Evacuare. Decizia nr. 400/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 400/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 28737/212/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 400
Ședința publică din 08 aprilie 2014
PREȘEDINTE: A. L.
JUDECĂTOR: C. R. D.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: A. – M. G.
S-au luat în examinare apelul civil declarat de apelanții–pârâti E. V. T. - C., Dr. C. nr. 2A, județ C. și E. E. - C., Dr. C., nr. 2A, J. C. împotriva sentinței civile nr._/05.09.2013 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul–reclamant C. N., prin mandatar F. R. V., cu dom ales la av. M. A. - C., ., ., ., cererea de chemare în judecată având ca obiect „evacuare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelanții – pârâți E. V. T., personal și asistat de avocat G. A., cu împuternicire avocațială la dosar și E. E., prin același avocat și intimatul – reclamant, prin mandatar.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, apelul este timbrat, că, prin serviciul registratură, s-a depus întâmpinare, după care:
Instanța înmânează apelanților – pârâți, prin avocat o copie a întâmpinării și pune în discuție calificarea căii de atac ce se poate exercita în prezenta cauză.
Părțile, având pe rând cuvântul, apreciază că apelul este calea de atac legală.
Apelanții – pârâți, prin avocat solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de întâmpinarea comunicată.
Instanța, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată și în considerarea prev. art. 282 ind. 1 C.pr.civ., califică drept recurs prezenta cale de atac, dezbaterile urmând a se face în complet de trei judecători, cel de-al treilea fiind desemnat din planificarea de permanență, respectiv d-na judecător C. P..
Instanța lasă cauza la a II-a strigare pentru constituirea legală a completului și pentru ca recurenții – pârâți să ia cunoștință de întâmpinare (întrucât în cuprinsul acesteia nu se invocă excepții sau aspecte noi și se face referire la apărări formulate și în fața instanței de fond).
Reluată cauza, în complet de recurs, la apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenții – pârâți E. V. T., personal și asistat de avocat G. A., cu împuternicire avocațială la dosar și E. E., prin același avocat și intimatul – reclamant, prin mandatar asistat de avocat M. A., cu împuternicire avocațială la dosar.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra motivelor de recurs.
Recurenții – pârâți, prin avocat arată că dispoziția nr. 2392/11.07.2005 și procura a cărei anulare au solicitat-o vizează imobilul situat în . nr. 2, in timp ce imobilul în care locuiesc este în . nr. 2A. Solicitarea de evacuare se referă la un alt imobil. Partea adversă a dobândit imobilul prin falsuri. Acțiunea a fost întocmită în baza unei procuri care nu mai este validă, motiv pentru care cererea de chemare în judecată este nulă de drept. Pe fond,precizează că familia E. locuiește în imobil de mai mult de 50 ani, în baza unui contract de închiriere valabil. Dețin acte care fac dovada faptului că imobilul nu a fost modificat de autorii lui N. C., ci de statul român. Solicită amânarea pronunțări pentru a depune concluzii scrise.
Intimatul – reclamant, prin avocat solicită respingerea recursului și arată că motivele invocate de recurenți sunt în parte în afara obiectului cererii. Instanța de fond, învestită cu o cerere in evacuare pentru lipsă de titlu, a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. Judecătorul fondului a reținută că recurenții au fost chiriași în apartamentul proprietatea intimatului până în 2005 când a fost retrocedat. Deși în perioada 2005-2012 intimatul a dorit să încheie contract de închiriere. Din materialul probator, reiese că intimatul este proprietarul imobilului în litigiu și că recurenții au primit prin repartiție de la Consiliul local un apartament, pe care ulterior l-au cumpărat, devenind proprietari. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța, față de conținutul motivelor de recurs, apreciază că nu este necesar a se amâna pronunțarea.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamantul C. N., in contradictoriu cu parații E. V. T. si E. E., a solicitat instanței de judecata, ca prin hotărârea ce o va pronunța sa admită cererea si sa dispună evacuarea necondiționata a paraților din imobilul proprietatea sa situată în Constanta, .. 2a, . titlu locativ; obligarea paraților la daune interese in cuantum de 1000 lei/luna pentru lipsa de folosința a spațiului locativ de la data introducerii acțiunii si in continuare pana la eliberarea imobilului ; obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, a arătat reclamantul că este proprietarul imobilului situat in Constanta, ..2A, jud. Constanta, conform Dispoziției nr.2392/11.07.2005 emise de către Primarul Mun. Constanta, ca urmare a soluționării Notificării formulate de către defuncta Mastero Nicolette, autoarea reclamantului, înregistrata la Primăria Mun. Constanta sub nr._/09.04.2001.
Anterior emiterii acestei decizii, imobilul a fost deținut de către parați in baza contractului de închiriere nr._/25.02.1967 încheiat intre RAEDPP Constanta si parați, care in virtutea dispozițiilor legale, administra imobilele aflate in proprietatea Statului, insa parații nu si-au manifestat voința de a contracta conform art.2 din OUG nr.40/1999 privind protecția chiriașilor. Prin notificarea nr.1206/24.10.2007 adresata prin intermediul B. M. A., le-a solicitat paraților sa se prezinte la biroul executorului judecătoresc in vederea încheierii unui contract de închiriere pentru imobilul ocupat, proprietatea reclamantului conform Dispoziției nr.2392/11.07.2005 emisa in baza Legii 10/2001 si le-a adus la cunoștința acestora disponibilitatea sa de a respecta dispozițiile legale privind protecția chiriașilor din casele ce au fost retrocedate foștilor proprietari.
Din procesul-verbal încheiat in data de 26.11.2007, reiese ca parații nu s-au prezentat la întâlnire, insa au înaintat o adresa învederând ca pe rolul instanțelor de judecata se afla o acțiune civila nesoluționată, prin care se contesta calitatea de proprietar a reclamantului.
Astfel, rezulta ca deși a dat dovada de buna credința in aplicarea legii, prin notificarea paraților, aceștia au refuzat sa semneze noul contract de închiriere pe care reclamantul 1-a propus. Intenția de a contracta a rămas valabila, cu toate ca parații nu au dat curs acestei invitații de a rezolva pe cale amiabila conflictul.
Ulterior, prin cererea înregistrata sub nr._, reclamanții au solicitat in contradictoriu cu reclamantul si Primarul Mun. Constanta anularea Dispoziției de retrocedare nr.2392/11.07.2005 privind restituirea imobilului situat in Constanta, ..2A, jud. Constanta.
Prin sentința civila nr.2089/16.12.2010, pronunțata de Tribunalul Constanta, a fost respinsa acțiunea paraților ca nefondata. Prin Decizia nr.417/C/26.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel Constanta, s-a respins ca neîntemeiat apelul civil declarat de către parații din prezenta cauza, iar prin Decizia nr.6135/10.10.2012 pronunțata de ICCJ a fost declarat nul recursul formulat de către părți, ramând definitiva si irevocabila sentința civila prin care a fost respinsa acțiunea reclamanților, confirmându-se astfel calitatea de proprietar al imobilului in favoarea reclamantului . S-a arătat că din anul 2005 si pana in prezent, parații au ocupat fără titlu spațiul proprietatea sa, fără sa plătească nicio suma de bani si multa vreme neachitând nici utilitățile, pe care a fost nevoit sa le achite reclamantul, pentru a nu fi întrerupta furnizarea apei, ceea ce ar fi prejudiciat pe ceilalți locatari.
Referitor la capătul 2 de cerere, a solicitat obligarea paraților la daune-interese in cuantum de 1000 lei/luna pentru lipsa de folosința a spațiului locativ de la data introducerii acțiunii si in continuare pana la eliberarea imobilului.
In drept, si-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1809,1831,1832 din C.civ.
Parații au formulat întâmpinare prin care solicita respingerea acțiunii deoarece locuiesc cu forme legale in imobil respectiv, ca reclamantul a obținut un imobil care nu este același cu cel care a aparținut autorului lor, fiind formulata cerere de revizuire împotriva deciziei de constatare a nulității recursului .Cu înscrisuri noi dorește clarificarea situației juridice a imobilului din .. 2 A in care locuiesc, imobil ce a fost atribuit prin mijloace dolosive cetățeanului N. C. .
În ceea ce privește capătul doi cerere privind daunele interese la termenul din 14.03.2013 reclamantul a precizat ca renunța la aceasta cerere, instanța luând act de renunțare.
Prin sentința civilă nr._/05.09.2013 instanța a admis, în parte, acțiunea reclamantului, în sensul că a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în C., .. 2A și a obligat pârâții către reclamant la plata sumei de 510,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
Pentru a hotărî în acest fel, a reținut instanța de fond că reclamantul face dovada calității sale procesual active, legitimându-se procesual ca fiind proprietarul imobilului situat in Constanta, .. 2A, . .
Parații ocupa spațiul prin contractul de închiriere nr. 2476/25.02.1967 încheiat cu R.A.E.D.P.P.CONSTANTA, insa din anul 2005, odată cu retrocedarea imobilului in care se afla si apartamentul acestora, contractul de închiriere nr. 2476/25.02.1967 încheiat cu R.A.E.D.P.P.CONSTANTA, a încetat prin efectul legii nr. 10 /2001 .
Prin cererea înregistrata sub nr._, parații au solicitat in contradictoriu cu reclamantul si Primarul Mun. Constanta anularea Dispoziției de retrocedare nr.2392/11.07.2005 privind restituirea imobilului situat in Constanta, ..2A, jud. Constanta. Prin sentința civila nr.2089/16.12.2010, pronunțata de Tribunalul Constanta, a fost respinsa acțiunea paraților ca nefondata. Prin Decizia nr.417/C/26.10.2012, pronunțata de Curtea de Apel Constanta, s-a respins ca neîntemeiat apelul civil declarat de către parații din prezenta cauza, iar prin Decizia nr.6135/10.10.2012 pronunțata de ICCJ a fost declarat nul recursul formulat de către părți, ramând definitiva si irevocabila sentința civila prin care a fost respinsa acțiunea, confirmându-se astfel calitatea de proprietar al imobilului in favoarea reclamantului din prezenta cauza .
Reclamantul a făcut dovada ca a procedat la notificarea paraților pentru ca, in baza art. 2 din O.U.G. nr. 40/1999 sa încheie un nou contract de închiriere pentru 5 ani, dar parații au refuzat, aspect recunoscut si la interogatoriu prin răspunsul la întrebarea nr. 4 din care rezulta ca considera ca reclamantul nu a depus titlu de proprietate .
Insa acțiunea prin care parații au solicitat anularea Dispoziției nr. 2392/11.07.2005, emis de Primarul Mun. Constanta a fost respinsa in toate etapele procesuale, hotărâre rămasa definitiva si irevocabila prin Decizia nr. 6135/10.10.2012 care confirma calitatea de proprietar al reclamantului. Împrejurarea învederata de parați in sensul ca au formulat cerere de revizuire nu poate justifica susținerea acestora ca ocupa imobilul cu forme legale, in condițiile in care reclamantul a dobândit proprietatea prin Dispoziția nr.2392/11.07.2005 emise de către Primarul Mun. Constanta, ce constituie titlu de proprietate, si chiar atacat in instanța, prin hotărâre irevocabila s-a reținut confirmarea calității de proprietar in favoarea reclamantului .Cu ocazia soluționării acestor litigii s-a reținut, cu efectele puterii autorității de lucru judecat, ca susținerile paraților asupra contestării calității de moștenitor al reclamantului fata de proprietarul imobilului restituit si contestării identitarii dintre acest imobil si cel atribuit autoarei paratului prin sentința de partaj din 1938 nu sunt dovedite.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel pârâții E. V. T. și E. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au arătat apelanții, în esență, că transferurile dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu s-u realizat prin cesiuni de drepturi litigioase, cu încălcarea dreptului deținut de terți asupra spațiului locativ; că beneficiarul retrocedării, reclamantul din cauză, a depus o procură specială autentificată încă din anul 16 martie 2004, a cărei valabilitate a fost contestată, pe parcursul mai multor ani, deoarece nu privește și spațiul locativ deținut de familia E.; că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, precum și a identității dintre imobilul retrocedat și a celui din care se solicită evacuarea pârâților, aspect care a rezultat și din raportul de expertiză efectuat în cauză.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În ședința publică din data de 08.04.2014, în raport de conținutul dispozițiilor art. 282 indice 1 C.pr.civ. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, în vigoare din data de 01.10.2011, instanța a calificat drept recurs calea de atac exercitată în cauză.
Analizând, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ., aplicabile în raport de dezvoltarea motivelor de recurs, legalitatea sentinței civile recurate, prin prisma criticilor ce i se aduc, reținem următoarele:
Tot ansamblul criticilor de recurs vizează, în esență, îndreptățirea reclamantului la restituirea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în C., .. 2 A, prin trimiteri la lipsa unui titlu de proprietate, a unei identificări neconforme cu realitatea, fie datorită unei poziționări geografice diferite a imobilului ( pe o altă stradă, la un al număr poștal), fie datorită unei compartimentări ( prin raportare la un număr de camere) care nu a existat la data dobândirii proprietății de către autoarea reclamantului.
Principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces. Este vorba de principiul prezumției de lucru judecat, ce impune consecvența în judecată, și anume: ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o alta.
Chiar și fără o consacrare legală expresă, acceptarea efectului pozitiv al lucrului judecat apare ca o necesitate juridică evidentă, funcția lui corespunzând nevoii de a se evita pronunțarea de hotărâri judecătorești contradictorii cu privire la aceleași chestiuni de fapt și de drept.
Sub acest aspect, chestiunea calității reclamantului de persoană îndreptățită, precum și individualizarea imobilului au fost dezlegate cu caracter irevocabil prin sentința civila nr.2089/16.12.2010, pronunțata de Tribunalul Constanta, a fost respinsa acțiunea paraților ca nefondata. Prin Decizia nr.417/C/26.10.2012, pronunțata de Curtea de Apel Constanta, s-a respins ca neîntemeiat apelul civil declarat de către parații din prezenta cauza, iar prin Decizia nr.6135/10.10.2012 pronunțata de ICCJ a fost declarat nul recursul formulat de către părți, ramând definitiva si irevocabila sentința civila prin care a fost respinsa acțiunea, confirmându-se astfel calitatea de proprietar al imobilului in favoarea reclamantului din prezenta cauză.
Pe cale de consecință, vor fi înlăturate toate susținerile recurenților în legătură cu dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, precum și asupra identificării/componenței acestuia, deoarece acestora li se opune principiul mai sus enunțat.
Cum prin motivele de recurs, pârâții nu au formulat și apărări în legătură cu neprezentarea la notificarea de încheiere a contractului de închiriere, precum și în legătură cu încetarea locațiunii, Tribunalul nu va efectua verificări asupra legalității soluției instanței de fond și sub acest aspect, pentru toate considerentele de fapt și de drept enunțate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 C.pr.civ. recursul urmând a fi respins ca nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 274 C.pr.civ. partea care cade în pretenții e ținută a suporta, la cerere, cheltuielile de judecată avansate de partea adversă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții–pârâti E. V. T. - C., Dr. C. nr. 2A, județ C. și E. E. - C., Dr. C., nr. 2A, J. C. împotriva sentinței civile nr._/05.09.2013 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul–reclamant C. N., prin mandatar F. R. V., cu dom ales la av. M. A. - C., ., ., .,ca nefondat.
În temeiul disp. art. 274 C.pr.civ., obligă recurenții în favoarea intimatului a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariul apărătorului ales.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 08.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. L. C. R. D. C. P.
GREFIER,
A.-M. G.
Red. fond DT B. Red. și tehnored. dec. jud. C. R. D./2 ex./11.04.2014 |
| ← Suspendare executare silită. Decizia nr. 559/2014. Tribunalul... | Partaj judiciar. Încheierea nr. 25/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
