Anulare act. Hotărâre din 31-10-2014, Tribunalul CONSTANŢA

Fără citare.

Instanța rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra necompetenței funcționale a secției I civilă a Tribunalului C.:

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr._ reclamanta S.C. R. P. Serv S.R.L., a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. R. S.A., anularea facturii fiscale . nr._/29.03.2013 emisă de pârâtă pe numele reclamantei pentru suma de 9.536,59, și să se constate inexistentă obligația de plată a sumei respective, cu plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, a arătat că între părți există încheiat un contract de furnizare apă/canalizare pentru imobilul situat în mun. Medgidia, ., jud. C., sens în care a fost emisă factura fiscală . nr._/29.03.2013 pentru suma de 9.536,59 lei. Cu privire la împrejurarea emiterii facturii fiscale, reclamanta arată că a făcut demersuri la pârâtă pentru anularea facturii, debitul menționat în aceasta fiind inexistent, deoarece la căminul de apă respectiv a avut loc o avarie, ce a fost semnalată reclamantei, fiind întocmit un proces verbal cu ocazia deplasării reprezentanților reclamantei la fața locului.

A mai arătat că locul în care s-a produs avaria și căminul de apă nu este situat pe terenul reclamantei, astfel că nu putea constata avaria, că reclamanta are un consum real de 20 m.c. lunar, și că avaria nu s-a datorat culpei acesteia, fapt pentru care solicită admiterea acțiunii.

În drept, a invocat disp. art. 1270 C.civil.

Cererea a fost legal timbrată.

În susținerea acțiunii reclamanta a depus înscrisuri, și a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, martori, expertiză și interogatoriu pârâtei.

Legal citată, pârâta S.C. R. S.A. prin apărător ales – av. G. G. Rozemari, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că în urma citirii apometrului a fost emisă inițial factura fiscală nr._ din 28.02.2013 pentru suma de 18.820,22 lei, ulterior, ca urmare a demersurilor reclamantei și a notei de constatare efectuată de pârâtă, factura a fost diminuată cu cantitatea de canal aferentă cantității de apă consumată. Mai arată că factura emisă ulterior a fost acceptată la plată de reclamantă prin declarație olografă a administratorului acesteia, ocazie cu care a efectuat plăți parțiale în perioada iulie 2013 – septembrie 2013.

Reclamanta mai arată că susținerile reclamantei cu privire la existența avariei nu sunt exacte, în sensul că deși pârâta a fost înștiințată de existența unor avarii, acestea au fost constatate după aparatul de măsură (apometru) în sensul de curgere a apei, adică pe rețeaua interioară aflată în proprietatea privată a reclamantei, fapt pentru care solicită respingerea acțiunii.

În drept, a invocat disp. art. 205 C.proc.civilă.

În susținerea întâmpinării a depus înscrisuri și a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri pentru ambele părți, proba testimonială și proba cu interogatoriul pârâtei pentru reclamantă.

Prin sentința civilă nr. 905/29.05.2014, a fost respinsă ca nefondată, cererea reclamantului.

Pentru a hotărî în acest fel, a reținut instanța de fond că potrivit susținerilor părților, reclamanta S.C. R. P. Serv S.R.L. a beneficiat și beneficiază în calitate de utilizator, de servicii apă și canalizare furnizate de pârâta S.C. R. S.A. în calitate de furnizor, pentru locul de consum situat în mun. Medgidia, ., jud. C., unde reclamanta își desfășoară activitatea.

Urmare a întocmirii notei de constatare . nr._/04.03.2013 de reprezentanții pârâtei în prezența reprezentanților reclamantei, a fost redus debitul pe care reclamanta trebuie să-l achite pârâtei pentru serviciile de apă și canalizare, de la suma de 18.820,22 lei – conform facturii fiscale Ve nr._/28.03.2013 (emisă de pârâtă pentru locul de consum unde își desfășoară activitatea reclamanta), la suma de 9.536,59 lei – conform facturii fiscale . nr._/29.03.2013.

Emiterea facturii fiscale . nr._/29.03.2013 de către pârâtă, a avut la bază consumul de apă al reclamantei pentru locul de consum menționat, ce a rezultat din citirea apometrului, indexul nou fiind de 2.954 m.c. în timp ce indexul vechi indica 914 m.c., rezultând o diferență de 2.040 m.c. de achitat.

Din declarațiile martorilor P. N. și R. T. rezultă că apometrul era situat pe terasa unui local învecinat la care nu aveau acces, și că avaria a avut loc pe un alt teren la care aceștia nu aveau acces. Instanța va înlătura ca nesincere mențiunile acestora cu privire la locul situării apometrului cât și cu privire la locul producerii avariei, întrucât nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză. Cu privire la acest aspect instanța mai reține că nota de constatare . nr._/04.03.2013 a fost semnată chiar de martorul P. N., fără obiecțiuni.

Instanța de fond a reținut că reclamanta avea îndatorirea de a proba această stare de fapt prin depunerea la dosar de înscrisuri justificative, cu atât mai mult cu cât din depozițiile martorilor rezultă că reclamanta S.C. R. P. Serv S.R.L. a apelat la serviciile unei societăți comerciale pentru remedierea avariei, astfel că atât reclamantei cât și firmei angajate pentru remedierea avariei le revenea obligația legală de a întocmi documente justificative legate de solicitarea reclamantei, constatarea avariei la fața locului, necesarul de materiale și de forță de muncă, utilaje, achiziție materiale, recepția lucrării, precum și achitarea contravalorii lucrărilor efectiv realizate…etc

Conform interogatoriului administrat pârâtei S.C. R. S.A., la solicitarea reclamantei, căminul apometric al utilizatorului S.C. R. P. Serv S.R.L. se află amplasat pe trotuar (domeniu public) la o distanță de aprox. 5 m de proprietatea reclamantei, accesul la apometru nefiind îngrădit în nici un fel. Se mai arată că reclamanta are un consum de apă fluctuant în funcție de sezon și de evenimentele desfășurate în imobil, și că pârâta nu este responsabilă de avaria existentă pe rețeaua reclamantei.

Cu privire la solicitarea de anulare a facturii fiscale, instanța a reținut că aceasta reprezintă un document justificativ, un mijloc de probă cu privire la consumul de apă, neavând calitatea de act juridic, care să trebuiască să îndeplinească cerințele prev. de lege la încheierea unui act juridic civil, indiferent dacă sunt emise sau nu în baza unui contract.

Actul juridic civil reprezintă manifestarea de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, respectiv, de a naște, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.

Condițiile de valabilitate ale actului juridic civil sunt reprezentate de capacitatea de a contracta; consimțământul valabil al părții care se obligă; un obiect determinat și o cauză licită.

Sancțiunea care intervine în cazul în care nu se respectă, la încheierea actului juridic civil, condițiile de validitate, este nulitatea actului juridic civil.

Astfel, față de natura acestui document, nu se poate cere pe cale de acțiune constatarea nulității acesteia, eventualele deficiențe privind conținutul respectivei facturi putând fi invocate ca apărări vizând forța probantă a acesteia pentru pretențiile înscrise în cuprinsul facturii fiscale.

Instanța a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada, conform disp. art. 249 C.proc.civilă a celor afirmate în cererea de chemare în judecată, în sensul că aceasta nu a avut acces la apometru, că avaria a avut loc în rețeaua pârâtei și nu în rețeaua privată a acesteia, sau că debitul menționat în factura fiscală este inexistent nefiind recunoscut de reclamantă, cu atât mai mult cu cât prin – declarația înregistrată în evidențele pârâtei sub nr. 5399/27.06.2013 (ulterior înregistrării prezentei acțiuni la instanță) reclamanta, prin administratorul T. D. a recunoscut debitul în cuantum de 9.536,59 lei aferent facturii fiscale din 29.03.2013, luându-și obligația de a-l achita până la data de 05.07.2013, astfel că va respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Analizând natura litigiului dedus judecății, reținem următoarele:

Potrivit disp.art.2 alin.2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, „În cadrul curților de apel și al tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii”.

Prin Hotărârea secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr.654/31.08.2011, art.6, s-a dispus reorganizarea, prin divizare, începând cu data de 1.10.2011, a secției comerciale și de contencios administrativ a Tribunalului C. în secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal. Hotărârea a avut la bază disp. art.225 alin.1 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil.

Potrivit art.3 din Noul Cod Civil, (1) „Dispozițiile prezentului cod se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept.

(2) Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere.

(3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe personae, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ”.

În cauză, nu numai că litifiul se poartă între doi profesioniști, însă natura juridică a actului a cărui anulare se solicită este una comercială, iar pretențiile deduse judecății de către reclamantă au legătură cu obiectul de activitate al pârâtei, astfel încât se constată că prezentul litigiu se circumscrie noțiunii de „raporturi dintre profesioniști și alte subiecte de drept”, în sensul art.3 din Noul Cod civil.

În considerarea acestor argumente și în temeiul art.99 alin.2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin constatarea necompetenței funcționale a secției I civilă, se va înainta dosarul Secției a II-a civilă a Tribunalului C., spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI

DISPUNE

Constată necompetența funcțională a Secției I Civilă.

Dispune trimiterea cauzei la Secția a II-a civilă a Tribunalului C., spre competentă soluționare, cauză declarată de apelanta–pârâtă . SRL împotriva sentinței civile nr. 905/29.05.2014 pronunțate de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata –pârâtă .>