierea martorilor, pentru a încerca înlăturarea înscrierilor în cartea funciară.
Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, cartea funciară confirmă cele susținute de intimatele Doboșievici și alții, nu s-a încercat înlăturarea niciunei înscriei în cartea funciară, din contră, am solicitat să se ia în considerare aceste înscrieri, iar declarațiile martorilor audiați au fost coroborate atât cu înscrierile din cartea funciară cât și cu răspunsurile date la interogator, respectiv cu declarațiile martorilor audiați. Pe bună dreptate arată recurenta că în practică judiciară s-a considerat că legea instituie o ordine de preferință, astfel încât s-a acordat preferință înscrierilor din cartea funciară față de înscrierea în registrul agricol și declarațiile martorilor.
Așadar prima instanță a făcut o analiză profundă materialului probator, si-a argumentat concluziile, a dat o interpretarea corespunzătoare dispozițiilor legilor funciare prin prisma cererii cu care a fost sesizată și a admis în mod judicios cererea de chemare în judecată a intimaților, pronunțând o sentință legală și temeinică.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, tribunalul reține următoarele:
În condițiile aplicării Legii nr.247/2005, prin cererea înregistrată sub nr._/304/2005 reclamanta Doboșevici M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2 iug de teren care a aparținut defuncților C. G. și M., situat în locul numit la G.. Prin cererea înregistrată sub nr._/304/2005 C. M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,58 ha, teren ce a aparținut defunctului C. G.,teren cu nr top 872/a/29. A menționat că anterior, legii nr 247/2005, a solicitat 2 iughere la Cheseia și 2 iughere la Rîtu M. pentru care i s-a eliberat titlu de proprietate.
Prin cererea nr.7541/1991 Doboșevici M. a solicitat teren în suprafață de 4 iughere și jumătate, însă cererea sa a fost aprobată doar pentru suprafața de 1,15 ha, .Sub același număr a fost înregistrată și cererea formulată de C. M. pentru suprafața de 1 iug la Cheseia. În anexa la HCJ apare la poziția nr.128 atât Doboșevici M., cât și C. M.. Terenul a fost revconstituit în calitate de moștenitoare după D. P..
Reclamantei Doboșevici M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate și asupra terenului în suprafață de 0,23 ha în locul numit G., conform propriei sale declarații, fila 83 verso.Pentru acest teren reclamanta a fost trecută în anexa 34 la HCJ la poziția nr.21, iar C. M., pentru aceeași suprafață la poziția nr.22, ambele în calitate de moștenitoare ale defunctului C. G.- fila 114. Reclamantei C. M. i s-a eliberat T.P nr._ . Reclamanatei Doboșevici M. i s-a eliberat în calitate de moștenitor al defunctului C. G. T.P nr.2176/4317/203
Prin hotărârea Comisiei locale de aplicare a Legii nr.18/1991 din 23 septembrie 2009 s-au respins cererile înregistrate sub nr._,respectiv nr._, ambele din 2005 prin care Doboșvici M., C. M., împreună cu M. A., D. P.,N. V. și Ș. I. au solicitat resconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1,15 ha, teren înscris în Cf 837, nr top 872/a/29. Împotriva acestei hotărâri, a formulat plângere Doboșevici M..
Prin HCJ nr.1176/6.11.2009 C. Județeană Cluj a respins contestația formulată de Doboșevici M. privind modul de soluționare de către C. locală de fond funciar a cererilor depuse în baza legii nr.247/2005. S-a reținut că în urma analizării cererilor nr._/304/22.08.2005,respectiv nr._/304/22.09.2005 formulate de petenta Doboșevici M., respectiv C. M. în calitate de moștenitoare, respectiv soție a defunctului( deși este fiica defunctului) C. G. s-a constatat că terenul în suprafață de 2 iug, respectiv suprafața de 0,58 ha din teren, fânaț la G. identificat sub nr top 872/a/29 a fost atribuit numiților Molnaar I. și M. G., moștenitorii lui M. I., potrivit T.P nr.7271/2007, iar suprafața de 0,58 ha a fost atribuit lui D. I., fiica lui C. G., potrivit T.P nr._ . Terenurile fiind atribuite altor persoane nu mai pot fi atribuite și petentei și mamei sale.
Prin cerera de chemare în judecată înregistrată sub nr._ reclamanta Doboșevici M. a chemat în judecată pârâții M. G., M. I., D. I., D. P. a solicitat anularea titlului de prorpietate al numiților M. G., M. I. și D. P. pentru terenul situat în locul numit G.. La data de 19.02.2010 reclamanta a precizat numărul celor două titluri de proprietate a căror constatare a nulității absolute o solicită ca fiind nr.7271/2007, respectiv nr._ .
Deși a depus ca și la prima cerere copia HCJ nr.1176/2009 nu a solicitat și anularea acesteia.
La 11.06.2010 s-a depus din partea reclamantelor Doboșevici M., N. V., Ș. I. și M. A. o precizare de acțiune prin care au solicitat anulareaparțială a T.P nr.7241/2007 eliberat în favoarea pârâților Molonar I. și M. Gheorgeh cu privire la tarlaua 15, ./1 în suprafață de 5755 mp și obligarea comisiei locale să elibereze titlu de proprietate cu privire la acestă parcelă în favoareareclamantelor și pârâtului D. P. și modificarea T.P nr._, tarlaua 15, ./2 in suprafata de 5755 mp eliberat in favoarea lui D. I. în sensul includerii reclamantelor și a pârâtului D. P..
La 18.10.2010 instanța a respins excepția tardivității invocată de pârâții M. G. și M. I. întrucat obiectul cererii precizate nu l-a constituit plângere împotriva HCJ.
În condițiile în care urmare a cererilor formulate de reclamante în temeiul Legii nr.18/1991 și Legii nr.169/1998, prin hotărârile comisiei județene au fost validate parțial suprafețele solicitate și eliberate titluri, iar pentru suprafețele care nu au fost validate nu s-a formulat plângere împotriva hotărârii comisiei județene, reiese că reclamantelor nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra celor două parcele de teren în suprafață de câte 5755 mp situate în locul numit G..
În ceea ce privește cererile formulate în baza Legii nr.247/2005 acestea au fost soluțione prin HCJ nr.1176/2009 în sensul respingerii cererilor de reconstituire, hotărâre care, de asemenea, nu a fost atacată.
Prin urmare, în speță, deși pornind de la dispozițiile art.8 alin.3 din Legea nr.18/1991 reclamantele au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului inclus în titlurile de proprietate eliberate pârâților M. și D. I., cererile nu au fost soiluționate favorabil soluțiile de respingere rămânând definitive prin neatacare.
În aceste condiții, constatarea nulității absolute a celor două titluri de proprietate nu prezintă interes pentru reclamanți. Una din condițiile necesare pentru formularea acțiunii civile este interesul. Anularea celor două titlui de proprietate nu produce nici un avantaj în patrimoniul reclamantelor. Astfel, constatându-se definitiv că nu sunt îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, constatarea nulității celor două titluri are drept consecință, cel mult revenirea terenurilor la dispoziția comisiei locale și nici într-un caz atribuirea lor reclamantelor și pârâtului Dârrjan P.. În mod nelegal prima instanță a obligat comisia locală la întocmirea documentației necesare eliberării unor noi titluri de proprietate în favoarea reclamantelor în contextul în care acestora nu li s-a recunoscut îndreptățirea la aceste terenuri. Este real că obiectul cererii de chemare în judecată nu îl constituie plângere împotriva HCJ, însă acesta se opune cu putere de lucru judecat în ceea ce privește lipsa îndreptățirii reclamantelor la terenul în litigiu, și, în consecință lipsa interesului, a folosului practic urrmărit prin anularea titlurilor de proprietate.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 Cod de procedură civilă tribunalul va admite recursul declarat de C. L. de aplicare a Legii nr. 18/1991 împotriva sentinței civile nr. 961 din 03.02.2014 dosar nr._ a Judecătoriei Cluj-N. pe care o va modifica în sensul că va admite excepția lipsei interesului în formularea cererii și va respinge acțiunea formulată de reclamanții D. M., Nas V., S. I., Musină A. în contradictoriu cu pârâții M. I., M. G., D. P., C. locală de fond funciar Cluj-N. și C. Județeană de fond funciar Cluj, ca lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C. L. de aplicare a Legii nr. 18/1991 împotriva sentinței civile nr. 961 din 03.02.2014 dosar nr._ a Judecătoriei Cluj-N. pe care o modifică în sensul că:
Admite excepția lipsei interesului în formularea cererii și respinge acțiunea formulată de reclamanții D. M., Nas V., S. I., Musină A. în contradictoriu cu pârâții M. I., M. G., D. P., C. locală de fond funciar Cluj-N. și C. Județeană de fond funciar Cluj, ca lipsită de interes.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2014
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. T. D. C. A. S. S.
În C.M semenează, Președintele
Tribunalului Cluj
A. S. S.
GREFIER
O. A.
În C.M semenează
grefier șef Secția Civilă
S. Ș.
O.A. 09 Octombrie 2014
Red. SS./tehnored. G.Ț
3 ex./23.02.2015
Judecător fond – A. M. - Judecătoria Cluj-N.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 138/2014. Tribunalul CLUJ | Pretenţii. Sentința nr. 514/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
