Fond funciar. Decizia nr. 307/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 307/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 1920/212/2012*
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 307/2014
Ședința publică din 18 Martie 2014
PREȘEDINTE: C. E.
JUDECĂTOR: C. C.
: dr.C. G.
GREFIER: F. A.
Pe rol soluționarea recursului civil având c a obiect- fond funciar, recurs de recurenta reclamantă C. LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI de PROPRIETATE asupra TERENURILOR C., cu sediul în C., ., împotriva sentinței civile nr.7/3.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații I. DE C. DEZVOLTARE PENTRU OVINE SI CAPRINE PALAS C., cu sediul în C., . nr. 248, județul C., R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA, cu sediul în București, ., nr. 31, sector 1, AGENȚIA D. STATULUI, cu sediul în București, .. 43, sector 1, S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, REPREZENTAT, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C., . nr. 18, A. DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI SILVICE G. I. ȘIȘEȘTI cu sediul în București, ., S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelanta reclamantă C. Locală Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Asupra Terenurilor C., prin apărător ales, avocat I. N. în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, pentru intimatul intimații I. de C. Dezvoltare Pentru Ovine și Caprine Palas C. se prezintă consilier juridic N. A. în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar, lipsind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.98 și următoarele din Codul de Procedură Civilă.
Prezentul recurs este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar-.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Se procedează la legitimarea reprezentantului intimatului pârât I. de C. Dezvoltare Pentru Ovine și Caprine Palas C., consilier juridic N. A. care prezintă CI . nr._-CNP._.
Întrebate părțile prezente arata că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus.
Instanța, luând act de declarațiile părților prezente în sensul că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, în temeiul disp.art.150 Cod Pr. Civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul apărătorul recurentei reclamante arată că raportat la dispozițiile deciziei de casare, calificarea corectă a căii de atac era recursul, cu care instanța a fost investită să îl soluționeze.
Pe fond solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat.
Având în vedere hotărârea judecătorească prin care comisia locală a fost obligată să predea o suprafață de teren care nu se află în rezerva acesteia și cât timp instanța care a pronunțat respectivul titlu executoriu a considerat la acel moment asupra împrejurării că, chiar dacă ternul nu se află în rezerva comisiei locale aceasta nu reprezintă un impediment pentru a fi predat în natură, concluziile sunt de admitere a recursului și a acțiunii așa cum a fost formulată.
Se solicită ca instanța prin hotărâre judecătorească să dispună obligarea Statului R. de a preda către C. Locală de aplicare a Legii nr.18/1991 C., suprafața de teren pe care la rândul său comisia locală este obligată să o predea către persoanele îndreptățite astfel cum prevede hotărârea judecătorească. Nu pot fi de acord cu considerentul instanței de fond conform cu care dezafectarea terenului din domeniul public al statului și trecerea sa în domeniul privat al municipiului respectiv în rezerva comisie locale nu s-ar putea efectua decât printr-un act normativ respectiv o hotărâre de guvern, se apreciază că prevederile Legii 18/1991 sub aspectul art.24 sunt deosebit de clare din punctul acesta de vedere, nu este nevoie de intervenția autorității executive de la nivel central, nefiind din acest punct de vedere nici un impediment, opinând că instanța de recurs este în măsură și are atribuții suficiente, legale, prin care să oblige pe deținătorul actual al suprafeței de teren să îl predea către comisia locală, care la rândul său să îl predea persoanelor cărora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate, cu cheltuieli de judecată pentru fond și recurs..
Având cuvântul reprezentantul intimatului pârât I. de C. Dezvoltare Pentru Ovine și Caprine Palas C. arata că institutul are dreptul doar de administrare și utilizare pentru activitatea de cercetare, proprietarul de drept fiind doar Statul Român prin Ministerul Finanțelor. Mai arata că I. de C. Dezvoltare Pentru Ovine și Caprine Palas C. este subordonat Academiei de Științe Agricole și Silvice G. I. Sisești. Prin urmare s-a trimis la unitate decizia Înaltei Curți de Casație nr.23 din 17.10.2011 raportat la art.55 alin.5 din Legea nr.45/2009 prin care se statuează că trecerea terenului din domeniul public în cel privat poate avea loc doar printr-o hotărâre de guvern.
Față de cele menționate se arata că se lasă la aprecierea instanței în ce mod să-și revendice comisia locală acest teren.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată la data de 26.01.2012, sub nr. 1920/_ pe rolul Judecătoriei C., reclamanta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții I. de cercetare dezvoltare pentru ovine și caprine Palas C. și R. națională a pădurilor Romsilva, obligarea pârâtelor de a preda reclamantei terenul în suprafață de 30 hectare situat în partea vestică a intravilanului mun. C., în fosta comună Anadalchioi, jud. C., identificat în planul cadastral întocmit în anii 1936-1938, în registrul de proprietăți vol. IX, pagina 1826, ca fiind careul 17 și la nr. crt._ – lotul 2, ca fiind careul 18, așa cum acesta a fost identificat prin decizia civilă nr. 927/02.10.2008, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, îndreptată prin încheierea din 20.11.2008.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că a fost obligată, prin decizia civilă nr. 927/02.10.2008, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, să reconstituie în natură, împreună cu C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., în favoarea numiților Z. V., T. C., P. G., M. E., Z. G., Z. F., Z. Ș. și Z. M., dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 30 ha, situată în partea vestică a intravilanului Municipiului C., în fosta comună Anadalchioi, județul C., identificat în planul cadastral întocmit în anii 1936-1938, în registrul de proprietăți volumul IX, la nr.crt._, ca fiind careul 17 și la nr.crt._ - lotul 2, ca fiind careul 18, respectiv ca reclamanta să pună în posesie persoanele respective cu terenul în suprafață de 30 ha, C. județeană fiind obligată la emiterea și înmânarea titlului de proprietate în favoarea persoanelor menționate anterior, pentru aceeași suprafață de teren.
A mai arătat reclamanta că, în raportul de expertiză efectuat pentru identificarea terenului, se menționează că terenul respectiv este ocupat în parte de pepiniera Romsilva și, în parte, de ICPCOC Palas, în hotărârea prin care reclamanta a fost obligată la predarea terenului reținându-se că: „împrejurarea că terenul nu este la dispoziția comisiei locale de aplicare a legii nr. 18/1991 nu reprezintă un impediment la reconstituire. Astfel, după validarea cererii de reconstituire, orice deținător al terenului, ce folosește sau administrează terenul, are obligația de a îl pune la dispoziția comisiei locale, potrivit art. 24 alin.4 din Legea nr. 1/2000.”
Reclamanta a menționat că numiții Z. V., T. C., P. G., M. E., Z. G., Z. F., Z. Ș. și Z. M. au solicitat obligarea acestei instituții la plata de amenzi civile și despăgubiri, cauza fiind înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei C., acțiunea fiind admisă în sensul obligării reclamantei la plata în favoarea statului a unei amenzi civile în cuantum de_ lei, respectiv la plata daunelor interese reprezentând lipsa de folosință, în cuantum de_ lei, calculate până la data de 30.09.2011.
În drept, a indicat dispozițiile art. 24 alin. 4 din Legea nr. 1/2000.
La termenul din data de 02.04.2012, reclamanta, prin apărător, a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a Statului R., prin Ministerul Finanțelor Publice, și a Agenției Domeniilor Statului, iar la data de 03.04.2013 a depus o cerere scrisă de modificare a acțiunii introductive, în sensul că înțelege să se judece și cu acești doi pârâți.
Prin sentința civilă nr. 7 din 3 ian. 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil mai sus menționat, a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.
In considerentele hotărârii mai sus menționate s-a reținut că prin decizia civilă nr. 927/02.10.2008, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, s-a dispus obligarea Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 18/1991 C. să reconstituie în natură, în favoarea reclamanților Z. V., T. C., P. G., M. E., Z. G., Z. F., Z. Ș. și Z. M., dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 30 hectare, situat în partea vestică a intravilanului Municipiului C., în fosta comună Anadalchioi, județul C., identificat în planul cadastral întocmit în anii 1936-1938, în registrul de proprietăți volumul IX, la nr.crt._,ca fiind careul 17 și la nr.crt._- lotul 2, ca fiind careul 18.
A mai fost obligată C. locală de aplicare a legii nr.18/1991 C. la punerea în posesie a numiților Z. V., T. C., P. G., M. E., Z. G., Z. F., Z. Ș. și Z. M. cu privire la același teren, în suprafață de 30 ha.
A mai fost obligată pârâta C. Județeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 C. la emiterea și înmânarea titlului de proprietate în favoarea numiților Z. V., T. C., P. G., M. E., Z. G., Z. F., Z. Ș. și Z. M., pentru suprafața de teren de 30 ha
Ulterior pronunțării respectivei hotărâri, reclamanta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. a emis adrese către I. de cercetare dezvoltare pentru ovine și caprine Palas C. (fila 19) și R. națională a pădurilor Romsilva – Direcția silvică C. (fila 20), prin care a solicitat să i se comunice dacă terenul identificat prin situația juridică anexată se află proprietatea acestor instituții.
S-a mai reținut că prin adresa nr. 382/08.04.2009, pârâtul I. de cercetare dezvoltare pentru ovine și caprine Palas C. a comunicat reclamantei că terenul prezentat de reclamantă ca aparținând autorului P. N. are un alt amplasament decât cel comunicat de către reclamantă, iar terenul menționat în cuprinsul situației juridice anexate face parte din domeniul public al statului.
Instanța de fond mai reține că, prin sentința civilă nr._/14.10.2011, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._, menținută prin decizia civilă nr. 444/03.04.2012 pronunțată de Tribunalul C., s-a dispus obligarea reclamantei C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. la plata în favoarea statului a unei amenzi civile în cuantum de 50.950 lei și la plata către numiții Z. V., T. CONSTANTA, P. G., M. E., Z. G., Z. F., Z. S. și Z. M. a daunelor interese reprezentând lipsa de folosință, în cuantum de 243.457 lei, calculate până la data de 30.09.2011.
Instanța de fond apreciază că o soluție contrară ar putea fi interpretată ca o îngrădire a liberului acces la justiție, ceea ce contravine profund dispozițiilor CEDO și Constituției României, astfel încât se impune analizarea cererii pe fond, motive pentru care va respinge excepția inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată.
Se mai reține că, în varianta restituirii terenului conform amplasamentului consemnat în 1936-1938, terenul se regăsește parțial în parcelele A804/5 și A 804/3, aparținând domeniului public al statului și date în administrare către ICDCOC Palas C., și Pd 791, aflat în domeniul public al statului dat în administrare Direcției Silvice C. din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, iar în varianta restituirii terenului conform amplasamentului consemnat în anii 1924-1925, conform expertizei tehnice efectuată în dosarul nr._, suprafața de teren de 30 hectare este situată în parcelele A 804/5, A 800/3, făcând parte din domeniul public al statului și fiind administrate de ICDCOC Palas C..
Se mai reține că și Primăria C. a precizat, raportat la identificarea terenului a cărui predare se solicită, că expertul a identificat corect terenul în discuție și că acest teren face parte din domeniul public al statului (fila 212), constatându-se că terenul în suprafață de 30 hectare face parte din inventarul menționat în cuprinsul HG nr. 1705/2006 și la nr. MF_, terenul fiind predat de către ADS către I. de C. Dezvoltare Pentru Ovine și Caprine Palas C. (filele 52-54).
Instanța mai reține că Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, prin decizia nr.23/2011, pronunțată în recurs în interesul legii, în acest sens, respectiv că niciuna dintre legile fondului funciar nu prevede o situație derogatorie, în sensul că trecerea imobilelor din domeniul public în domeniul privat să se realizeze altfel decât potrivit art. 10 alin.2 din Legea nr. 213/1998, iar legiuitorul a respectat principiul ierarhiei actelor normative, statuând că orice excepție de la competența Guvernului de a decide asupra regimului juridic al bunurilor proprietate publică să fie reglementată numai de acte normative cu forță de lege” și că dreptul de proprietate publică nu încetează decât prin modalitățile indicate în art.10 alin.1 din Legea nr. 213/1998, în caz contrar fiind încălcat caracterul inalienabil al terenurilor proprietate publică, iar conform art. 31 alin. 3 din Legea nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice "G. I.-Șișești" și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, terenurile date în administrarea instituțiilor și unităților de cercetare-dezvoltare de drept public și de utilitate publică sunt inalienabile, insesizabile, imprescriptibile și nu pot fi scoase din proprietatea publică și din administrarea unităților de cercetare-dezvoltare din agricultură și silvicultură decât prin lege, exceptând terenurile prevăzute la art. 6 alin. (3), precum și terenurile necesare realizării programelor de investiții de interes național în domeniul transporturilor, a căror dare în administrare se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările și completările ulterioare.
S-a mai relevat că existența unei hotărâri judecătorești prin care reclamanta a fost obligată la predarea terenurilor nu este suficientă pentru a da naștere unor obligații în sarcina pârâților din prezenta cauză, aceștia neputând fi obligați, în calitatea lor de titulari ai dreptului de proprietate, respectiv ai dreptului de administrare asupra terenului solicitat, să predea un teren aflat în domeniul public al statului și care nu a fost trecut printr-o modalitate legală în domeniul privat al statului sau al unei unități administrativ-teritoriale.
Împotriva hotărârii mai sus menționate a formulat apel C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanta, prin care a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 442 din 6 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Constanta, in dosarul civil mai sus menționat, a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamantă.
La data de 13 noiembrie 2013, Curtea de Apel Constanta a dispus admiterea recursului reclamantei, cu consecința casării deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în recurs.
In considerentele deciziei s-a reținut că potrivit art.5 alin.1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 a cărui soluționare era de competența tribunalului, iar potrivit art.2 pct.3, tribunalele judecă in recurs cauzele declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii.
Din analiza coroborată a actelor si lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art.304 ind. 1 C.proc.civ., potrivit căruia instanța trebuie să examineze cauza sub toate aspectele, Tribunalul reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 927 din 2 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanta, în dosarul civil nr._, a fost admis recursul reclamanților, pârâta C. Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. fiind obligată să reconstituie în natură în favoarea reclamanților, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 30 de hectare, situată în partea vestică a intravilanului municipiului C., pe teritoriul fostei comune Anadolchioi, județul C., identificat în planul cadastral efectuat în anii 1936-1938, in registrul de proprietăți sub nr._, in careul 17 și la nr. crt._, lotul 2, in careul 18, cu obligarea reclamanților la punerea in posesie și emiterea titlului de proprietate pentru suprafața mai sus menționată.
In considerentele hotărârii mai sus menționate s-a reținut că în speță reclamanții au făcut dovada calității lor de persoane îndreptățite la reconstituire, a împrejurării ca terenul este construcții si ca nu exista nici un impediment la reconstituire sens in care .
In ceea ce privește nulitatea sentinței civile recurate, nulitate întemeiata pe dispozițiile art.261 alin.5 c.pr.civ. instanța de recurs a reținut că ,potrivit acestui text de lege hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, iar în virtutea rolului său activ, judecătorul este cel care ordonă măsurile necesare judecății,inclusiv suspendarea acesteia, atunci când suspendarea nu este obligatorie, pune în vedere părților drepturile și obligațiile care le revin,pune în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt și de drept necesare unei judecăți corecte.
S-a mai relevat că principiul dreptului la apărare cuprinde, cu necesitate,dreptul părții de a-și susține toate pretențiile și de a avea astfel un acces efectiv și direct la justiție, iar contradictorialitatea trebuie să permită fiecărei părți dreptul de a participa efectiv la prezentarea, argumentarea și dovedirea pretențiilor și apărărilor sale,de a pune concluzii cu privire la toate elementele de fapt și de drept care interesează cauza,instanța fiind obligată să acorde cuvântul părților asupra tuturor problemelor invocate, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, sarcina judecătorului este aceea de a veghea ca toate elementele susceptibile să influențeze soluționarea pe fond a litigiului să facă obiectul unei dezbateri în contradictoriu între părți(cauza Sanchez-Reisse contra Elveția,hotărâre din 21 oct.1986;cauza Ruiz-Mateos contra Spania,hotărâre din 23 iunie 1993),iar aprecierea caracterului rezonabil al duratei procedurii se face în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei,de comportamentul părților și al autorităților (cauza Santili contra Italia,hotărâre din 19 febr.1991), ,motivarea hotărârii fiind un element esențial al dreptului părții la un proces echitabil(cauza Hadjianastassiou contra G.,hotărâre din 11 ian.2000).
Prin cererea adresată primei instanțe, reclamanta C. Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. a solicitat obligarea paratelor I. de C. si Dezvoltare pentru Ovine și Caprine Palas și R. Națională a Pădurilor Romsilva la predarea suprafeței de teren situat în partea vestică a intravilanului, identificat prin careul 18, în baza deciziei civile mai sus menționate, cererea fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art. 24 alin. 4 din Legea nr. 1/2000.
In mod întemeiat prima instanță a dispus respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată, motivat de împrejurarea că trecerea bunului din domeniul public in cel privat, având drept consecință . civil, este un atribut exclusiv al puterii executive, aspect reglementat în mod expres de legea fundamentală.
Prin decizia nr. 23/2011 a fost admis recursul in interesul legii și
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 și art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 raportat la art. 55 alin. (5) din Legea nr. 45/2009 referitor la trecerea terenurilor aflate în administrarea instituțiilor prevăzute de art. 9 alin. (1) și art. 9 alin. (11) din Legea nr. 1/2000 din domeniul public al statului în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, stabilește că sintagma "în condițiile legii" din cuprinsul Legii nr. 1/2000 trebuie înțeleasă în sensul trimiterii la condițiile prevăzute de Legea nr. 213/1998, cu privire la obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere a terenurilor din domeniul public în domeniul privat, prin hotărâre a Guvernului, emisă cu privire la terenurile delimitate în condițiile art. 9 și 12 din Legea nr. 1/2000.
In considerentele deciziei mai sus mentionate s-a retinut că solutionarea prin reglementările cuprinse în art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aceste terenuri au rămas supuse aceluiași regim de drept public, guvernul fiind singura autoritate cu atribuții de delimitare a acestor suprafețe.
Condiția esențială de validitate a actului administrativ prin care se dispune cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din perimetrul stațiunii de cercetare constă în legalitatea procedurii de trecere a terenului din domeniul public al statului în cel privat, operațiune prin care aceste bunuri intră în circuitul civil, putând servi la retrocedare, însă Înalta Curte constată că se impune îndeplinirea cerințelor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, care stipulează că trecerea din domeniul public în domeniul privat se face prin hotărâre a Guvernului, dacă prin Constituție sau prin lege nu se prevede altfel.
Niciuna dintre legile fondului funciar nu prevede o situație derogatorie, în sensul că trecerea imobilelor din domeniul public în cel privat să se realizeze altfel decât potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 și a dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 rezultă că referirea din art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 la noțiunea "în condițiile legii" trebuie raportată la dispozițiile-cadru ale Legii nr. 213/1998 și, prin urmare, la obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere din domeniul public în domeniul privat, prin hotărâre a Guvernului, numai puterea executivă având competența de a dispune asupra intrării unui bun din domeniul public în cel privat, cu excepția situației în care prin lege sau Constituție nu se prevede altfel, legiutorul respectând principiul ierarhiei, iar operațiunea de delimitare a terenurilor supuse retrocedării trebuie să fie anterioară atât operațiunii de validare prin hotărâre a comisiei județene, cât și celei de trecere a terenurilor din domeniul public în domeniul privat prin hotărâre a Guvernului, deoarece numai procedând astfel se pot cunoaște cu exactitate întinderea și caracteristicile suprafeței ce se solicită a fi inclusă în circuitul civil general.
Constatarea trecerii terenurilor din domeniul public în domeniul privat prin hotărâre a comisiei județene reprezintă o operațiune ulterioară, de confirmare și atestare a dezafectării din domeniul public, în conformitate cu art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, prin hotărâre a Guvernului, iar dreptul de proprietate publică nu încetează decât prin modalitățile indicate în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, în caz contrar fiind încălcat caracterul inalienabil al terenurilor proprietate publică aflate în administrarea stațiunii de cercetare.
O etapă specifică a procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor proprietate publică aflate în administrarea stațiunilor de cercetare o constituie procedura de identificare a terenurilor supuse restituirii, în sensul că acestea să se delimiteze în sole compacte, începând de la marginea perimetrului, conform Legii nr. 290/2002, privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gh. I. Șișești", operațiune reglementată de prevederile art. 9-12 din Legea nr. 1/2000, iar operațiunea de delimitare a terenurilor supuse retrocedării trebuie să fie anterioară atât operațiunii de validare prin hotărâre a comisiei județene, cât și celei de trecere a terenurilor din domeniul public în domeniul privat prin hotărâre a Guvernului, deoarece numai procedând astfel se pot cunoaște cu exactitate întinderea și caracteristicile suprafeței ce se solicită a fi inclusă în circuitul civil general.
C., ca și autoritate administrativă, nu se poate substitui puterii executive în exercitarea atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 213/1998, date în competența exclusivă a Guvernului.
Principiul ierarhiei actelor normative presupune ca dezactivarea unui teren din domeniul public al statului să se facă printr-un act cu aceeași forță juridică. Or, hotărârea comisiei județene nu răspunde acestui imperativ, fiind un act administrativ, și nu un act normativ, iar C., ca și autoritate administrativă, nu se poate substitui puterii executive în exercitarea atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 213/1998, date în competența exclusivă a Guvernului.
Astfel, in lipsa unei reglementari cu caracter normativ privind excluderea terenului respectiv din domeniul public, nu poate fi dispusă o obligație de predare a acestuia in sarcina paraților, situație în care se apreciază prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă C. LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR C., cu sediul în C., ., împotriva sentinței civile nr.7/3.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații I. DE C. DEZVOLTARE PENTRU OVINE SI CAPRINE PALAS C., cu sediul în C., . nr. 248, județul C., R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA, cu sediul în București, ., nr. 31, sector 1, AGENȚIA D. STATULUI, cu sediul în București, .. 43, sector 1, S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, REPREZENTAT prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C., . nr. 18, A. de ȘTIINȚE AGRICOLE și SILVICE G. I. ȘIȘEȘTI cu sediul în București, ., S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR BUCUREȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. E. C. C. dr.C. G.
GREFIER,
F. A.
Jud.fond.C.D.
Red.tehn.jud.C.C. 30.04.2014/ex.2
| ← Anulare act. Hotărâre din 02-12-2014, Tribunalul CONSTANŢA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Încheierea nr.... → |
|---|
