Anulare act. Hotărâre din 23-01-2014, Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 573/212/2003
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Î N C H E I E R E
Ședința publică din 9 ianuarie 2014
PREȘEDINTE - C. R. D.
JUDECĂTORI – A. L.
- M. C. M.
GREFIER - G. B.
S-a luat în examinare recursul civil având ca obiect anulare act, recurs declarat de recurenții reclamanți B. M. și B. E., ambii cu domiciliul procesual ales în C., . nr. 41, . județ C., împotriva sentinței civile nr.6125/24.04.2013 pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți D. C. și D. F., ambii cu domiciliul în C., . nr. 39, județ C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenții reclamanți avocat D. B., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, iar intimatul pârât D. C., personal, lipsind intimata pârâtă D. F..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.88 și următoarele Cod procedură civilă, că la data de 14 octombrie 2013 intimații pârâți au depus, prin serviciul registratură, întâmpinare, care a fost comunicată recurenților reclamanți, astfel cum reiese din dovada atașată la dosar și că la data de 2 decembrie 2013 recurenții reclamanți au depus, prin serviciul registratură, precizări cu privire la valoarea obiectului litigiului, după care:
Reprezentantul convențional al recurenților reclamanți face dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 100 lei, conform chitanței de la dosar și a timbrului judiciar în valoare de 2,5 lei.
Intimatul pârât D. C., personal, la interpelarea instanței arată că titlul de proprietate pe teren este reprezentat de Ordinul Prefectului care a fost anulat, neexistând un alt titlu.
Reprezentantul convențional al recurenților reclamanți și intimatul pârât D. C., personal solicită a se lua act că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus, apreciind dosarul în stare de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, reprezentantul convențional al recurentei reclamante solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere privind revendicarea și grănițuirea, solicitând admiterea ambelor capetelor de cerere și omologarea raportului de expertiză completare și obligarea pârâților să lase recurenților reclamanți în deplină proprietate și posesie terenul identificat cu culoarea galbenă și să dispună grănițuirea pe aliniamentul 101-102-18, pentru motivele menționate pe larg în cererea de recurs depusă la dosarul cauzei. În esență arată că soluția instanței de fond este nelegală, pe de o parte pentru că este vorba despre autoritate de lucru judecat, conform căreia intimații pârâți nu mai dețin niciun titlu pentru suprafața de teren în litigiu, instanța trebuind să coroboreze cu rapoartele de expertiză întocmit în cauză din care rezultă suprafața deținută de către intimatul pârât D. C..
Totodată, solicită, în temeiul prevederilor art.274 Cod procedură civilă, obligarea intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea cauzei.
Luând cuvântul, intimatul pârât D. C., personal, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, urmând a se avea în vedere motivele menționate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Constatând dezbaterile încheiate, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Față de dispozițiile art.260 alin.1 Cod procedură civilă, având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 16 ianuarie 2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. D. A. L. M. C. M.
GREFIER,
G. B.
Astăzi, 16 ianuarie 2014
TRIBUNALUL
Față de imposibilitatea constituirii completului de judecată, având în vedere că doamna judecător M. C. M. este în concediu medical;
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 23 ianuarie 2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. R. D. A. L.
GREFIER,
G. B.
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.79
Ședința publică din 23 ianuarie 2014
PREȘEDINTE - C. R. D.
JUDECĂTORI – A. L.
- M. C. M.
GREFIER - G. B.
S-a luat în examinare recursul civil având ca obiect anulare act, recurs declarat de recurenții reclamanți B. M. și B. E., ambii cu domiciliul procesual ales în C., . nr. 41, ., împotriva sentinței civile nr.6125/24.04.2013 pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți D. C. și D. F., ambii cu domiciliul în C., . nr. 39, județ C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9 ianuarie 2014 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, în raport de dispozițiile art.260 alin.1 Cod procedură civilă și față de imposibilitatea constituirii completului de judecată, având în vedere că doamna judecător M. C. M. a fost în concediu medical a amânat pronunțarea la data de 16 ianuarie 2014, respectiv 23 ianuarie 2014, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei C. la data de 17.04.2008 sub nr.6345/2003 (_ ), reclamanții B. M. și B. E. au chemat în judecată pe pârâții D. C., D. F. și PREFECTULUI JUDEȚULUI C., solicitând constatarea nulității absolute a actelor de proprietate deținute de pârâții persoane fizice pentru suprafața de 23,25,35 mp, respectiv ordinul prefectului nr.28/2001 și autorizația de construire nr.820/2003; obligarea acelorași pârâți să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul de 25,35 mp împreună cu construcțiile aflate pe el; obligarea la restituirea contravalorii lipsei de folosință a terenului pentru perioada anilor 2000-2003; grănițuirea proprietăților conform dreptului de proprietate al fiecărei părți; obligarea pârâților să respecte dreptul de proprietate asupra fâșiei de teren acaparate și să demoleze construcția edificată pe terenul reclamanților sau autorizarea acestora să o demoleze pe cheltuiala pârâților.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt proprietarii unei suprafețe de teren de 130 mp în baza contractului de vânzare-cumpărare nr._/03.12.1996. pârâții au acaparat o porțiune de 25,35 mp din proprietatea reclamanților, edificând în acest sens și un gard despărțitor între proprietăți. Prin ordinul prefectului nr.28/2001 pârâților le-a fost atribuită în proprietate această suprafață de 25,35 mp, actul fiind lovit de nulitate întrucât obiectul său nu este nici licit și nici moral, iar cauza este falsă.
Legal citați, pârâții D. C. și D. F. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamanților, motivat de faptul că și proprietatea lor avea, potrivit actelor, o suprafață mai mare, dar urmare a preluării de către regimul comunist, în prezent dețin doar 220 mp, în mod asemănător putând și reclamanții să fi pierdut 25,35 mp din proprietatea lor. Pe cale de cerere reconvențională, au solicitat obligarea reclamanților la lăsarea în deplină proprietate a terenului în suprafață de 14 mp și a bucătăriei acolo edificate, ce se află în posesia lor.
Potrivit încheierii de ședință din data de 11.05.2005, reclamanții au renunțat la capetele de cerere având ca obiect anularea autorizației de construire a pârâților și obligarea de a demola construcția edificată, iar capătul de cerere având ca obiect revendicare imobiliară a fost precizat, în sensul că revendică suprafața de 25,35 mp și construcția șopron.
De asemenea, prin încheierea din data de 25.10.2005, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității ordinului prefectului nr.38/2001 și formarea unui nou dosar, ce a primit inițial nr._ . Soluționarea cererii nr._ a fost suspendată până la dezlegarea irevocabilă a cauzei nou formate.
Aceasta a fost soluționată prin s.c nr._/21.12.2007, prin care acțiunea reclamanților B. a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia nr.988/10.10.2008, Tribunalul C. a casat această hotărâre, cu menținea ca instanța de fond, în rejudecare, să dispună completarea expertizei sau efectuarea unei noi expertize.
Dosarul a fost înregistrat în rejudecare sub nr._, soluționat prin s.c nr._/26.04.2010, prin care a fost admisă acțiunea reclamanților și constatată nulitatea absolută a Ordinului Prefectului nr.38/2001, soluție irevocabilă conform d.c nr.946/11.08.2011 a Tribunalului C..
Cauza înregistrată sub nr._ a fost repusă pe rol prin încheierea din data de 04.09.2012.
Prin sentința civilă nr. 6125/24.04.2013 instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B. M. și B. E., în contradictoriu cu pârâții D. C. și D. F., în sensul că a respins acțiunea reclamanților B. M. și B. E. în contradictoriu cu pârâții D. C. și D. F. în ce privește capătul de cerere având ca obiect revendicarea suprafeței de teren de 25,35 mp și construcției șopron situată în C., . nr.39 ca neîntemeiată; a dispus stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea reclamanților și cea a pârâților pe aliniamentul 2-16-17-18-6, identificat pe schița ce constituie Anexa 3 a raportului de expertiză tehnică topografică efectuat de expert I. I.; a respins cererea reconvențională formulată de pârâții D. C. și D. F. în contradictoriu cu reclamanții B. M. și B. E. ca neîntemeiată și a obligat pe pârâți la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei, reprezentând onorariu de expert, proporțional cu capătul de cerere admis.
Pentru a hotărî în acest fel, a reținut instanța de fond că prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/03.12.1996, reclamanții au cumpărat de numita Durduman O. imobilul situat în C., . nr.39, compus din construcție în suprafață de 130 mp și construcție de locuit, conform planului de situație ce face parte integrantă din contract. În schița anexă la actul de proprietate, se menționează suprafața terenului conform actului, ca fiind 130 mp, cu precizarea „real în folosință” 104,65 mp, „în litigiu cu vecinii” 25,35 mp.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/02.09.1987, pârâții D. C. și F. au cumpărat de la numita Sopu E. construcția de locuit situată în C., . nr.39, cu mențiunea că terenul aferent, în suprafață de 385 mp, trece în proprietatea statului. Ulterior, prin ordinul Prefectului nr.38/23.02.2001, acestora li se constituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 220 mp.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză topografică, reclamanții dețin în fapt o suprafață de teren de 108 mp, iar pârâții o suprafață de 218 mp.
Conform art. 480 C. Civ., proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însă in limitele determinate de lege.
Acțiunea in revendicare este o acțiune reală, ce are ca finalitate apărarea dreptului de proprietate, urmărind redobândirea posesiei de către proprietar, de la posesorul neproprietar.
D. fiind caracterul petitoriu al acțiunii în revendicare, ce pune în discuție însăși existența dreptului de proprietate al celui ce îl reclamă, sarcina probei revine reclamantului, întărită fiind această concluzie și de disp.art.1169 C. Civ., norma de drept comun în materie de probațiune, potrivit cu care „cel care face o propunere înaintea instanței trebuie să o dovedească”.
Prin urmare, în cadrul acțiunii în revendicare, situația premisă este ca reclamantul să dovedească existența dreptului său de proprietate asupra terenului revendicat și apoi identificarea acestei suprafețe în posesia pârâtului. Ulterior acestei etape, sunt posibile mai multe situații, respectiv fie pârâtul să nu justifice un titlu de proprietate cu privire la suprafața reclamată, fie să exhibe un astfel de titlu, caz în care se v proceda la compararea lui cu cel al reclamantului, pentru stabilirea caracterului preferabil.
În speța de față, instanța de fond a apreciat că nu se poate ajunge la situația comparării de titluri, pentru faptul că reclamanții nu au probat situația premisă anterior descrisă, respectiv existența dreptului său de proprietate asupra terenului revendicat și apoi identificarea acestei suprafețe în posesia pârâților.
Astfel, pe baza concluziilor raportului de expertiză, rezultă că între imobilele părților din litigiu nu a existat în nici un moment trasată o limită a proprietăților, iar din măsurători reiese că în întreg perimetrul nu se mai regăsește suprafața din actele de proprietate, diferența în minus având o valoare nesemnificativă, astfel că expertul nu a putut determina o încălcare a vreuneia dintre proprietăți din partea vecinului. Se mai arată prin expertiză, cu trimitere inclusiv la situația juridică a imobilelor, că cele două imobile, împreună cu un al treilea (ce nu face obiectul prezentei cauze), fac parte din lotul nr.4, careu 101, tot terenul fiind utilizat inițial în devălmășie, proprietarii edificând de-a lungul timpului împrejmuiri ce au condus la situația litigioasă.
De asemenea, instanța de fond a reținut că nici prin restul probelor administrate, respectiv înscrisuri și interogatoriu, reclamanții nu au probat că diferența negativă din proprietatea lor s-ar regăsi în perimetrul proprietății pârâților. Mai mult decât atât, instanța a reținut că încă de la momentul cumpărării imobilului, potrivit schiței anexe la contractul de vânzare-cumpărare nr._/03.12.1996, reclamanții au dobândit efectiv suprafața de 104,65 mp, diferența de 25,35 mp fiind menționată „în litigiu cu vecinii”, deși nu s-a făcut dovada nici că anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare pârâții ar fi acaparat această suprafață din terenul autoarei reclamanților.
În ce privește s.c. nr._/26.04.2010 pronunțată în dosarul nr._, prin care a fost admisă acțiunea reclamanților și constatată nulitatea absolută a Ordinului Prefectului nr.38/2001, de care reclamanții se prevalează pentru a demonstra lipsa titlului pârâților, instanța apreciază că nu are autoritate de lucru judecat asupra elementelor analizate în speța de față.
Astfel cum s-a arătat anterior, dovedirea lipsei titlului pârâților este o condiție de admitere a acțiunii în revendicare, subsecventă dovedirii că aceștia exercită posesia asupra terenului revendicat, ocupat în mod abuziv din proprietatea reclamanților. Astfel fiind, chiar dacă în prezent ordinul prefectului ce constituia actul de proprietate al pârâților a fost anulat (în totalitate, deși la acel moment instanța a fost învestită doar cu o cerere de anulare parțială, pentru 25,35 mp), iar aceștia nu mai pot justifica un titlu cu privire la suprafața de 220 mp pe care o ocupă, instanța reține că prin probele administrate, reclamanții nu au dovedit că suprafața de 25,35 mp revendicată s-ar regăsi în perimetrul celor 220 mp.
De asemenea, instanța a considerat că s.c. nr._/26.04.2010 nu poate avea autoritate de lucru judecat sub acest aspect, pentru simplul motiv că ocuparea unei suprafețe de 25,35 mp de către pârâți din terenul reclamanților nu a făcut obiectul analizei instanței de la acel moment. Mai mult decât atât, se reține că deși prin decizia de casare, dispoziția instanței de recurs, obligatorie potrivit art.315 alin.1) C. Proc. Civ., a fost aceea de administrare a probei cu expertiză, respectiv fie prin suplimentarea expertizelor din primul ciclu procesual, fie prin efectuarea unei noi expertize, în funcție de anumite înscrisuri expres prevăzute în decizia de casare. Această probă nu a fost însă administrată de instanța de re judecare, astfel că nu s-ar putea reține că hotărârea pronunțată a dobândit autoritate de lucru judecat asupra problemei încălcării proprietății reclamanților cu 25,35 mp, câtă vreme instanța care a pronunțat hotărârea nu a administrat proba esențială prin care să se identifice această suprafață în perimetrul proprietății pârâților.
În ce privește capătul de cerere al acțiunii principale, având ca obiect grănițuirea proprietăților, instanța a reținut, astfel cum a fost exprimat și de expertul topograf, că cele două imobile au fost despărțite prin diverse împrejmuiri realizate de părți, fără a avea la bază însă o delimitare stabilită pe cale convențională.
Pentru aceste considerente, a fost acordată eficiență propunerii expertului cu privire la aliniamentul pe care ar trebui să îl aibă hotarul dintre cele două proprietăți, materializat prin anexa 3 a raportului de expertiză, pe linia 2-16-17-18-6.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Susțin recurenții că, în mod eronat instanța de fond a reținut că din probele administrate nu a rezultat că diferența negativă din terenul lor se regăsește în terenul proprietatea pârâților.
Arată recurenții că dețin în proprietate suprafața de 130 mp., din care pârâții au acaparat suprafața de teren de 25,35 mp. aspect care rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. B. E., potrivit cu care Ordinul Prefectului, reprezentând titlul de proprietate al pârâților a fost emis fără a se avea în vedere actele mai vechi de proveniență a suprafeței de teren de 385 mp. De asemenea, raporturile de expertiză efectuate de experții J. N. și I. I. au stabilit că pârâtul deține în posesie mai mult decât are în acte.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând legalitatea sentinței civile recurate, prin prisma criticilor ce i se aduc, reținem următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă revendicarea suprafeței de teren de 25,35 mp. cu privire la care reclamanții pretind un drept de proprietate și care, în opinia acestora se regăsește în posesia pârâților, precum și delimitarea, prin semne exterioare, a liniei de graniță dintre cele două suprafețe de teren.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/03.12.1996, reclamanții au cumpărat de numita Durduman O. imobilul situat în C., . nr.39, compus din construcție în suprafață de 130 mp și construcție de locuit, conform planului de situație ce face parte integrantă din contract. În schița anexă la actul de proprietate, se menționează suprafața terenului conform actului, ca fiind 130 mp, cu precizarea „real în folosință” 104,65 mp, „în litigiu cu vecinii” 25,35 mp.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/02.09.1987, pârâții D. C. și F. au cumpărat de la numita Sopu E. construcția de locuit situată în C., . nr. 39, cu mențiunea că terenul aferent, în suprafață de 385 mp, trece în proprietatea statului. Ulterior, prin ordinul Prefectului nr.38/23.02.2001, acestora li se constituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 220 mp. În prezent, Ordinul Prefectului este anulat, iar pârâții nu mai dețin, în prezent, un titlu de proprietate asupra terenului.
Prin urmare, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, de esența prezentei acțiuni în revendicare nu este compararea de titluri (de vreme ce pârâții nu prezintă nici un titlu de proprietate), ci relevarea împrejurării potrivit cu care suprafața de 25,35 mp, proprietatea reclamanților, s-ar regăsi în terenul posedat de către pârâți.
Sub acest aspect, expertizele tehnice efectuate în dosarul de față, precum și în cel având ca obiect anularea Ordinului Prefectului, precum și înscrisurile depuse sunt lămuritoare.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 10.377/03 decembrie 1996 (fila 41 dosar civil nr. 6345/2003 vol. II) numita Durduman O., în calitate de vânzătoare, transmite dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 130 mp. către cumpărătorii B.. Potrivit anexei la acest contract (fila 42 același dosar) suprafața reală posedată de autoarea reclamantei este de 104,65 mp., suprafața de 25,35 mp. fiind menționată distinct, ca fiind în litigiu.
În cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare se arată că imobilul a fost moștenit de Durduman O. prin certificatul de moștenitor nr. 884/14 septembrie 1979. Descrierea imobilului este aceeași cu cea din actul de vânzare al autorului său, din anul 1947.
În cuprinsul actului nu se menționează vreo stare de indiviziune cu o altă suprafață de teren.
Potrivit planului de situație depus alăturat contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/2 septembrie 1987 (fila 84 dosarul civil nr._ având ca obiect anularea Ordinului prefectului, titlul de proprietate al pârâților) reclamanții B., care dețin din acte 130 mp., posedă în realitate 108,12 mp, iar pârâții D. care dețin din acte 385 mp., dețin din măsurători 220,37 mp.
Imobilul proprietatea pârâților a fost dobândit inițial de către M. Gh. D., așa cum rezultă din „Tabloul de evacuați din Cadrilater” din anul 1947, imobilul teren având suprafața de 385 mp. Din nou nu este menționată starea de indiviziune. Ulterior, Ombras H., a cumpărat, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6680/19 iunie 1971 de la M. Evantia (probabil soția lui M. Gh. D.) terenul în suprafața de 385 mp. și construcție. Imobilul a fost donat apoi fiicelor lui Ombras H., Sopu E. și Tascu Z., în cote egale și în indiviziune, prin contractul autentificat sub nr. 6196/21 mai 1986. Terenul a trecut în proprietatea Statului în temeiul Legii nr. 58/1974. De la numitele Tascu și Sopu a cumpărat pârâtul D. C. construcția și terenul aferent în suprafață de 385 mp. trecut în proprietatea Statului.
Constatările expertizelor efectuate în litigiile dintre părți:
Potrivit expertizei efectuate de expertul imobiliar M. N. I. (filele 91 și urm. din dosarul civil nr._/2005), suprafața de 220 mp. deținută de pârâții D. este în fapt de 195,26 mp. deoarece cel care a efectuat măsurătoarea în vederea obținerii Ordinului Prefectului nr. 38/2001 nu a făcut releveul casei de locuit. Conform schiței nr. 3, anexă la raportul de expertiză, pârâtul deține din terenul reclamanților suprafața de 13,95 mp.
Potrivit expertizei efectuate de exp. imobiliar B. E., (filele 98 și urm. dosar civil nr._/2005) prin delimitările și construcțiile efectuate pârâtul D. C. a ocupat din terenul proprietatea reclamanților B. o suprafață de 13,95 mp. A opinat expertul imobiliar că măsurătorile care au stat la baza emiterii Ordinului Prefectului au fost făcute de expertul topograf Husein Timur în limitele indicate de pârât, cu încălcarea proprietății reclamanților.
Potrivit afirmației expertului M. N. I. (fila 133 dosar civil nr._/2005) măsurătorile au fost efectuate de experți cu ruleta.
Potrivit raportului de expertiză efectuat de expertul topograf J. N. (filele 193 și urm. dosar civil nr._/2005) o parte din terenul reclamanților este ocupat de pârâți. Explicația expertului rezidă în aceea că hotarul dinspre Nord ( stradă) și Est ( propr. C.) au rămas neschimbate în timp, iar pe celelalte două laturi părțile litigiului sunt vecine. Deoarece nu se cunoaște cu certitudine forma terenului în suprafață de 130 mp. nu s-a putut stabili cu certitudine forma suprafeței ocupate. De asemenea, în opinia expertului, terenul revendicat de reclamanți se regăsește în suprafața de teren deținută de pârâți, aceștia din urmă fiind însă îndreptățiți a primi în proprietate suprafața de 385 mp. iar nu doar pe aceea de 220 mp.
În coraportul efectuat de expertul B. E. la raportul de expertiză topografică se reține că pârâții ocupă, din terenul reclamanților, suprafața de 25 mp. „deoarece trei dintre laturile imobilului dobândit sunt formate din vecinătăți fixe date de construcțiile cu destinația de locuință aflate spate în spate cu hotarul proprietății C. D., cât și prin peretele comun cu partea pârâtă.” Constatările expertului nu se coroborează cu nici una dintre celelalte concluzii ale rapoartelor de expertiză enunțate.
În considerentele sentinței civile nr._/26.04.2010, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C., constatând nulitatea absolută a Ordinului Prefectului nr. 38/2001, instanța a reținut că acesta din urmă a fost emis cu nerespectarea configurației bunului imobil.
Utilitatea constatărilor experților care au efectuat lucrări în cadrul dosarului indicat trebuie circumscrisă modalităților folosite în efectuarea lucrărilor. Astfel, este evidentă forța probatorie superioară a expertizei topografice, în raport de mijloacele de măsurare folosite, față de măsurători efectuate cu ruleta, ca în cazul celor două expertize imobiliare. Pe de altă parte, expertiza J., pornind de la premiza că pârâtului i se cuvine un drept de proprietate asupra suprafeței de teren de 385 mp., pe care a dobândit-o prin act de vânzare-cumpărare, deslușește că terenul reclamanților este inclus în terenul pârâților, dar cu privire la care aceștia din urmă oricum sunt îndreptățiți la o suprafață mai mare.
Prin urmare, toate probatoriile administrate în cadrul dosarului având ca obiect anularea Ordinului Prefectului, deși creează o imagine de ansamblu a întinderii drepturilor părților asupra terenurilor pe care le dețin, nu a identificat, în perimetrul terenului deținut de pârâți vreo suprafață de teren cu privire la care să nu fi fost îndreptățiți a li se elibera titlu de proprietate.
În cauza de față, instanța de fond a dispus, la rândul său, efectuarea unui raport de expertiză topografică, de către expertul I. I. (filele 65 și urm. dosar civil nr._ vol. III), care a stabilit că:
- Atât din documentele prezentate, cât și din comunicările administrative ale Primăriei, rezultă că amândouă imobilele provin dintr-un lot inițial. Până în anii 1980, la adresă erau înregistrați în evidențele fiscale trei proprietari și anume: M. (ulterior Ombas) cu suprafața totală de 385 mp, Babaiane, cu suprafața de 258 mp. și Durduman cu teren în suprafață de 130 mp., în total 773 mp. deținute aleatoriu, fără delimitare în teren, fără o comparație judicioasă a suprafețelor ocupate, față de suprafețele deținute în acte. Ulterior, din aceste suprafețe s-a procedat la înstrăinare, fără a se atesta ieșirea din indiviziune, aspect care a atras schimbarea vecinătăților – înscrise diferit în diverse documente, criteriul vecinătăților pierzându-și astfel din relevanță.
- Din măsurătorile efectuate de experți a rezultat că cei trei proprietari și-au delimitat loturile în mod aleatoriu, fără o comparație judicioasă a actelor deținute.
- Au rămas fixe în timp limitele de Nord-est, Nord-vest și Sud-est, vecinătăți . de sud-vest este cu proprietarul C., în raport de aceste limite incontestabile, fixe și nemodificate în timp, măsurătorile celor două imobile în litigiu relevând a suprafață a celor două terenuri de 326 mp.
În interiorul acestui total de 326 mp. reclamanții utilizează suprafața de 108 mp., cu 22 mp. mai puțin decât în acte, iar pârâții posedă 218 mp. Limita de hotar dintre cele două imobile, pe latura de sud-vest este ocupată de construcția pârâtului D..
Ori, de vreme ce toate celelalte limite au fost și au rămas fixe, susținerea instanței de fond potrivit cu care nu se poate aprecia cu exactitate că terenul revendicat se regăsește în proprietatea pârâților, decurge în mod firesc din probatoriile administrate în cauză. Concluziile expertului sub acest aspect, se coroborează cu conținutul adresei nr. R_/06.05.2003 a Direcției Corp Control din cadrul Primăriei Municipiului C. din care rezultă că o construcție în suprafață de 25,20 mp. se află la limita dintre cele două proprietăți, dar din care, conform răspunsului la obiecțiuni doar 6 mp. din terenul reclamanților se regăsesc fizic sub construcția pârâților.
Coroborând conținutul adresei menționate, cu concluziile expertului I. I., care a arătat că, în perimetrul utilizat de cele două părți în litigiu nu se mai regăsește întreg cuantumul suprafețelor din acte, astfel încât nu se poate concluziona asupra unei suprapuneri de terenuri, precum și cu concluziile celorlalte expertize ale cauzelor anterioare, din cuprinsul cărora a rezultat că proprietarii și-au delimitat loturile în mod aleatoriu, fără o comparație judicioasă a actelor deținute, rezultă, astfel cum a apreciat și instanța de fond că nu s-a făcut dovada neechivocă a împrejurării că suprafața de teren solicitată se regăsește în terenul deținut de pârâți. Dacă coroborăm această concluzie, cu afirmarea faptului că pârâții sunt îndreptățiți oricum la constituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 385 mp., soluția nu poate fi decât aceea de respingere a recursului, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții reclamanți B. M. și B. E., ambii cu domiciliul procesual ales în C., . nr. 41, . județ C., împotriva sentinței civile nr.6125/24.04.2013 pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți D. C. și D. F., ambii cu domiciliul în C., . nr. 39, județ C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. D. A. L. M. C. M.
GREFIER,
G. B.
Jud.fond A.I.Sincu-B./Red.și tehnored.dec.jud.C.R.D./24.01.2014/2ex.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 670/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Hotărâre din 21-03-2014, Tribunalul... → |
|---|
