Evacuare. Decizia nr. 1012/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1012/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-12-2014 în dosarul nr. 31135/212/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1012
Ședința publică de la 15 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. B.
Judecător F. M.
Grefier C. I. S.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta reclamantă B. J. cu domiciliul în C., ., ., . și domiciliul ales la av.C. C. din mun. C., Bvd.Tomis, nr.137, ., județ C., împotriva sentinței civile nr. 7589/07.07.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ având ca obiect ordonanță președințială – evacuare, în contradictoriu cu intimații pârâți R. NICUȘOR și R. C., ambii cu domiciliul în C., Bvd.Mamaia, nr.202A, județ C..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Apelul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 25 lei, conform chitanțelor . XWM 5537863PJ/20.08.2014, CT XWM 5537872PJ/20.08.2014, CT XWM 5537865PJ/20.08.2014, CT XWM 5271014PJ/27.01.2014 și CT XWM 5078465PJ/01.08.2014, fiecare pentru suma de câte 5 lei, emise de SPITVBL C., aflate la filele 30-34 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 158 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință aferentă, ce face parte din prezenta decizie. La acel termen, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi, când:
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față:
I. Prin sentința civilă nr. 7589/7.07.2014 Judecătoria C. a respins exceptia lipsei calitatii procesual-active ca neintemeiata. A respins acțiunea formulată de reclamanta B. J. în contradictoriu cu pârâții R. NICUȘOR și R. C., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel a reținut prima instanță că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. cu numarul_ ,reclamanta B. J. a solicitat instantei sa dispună evacuarea pârâtilor R. N. si R. C. din imobilul situat în localitatea Constanta,. A,jud.Constanta.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamanta a arătat, în esență, că si-a redobandit imobilul in baza Legii nr.10/2001 si ca in prezent paratii il ocupa fara titlu.
In drept au fost invocate dispozitiile art.11 al.2 din OUG nr.40/1999 si ale art.996 Cod proc.civ.
In dovedirea actiunii reclamanta a solicitat proba cu inscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâtii au invocat exceptia lipsei calitatii procesual-active a reclamantei, motivat de faptul ca aceasta are drept de proprietate asupra unei alte parti din imobil.
Pe fondul cauzei, paratii au solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, motivat de faptul ca titlul lor locativ este valabil.
În dovedirea întâmpinării,pârâtii au solicitat proba cu înscrisuri,expertiza si cercetarea la fata locului.
Analizând actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut că prin sentinta civila nr.1134/2010 a Tribunalului Constanta s-a dispus obligarea paratilor Primarul Municipiului Constanta,Municipiul Constanta prin Primar, Consiliul Local Constanta si . la restituirea in natura a imobilului situat in Constanta, . A.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesual-active, prima instanta a constatat ca aceasta este neintemeiata, deoarece prin sentinta antementionata s-a dispus restituirea in natura a imobilului situat in Constanta, . A. Or, cat timp nu s-a mentionat ca se restituie numai o parte din acest imobil, este evident ca reclamantei i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra intregului imobil, ceea ce inseamna ca are calitate procesual-activa si pentru partea pe care o ocupa paratii.
Referitor la fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art.11 al.2 din OUG nr.40/1999 si ale art.996 Cod proc.civ.
Potrivit art.11 al.2 din OUG nr.40/1999:
,,Lipsa unui raspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriasului sau al fostului chirias de a incheia un nou contract de inchiriere in termen de 60 de zile de la primirea notificarii il indreptateste pe proprietar sa ceara in justitie evacuarea neconditioriata a locatarilor, cu plata daunelor interese, pe calea ordonantei presedintiale.”
Prima instanță a apreciat că acest text se completeaza cu dispozitiile art.996 Cod pr.civ.,potrivit carora:
,,Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
Prin urmare,procedura specială a ordonanței președințiale presupune în primul rând dovedirea caracterului urgent al acțiunii,adică a unor împrejurări care să conducă la concluzia că prin neluarea de către instanță a măsurii pretinse s-ar ajunge la pierderea unui drept sau la cauzarea unei pagube iminente ce nu s-ar mai putea repara.
Prima instanță a constatat ca reclamanta nu a motivat si nici dovedit care este urgenta ce o determina sa recurga la calea ordonantei presedintiale,desi aceasta sarcina ii revenea.
Simplul fapt al folosirii imobilului de catre parati nu este suficient pentru a justifica admiterea actiunii pe calea ordonantei presedintiale,cat timp nu exista alte elemente care sa conduca la concluzia ca . este urgenta sau ca exista riscul de a se pierde vreun drept sau de a se crea o pagubă iminentă reclamantei.
Așadar, cat timp nu este dovedita urgenta, prima instanță a reținut că evacuarea paratilor se poate solicita pe calea dreptului comun.
În consecință, prima instanță a constatat că nu este întrunită una din condițiile prevazute de art.996 C.pr.civ, respectiv urgența, ceea ce a condus la respingerea acțiunii.
II. Hotărârea a fost atacată în termen legal cu apel de către reclamanta B. J. care a criticat în parte soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit a apreciat instanța de fond că procedurii speciale prevăzute de OUG 40/1999 îi sunt aplicabile dispozițiile de drept comun ale ordonanței președințiale, deoarece legiuitorul a considerat că, atâta timp cât impune niște reguli specifice atât proprietarului cât și chiriașului, a asigurat un echilibru corespunzător între interesele proprietarului deposedat abuziv și chiriaș. Atâta timp cât proprietarul a respectat regulile speciale, el beneficiază de o cale specială (ordonanță președințială, ce se judecă cu celeritate) pentru evacuarea necondiționată și daune interese. Condițiile de exercitare a ordonanței președințiale clasice, de drept comun, sunt considerate ca îndeplinite, prin voința legii speciale. Prin urmare, reclamanta nu trebuie să mai demonstreze niciuna dintre condițiile ordonanței președințiale clasice, respectiv urgența, nerezolvarea fondului cauzei, vremelnicia.
În calea de atac a apelului a fost administrată proba cu înscrisuri.
- Apelul este întemeiat.
Potrivit art. 11 alin. 2 din OUG nr. 40/1991, lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriașului sau fostului chiriaș de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl îndreptățește pe proprietar să ceară în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanței președințiale.
Tribunalul apreciază că procedura prevăzută de art. 11 din OUG nr. 40/1999 este o procedură specială, derogatorie de la dispozițiile comune în materia ordonanței președințiale, care permite proprietarului să exercite acțiunea în evacuare fără a face dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 996 C.pr.civ. Astfel, este necesar și suficient ca reclamantul să probeze că l-a notificat pe chiriaș în vederea încheierii contractului de închiriere, că acesta a refuzat sau nu a răspuns notificării și că de la data primirii notificării de către chiriaș au trecut 60 de zile.
Tribunalul reține că, în speță, prin decizia civilă nr. 1134/17.06.2010 a Tribunalului C., irevocabilă, Primarul Muncipiului C., Municipiul C. prin Primar și Consiliul Local al Muncipiului C. au fost obligați să restituie în natura reclamantei construcția și terenul din Constanta, . A, jud. Constanta. Prin Protocolul de predare primire nr. 7271/11.07.2013, RAEDPP a restituit apelantei imobilul din C., . A, jud. Constanta, s-a radiat imobilul din evidența locatorului și s-a sistat plata chiriei către RAEDPP. Totodată apelantei i s-a pus la dispoziție Contractul de închiriere nr.7915/28.06.2011, având ca titular pe R. NICUȘOR, chiria fiind de 116 lei pe luna.
De asemenea, se constată că apelanta i-a notificat pe intimați cu privire la restituirea către aceasta a construcției și terenului din C., . A, jud. C., aducându-le la cunoștință intenția de a încheia contractul de închiriere cu aceștia, până la data de 20.05.2014, fiind convocați la data de 30.09.2013 ora 13.00 la sediul Baroului C. (f 32).
Din Procesul Verbal întocmit la data de 30.09.2013, se reține că pârâții s-au prezentat la sediul Baroului C. la data și ora indicată în notificare, refuzând însă să încheie contract de vânzare-cumpărare, pe motiv că au considerat că imobilul în care locuiesc nu a făcut obiectul hotărârii de restituire.
Bunul, obiect al dreptului de proprietate al reclamantei face parte dintre imobilele la care se referă OUG nr. 40/1999, motiv pentru care și ulterior punerii în posesie, dreptul de proprietate al reclamantei trebuia să suporte ingerința, legală prevăzută de art. 9-11 din OUG nr. 40/1999. Având însă în vedere că privarea reclamantei de atributul folosinței dreptului său de proprietate reprezintă o ingerință, aceasta trebuie să respecte condițiile prescrise de legea care o prevede, pentru a nu se transforma într-o încălcare a dreptului de proprietate. Pentru aceste motive și legiuitorul, înțelegând să acorde o protecție persoanelor care au avut calitatea de chiriași ai imobilelor la care se referă OUG nr. 40/1999, a prevăzut totuși termene condiții ce trebuie îndeplinite pentru ca foștii chiriași să beneficieze în continuare, temporar, de spațiile locuite, restituite proprietarilor.
Instanța reține că intimații pârâți nu au înțeles să dea curs notificării adresate de reclamantă în temeiul art. 10 din OUG nr. 40/1999, și prin urmare au renunțat la beneficiul acordat de legiuitor. Refuzul pârâților de a încheia un contract de închiriere nu este unul justificat, atâta vreme cât aceștia susțin că imobilul în care locuiesc nu a făcut obiectul hotărârii de restituire, câtă vreme dispozitivul deciziei civile nr. 1134/17.06.2010 este cât se poate de clar, intrând de altfel sub putere de lucru judecat. Chiar dacă intimații nu au fost parte în respectivul litigiu, aceasta nu înseamnă că hotărârea respectivă nu le este opozabilă, în ceea ce privește stabilirea titularului dreptului de proprietate asupra imobilului. Litigiul pe care intimații îl au pe rol vizează obligarea Municipiului C. prin Primar, care în prezent nu mai este proprietar al imobilului, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul retrocedat apelantei. Prin urmare, nici existența acestui litigiu nu poate justifica un refuz din partea intimaților, care să facă inaplicabile prevederile art. 11 din OUG nr. 40/1999.
Dreptul de proprietate al reclamantei nu mai poate suferi alte ingerințe decât cele prevăzute de OUG nr. 40/1999. Proprietarul nu poate fi pedepsit și privat în continuare de un atribut important al dreptului de proprietate. Orice persoană de bună-credință ce locuiește în imobilul proprietatea altei persoane trebuie să răspundă pertinent notificării făcute de proprietarul imobilului. Prin urmare, dacă realmente intimații ar fi înțeles să beneficieze cu bună-credință de facultatea oferită de legiuitor de a încheia un contract de închiriere cu proprietarul validat de instanțe, ar fi trebuit să răspundă afirmativ și să procedeze în consecință.
În cauza P. și T. împotriva României, (Hotărârea din 08.03.2007), s-a constatat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 Adițional, ca urmare a respingerii acțiunii proprietarilor de evacuare a chiriașilor, acțiune întemeiată pe art. 11 alin. 1 din OUG nr. 40/1999. În speța respectivă soluția de respingere a acțiunii de evacuare s-a bazat pe neîndeplinirea de către proprietar a cerințelor art. 10 din același act normativ, instanța europeană apreciind că „a sancționa proprietarii care au omis să se conformeze condițiilor de formă prevăzute de OUG 40/1999 ce le impune o obligație atât de grea ca aceea de a păstra chiriașii în imobilul lor timp de cinci ani, fără nici o posibilitate concretă și reală de a încasa chiria, a făcut să greveze asupra lor o sarcină specială și exorbitantă de natură să rupă echilibrul just între interesele aflate în joc.
Cu atât mai mult, în prezentul litigiu, în care apelanta reclamantă i-a notificat pe intimații pârâți, se impune apărarea și respectarea dreptului de proprietate al acesteia.
În consecință, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 11 din OUG nr. 40/1999, Tribunalul apreciază că se impune evacuarea chiriașilor din imobilul situat în C., . A, jud. C..
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâților la contravaloarea lipsei de folosință, în cuantum de 116 lei/luna, din luna august și până la predarea efectivă a locuinței, instanța constată că potrivit disp. art. 11 alin. 2 din OUG nr. 40/1991, lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriașului sau fostului chiriaș de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl îndreptățește pe proprietar să ceară în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanței președințiale.
În baza dispoziției legale fostul chiriaș poate fi obligat la plata contravalorii lipsei de folosință, cuantificată la nivelul chiriei prevăzută în contractul de închiriere. Dispoziția legală are ca scop, pe de o parte, acoperirea prejudiciului proprietarului cauzat prin imposibilitatea acestuia de a-și exercita dreptul de folosință asupra imobilului sau de a beneficia de chiria pe care ar putea să o obțină în urma închirierii acelui spațiu și pe de altă parte sancționarea celui ce folosește imobilul fără a deține un titlu locativ, evitându-se astfel îmbogățirea fără justă cauză a celui ce locuiește fără titlu. Tribunalul apreciază însă că aceste daune interese pot fi acordate doar pentru perioada cuprinsă între momentul notificării și cel al pronunțării hotărârii, respectiv august 2013 – noiembrie 2014, având în vedere că ele reprezintă contravaloarea prejudiciului produs proprietarului, prin lipsirea acestuia de folosința imobilului proprietatea sa. Prejudiciul trebuie să fie unul cert, actual ori iminent. Instanța de apel apreciază că prejudiciul este dovedit doar până la pronunțarea hotărârii, nefiind unul cert, actual ori iminent ulterior acestui moment.
Referitor la prejudiciul cauzat reclamantei, tribunalul reține că prejudiciul constituie o modificare negativă a patrimoniului persoanei fizice, putându-se realiza prin diminuarea activului ca urmare a săvârșirii unor fapte ilicite. Apelanta reclamantă nu a dovedit existența prejudiciului ulterior pronunțării hotărârii, pentru a fi antrenată răspunderea materială. Pentru a se putea vorbi despre existența unui prejudiciu trebuie ca acesta să se reflecte în patrimoniul reclamantei creditoare cu certitudine, iar dovada certitudinii acestuia să se materializeze într-o sumă de bani.
Sub un alt aspect, pentru executarea obligației stabilită prin prezentul titlul executoriu, reclamanta are posibilitatea declanșării executării silite și a se folosi în acest cadru de mecanismele procedurale stabilite prin lege, de natură a-i constrânge pe debitori la executarea obligației de a face. Pe de altă parte, în momentul producerii unui nou prejudiciu, reprezentat de lipsa de folosință ulterior pronunțării prezentei hotărâri, reclamanta are la îndemână o nouă acțiune în justiție în acest sens. Totodată, instanța reține că în OUG nr. 40/1991 nu există dispoziții exprese vizând obligarea foștilor chiriași la plata de daune interese, până la executarea efectivă a hotărârii de evacuare (cum, spre exemplu, există în Legea nr. 114/1996 – art. 25)
În consecință, acest capăt de cerere urmează a fi admis în parte, doar cu privire la perioada august 2013 – noiembrie 2014.
Față de aceste considerente, va admite apelul formulat de apelanta reclamantă B. J., în contradictoriu cu intimații pârâți R. NICUȘOR și R. C.. Va modifica în parte sentința civilă nr 7589 din data de 7.07.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr_ în sensul că va admite în parte acțiunea, va dispune evacuarea pîrîțiiților R. Nicușor și R. C. din imobilul situat în C., ., jud C. și va obliga pe pîrîții R. Nicușor și R. C. la plata către reclamanta B. J. a sumei de 1856 lei reprezentînd daune interese. Va respinge cererea de obligare a pîrîților la plata în continuare a daunelor interese ca nefondată.
In baza art. 453 c.pr.civ., va obliga pîrîții la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, realizate în fața primei instanțe. Va menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate, în ceea ce privește modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesual active.
Având în vedere prevederile art. 453 C.pr.civ., și dat fiind că intimații pârâți au calitatea de părți căzute în pretenții în cadrul apelului introdus de către reclamantă, aceștia vor fi obligați să plătească apelantei reclamante suma de 1025 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentînd taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă B. J. cu domiciliul în C., ., ., . și domiciliul ales la av.C. C. din mun. C., Bvd.Tomis, nr.137, ., județ C., împotriva sentinței civile nr. 7589/07.07.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ având ca obiect ordonanță președințială – evacuare, în contradictoriu cu intimații pârâți R. NICUȘOR și R. C., ambii cu domiciliul în C., Bvd.Mamaia, nr.202A, județ C..
Modifică în parte sentința civilă nr 7589 din data de 7.07.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr_ în sensul că
Admite în parte acțiunea.
Evacuează pîrîții R. Nicușor și R. C. din imobilul situat în C., ., jud C..
Obligă pîrîții R. Nicușor și R. C. la plata către reclamanta B. J. a sumei de 1856 lei reprezentînd daune interese.
Respinge cererea de obligare a pîrîților la plata în continuare a daunelor interese ca nefondată.
Obligă pîrîții la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor.
Obligă intimații la plata către apelantă a sumei de 1025 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. B. F. M.
GREFIER,
C. – I. S.
Tehnored. C.B./3 ex./
Jud. fond. D. R. – V. – Judecătoria C.
Emis 3 .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Fond funciar. Decizia nr. 776/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
