Cerere necontencioasă. Decizia nr. 164/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 164/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 2346/212/2009*
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.164
Ședința publică din 6 februarie 2014
PREȘEDINTE - C. R. D.
JUDECĂTORI – A. L.
- V. C. C.
GREFIER - G. B.
S-a luat în examinare recursul civil având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic, recurs declarat de recurentul reclamant R. M., domiciliat în Eforie Sud, ., județul C., împotriva sentinței civile nr._/17.09.2012 pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă G. A., cu domiciliile cunoscute în C., ., . și în Techirghiol, ..6, județul C. și intimatul pârât B. M., cu domiciliile cunoscute în Techirghiol, ..6, județul C. și în C., . nr.55, . ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant, personal, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.88 și următoarele Cod procedură civilă, după care:
Recurentul reclamant, personal, solicită a se lua act că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus, apreciind dosarul în stare de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, recurentul reclamant, personal, solicită admiterea recursului pentru motivele precizate în concluziile scrise pe care le depune la dosarul cauzei.
Constatând dezbaterile încheiate, instanța rămâne în pronunțare.
După rămânerea în pronunțare, dar înainte de finalizarea ședinței de judecată, se prezintă pentru intimata reclamantă avocat Urnosi R., în substituirea avocatului titular B. F., în baza împuternicirilor avocațiale de la dosar, care depune la dosarul cauzei concluzii scrise. Solicită, în temeiul prevederilor art.274 Cod procedură civilă, obligarea recurentului reclamant la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea cauzei, potrivit chitanței de plată a onorariului de avocat.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei C. sub nr._, reclamanta G. A., în contradictoriu cu B. M. a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare cu privire cota parte indiviză de 3/8 din imobilul situat în Techirghiol, ..6, Jud.C., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că pârâtul este fiul fratelui său decedat, iar după decesul tatălui său acesta, în calitate de moștenitor, a dobândit o cotă parte indiviză de 3/8 din imobilul situat în Techirghiol, ..6, Jud.C.. Deoarece mama reclamantei, respectiv bunica pârâtului, locuia efectiv în imobil, reclamanta s-a opus propunerii pârâtului de a dezbate succesiunea și a vinde casa, propunându-i acestuia să-i cumpere cota sa parte din imobil. În acest sens, reclamanta i-a achitat pârâtului suma de 6000 de euro, întocmind în acest sens un contract de vânzare-cumpărare intitulat „chitanță de vânzare-cumpărare”, urmând ca ulterior să se perfecteze contractul în formă autentică. Ulterior, pârâtul a refuzat să se prezinte la notar pentru încheierea respectivului contract.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1294 și urm.C.civ.
În sustinerea cererii, reclamanta a atașat, în copie, înscrisuri: certificate fiscale, titlu de proprietate, certificat de moștenitor, chitanță de vânzare-cumpărare.
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare și nu a solicitat administrarea de probe în apărare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și interogatoriu.
La data de 30.03.2009, prin serviciul registratură, numitul R. M. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, arătând că în anul 2006 l-a împrumutat pe pârât cu suma de 40.900 Euro. Deoarece pârâtul nu a restituit împrumutul, acesta a fost pus în executare silită, în cadrul B.E.J. O. S. formându-se dosarul de executare nr.9/2007.
În momentul primirii citației de scoatere la licitație a imobilului din C. și a cotei indivize din imobilul din Techirghiol, pârâtul a făcut contestatie la executare – dosar nr._/2007. Printr-o tranzactie incheiata in data de 06.12.2007, paratul i-a cedat sotiei 1/2 din imobilul din Constanta. Prin dosarul nr.2506/2008, numitul R. M. a solicitat anularea tranzactiei, actiune admisa. Ulterior, s-a trecut la executarea silita a cotei de 3/8 din imobilul din Techirghiol, paratul formuland contestatie in dosarul nr._/2008, respinsa. A urmat cerere de recuzare a executorului judecatoresc in dosarul nr. 3821/2009, respinsa.
In acest interval, paratul a incercat sa scape de cota de 3/8. Impreuna cu matusa lui, G. A., a facut o chitanta de mana prin care B. M. s-ar fi imprumutat de la bunica lui, B. I., cu suma de 30 milioane lei, iar daca aceasta nu ramburseaza banii pana pe 01.08.2004, atunci cota de 3/8 revine matusii. Acestei chitante i s-a pus o data care le-a convenit lor si ca martor este semnata chiar de G. A.. Cu toate ca data rambursarii era de 01.08.2004, nu s-a facut uz de chitanta decat la aflarea executarii cotei de 3/8.
In baza acestei chitante, G. A. se adreseaza instantei in dosar nr. 7109/08.9.2008 avand ca obiect actiune in constatare, actiune respinsa de Judecatoria Constanta si anulat apelul ca netimbrat. Prin dosarul de fata, cere acelasi lucru, dar prin alta formulare.
In sustinerea cererii de interventie au fost depuse inscrisuri in copie: extrase de carte funciara, certificat minuta anulare tranzactie, certificat minuta respingere contestatie la executare, cererea din dosarul nr.7109/2008, cererea din apel din dosarul nr.7109/2008, chitanta de mana.
Prin încheierea de sedinta din data de 30.06.2010, instanta a respins ca inadmisibila cererea de interventie.
Prin sentinta civila nr.5868/23.03.2011, instanta a admis actiunea formulata de reclamanta G. A., pronuntand o hotarare care sa tina loc de act autentic loc de vânzare-cumpărare cu privire la cota parte indiviză de 3/8 din imobilul situat în Techirghiol, ..6, Jud.C., contra prețului de 6000 euro, B. M. in calitate de vânzător și G. A. in calitate de cumpărător.
Impotriva incheierii din data de 30.06.2010, numitul R. M. a formulat recurs, admis prin decizia civila nr.178/07.02.2012, pronuntata de Tribunalul Constanta – Sectia I Civila, fiind casate incheierea din 30.06.2010 si sentinta civila nr.5868/23.03.2011 si trimisa cauza spre rejudecare.
Instanta de control judiciar a retinut in considerente urmatoarele: „Creditorii chirografari pot interveni într-un litigiu în care debitorul lor este parte, fie pentru a împiedica o fraudare a intereselor lor, evitând astfel un proces ulterior în care ar trebui să invoce disp.art.975 C.civ., fie pentru a-l ajuta pe debitorul lor să câstige, în considerarea împrejurării că orice fluctuatii ale patrimoniului debitorului influentează posibilitatea creditorilor chirografari de a-si satisface creantele, art.1718 C.civ. nerecunoscându-le decât un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului, privit în universalitatea sa.
În spetă, numitul R. M. este creditor chirografar al pârâtului B. M., calitate în care are interes în respingerea actiunii reclamantei. Acesta are în curs de derulare din anul 2007 executarea silită asupra debitorului său, inclusiv asupra cotei indivize de 3/8 din imobilul situat în orașul Techirghiol, ..6, jud.Constanta, ce face obiectul cauzei si urmăreste să preîntâmpine declansarea unor procese ulterioare transmiterii proprietătii asupra unei alte persoane, spre exemplu contestatii la executare promovate de noul dobânditor al bunului.
Prin urmare, în mod eronat a respins prima instantă ca inadmisibilă cererea de interventie în interes propriu, retinând că tertul nu a invocat un drept propriu ci, în calitate de creditor acesta a invocat dreptul său de gaj general asupra bunurilor debitorului si a urmărit să paralizeze micsorarea patrimoniului acestuia.
Invocând reaua credintă a reclamantei si a pârâtului si coniventa frauduloasă a acestora în scopul prejudicierii sale, tertul intervenient a dedus analizei instantei o . împrejurări concrete, respectiv litigiile pentru a împiedica scoaterea din patrimoniul debitorului B. M. sau pentru a readuce în patrimoniul acestuia imobilul din Constanta, dar si alte aspecte referitoare la aceeasi conduită cu privire la imobilul din prezenta cauză.
Astfel, înscrisul sub semnătură privată de care s-a prevalat reclamanta pentru promisiunea de vânzare este datat 9.04.2006. În conditiile în care numita G. A. s-a prevalat în cadrul dosarului nr._ de un alt înscris sub semnătură privată, din 1.08.2003, solicitând să se constate că B. M. a renuntat în favoarea sa la cota de 3/8 din imobil (actiune respinsă în mod irevocabil), în loc să se prevaleze de înscrisul sub semnătură privată din 9.04.2006 exhibat în prezenta cauză si care priveste aceeasi cotă din imobil, intervenientul a contestat data din înscrisul sub semnătură privată arătând că „acestei chitante i s-a pus o dată care le-a convenit lor” (fila 12 dosar fond). Asadar, recurentul a sustinut că scopul conventiei, motivul determinant al încheierii „chitantei de vânzare cumpărare”, nu este licit, ci a fost acela de fraudare a intereselor sale, data înscrisă în act urmărind să escamoteze acest motiv.
Prin urmare, cu ocazia rejudecării, prima instantă va avea în vedere faptul că art.1182 C.civ. stabileste că tertilor le este opozabilă numai data certă, care se dobândeste în cele patru modalități enumerate în mod limitativ de textul de lege metionat.”
Dosarul a fost inregistrat pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 28.03.2012, sub nr._ .
La termenul de judecata din data de 21.05.2012, numitul R. M. a formulat precizari la cererea de interventie in interes propriu, declarand ca solicita admiterea cererii de interventie in interes personal, in urma constatarii calitatii acestuia de creditor chirografar al paratului, respingerea ca nefondata a actiunii principale, ca urmare a constatarii nulitatii promisiunii de vanzare-cumparare numita „chitanta” din 09.04.2006 ca si mijloc de proba, cu plata cheltuielilor de judecata.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.948, art.1179, art.1180, art.1182 C.civ..
La termenul de judecata din data de 28.05.2012, instanta a admis in principiu cererea de interventie in interes propriu formulata de numitul R. M..
In cauza au fost administrate proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriul si proba testimoniala.
În rejudecare, prin sentința civilă nr._/17.09.2012, Judecătoria C. a admis cererea principala C. și a constatat intervenita intre reclamanta si parat vanzarea – cumpararea cotei parte indivize de 3/8 din imobilul situat in Techirghiol, ..6, judetul Constanta, cu mențiunea că hotararea tine loc de act autentic de vânzare-cumparare cu privire la cota parte indiviza de 3/8 din imobilul situat in Techirghiol, ..6, Jud.Constanta, pentru un pret de 6000 euro, parti fiind B. M., in calitate de vanzator si G. A., in calitate de cumparator. A respins ca neintemeiata cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenient R. M..
In considerentele hotararii, instanta de fond a retinut ca la data de 21.08.1981 a decedat B. M., unic mostenitor fiind paratul, in calitate de fiu al defunctei, iar masa succesorala transmisa fiind compusa din cota indiviza de 3/8 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Techirghiol, ..6, Jud.C..
La data de 09.04.2006, reclamanta si paratul au semnat înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanță/act vânzare-cumpărare”, prin care s-au obligat sa vanda, respectiv sa cumpere cota parte indiviză de 3/8 din imobilul situat în Techirghiol, ..6, Jud.C.. Prețul înstrăinării a fost stabilit la 6.000 de euro, achitat de către reclamantă în momentul semnării chitanței.
La data de 27.07.2007, paratul si intervenientul au semnat contractul de imprumut autentificat sub nr.438 la B.N.P. Mergeane I., prin care intervenientul a imprumutat paratul cu suma de 5.000 Euro, cu termen de rambursare la data 25.07.2007.
La data de 06.09.2007, executorul judecatoresc a intocmit procesul verbal de situatie cu privire la imobilul in cauza, pentru suma de 9000 Euro, mentionand ca nicio persoana nu a fost gasita la locul unde se afla imobilul.
La data de 14.09.2007, prin încheierea de carte funciara nr._, asupra cotei de 3/8 detinuta de parat s-a dispus notarea somatiei emise de B.E.J. O. S. in dosarul de executare nr.9/2007, incheiere care a fost comunicata partilor.
La data de 24.11.2007, conform certificatului de deces . nr._ din data de 25.11.2007, a decedat Brateanu I., mama reclamantei si bunica paratului.
Având în vedere disp.art.948, 964, art.966, art.967, art.968, art.969 alin.1, art.970 alin.1, art.1073, art.1077, art.1079 alin.1, art.1179, art.1182 C.civ., instanța de fond a apreciat că cererea de interventie in interes propriu este nefondată, pentru următoarele considerente:
Formalitatea multiplului exemplar prevazuta de art.1179 C.civ. este obligatorie, nerespectarea ei atragand nulitatea relativa a inscrisului ca instrument probator, fara sa afecteze valabilitatea conventiei si, implicit, a operatiunii juridice constatate prin inscris. Ca urmare, aceasta va putea fi dovedita prin alte mijloace de proba; insusi inscrisul, nul ca inscris sub semnatura privata, valoreaza ca inceput de dovada scrisa in sensul art. 1179 alin. 2 C.civ., intrucat prezenta semnaturii partilor sub textul inscrisului arata intentia si vointa lor de a-si insusi cuprinsul acelui inscris.
Intrucat nulitatea inscrisului sub semnatura privata este o nulitate relativa, tertii nu se pot prevala de lipsa mentiunii multiplului exemplar.” (T.S., col civ., dec.nr.1197/1957, C.D.1957 si G.B., D.Radescu, 1996 in “Probe in procesul civil˝, M. F.).
In plus, avand in vedere scopul instituirii formalitatii, ea nu este necesara in cazul in care s-a intocmit un singur exemplar original si acesta este recunoscut expres de catre parti sau cand una din parti nu se opune la folosirea exemplarului unic in instanta de catre partea potrivnica.
Prin urmare, instanta a considerat neintemeiat acest motiv de nulitate invocat de intervenient.
Referitor la data inscrisa pe chitanta, s-a aratat ca sanctiunea pentru nerespectarea formei impuse de art.1182 C.civ. fata de terti consta in inopozabilitatea actului juridic, adica posibilitatea tertului interesat de a ignora actul juridic invocat de partile acestuia sau de una dintre ele impotriva sa.
In speta de fata, fiind evident ca partile nu au dat data certa inscrisului, sanctiunea care intervine este inopozabilitatea acestui inscris fata de terti, insa intervenientul a mentionat ca inscrisul nu ii este opozabil numai prin concluziile scrise, capatul de cerere cu care a fost investita instanta fiind constatarea nulitatii promisiunii de vanzare-cumparare ca mijloc de proba.
Referitor la intelegerea frauduloasa dintre reclamanta si parat, s-a retinut ca intervenientul nu a solicitat constatarea nulitatii actului juridic civil in substanta acestuia, ci numai ca instrumentum probationem. In consecinta, fiind obligata la respectarea limitelor investirii, instanta nu se poate pronunta asupra acestui motiv de nulitate.
In ceea ce priveste nulitatea mijlocului de proba, instanta a considerat ca o eventuala intelegere frauduloasa intre reclamanta si parat nu afecteaza valabilitatea inscrisului ca instrumentum probationem.
In acelasi timp, instanta a remarcat faptul ca intervenientul avea la dispozitie doua mijloace procesuale, ambele putand forma obiectul cerererii de interventie: actiune in constatarea nulitatii absolute a operatiunii juridice a promisiunii de vanzare – cumparare pentru cauza ilicita si actiunea pauliana pentru constatarea inopozabilitatii operatiunii juridice a promisiunii de vanzare – cumparare.
Referitor la prescriptia dreptului de a cere pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic, instanta a constatat ca si acest motiv a fost invocat prin concluziile scrise, ceea ce impiedica pronuntarea unei solutii in baza acestuia. Daca ar proceda in sens contrar, s-ar produce o incalcare atat a principiului contradictorialitatii in procesul civil, cat si a dreptului la aparare al reclamantei si paratului.
Asupra cererii principale, instanta a retinut din probatoriul administrat reiese ca pârâtul este proprietarul cotei parti indivize de 3/8 din imobilul situat în Techirghiol, ..6, Jud.C., astfel cum reiese din certificatul de moștenitor nr.9 din 21.02.2006 de pe urma defunctului Bretianu I., certificatul de moștenitor nr.10 din 21.02.2006 de pe urma defunctei B. M., precum și din titlul de proprietate nr.1607 din 26.04.1974.
In ceea ce priveste executarea obligatiei de plata a pretului, conform promisiunii de vanzare-cumparare, s-a retinut ca reclamanta a achitat pretul la data semnarii promisiunii, aspect care rezulta atat din inscrisul chitanta, cat si din declaratiile martorelor.
F. de existenta procedurii de executare silita asupra imobilului si notarea in cartea funciara a somatiei, instanta a considerat ca sunt incidente dispozitiile art.497 alin.4 C.proc.civ.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr._/17.09.2012 a Judecătoriei C. a declarat recurs intervenientul R. M., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.5 și 9 C.proc.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că instanța de fond a încălcat disp.art.315 C.proc.civ., nesocotind obligativitatea îndrumărilor date de instanța de casare. Astfel, nu a cercetat data scripturii private, opozabilitatea acesteia față de el, în calitate de creditor chirografar, și caracterul viclean al actului, având în vedere conivența frauduloasă a pârâților, în scopul determinării stării de insolvabilitate a debitorului, dezlegarea dată de prima instanță cererii de intervenție fiind contrară dezlegării de drept pe care o face instanța de recurs, în ceea ce privește calitatea sa de terț cu un drept de gaj general asupra patrimoniului pârâtului-debitor. De asemenea, interpretarea instanței potrivit căreia cererea sa în constatarea nulității promisiunii de vânzare-cumpărare vizează actul doar ca instrument de probă este lipsită de temei legal și contrară spiritului ce guvernează dreptul creditorilor asupra patrimoniului debitorului. A susținut recurentul că avea interesul de a dovedi, în calitate de terț, că scriptura nu îi este opozabilă și este nulă față de el, tocmai pentru că nu purta o dată certă.
A mai arătat că în „precizările” pe care le-a depus la termenul din 21.05.2012 sunt invocate ca și temei de drept dispozițiile art.948 C.civ., dar și disp.art.1179-1182 C.civ., iar redactarea incompletă a acelor precizări nu justifica ignorarea de către instanță a celorlalte cereri, înscrisuri, probe, concluzii scrise, toate administrate în scopul dat de dreptul de gaj general, de a preveni starea de insolvabilitate iminentă a debitorului său, și care configurau obiectul și scopul cererii de intervenție. Toate aceste demersuri întreprinse de el în economia dosarului, în condițiile în care nu a beneficiat de serviciile unui apărător ales, au fost enunțate pe larg în concluziile scrise, iar în măsura în care fuseseră invocate elemente noi de fapt și de drept, instanța era datoare să repună cauza pe rol pentru a le pune în discuție.
Recurentul a mai precizat că nelegalitatea hotărârii instanței de fond este dată și prin prisma soluției din cererea principală, în condițiile în care el a susținut prin concluziile orale și scrise inadmisibilitatea acțiunii din perspectiva disp.art.1178 C.civ., care consacră dreptul de gaj general al creditorilor chirografari. Prin validarea înscrisului sub semnătură privată instanța a participat în mod activ la inducerea frauduloasă a insolvabilității pârâtului-debitor, ignorând faptul că dreptul de gaj general permite creditorului să recurgă și la măsuri conservatorii și preventive, cererea de intervenție fiind o astfel de măsură.
Pentru toate aceste motive, recurentul a solicitat rejudecarea cauzei și admiterea cererii sale de intervenție, cu consecința anulării convenției pârâților din data de 09.04.2006.
Intimata-pârâtă G. A. a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive: -instanța de fond a soluționat cauza cu respectarea disp.art.315 C.proc.civ.; a reținut în mod corect efectele incidenței art.1182 C.civ. cu privire la valabilitatea înscrisului sub semnătură privată întocmit la data de 09.04.2006, precum și obiectul cererii de intervenție-constatarea nulității absolute a promisiunii de vânzare-cumpărare ca mijloc de probă; -excepția prescripției dreptului material la acțiune era inadmisibilă și în subsidiar nefondată; -instanța de fond a reținut în mod corect că aspectele invocate de intervenient în legătură cu caracterul pretins ilicit al promisiunii de vânzare-cumpărare nu fac obiectul judecății în această cauză; -s-a reținut în mod corect întrunirea condițiilor pentru pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea;-dreptul de gaj general al creditorilor chirografari nu constituie o interdicție legală de înstrăinare a bunurilor debitorului său.
Legal citat, intimatul-pârât B. M. nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță cu ocazia dezbaterilor, pentru a-și preciza poziția procesuală față de susținerile recurentului-intervenient.
Nu s-au administrat probe noi în calea de atac.
Analizând sentința civilă atacată prin prisma motivelor de recurs și în conformitate cu disp.art.3041C.proc.civ., tribunalul constată următoarele:
Instanța de fond a dat o dezlegare corectă acțiunii principale și, implicit și cererii de intervenție, în deplin acord cu obiectul pretențiilor deduse judecății, cu îndrumările deciziei de casare, dar și cu împrejurările de fapt ale speței, astfel cum au rezultat din susținerile părților și din materialul probator existent la dosar.
În primul rând, este de reținut că prin cererea de intervenție s-a urmărit exclusiv respingerea acțiunii principale, intervenientul neînțelegând vreodată pe parcursul procesului să formuleze cerere expresă pentru constatarea nulității promisiunii de vânzare-cumpărare (ca și negotium) sau pentru constatarea inopozabilității acestui act față de el.
Este adevărat că, inițial, la momentul formulării cererii de intervenție, intervenientul nu a fost asistat de un avocat, dar a beneficiat de apărare calificată ulterior, instanța de fond acordându-i la cerere un termen pentru depunerea de precizări. Prin precizările atașate la f.51 din I dosar de fond a solicitat doar admiterea cererii sale de intervenție cu consecința respingerii acțiunii principale, invocând motive de nevalabilitate și ineficacitate a promisiunii de vânzare-cumpărare (nu a fost înscrisă în cartea funciară; nu s-a întemeiat pe o cauză licită; nu a fost prezentată executorului judecătoresc încă de la începutul executări silite; nu întrunește elementele unei promisiuni de vânzare-cumpărare, având ca scop fraudarea intereselor sale, prin paralizarea executării silite a creanței reprezentate de împrumutul de 5000 euro; obligația din cea de-a doua chitanță este prescrisă).
Aceeași solicitare a fost reiterată și în rejudecare după casare, în cadrul precizărilor la acțiune formulate prin apărătorul ales (f.18) intervenientul arătând în mod expres că se impune respingere acțiunii principale ca urmare a constatării nulității, doar „ca și mijloc de probă” (întocmai cum a reținut și instanța de fond), a promisiunii de vânzare-cumpărare denumită „chitanță” din 09.04.2006.
Nici prin concluziile scrise depuse în termenul de pronunțare nu a cerut altceva, invocând doar apărări de fond care au vizat intenția părților din acțiunea principală de a-i frauda interesele și neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a acțiunii în constatarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În condițiile arătate, în raport de prevederile art.316 C.proc.civ. rap. la art.294 alin.1 C.proc.civ. care interzic formularea de cereri noi în recurs, apare inadmisibilă solicitarea de anulare a convenției pârâților din data de 09.04.2006, formulată pentru prima oară de către intervenient în prezenta cale de atac.
Câtă vreme a beneficiat la judecata în fond de serviciile unui apărător ales, evident că intervenientul nu-și poate invoca propria culpă prevalându-se de „redactarea incompletă a precizărilor” la cererea de intervenție, pentru a pretinde că instanța de fond era obligată să se pronunțe asupra unor cereri sau apărări neformulate în condițiile legii. Dispozițiile art.129 alin.6 C.proc.civ. obligă judecătorul să se pronunțe în limitele investirii, fără a putea să schimbe ori să adauge la obiectul stabilit de parte, el având doar posibilitatea să facă încadrarea corectă în drept.
Pe de altă parte, în mod nejustificat susține recurentul-intervenient că instanța de fond ar fi ignorat „celelalte cereri, înscrisuri, probe, concluzii scrise, (…) care configurau obiectul și scopul cererii de intervenție”, precum și obligativitatea îndrumărilor date de instanța de casare, în condițiile în care întreaga argumentate redată în considerentele hotărârii atacate pornește tocmai de la calitatea intervenientului de creditor chirografar și de la consecințele pe care le poate produce dreptul acestuia de gaj general asupra patrimoniului pârâtului-debitor, ținând cont de îndrumarea din decizia de casare de a se avea în vedere disp.art.1182 C.civ.
Prima instanță de recurs a făcut trimitere la susținerile și apărările redate în expunerea de motive a cererii de intervenție doar cu ocazia analizării și stabilirii interesului părții în formularea acestei cereri, ca și condiție de admisibilitate, fără a statua în mod irevocabil în privința temeiniciei vreuneia dintre respectivele susțineri și apărări. Prin urmare, instanța de rejudecare era liberă să aprecieze în ce măsură erau acestea apte să atragă admiterea cererii de intervenție, cu consecința respingerii acțiunii principale, nefiind ținută de vreo constatare a instanței de recurs sub acest aspect.
Din perspectiva disp.art.315 C.proc.civ., obligativitatea deciziei de casare presupunea doar ca analiza pe fond a cererii de intervenție, cu implicațiile de rigoare asupra soluției din acțiunea principală, să se realizeze prin raportare la disp.art.1182 C.civ., ceea ce s-a și întâmplat.
Textul de lege menționat, potrivit căruia „Data scripturii private nu face credință în contra persoanelor a treia interesate, decât din ziua în care s-a înfățișat la o dregătorie (instituție) publică, din ziua în care s-a înscris într-un registru public (registru anume destinat), din ziua morții aceluia sau unui din acei care l-au subscris, sau din ziua în care va fi fost trecut fie și în prescurtare în acte făcute de ofițeri (funcționari) publici, precum procese verbale pentru punerea peceții sau pentru facerea de inventare”, reglementează principiul potrivit căruia înscrisul sub semnătură privată nu poate fi opus terților decât dacă a dobândit dată certă într-una din cele patru modalități limitativ prevăzute de legiuitor.
Având în vedere că promisiunii de vânzare-cumpărare de care se prevalează reclamanta în acțiunea principală îi lipsește data certă, în raport de principiul anterior enunțat, în mod judicios a apreciat instanța de fond că nu se justifică pretenția intervenientului, de respingere a acțiunii în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare în baza acelei promisiuni.
După cum se admite chiar în recurs, lipsa datei certe a „chitanței” din data de 09.04.2006 atrage inopozabilitatea acesteia față de intervenient, care are calitatea de terț în raport cu actul respectiv. Prin urmare, el având posibilitatea să se comporte ca și când actul nu ar exista în ceea ce-l privește, nu poate invoca aspecte de nevalabilitate și, cu atât mai mult, de ineficacitate a promisiunii, de natură să împiedice pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare. Chestiunile legate de admisibilitatea unei astfel de acțiuni, cum ar fi pretinsa lipsă a dovezilor privind refuzul pârâtului de a încheia contractul de vânzare-cumpărare sau eventuala prescriere a dreptului la acțiune, nu pot fi puse în discuție decât de către părțile între care s-a născut raportul dedus judecății în acțiunea principală, indiferent de drepturile pe care le-ar pretinde un terț cu privire la bunul litigios.
Intervenientul a contestat în principal înscrisul sub semnătură privată în discuție din perspectiva datei încheierii (care nu ar corespunde realității), invocând caracterul ilicit al acestuia pe motiv că părțile ar fi urmărit fraudarea intereselor sale, prin paralizarea executării silite a împrumutului nerestituit de pârât. Or, indiferent de probele aduse în sprijinul acestei apărări și trecând peste faptul că actul analizat nu a avut efect translativ de proprietate asupra imobilului urmărit, sancțiunea specifică în acest caz este cea prevăzută de art.1182 C.civ., și anume inopozabilitatea actului față de creditorul pârâtului, iar nu aceea a nulității. Recurentul-intervenient face confuzie între aceste două sancțiuni și, așa cum am arătat în precedent, nu a investit instanța de fond cu o cerere în constatarea inopozabilității actului al cărui caracter ilicit l-a pretins.
Dacă promisiunea de vânzare-cumpărare ar fi fost notată în cartea funciară a imobilului, ar fi dobândit dată certă și i-ar fi putut fi opusă intervenientului de la data notării. În lipsa acestei operațiuni de publicitate, creditorul pârâtului, în speță intervenientul, poate urmări bunul în vederea realizării creanței sale și împotriva reclamantei, care și-a asumat riscul de a dobândi un imobil despre care știa că este urmărit silit. Întrucât în cartea funciară a imobilului este notată somația emisă în anul 2007 în dosarul de executare format la cererea intervenientului, devin aplicabile disp.art.497 alin.4 C.proc.civ., potrivit cărora „”Drepturile reale înscrise după notarea somației de plată în cartea funciară nu vor putea fi opuse creditorului urmăritor (…)”.
În considerarea tuturor acestor argumente și a disp.art.312 alin.1 C.proc.civ., hotărârea primei instanțe fiind rezultatul unei corecte a aplicări a legii la împrejurările de fapt ale speței și, prin urmare, neputând fi reținută incidența vreunuia dintre motivele de casare ori de modificare prevăzute de lege, se va respinge recursul ca nefondat.
Cererea intimatei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată va fi respinsă, în condițiile în care la dosar nu au fost atașate dovezi ale efectuării unor asemenea cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant R. M., domiciliat în Eforie Sud, ., județul C., împotriva sentinței civile nr._/17.09.2012 pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă G. A., cu domiciliile cunoscute în C., ., ., . și în Techirghiol, ..6, județul C. și intimatul pârât B. M., cu domiciliile cunoscute în Techirghiol, ..6, județul C. și în C., . nr.55, ., ..
Respinge cererea intimatei-reclamante privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
C. R. D. A. L. V. C. C.
GREFIER,
G. B.
Jud.fond R.M.D./Red.și tehnored.dec.jud.A.L./07.04.2013 /2ex.
| ← Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Decizia nr.... | Anulare act. Decizia nr. 9/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
