Anulare act. Decizia nr. 9/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 14932/212/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 9
Ședința publică din 15 Ianuarie 2014
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTORI: C. E.
GREFIER: F. A.
Pe rol soluționarea apelului civil având ca obiect - anulare act, apel formulat de apelanta reclamantă C. A. M., cu domiciliul procesual ales în C., ., ., împotriva sentinței civile nr.3592/12.03.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât A. N., domiciliat în C., . nr.124, ., ., județul C..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 07.01.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.01.2014 și la data de 15.01.2014, dată la care au dat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 13.06.2012, sub nr._, reclamanta C. A. M. a chemat în judecată pe pârâtul A. N. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea absolută parțială a contractului de împrumut autentificat sub 3653/24.10.2003 sub aspectul clauzelor abuzive și nule de drept privind penalitățile de 1 % pe zi de întârziere și repunerea părților în situația anterioară, cu consecința restituirii către reclamantă a sumelor de bani ce au făcut obiectul executării clauzei penale.
În susținerea cererii arată că între părți a fost încheiat contractul de împrumut autentificat sub 3653/24.10.2003 prin care pârâtul i-a împrumutat reclamantei suma de 10.700 USD.
Precizează că în cuprinsul contractului de împrumut, s-a stipulat faptul că, în cazul neachitării la timp a împrumutului să se aplice o penalitate de 1% pe zi de întârziere, în sarcina debitorului, clauză apreciată de reclamantă ca abuzivă și nulă de drept conform art. 1587-1590 și art. 1 din Legea 313/1879.
Arată reclamanta că sumele pe ce au făcut obiectul clauzei penale sunt în valoare de 42.000 USD. Astfel, aceasta i-a restituit pârâtului, lunar, timp de 60 de luni, câte 700 USD cu titlu de penalități, sumă recunoscută de pârât prin înscrisul olograf sub semnătură privată.
În drept: s-au invocat dispozițiile art. 1 din Legea 313/1879, art. 1250-1255 Noul Cod civ.
Prin sentința civilă nr.3593 din 12 martie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil mai sus menționat, a fost admisă acțiunea în parte și constată nulitatea absolută a clauzei penale din contractul de împrumut de bani fără dobândă autentificat la BNP. F. V. sub nr. 3653/24.10.200, prin care se stabilește în sarcina împrumutatului o penalitate de 1 % pe zi de întârziere în cazul neachitării la timp a împrumutului, și dispusă anularea acesteia .
Totodată a fost respins capătul de cerere cu privire la repunerea părților în situația patrimonială anterioară, ca neîntemeiat și obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 3.866 lei reprezentând 3.861 lei taxă judiciară și 5 lei timbru judiciar.
În considerentele hotărârii mai sus menționate s-a reținut că prin contractul de împrumut de bani fără dobândă autentificat la BNP. F. V. sub nr. 3653/24.10.2003, pârâtul i-a împrumutat reclamantei suma de 10.700 USD.
În contract s-a prevăzut o clauză penală potrivit căreia în cazul nerestituirii la scadență a sumei împrumutate, reclamanta datorează penalități de 1%/zi de întârziere.
În ce privește temeiul de drept al cererii, instanța reține că nu sunt aplicabile noile dispoziții ale Codului civil, având în vedere dispozițiile art. 6 raportat la faptul că toate contractele au fost încheiate înainte de 01.10.2011. În consecință, sunt aplicabile contractelor dispozițiile vechiului cod și dispozițiile art.1 din Legea nr.313/1879, care stipulează nulitatea clauzei penale în contractele de împrumut.
Așadar, instanța constată că este interzisă stipularea clauzei penale în contractul de împrumut deoarece în această materie, daunele interese pentru executarea cu întârziere a obligației de restituire a sumei împrumutate sunt egale cu dobânda, ca echivalent al lipsei de folosință a banilor împrumutați.
Conform art. 1 din Legea 313/1879 clauza penală, aflată în contracte de împrumuturi sau de prestațiuni în natură, este și va remânea anulată, oricare va fi data actului a cărui esecutare se cere, însă numai dacă termenul exigibilității creanței va cădea în urma promulgării acestei legi.
Dispozițiile legale menționate instituie o interdicție absolută în ceea ce privește inserarea, în cuprinsul unui contract de împrumut, a unei clauze penale.
Plecând de la interdicția instituită de dispozițiile Legii 313/1879 urmează a se avea în vedere faptul că aceste reglementări au un caracter de ordine publică, împrejurare față de care, prin raportare la dispozițiile art. 5 C.civ, în mod evident, nu este posibilă o derogare, în cadrul unei convenții, de la aceste prevederi legale.
Pentru considerentele arătate, instanța constată că primul capăt de cerere formulată este întemeiată, va admite acest capăt de cerere și va anula în parte contractul de împrumut de bani fără dobândă autentificat la BNP. F. V. sub nr. 3653/24.10.2003, în ce privește clauza penală privind penalitățile de 1% pe zi de întârziere în cazul neachitării la timp a împrumutului.
În ce privește cererea reclamantei de restituire a sumei de 42.000 USD, pe care susține că a achitat-o pârâtului cu titlu de dobândă, instanța reține că potrivit art. 1169 C.civ. „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.”
Actul juridic al plății invocat de către reclamantă nu a putut fi dovedit de acesta nici prin înscrisuri și nici prin martori. Astfel, înscrisul depus la dosar prin care pârâtul recunoaște că a primit de la reclamantă, în cursul anului 2008, diverse sume de bani, în sumă totală de 24.000 euro nu este concludent, câtă vreme între părțile litigante s-au încheiat mai multe contracte de împrumut, unele dintre acestea în euro, reclamanta, așa cum a învederat instanței prin chiar concluziile scrise, mai are pe rolul Judecătoriei C., spețe cu obiect identic, respectiv anulare clauză penală din contractele de împrumut încheiate cu pârâtul (dos. nr._/212/2012,_/212/2012,_/212/2012,_/212/2012,_/212/2012,_/212/2012 și_/212/2012).
În același timp instanța apreciază că este puțin probabil ca în anul 2008, când se soluționa dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare pornită în baza titlului executoriu reprezentat tocmai de contractul de împrumut bani fără dobândă autentificat la BNP. F. V. sub nr. 3653/24.10.2003, reclamanta în loc să consemneze sumele de bani în contul executării, a preferat să-i achite personal pârâtului fără ca să-și facă apărări în acest sens.
În ce privește faptul că pârâtul nu s-a prezentat în vederea administrării interogatoriului, instanța reține că acest fapt nu poate fi considerat o recunoaștere a pretențiilor conform art. 225 C.proc.civ., ci cel mult un început de dovadă scrisă, care în lipsa coroborării cu alte probe nu poate constitui un temei suficient pentru admiterea acestui capăt de cerere.
În ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța de fond reține că în temeiul art. 274 C.proc.civ. aceasta este întemeiată, pârâtul fiind cel căzut în pretenții, sens în care a dispus ca pârâtul să fie obligat la plata către reclamantă a sumei de 3.866 lei reprezentând 3.861 lei taxă judiciară și 5 lei timbru judiciar.
Împotriva hotărârii mai sus menționate a formulat recurs reclamanta C. A. M., prin care a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare s-a arătat că prima instanță a interpretat în mod eronat precizările reclamantei din cuprinsul notelor scrise formulate pentru termenul de judecată din 5 martie 2013, în sensul că pe rolul Judecătoriei C. ar exista între aceleași părți ca și în prezenta cauză litigiile ce formează obiectul dosarelor civile nr._/212/2012,_/212/2012,_/212/2012,_/212/2012,_/212/2012,_/212/2012 și_/212/2012.
Se solicită a se observa că până la data de 27.11.2008 a achitat pârâtului cu titlu de penalități de întârziere suma de_ de dolari SUA, care este recunoscută de acesta prin înscrisul olograf depus la fila 8 din dosarul de fond, respectiv_ de euro la data de 29 august 2008, 2 tranșe a câte 2500 de euro la 2 septembrie 2008, rezultând un total de_ de euro.
S-a mai relevat că la 31 oct. 2008 reclamanta a achitat pârâtului suma de 1000 de euro, iar acesta a menționat că a mai rămas de plată suma de 6500 de euro, iar la 27.11.2008 i-a fost achitată diferența de 6500 de euro, fapt recunoscut prin înscrisul existent la fila 7 din dosarul de fond, iar împrejurarea că reclamanta a achitat în mod direct creditorului sume de bani, precizează aceasta, se datorează faptului că în dosarul de executare silită al B.E.J. V. S. a fost constată perimarea executării silite în temeiul art. 389 C.proc.civ.
S-a mai precizat că în măsura în care pârâtul A. N. s-ar fi prezentat în fața instanței de fond în vederea probei cu interogatoriu, ar fi posibilitatea prin răspunsurile date să nu-și recunoască înscrisurile redactate de acesta sub semnătură privată aflate la filele 7 și 8 din dosar și respectiv nici încasarea sumei de 25 000 de euro, sens în care reclamanta ar fi avut posibilitatea administrării probei cu expertiză grafoscopică, prorogată de prima instanță după luarea interogatoriului.
S-a solicitat admiterea căii de atac și rejudecarea cauzei în sensul repunerii părților în situația anterioară, cu consecința restituirii către reclamantă a sumelor de bani ce au format obiectul executării clauzei penale, respectiv_ de euro, ca urmare a constatării nulității absolute de către instanța de fond a clauzei penale din contractul de împrumut autentificat sub nr. 3653 din 24 octombrie 2003, la BNP. F. V., respectiv a sumei de_ de euro (_ dolari SUA).
In drept: s-au invocat dispozițiile art. 299, 304 pct.9, 301 ind.1 C.proc.civ.
Prezenta cauză a fost calificată ca fiind apel, în temeiul dispozițiilor art. 282 ind.1 C.proc.civ., valoarea obiectului material al litigiului depășind suma de 100 000 de lei.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.295 C.proc.civ. instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Prin hotărârea judecătorească supusă criticilor prin prezenta cale de atac, instanța de fond a dispus respingerea capătului de cerere privind repunerea părților în situația patrimonială anterioară, va neîntemeiată.
In motivare s-a arătat că actul juridic invocat de reclamantă nu a putut fi dovedit nici prin înscrisuri și nici cu martori, iar înscrisuri privind recunoașterea efectuării unor sume de bani nu este concludent atât timp cât între părți au fost încheiate mai multe contracte de împrumut ce au format obiectul dosarelor civile. nr._/212/2012,_/212/2012,_/212/2012,_/212/2012,_/212/2012,_/212/2012 și_/212/2012).
S-a mai reținut că este puțin probabil că în anul 2008, când se soluționa dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare silită pornită in temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut în bani fără dobândă, autentificat la B.N.P. V. F. sub nr. 3653 din 24 octombrie 2003, reclamanta în loc să consemneze sumele de bani în contul executării, a preferat să îi achite personal pârâtului fără ca să-și facă apărări în acest sens.
Prin contractul autentificat sub nr. 3653 din 24 octombrie 2003, la B.N.P. V. F., reclamanta a luat cu împrumut de la pârâtul A. N. suma de_ de dolari SUA, reprezentând echivalentul a_ de lei (ROL), cu asumarea obligației de către pârâtă în sensul restituirii sumei împrumutate în dolari, la data scadentă convenită de părți la 24 noiembrie 2003.
Prin înscrisul sub semnătură privată întocmit la 27.11.2008 și depus la filele 7 și 8 din dosarul de fond s-a consemnat primirea de către debitor a unor sume de bani achitate acestuia în euro prin anexa cererii adresate de pârâtul A. N., Biroului executorului judecătoresc prin care a solicitat ridicarea somației imobiliare și încetarea executării silite.
Prin cererea adresată instanței de fond la data de 13 iunie 2012, reclamanta C. A. M. a solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumelor achitate potrivit clauzei penale a cărei nulitate absolută a solicitat a se constata pe cale judiciară, ca fiind nelegală în conformitate cu dispozițiile art.1 din Legea nr. 313/1879, prin care este interzisă stipularea acesteia în contractele de împrumut.
Prima instanță a admis în parte acțiunea și a constatat nulitatea absolută a clauzei penale din contractul de împrumut de bani fără dobândă, reținându-se aplicabilitatea normei de drept mai sus menționate, cu un evident caracter de ordine publică și care nu permite vreo derogare prin înțelegerea părților.
Pârâtul A. N. nu a înțeles să formuleze cale de atac împotriva hotărârii primei instanțe, prin care fost constatată nulitatea clauzei penale din contractul de împrumut, ceea ce îi conferă acesteia putere de lucru judecat în ceea ce privește obligarea debitorului la plata penalităților de 1% pe fiecare zi de întârziere în situația neachitării la scadență a împrumutului acordat prin convenția mai sus menționată.
Prin motivarea cu cuprinsul hotărârii judecătorești a împrejurării că este puțin probabilă efectuarea de bună voie a plății, în loc să se consemneze sumele achitate în contul executării, prima instanță nu a dat o justă dezlegare a raporturilor obligaționale dintre părți, ceea ce determină incidența aplicarea dispozițiilor art. 297 C.proc.civ., potrivit căruia: in cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul.
Întrucât din conținutul probatoriului administrat în fața primei instanțe nu rezultă cu certitudine ce sumă de bani a fost achitată de către debitoare de bună voie, în temeiul clauzei penale ce a fost anulată prin hotărârea judecătorească criticată se justifică suplimentarea probatoriului în calea de atac prin efectuarea unui raport de expertiză tehnică contabilă.
Pentru considerentele expuse, întrucât pricina a fost înregistrată la instanța de fond după . dispozițiilor Legii nr. 202/2010, privind accelerarea soluționării proceselor, iar apelanta reclamantă nu a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, Tribunalul urmează a admite apelul și a dispune anularea în parte a hotărârii primei instanțe și stabilirea unui termen de judecată pentru administrarea probatoriilor și evocarea fondului în conformitate în norma procesuală mai sus enunțată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă C. A. M., cu domiciliul procesual ales în C., ., ., împotriva sentinței civile nr.3592/12.03.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât A. N., domiciliat în C., . nr.124, ., ., județul C..
Anulează în parte sentința civilă apelată.
Fixează termen la 04.03.2014, pentru evocarea fondului, în ceea ce privește restituirea sumei achitate cu titlu de penalități de întârziere derivate din contractul de împrumut autentificat sub nr.3653/24 octombrie 2003, la B.N.P. V. F..
Cu recurs odată cu fondul.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. C. C. E.
Conform art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă
GREFIER,
pentru F. A.
aflată în concediu cu plată
semnează Grefier șef
C. – I. S.
Jud.fond.M.V.M.
Red./tehn. jud.C.C.19.02.2014/ ex.2
| ← Cerere necontencioasă. Decizia nr. 164/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
