Obligaţie de a face. Decizia nr. 853/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 853/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 4050/254/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.853
Ședința publică din 06.11.2014
PREȘEDINTE: C. M. P.
JUDECĂTOR: B. M.
GREFIER: Steluța P.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de către apelanții reclamanți C. P. și C. E., domiciliați în localitatea Albești, ., județul C., împotriva sentinței civile nr.535/20.03.2014 pronunțată de Judecătoria M., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți T. M., T. M. și T. A. – G., domiciliați în localitatea Albești, ., județul C., având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 16 octombrie 2014 și au fost consemnate în cuprinsul încheierii de amânare a pronunțării din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.10.2014, 30.10.2014 și apoi la data de 06.11.2014, când s-a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 3166/21.03.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._/212/2013, s-a luat act că reclamanții au renunțat la capătul de cerere privind – obligarea pârâților la repararea prejudiciului pentru lipsa de folosință a terenului pe care îl ocupă prin construcția edificată în anul 2003 până în anul 2012.
S-a respins cererea formulată de reclamanții C. P. ȘI C. E., domiciliați în comuna Albești, ., jud. C. în contradictoriu cu pârâții T. M., T. M. ȘI T. A. G., domiciliați în .>, . A, jud. C. prin care se solicită – obligarea pârâților să demoleze construcția în suprafață utilă de 33,72 m.p. edificată pe terenul proprietatea reclamanților pe cheltuiala pârâților.
S-a dispus obligarea pârâților să achite reclamanților cheltuielile de judecată în sumă de 2.500 lei ce reprezintă onorariul apărătorului ales.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
În fapt, autorul pârâților T. M. a edificat o construcție cu destinație de locuință în baza autorizației de construire nr. 2/04.07.1991 emisă de Primăria comunei Albești, pe un teren în suprafață de 1019 m.p., deținut de acesta potrivit înscrierilor efectuate în registrul agricol al localității Albești .
Prin sentința civilă nr. 397/20.02.1998 ( dosar civil nr. 404/1997) pronunțată de Judecătoria M. ( fila 47) s-a constatat că numitul T. M. ( autorul pârâților ) este proprietarul construcției – casă de locuit, edificată în localitatea Albești, județul C., în baza autorizației de construire nr. 2/04.07.1991 emisă de Primăria comunei Albești .
Prin sentința civilă nr. 202/27.01.1999 pronunțată de Judecătoria M. în cadrul dosarului civil nr. R/782/1998 s-a admis cererea în revendicare a numitului N. I. în contradictoriu cu autorul pârâților T. M. prin care acesta a fost obligat să lase în deplină posesie și proprietate suprafața de teren de 1.000 m.p. din totalul de 1019 m.p.
Prin sentința civilă nr. 2333/13.11.2003 pronunțată de Judecătoria M. în cadrul dosarului civil nr. 690/2002, numitul N. I. a fost obligat să lase în deplină posesie și proprietate construcția situată pe terenul de 1.000 m.p. pârâților T. M., T. M. și T. A. G.( construcție edificată de autorul acestora T. M. ) .
Prin sentința civilă nr. 1992/C/17.09.2009 pronunțată de Judecătoria M. în cadrul dosarului civil nr._ , definitivă, s-a admis cererea reclamanților C. P. și C. E., în contradictoriu cu numiții N. I. și N. V. pronunțată de Judecătoria M., prin care s-a constatat intervenită vânzarea cumpărarea imobilului situat în . ,compus din teren în suprafață de 2663 m.p. și construcția cu destinație de locuință amplasată pe acest teren alcătuită din două camere și bucătărie având următoarele vecinătăți ; la N – B. T. ; la E – islaz comunal ; la V – drum comunal ; la sud – I. I. ; hotărârea pronunțată ține loc de act de vânzare cumpărare autentic.
Potrivit deciziei nr. 1106 /1990, Consiliul Local a emis autorizația nr. 2/04.07.1991, înainte de data cumpărării terenului în suprafață de 2663 m.p. și construcția cu destinație de locuință amplasată pe acest teren alcătuită din două camere și bucătărie având următoarele vecinătăți ; la N – B. T. ; la E – islaz comunal ; la V – drum comunal ; la sud – I. I., de numiții N. I. de la numiții R. I. și M., respectiv, data de 26.08.1991 .
Anterior acestei date, autorul pârâților, T. M. a edificat pe terenul în suprafață de 1019 m.p. construcția cu destinație de casă de locuit, dreptul de proprietate fiind consfințit prin sentința civilă nr. 397/20.02.1998 pronunțată de Judecătoria M. ( fila 47) prin care s-a constatat că reclamantul T. M. este proprietarul construcției –casă de locuit edificată în localitatea Albești în baza autorizației de construire nr. 2/04.07.1991 emisă de Primăria comunei Albești, astfel că, la momentul edificării construcției acesta a fost un constructor de bună credință .
Prin sentința civilă nr. 2976/15.11.2012( dosar civil nr._ ) pronunțată de Judecătoria M. ( fila 107-109) s-a admis cererea numiților T. M., T. M. și T. A. G. în contradictoriu cu numiții C. P. și C. E., dispunându-se obligarea pârâților să permită accesul reclamanților pe ternul lor la construcția edificată cu destinație de locuință la calea publică potrivit aleii de acces de 42 m.p. având o lățime de 1,5 m și o lungime de 27,8 m, așa cum a fost delimitată în planul de situație –ANEXA nr. 3 la raportul de expertiză întocmit de domnul expert D. D..
Față de considerentele arătate, instanța a constatat că autorul edificator – T. M. ( autorul pârâților ) al construcției cu destinație de locuință, construcție edificată în baza autorizației de construire nr. 2/04.07.1991 emisă de Primăria comunei Albești, la momentul edificării acesteia a fost un constructor de bună credință, astfel că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 494 alin.1 cod civil ; ,,dacă plantațiile ,construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul ,sau de a îndatora pe aceea persoană să le ridice ”; ( alin. 2 ) dacă proprietarul pământului cerere ridicarea plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut ; el poate chiar, după împrejurări, a fi condamnat la daune interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului ”, astfel că reclamanții nu pot solicita demolarea construcției edificate de către autorul pârâților, constructor de bună credință ; ci sunt aplicabile dispozițiile alin.3 teza finală a art. 494 cod civil ; ,,cu toate acestea, dacă plantațiile ,clădirile și operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună credință, proprietarul pământului nu va putea cerere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri și lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii ,sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului”.
Față de considerentele reținute, instanța a respins cererea reclamanților C. P. și C. E. în contradictoriu cu pârâții T. M., T. M. și T. A. G. prin care s-a solicitat obligarea acestora să demoleze construcția în suprafață utilă de 33,72 m.p. edificată pe terenul proprietatea reclamanților pe cheltuiala pârâților ; În baza art. 274 cod de procedură civilă precum si obligarea pârâților să achite reclamanților cheltuielile de judecată în sumă de 2.500 lei ce reprezintă onorariul apărătorului ales .
Împotriva sentinței civile sus menționate au formulat apel reclamanții C. P. și C. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se învederează că hotărârea instanței de fond este nelegală, deoarece orice acțiune promovată de pârâți în legătură cu această construcție are numai un scop șicanator și fără folos practic, în detrimentul reclamanților, deoarece în mod real, aceștia nici nu folosesc această construcție.
Se arată că pârâții dețin un alt imobil-vila de locuit, în aceeași localitate și se apreciază de către reclamanți că este edificată pe lotul de casă de 970 mp, lotul 23, din planșele foto rezultând că această casă de locuit nu mai este locuită de foarte multă vreme de către pârâți, este degradată și reprezintă un focar de infecție.
Din înscrisurile depuse de Primăria Comunei Albești rezultă că autorizația de construire nr. 2/04.07.1991 pentru executarea lucrărilor de construcție și instalații a clădirilor de locuit emisă la solicitarea lui T. M. nu a fost emisă niciodată de către primăria Albești, fiind folosită în mod ilegal în circuitul civil, autorizație ce a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 397/10.02.1998 a Judecătoriei M. cât și a sentinței civile nr. nr. 2333/13.11.2002 a Judecătoriei M. prin care s-a constatat că sunt proprietarii construcției în suprafață de 33,72 mp situată în prezent pe terenul proprietate a actualilor reclamanți, aspect ce conferă acestora reaua credință.
Intimații și-au precizat poziția procesuală, prin întâmpinare, în sensul respingerii apelului, ca nefondat, buna credință a autorului pârâților fiind dovedită pe deplin cu înscrisurile depuse la dosar, astfel încât cererea de demolare a acestei construcții fiind, în mod corect, respinsă de instanța de fond.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, prin prisma criticilor formulate, se constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 202/27.01.1999 pronunțată de Judecătoria M. în dosar nr. R782/1998 s-a admis acțiunea în revendicare formulată de N. I. în contradictoriu cu autorul pârâților T. M. prin care acesta a fost obligat să lase în deplină posesie și proprietate suprafața de teren de 1.000 m.p. din totalul de 1019 m.p.
Anterior pronunțării hotărârii mai sus menționate, pe acest teren T. M. a edificat construcția cu destinație de casă de locuit, iar prin sentința civilă nr. 397/20.02.1998 pronunțată de Judecătoria M., s-a constatat că reclamantul T. M. este proprietarul construcției -casă de locuit edificată în localitatea Albești, județul C., în baza autorizației de construire nr. 2/04.07.1991 emisă de Primăria comunei Albești.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 2333/13.11.2002 pronunțată de Judecătoria M. în dosar nr. 690/2002 s-a constatat că reclamantul T. M., T. M. și T. A. G. sunt proprietarii construcției -casă de locuit edificată în localitatea Albești, județul C. și pârâtul N. I. a fost obligat să lase în deplină posesie și proprietate construcția situată pe terenul de 1.000 m.p reclamanților T. M., T. M. și T. A. G..
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că T. M., T. M. și T. A. G., moștenitorii defunctului T. M. au un titlu valabil asupra construcției și, în consecință, a constatat că reclamanții sunt proprietarii construcției în litigiu.
Considerentele enunțate în cererea de chemare în judecată, reiterate prin cererea de apel, după 11 ani, referitoare la faptul că autorizația de construcție, reținută de instanță ca fiind titlul de proprietate asupra construcției defunctului T. M., ce a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 397/20.02.1998 și a sentinței civile nr. 2333/13.11.2002, nu există și că imobilul nu este locuit de către pârâți fiind într-o stare avansată de degradare, nu pot fi avute în vedere în a aprecia în sensul dorit de reclamanți, respectiv demolarea construcției.
Existența sau inexistența autorizației de construire nu poate fi analizată a doua oară în această procedură, în lumina principiului puterii de lucru judecat și a efectului pozitiv al lucrului judecat care se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Reclamanții au la îndemână alte căi procedurale în cadrul cărora pot pune în discuție valabilitatea actului în baza căruia s-a reținut calitatea de proprietari asupra construcției în favoarea pârâților din prezenta cauză.
Acțiunea în demolare este fondată în situația în care persoana care se pretinde proprietară nu poate justifica această calitate și nu ca urmare a deteriorării sau deținerii în proprietate a unei alte locuințe, în condițiile în care dreptul la proprietate nu este limitat la un anumit număr de proprietăți.
Fiind în discuție edificarea unei construcții de către autorul pârâților pe terenul reclamanților se va verifica dacă, la data edificării autorul pârâților, a fost de buna credință sau de rea credință pentru că numai în funcție de această analiza se poate aprecia asupra demolării construcției, în dreptul nostru făcându-se distincție între constructorul de buna credință și constructorul de rea credință.
Noțiunea de buna credința a fost privita în accepțiune largă în practica instanțelor judecătorești, stabilindu-se ca ea există în cazul în care construcția a fost edificată fără opunerea proprietarului terenului, respectiv fără a cunoaște ca nu deține un drept asupra terenului pe care a edificat construcția.
În speță, buna credința trebuie examinată în raport de data construirii și de faptul că autorul pârâților deținea un titlu de proprietate asupra terenului pe care se află construcțiile, la acea dată.
Construcția a fost edificată anterior pronunțării sentinței civile nr. 202/27.01.1999 de Judecătoria M. în dosar nr. R782/1998 prin care s-a admis acțiunea în revendicare formulată de N. I. în contradictoriu cu autorul pârâților T. M. prin care acesta a fost obligat să lase în deplină posesie și proprietate suprafața de teren de 1.000 m.p. din totalul de 1019 m.p, teren pe care era edificată și construcția, astfel că acesta a fost constructor de bună credință.
Pentru toate aceste considerente, se constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, apelul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanții reclamanți C. P. și C. E., domiciliați în localitatea Albești, ., județul C., împotriva sentinței civile nr.535/20.03.2014 pronunțată de Judecătoria M., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți T. M., T. M. și T. A. – G., domiciliați în localitatea Albești, ., județul C., având ca obiect obligația de a face, ca nefondat.
Definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 06.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. P. B. M.
GREFIER,
Steluța P.
Jud. fond. L. D.
Tehnoredactat jud. B. M./ 06.11.2014/7 ex.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Cereri. Încheierea nr. 729/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
