Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 284/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 284/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 8945/256/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.284
Ședința publică din 07 martie 2014
PREȘEDINTE – V. T.
JUDECĂTOR - B. M.
JUDECĂTOR - C. M. P.
GREFIER - Steluța P.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant G. D., cu domiciliul în Ț. V., ., județul C., nr. împotriva sentinței civile nr._, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât R. C., cu domiciliul în . și ., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant personal și asistat de avocat S. M., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, iar pentru intimatul pârât răspunde avocat C. L., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul, stadiul pricinii și faptul că procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 88 și următoarele Cod procedură civilă, după care:
Părțile, prin reprezentanți arată că nu mai au alte probe sau cereri de formulat.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească și în temeiul disp.art.150 cod procedură civilă acordă cuvântul părților asupra fondului recursului.
Recurentul reclamant, prin apărător solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată pentru fond și fără cheltuieli de judecată în recurs.
Intimatul pârât, prin apărător solicită respingerea recursului apreciind că sentința pronunțată de Judecătoria Medgidia este temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr.1232/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ s-a respins acțiunea având ca obiect-hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare formulată de reclamantul G. D. în contradictoriu cu pârâtul R. C., ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință civilă, în baza materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul G. D. în contradictoriu cu pârâtul R. C. a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare privind imobilul teren agricol de 2 ha din . (așa cum a fost rectificată), având titlul de proprietate nr._/125 emis de Comisia județeană de stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. în august 1992, situat în extravilanul satului Ț. V., . și de asemenea obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată inclusiv a celor cu procedura prealabilă.
Pârâtul legal citat a formulat întâmpinare invocând excepția prescrierii dreptului material la acțiune în raport de doispozițiile. art.1669(2)din Noul cod civil conform cărora dreptul la acțiune se prescrie în termen de 6 luni.
De asemenea a învederat faptul că terenul din litigiu sa aflat în indiviziune cu alte parcele care au proprietari diferiți, respectiv C. B., C. A., R. F. și C. V., fiind vândut către . SRL prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.313/31.01.2013 la BNP M. M. A.. În această situație, pârâtul a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Excepțiile invocate au fost respinse ca nefondate
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut în fapt că, între părți s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare prin care pârâtul R. C. a s-a obligat să vândă un lot de teren în suprafață de 2ha situat în . G. D., pentru care a achitat suma de 3000 lei ca avans în data de 31.07.2008 și restul urmând să se achite în toamnă, achitându-se și restul, dar fără a fi menționată data.
S-a reținut că terenul făcea parte dintr-o parcelă mai mare, deținută în indiviziune de mai mulți proprietari, în temeiul unui titlu de proprietate emis în baza Legii 18/1991.
Cum promitentul vânzător R. C. (pârât în cauza de față) împreună cu ceilalți coproprietari au vândut terenul unei alte persoane -. SRL într-o proporție mare 8/10, acesta nu se mai află în patrimoniul acestuia, iar cumpărătorul beneficiar nu poate cere decât daune-interese.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamantul G. D. criticând-o pentru nelegalitate astfel:
- instanța de fond nu a reținut faptul că la data introducerii cererii de chemare în judecată – 18.12.2012 pârâtul deținea terenul în proprietate, înstrăinarea s-a efectuat pe parcursul prezentei proceduri, la data de 31.01.2013,
astfel că soluția pronunțată nu este legală, nefiind analizată reaua credință a promitentului vânzător.
- motivarea hotărârii este lapidară și nu cuprinde o argumentare solidă a soluției ce a fost pronunțată, lipsindu-i considerentele de fapt și de drept; nu s-a respectat principiul rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate prin prisma criticilor formulate, instanța reține:
Primul motiv de recurs, ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct.9 C.pr.civ. nu este fondat.
Se reclamă de către recurent, greșita interpretare și aplicare a legii, prin neluarea în considerare a faptei promitentului vânzător, de a înstrăina bunul litigios chiar în cursul prezentei proceduri.
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamantul G. D. l-a chemat în judecată pe pârâtul R. C. solicitând pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, cu privire la un teren în suprafață de 2 ha situat în extravilanul satului Ț. V., loc. Siliștea, jud. C..
În dovedirea cererii reclamantul a prezentat un înscris sub semnătură privată, intitulat ,,proces verbal”, datat 31.07.2008, prin care, pârâtul R. C. a vândut reclamantului G. D. un teren în suprafață de 2 ha situat în extravilanul satului Ț. V., loc. Siliștea, jud. C..
Vânzătorul s-a legitimat ca fiind proprietar al acestui teren în temeiul titlului de proprietate nr._/125 emis de Comisia județeană de stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. în august 1992. Prețul convenit de părți este de 6000 lei, achitat în totalitate de cumpărător. Luând în considerare natura și obiectul contractului, pe care își întemeiază reclamantul pretențiile, intitulat proces verbal, în mod corect actul juridic a fost calificat de prima instanță ca fiind un antecontract de vânzare cumpărare, ce dă naștere în sarcina părților unor obligații de a face, și anume de a vinde, respectiv de a cumpăra, în condițiile stipulate expres prin clauze, un teren în suprafață de 2 ha situat în satul Ț. V..
Pentru ca instanța sa poată suplini consimțământul părții care nu-si îndeplinește in mod culpabil obligațiile asumate, se impune sa fie îndeplinite toate condițiile de valabilitate necesare încheierii valabile a oricărui contract, prevăzute de art. 948 C.civ.
Considerentul ce a condus la pronunțarea soluției de respingere a acțiunii a fost reprezentat de lipsa calității de proprietar a promitentului vânzător, la data pronunțării hotărârii, iar rezolvarea juridica respectiva va fi menținuta de tribunal, prin luarea în considerare a următoarelor argumente.
Actului juridic dedus judecății îi este aplicabilă legea în vigoare la data încheierii acestuia, atât în ceea ce privește condițiile de validitate, cât și în ceea ce privește efectele actului juridic și executarea obligațiilor asumate de către părți. Antecontractul de vânzare cumpărare fiind încheiat la data de 31.07.2008 regulile privind executarea acestuia sunt supuse legii în vigoare la acea dată, adică vechiului cod civil și art. 5 alin. (2) din Titlul X al Legii nr. 247/2005.
Executarea silită, în natură, a promisiunii de vânzare-cumpărare se poate obține atunci când una din părțile contractante refuză sau neglijează să încheie contractul de vânzare-cumpărare promis. În acest caz, cealaltă parte contractantă, care și-a îndeplinit obligațiile asumate și care este gata să încheie contractul de vânzare-cumpărare, are la dispoziție mijloacele juridice oferite de lege.
Astfel, conform art. 1073 din C.civ. creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Dacă lucrul promis se află în patrimoniul promitentului-vânzător și nu există alte impedimente legale, pentru îndeplinirea exactă a obligației pe cale de executare silită în natură a promisiunii oricare dintre părțile contractante poate cere instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, în temeiul art. 1073 C.civ. și art. 5 alin.2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005.
Pentru ca instanța să poată pronunța o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, în condițiile art. 1073 din C.civ, trebuie să fie îndeplinite toate condițiile necesare pentru transmiterea dreptului de proprietate.
Condițiile cerute pentru ca o asemenea acțiune să poată fi admisă sunt: promisiunea de vânzare-cumpărare să fie valabil încheiată; promisiunea să fie dovedită, în condițiile dreptului comun (art.1191 și următ.din C.civ.); părțile să nu fi stipulat în convenție o clauză de dezicere; reclamantul să-și fi îndeplinit obligațiile asumate prin promisiune; una dintre părți să refuze încheierea contractului de vânzare - cumpărare, ar refuzul să fie nejustificat; la data pronunțării hotărârii judecătorești să fie îndeplinite toate condițiile cerute de lege pentru perfectarea vânzării, promitentul-vânzător să fie proprietarul lucrului promis a fi vândut, iar promitentul-cumpărător să nu fie lovit de vreoincapacitate specială de a-l dobândi.
În cazurile în care promitentul-vânzător, între timp, a vândut lucrul promis unei terțe persoane, încălcându-și obligația asumată față de promitentul-cumpărător, de cele mai multe ori vânzarea nu se mai poate perfecta. Totuși, trebuie făcută distincție după cum terțul cumpărător a fost de bună-credință sau de rea-credință.
Dacă terțul cumpărător a fost de bună-credință (neavând cunoștință despre încheierea promisiunii), vânzarea este valabilă și dreptul său se menține. În această situație, promitentul-cumpărător nu îi rămâne decât o acțiune în rezoluțiune și daune-interese pentru prejudiciul suferit, conform regulilor aplicabile obligațiilor de a face (art.1075 C.civ.).
Dacă terțul cumpărător a fost de rea-credință, vânzarea poate fi desființată pe calea exercitării de către promitentul-cumpărător a acțiunii pauliene (art.975 C.civ.) ori a acțiunii în constatarea nulității absolute. În aceste situații, în caz de admitere a acțiunii promitentului-cumpărător, bunul revine în patrimoniul promitentului vânzător, fiind posibilă încheierea contractului promis, de bună voie sau pe cale silită.
În raport de aspectele teoretice prezentate, prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, reținând că la data pronunțării hotărârii, promitentul nu mai are calitate de proprietar întrucât a vândut terenul în litigiu, fără nicio relevanță dacă această vânzare a intervenit anterior sau pe parcursul judecății. Reaua credință a terțului dobânditor nu poate fi analizată în cadrul prezentei proceduri, întrucât excede obiectului dedus judecății și cadrului procesual. Verificarea condițiilor se face de către instanță la data pronunțării hotărârii și nu la data sesizării cu cererea de chemare în judecată.
De aceea, în materie de imobile este utilă notarea promisiunii de vânzare-cumpărare în cartea funciară, în temeiul art. 40 din Legea nr.7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, care devine astfel opozabilă terților, în sensul că
aceștia vor trebui să o respecte, în caz contrar fiind considerați de rea credință
și tratați ca atare.
Susținerea recurentului privitoare la imposibilitatea obiectivă de notarea litigiului în cartea funciară nu poate fi primită, întrucât din înscrisurile existente la dosar rezultă că imobilul ce a fost înstrăinat prin contract de vânzare cumpărare către -. SRL era înscris în cartea funciară nr._ a unității administrativ teritoriale Siliștea, conform încheierii nr._/26.10.2012, litigiul fiind declanșat la data de 18.12.2012.
Cu privire la criticile încadrate în motivul prevăzut la art.304 pct.7 Cod procedura civilă, instanța de recurs reține că sunt neîntemeiate.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art.304 pct.7 din Codul de procedură civilă, o hotărâre judecătorească poate fi recurată atunci când nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Potrivit art.261 alin.(1) pct.5 Cod procedura civilă, hotărârea pronunțată de instanță trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților.
În cauză, judecătorul fondului a dat hotărârii o motivare foarte succintă, însă cuprinzătoare și corespunzătoare soluției pe care a adoptat-o, concluziile sale fiind argumentate în raport cu obiectul cauzei și cu dispozițiile contractuale pe care le-a apreciat ca fiind aplicabile litigiului judecat, acțiunea fiind astfel în mod corect respinsă ca neîntemeiată.
În baza considerentelor expuse, constatând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, în raport și de dispozițiile art. 312 C.pr.civ., tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant G. D., cu domiciliul în Ț. V., ., județul C., nr. împotriva sentinței civile nr._, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât R. C., cu domiciliul în comuna Adamclisi, . și comuna Istria, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.03.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. T. B. M. C. M. P.
GREFIER,
Steluța P.
Red.jud.fond - D.G.I.
Red.jud.recurs- V.T.
2 ex./03.04.2014
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 601/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Fond funciar. Decizia nr. 776/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
