Contestaţie la executare. Decizia nr. 293/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 293/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 57/248/2013/a1
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 293/R/2013
Ședința publică din data de 25 iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. A. D.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: P. C. F.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimata S.C. S. C. S.R.L. împotriva încheierii civile din 27 februarie 2013 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, pronunțată în dosarul civil nr._ 13, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi la amânarea pronunțării, părțile sunt lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 18 iunie 2013, când apărătorii ambelor părți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin încheierea de ședință publică din 27 februarie 2013 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, pronunțată în dosarul civil nr._ 13, a fost admisă cererea de suspendare a executării silite pornite în dosarul execuțional nr. 358/2012 al Biroului executorului judecătoresc M. M. I., până la soluționarea contestației la executare, cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. A încuviințat pentru contestator proba cu înscrisuri și, din oficiu, a emis corespondență către intimată pentru a comunica instanței graficul de eșalonare a plății ratelor privind pe debitoarea decedată T. C. M., situația ratelor achitate și indicarea exactă a creanței ce face obiectul executării silite, începând cu ce scadență nu au mai fost achitate ratele de către antecesoarea contestatorului și a amânat judecarea cauzei la 20 martie 2013, dată pentru care părțile aveau termen în cunoștință.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Față de cererea privind suspendarea executării silite din dosarul execuțional nr.358/2012 al Biroului executorului judecătoresc M. M. I., aceasta fiind întemeiată, prima instanță a admis-o pentru motivele ce preced: Potrivit dispozițiilor art. 403 alin. 1 Cod procedură civilă, „Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.”.
Totodată, prima instanță a constatat că în speță se impune suspendarea executării silite, până la soluționarea prezentei contestații la executare ținând seamă că minora T. Metaxa A. I. și contestatorul au calitate de moștenitori ai debitoarei T. C. M., iar vânzarea imobilului ar prejudicia grav interesele minorei T. Metaxa A. I. în vârstă de 14 ani.
De asemenea, s-a făcut dovada depunerii unei cauțiuni în cuantum de 3.240 lei, potrivit recipisei de consemnare nr._/1 din 24.01.2013 emisă de CEC Bank (fila 25 dosar atașat nr._ ).
Având în vedere cererea în probațiune formulată de reprezentanta contestatorului, prin care a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, potrivit art. 167 Cod procedură civilă, prima instanță a constatat că această cerere este utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, motiv pentru care a încuviințat-o, impunându-se amânarea judecății cauzei.
De asemenea, ținând seama că dosarul de executare silită nr. 358/2012 al Biroului executorului judecătoresc M. M. I., a fost depus la acest termen, instanța neavând posibilitatea să studieze înscrisurile depuse, a amânat judecarea cauzei pentru termenul de judecată fixat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal recurenta S.C. S. C. S.R.L. solicitând modificarea încheierii primei instanțe în sensul de a se respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect suspendarea executării silite formulată de contestatorul intimat.
În motivarea recursului se arată că încheierea instanței de fond este nemotivată, în sensul că nu au fost analizate condițiile necesar a fi îndeplinite pentru admiterea unei astfel de cereri.
Astfel, arată recurenta, încheierea nu conține nicio apreciere a instanței de fond cu privire la aparența de drept în favoarea intimatului, subliniindu-se că plata cauțiunii nu reprezintă o condiție suficientă pentru suspendarea executării, sens în care se invoca jurisprudența în materie.
În al doilea rând se arată că aspectele privind situația familială a debitorului precum și importanța bunului urmărit pentru acesta nu reprezintă motive legale suficiente pentru a justifica măsura gravă a suspendării executării silite, recurenta subliniind faptul neachitarea ratelor în condițiile contractuale ferm asumate reprezintă un caz de culpă expres reglementat în contract, declararea scadenței anticipate fiind pe deplin legală și justificată.
De asemenea se arată că instanța de fond nu a făcut distincția între executarea obligației la termen și executarea sa la un moment mai îndepărtat, orice întârziere putând avea consecințe grave pentru instituția financiar bancară.
Se arată de asemenea că aparența de drept este în favoarea creditoarei, cererea de suspendare fiind formulată cu rea credință de intimatul – contestator.
În drept se invocă dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, art. 304/1 Cod procedură civilă, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata a depus în apărare la dosar la data de 12.04.2013 întâmpinare (fila 10) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării se arată că instanța de fond a analizat înscrisurile depuse în dosarul de fond, reținând în mod corect că prin continuarea executării s-ar crea prejudicii iremediabile sau dificil de remediat minorei T. Metaxa A. I., subliniindu-se că debitoare a decedat, având doi moștenitori, respectiv pe fiul acesteia Comănița R. N. și pe minora căreia nu i-a fost numit încă un tutore.
Arată de asemenea că motivele invocate în recurs sunt doar în aparență credibile, în realitate părțile în dosar fiind moștenitorii debitoarei, dintre care unul minor, și o societate de recuperare, subliniindu-se că Banca a continuat să încaseze ratele în cont până la în decembrie 2012, deși cedase creanța către recurentă, sens în care se arată și faptul că debitoarea nu a fost notificată cu privire la cesiunea de creanță.
În drept se invocă dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă și art. 274 Cod procedură civilă.
Părțile nu au depus înscrisuri în recurs.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, motive care potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă nu sunt limitate la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă în condițiile în care sentința nu este susceptibilă de apel, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele de mai jos.
Astfel, instanța de control judiciar constată că judecătoria a analizat judicios condițiile legale prevăzute de art. 403 alin. 3 Cod procedură civilă cu privire la cererea de suspendare a executării silite în cadrul contestației la executare, condiții care vizează, pe de o parte, achitarea cauțiunii – cerință de admisibilitate a cererii, iar pe de altă parte urgența măsurii.
Astfel, în ceea ce privește cauțiunea, s-a reținut corect că, față de faptul că aceasta a fost depusă în cuantumul fixat de instanță, cererea de suspendare este admisibilă.
Relativ la condiția urgenței, se constată că instanța de fond a analizat corect sfera și semnificația acestei noțiuni în materia cererii de suspendare, reținându-se în mod temeinic că aceasta rezidă în cauză în aceea că debitoarea decedat, iar unul dintre moștenitorii acesteia este minora T. Metaxa A. I., astfel că demararea în continuare a executării silite prin vânzarea imobilului la licitație – înainte de soluționarea contestației la executare și analizarea pe fond a motivelor invocate în susținerea acesteia, ar fi de natură să creeze un prejudiciu grav în patrimoniul acesteia.
În ceea ce privește motivul de recurs conform căreia instanța nu a analizat aparența de drept, tribunalul constată că o astfel de condiție nu este prevăzută de art. 403 alin. 3 Cod procedură civilă care reglementează instituția suspendării executării în cadrul contestației la executare, aparența de drept fiind o condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale și vizând ca atare o altă procedură decât cea care conturează cadrul procesual în prezenta cauză.
Relativ la motivul de recurs vizând caracterul obligatoriu al titlului executoriu și obligativitatea executării la termen a obligației, instanța de control judiciar va reține că instituția suspendării executării silite este reglementată expres de legiuitor și presupune analizarea unor condiții speciale care conturează necesitatea suspendării ca o măsură de excepție, condiții care se regăsesc în speță, fiind esențial a se sublinia că măsura suspendării este una provizorie, care durează doar până la soluționarea contestației la executare.
În consecința, verificând încheierea atacata sub aspectul concordantei cu dispozițiile legale, respectiv cu normele de drept substanțial precum și a normelor de drept procesual civil, tribunalul constata că soluția primei instanțe este legala și temeinica, având suport în probele administrate, sens în care, văzând art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii recurate.
Față de soluția de respingere a recursului instanța va dispune conform art. 274 Cod procedură civilă obligarea recurentei – aflată în culpă procesuală – la plata cheltuielilor de judecata către intimat în suma de 800 lei, reprezentând onorariul avocațial potrivit chitanțelor depuse la fila 48 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta S.C. S. C. S.R.L. împotriva încheierii din data de 27 februarie 2013 a Judecătoriei Întorsura Buzăului – pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi – 25.06.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
B. A. D. D. C. A. C. P. C. F.
Red. B.A.D./01.07.2013
Tehnored. P.C.F./01.07.2013
- 2 exemplare -
Judecător fond: T. M.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 142/2013. Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2706/2013.... → |
|---|
