Fond funciar. Decizia nr. 128/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 128/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 187/119/2005
Dosar nr._
(Număr în format vechi 1872/2005)
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 128/A
Ședința publică din 10 decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: U. G.
JUDECĂTORI: O. N.
GREFIER: K. E.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului formulat de petiționarul C. satului Bicfalău împotriva sentinței civile nr. 222 din 21 iunie 2005, pronunțată de Judecătoria Întorsura Buzăului în dosarul civil nr. 319/2005.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că a rămas în pronunțare asupra apelului în ședința publică din data de 22 noiembrie 2013, potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 222/21.06.2005, Judecătoria Întorsura Buzăului a respins plângerea formulată de reclamantul C. S. Bicfalău, în contradictoriu cu C. Județeană C. pentru aplicarea Legii fondului funciar și a menținut ca temeinic și legal art. 31 din Hotărârea nr. 521/22 decembrie 2004 emisă de această comisie.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență următoarele:
Orașul Întorsura Buzăului la data de 31.03.1998 a înregistrat în registrul special de cereri sub nr. 1143/31.03.1998, o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 234,2 ha teren cu vegetație forestieră.
Observându-se că o parte din această suprafață se află pe raza comunei Dobârlău, cererea s-a depus și înregistrat la C. Locală Dobârlău care, la rândul său a înaintat-o comisiei județene, comisie care a respins plângerea prin hotărârea nr. 432/30.08.2002.
Orașul Întorsura Buzăului a contestat hotărârea la Judecătoria Întorsura Buzăului, formând obiectul dosarului civil nr. 586/2002 și în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 164/08.04.2003.
Prin această sentință, instanța a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului Orașul Întorsura Buzăului asupra unei suprafețe de teren forestier de 67,8 ha.
Prin Decizia civilă nr. 34/R din 17.02.2004, Tribunalul C. a admis în parte recursul declarat de C. S. Bicfalău împotriva Sentinței civile nr. 164/2003 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, pe care a modificat-o în parte în sensul că a admis în parte plângerea formulată de Orașul Întorsura Buzăului împotriva hotărârii nr. 432/30.08.2002 emisă de pârâta C. Județeană C. pe care a anulat-o și, a respins ca prematur formulate celelalte capete de cerere, menținând totodată sentința cu privire la respingerea cererii de intervenție formulată de C. satului Bicfalău.
C. județeană a soluționat pe fond cererea orașului Întorsura Buzăului pe care a admis-o prin hotărârea nr. 521/22.12.2004 în care la art. 31 a validat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 67,80 ha.
Deci, împotriva acestei ultime hotărâri petentul C. satului Bicfalău a formulat plângere, criticând-o sub aspect procedural, formal, referitor la competența Comisiilor locale orășenești și județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în situația în care cererile de reconstituirea dreptului de proprietate sunt formulate de comune, orașe sau municipii.
Într-adevăr, analizând plângerea sub acest aspect, reținut de altfel și prin Decizia nr. 34/R/2004, potrivit art. 5 alin. 1 lit. a din Regulamentul privind procedura de reconstituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1172/2001, se prevede că, comisiile comunale preiau și analizează cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere cu excepția celor formulate de comune, orașe și municipii.
Potrivit art. 6 lit. g din același regulament, Comisiile județene soluționează cererile de reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea comunelor, orașelor și municipiilor.
Din textele legale enunțate anterior cererea formulată la data de 21.05.2002 de Primăria Întorsura Buzăului pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră nu putea fi rezolvată prin Hotărârea nr. 6/21.05.2002 a Comisiei locale Dobârlău pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, necompetența acesteia fiind de ordine publică, precum și hotărârea pronunțată de această comisie fiind lovită de nulitate absolută, ca nulă este și Hotărârea nr. 432/2002 a comisiei județene în ce privește reconstituirea dreptului de proprietate pentru Orașul Întorsura Buzăului.
Față de această situație creată, C. Județeană C. și-a reconsiderat poziția, asumându-și criticile aduse prin decizia susmenționată și pentru a evita prejudiciul ce urma să-i fie creat Orașului Întorsura Buzăului prin nerealizarea dreptului cerut de acesta, a intrat în legalitate soluționând din nou cererea acestuia cu respectarea prevederilor art. 6 lit. g din Regulamentul susmenționat și în final, emițând Hotărârea nr. 521 din 22 decembrie 2004 care, prin art. 31, a admis această plângere.
Prin pronunțarea unei noi hotărâri în cauză C. Județeană C. a intrat în legalitate soluționând cererea orașului Întorsura Buzăului cu respectarea art. 6 lit. g din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1172/2001.
Critica admisă de petent precum că cererea orașului Întorsura Buzăului nu ar fi existat și nu există, nu are suport real întrucât intimata a făcut dovada înregistrării ei atât în Întorsura Buzăului, la Dobârlău cât și la C. Județeană C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Prin Decizia civilă nr. 34/R/2004, Tribunalul C. a desființat hotărârea instanței de fond pe considerente strict procedurale, cererea Orașului Întorsura Buzăului nefiind analizată pe fond.
Analizând pe fond cererea de reconstituire formulată de petentul Orașul Întorsura Buzăului, instanța de fond a constatat următoarele:
Suprafața de 68,80 ha. teren cu vegetație forestieră face parte din terenul înscris în CF 450 Bicfalău sub nr. top 3987.
Verificând istoricul de CF se constată că în anul 1912 prin încheierea de CF nr. 2913 s-a întabulat în acest CF dreptul de proprietate în favoarea Composesoratului Ketag Katonasag antecesorul în drepturi al petentului C. S. Bicfalău asupra imobilelor de sub nr. top 2955, 3206, 3207, 3933, 3937, 3938, 3987, 4285, 2486, 2953 și 2954/1.
Prin Legea reformei agrare din Transilvania, fostul Composesorat militar Bicfalău i s-a expropriat suprafața de 616 iugări înscrisă sub nr. top 3206/1, 3206/20, 3207/1-3, 3208, 3209, 3987/1/2, 3987/2, 3987/3/2 și 3987/11-14, aceste suprafețe revenind inițial vechii comune Buzăul A. după care în urma despărțirii ei în trei noi comune: Întorsura Buzăului, Sita Buzăului și Vama Buzăului, s-a trecut la parcelarea terenurilor.
Astfel, prin dispozitivul de parcelare din 17 decembrie 1932 emis de Judecătoria rurală Întorsura Buzăului, ca instanță agrară, terenurile cu nr. top susmenționate au trecut în proprietatea comunei Întorsura Buzăului.
Din partea introductivă a dispozitivului de parcelare din 17 decembrie 1932 care face trimitere la Hotărârea nr. 33 din 1925 a Comisiei Județene Trei Scaune, cât și din notarea făcută în CF 450 Bicfalău la 10.03.1932 prin care se arată că, în urma cererii nr. 28/1932 a Comisiei de ocol Întorsura Buzăului, s-a notat procedura de expropriere asupra imobilelor de sub nr. ord. A+1-8, deci inclusiv numerele top aflate în proprietatea fostului Composesorat militar, în favoarea Statului Român, rezultă cu claritate că aceste terenuri au fost expropriate în favoarea acestuia din urmă.
Tot din același dispozitiv de parcelare din 17 decembrie 1932, cât și din Hotărârea nr. 404/1930 a Comisiei Județene de expropriere și împroprietărire B., rezultă faptul că Întorsura Buzăului a fost împroprietărită cu pădurea preluată prin expropriere de Statul Român de la C. Bicfalău.
În urma exproprierii suprafețelor de teren de sub nr. top 3206/1, 3206/20, 3207/1-3, 3208, 3209, 3987/1/2, 3987/2, 3987/3/2, 3987/11-14, în proprietatea Composesoratului Bicfalău au rămas 164 iugăre și 153 stânjeni.
La aceea dată nu au fost întabulate în CF nici dreptul dobândit prin expropriere de Statul Român nici dreptul de proprietate asupra imobilelor de sub nr. top susmenționate dobândit prin împroprietărire de către Întorsura Buzăului.
Nici dreptul de proprietate dobândit prin naționalizarea ce a intervenit ulterior nu a fost întabulat în CF în favoarea Statului Român.
Analizând CF 450 Bicfalău prin înscriserile efectuate cronologic, prima instanță a constatat că în anul 1971 prin Încheierea de CF 232 a notariatului de Stat Local S. G., s-a întabulat sentința civilă nr. 1276 din 12 decembrie 1970 a Judecătoriei S. G. ca urmare a cererii numitului B. V., unde s-a dispus dezmembrarea imobilului înscris în CF 450 Bicfalău de la A+2 cu nr. top 2953, 2954 și întabularea dreptului de proprietate numai asupra parcelei cu nr. top 2954/2 în suprafață de 978 mp în favoarea susnumitului.
Cu toate că nici prin sentința civilă susmenționată și nici prin Încheierea CF 232/1971 nu s-a dispus, totuși în CF 450 Bicfalău, a fost întabulat și dreptul de proprietate al Statului Român asupra terenurilor aflate sub nr. ord. A+3-8, în care se află nr. top 2955, 3206, 3207, 3933, 3933, 3937, 3938, 3987, 4285, 4286.
Constatându-se că din eroare în anul 1971 s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea Statului Român asupra imobilelor înscrise în CF 450 Bicfalău sub nr. ord. A+3 nr. top 2955, nr. ord A+4 cu nr. top 3206, 3207, nr. ord. A+5 cu nr. top 3933, nr. ord. A+6 cu nr. top. 3937, 3938, nr. ord. A+7 cu nr. top 2954/1, nr. ord. A+16 cu nr. top 2280/6, nr. ord. A+18 cu nr. top 2280/8, nr. ord. A+19 cu nr. top 2280/9 C. Bicfalău, în anul 2002 a formulat cerere, iar Biroul de CF al Judecătoriei S. G. prin încheierea nr. 1984/2002 a dispus rectificarea întabulării efectuate în anul 1971, în sensul că, C. figurează în acest CF ca proprietar asupra imobilelor.
Ca atare, în urma acestei rectificări de CF ultima întabulare a vreunui drept asupra imobilelor înscrise sub nr. top de mai sus este cea din 1912 dispusă prin încheierea din 1913 și care este făcută în favoarea Composesoratului Ketag Katonasag.
Este desigur evident că prin rectificarea de CF făcută prin Încheierea nr. 1984/2002 nu se putea constitui Composesoratului Bicfalău un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, reconstituirea unui astfel de drept de proprietate fiind posibilă cu respectarea condițiilor legale, doar pe calea specială prevăzută de legile fondului funciar, respectiv Legea nr. 18/1991 republicată și Legea nr. 1/2000 cu modificările ulterioare.
Instanța de fond a constatat că în mod corect a fost făcută cererea pentru suprafața de 67,8 ha. teren de către Orașul Întorsura Buzăului pentru a i se reconstitui dreptul de proprietate în favoarea sa, iar C. Județeană C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în același mod prin Hotărârea nr. 521/2004 a validat această cerere în baza actelor depuse de petent.
Faptul că acest teren cu vegetație forestieră, în suprafață de 67,8 ha. face parte din suprafața de teren cu nr. top 3987/1/2, 3987/2, 3987/3/2, 3987/11-14 cu care a fost împroprietărit C. Bicfalău, rezultă fără echivoc din situația actualizată la 05.03.2003 a amplasamentului CF 450 Bicfalău, trimisă de Direcția Silvică C., în care se arată că în raport de dispozițiile de parcelare efectuate în baza Legii de expropriere și împroprietărire din Transilvania, amplasamentul situat în UP II UA 46 ABCV și 47 ABC în suprafață de 67,4 ha. corespunde cu numerele top 3987 ce figurează în dispozitivul de parcelare din 17 decembrie 1932 ca aparținând prin împroprietărire Orașului Întorsura Buzăului.
Mai mult, din amenajamentul UP III Dobîrlău reiese că înainte de 1948 deținător al pădurii situate în UP III UA 46-47 era Orașul Întorsura Buzăului cu o suprafață chiar mai mare, aceea de 77,7 ha.
Și din registrul cadastral al localității Întorsura Buzăului rezultă că între suprafețele aflate în administrarea și proprietatea acesteia, erau și suprafețe aflate sub nr. top expropriate 3987/1/2, 3987/2, 3987/3/2, 3987/11-14.
Având în vedere aceste considerente și în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 24, 29 alin. 4 și 5 din Legea nr. 1/2000 cu modificările ulterioare, precum și art. 47 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată, instanța de fond a respins plângerea petentului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul C. S. Bicfalău solicitând modificarea sentinței, admiterea plângerii și drept consecință constatarea nulității art.31 din hotărârea nr.521/22.12.2004 a Comisiei Județene C. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor .
În motivarea căii de atac s-a arătat că petentul C. S. Bicfalău nu a putut avea la îndemână procedura specială pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor întrucât la data validării dosarelor predate de către coproprietarii solicitanți, el nu exista ca persoană juridică, fiind de avut în vedere că exproprierea nu a fost notată în cartea funciară în anul 1932, prin urmare în condițiile în care Statul Român nu și-a întabulat dreptul de proprietate asupra terenurilor forestiere, atunci nici dreptul de proprietate al Composesoratului S. Bicfalău nu s-a stins vreodată, acesta rămânând pe mai departe proprietarul a ceea ce conform dispozitivului de parcelare din 17.12.1932 s-a menționat ca fiind moșia nr.3 înscrisă în CF nr.450 Bicfalău sub nr.top 3987/1/1, 3987/3/1, 3987/4, 3987/5, 3987/6, 3987/7, 3987/8, 3987/9 și 3987/10.
Intimata C. Județeană C. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului învederând că a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 67,80 ha în favoarea orașului Întorsura Buzăului, aspect a cărui legalitate a fost constatat pe cale judecătorească, cele susținute de partea recurentă în ceea ce privește neîntabularea actului de expropriere fiind lipsit de valoare juridică pentru că Legea nr.18/1991 nu a anulat legea de reformă agrară.
Prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 06.10.2005 tribunalul a suspendat judecata căii de atac până la soluționarea în mod irevocabil a dosarului nr.3335/2005 al Judecătoriei S. G. având ca obiect anularea încheierii de întabulare nr.1984/2002.
Acest dosar civil a fost soluționat prin sentința civilă nr.2117/06.12.2005 a Judecătoriei S. G., hotărâre judecătorească rămasă definitivă și devenită irevocabilă prin neapelare (f.13-16 dosar).
Ca urmare a celor de mai sus cauza a fost repusă pe rol pentru constatarea din oficiu a perimării apelului în condițiile art.252 alin.1 C., de menționat fiind că prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 19.11.2013 tribunalul a procedat la calificarea corectă a naturii căii de atac, aceasta fiind apelul și nu recursul. O atare calificare s-a datorat împrejurării că la momentul pronunțării sentinței atacate, respectiv la data de 20.06.2005 erau incidente prevederile art.59 din Legea nr.18/1991 care stipulau că “sentința civilă pronunțată de instanța menționată la art. 58 este supusă căilor de atac prevăzute în Codul de procedură civilă, cu respectarea dispozițiilor legale în materie.”, fără că acestea să fie amendate prin titlul XIII din Legea nr.247/19.07.2005, respectiv art.5 alin.1 din acest act normativ care stabilește că hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului .
Prin urmare, la data pronunțării sentinței civile nr.222/20.06.2005 a Judecătoriei Întorsura Buzăului calea de atac în materia fondului funciar era reglementată exclusiv de prevederile art.59 din Legea nr.18/1991, aceasta fiind cea de drept comun în sistemul Codului de procedură civilă, respectiv apelul și nu recursul.
Față de incidentul procedural pus în discuție, cel al perimării, apelantul C. S. Bicfalău a depus o notă de ședință prin care s-a opus constatării perimării motivând că nu partea apelantă a cerut suspendarea judecății, datorită neangajării unui avocat și lipsei de personal juridic specializat în cadrul structurii sale composesoratul neavând cunoștiință de împrejurarea că rămânerea în nelucrare a procesului civil mai mult de un an atrage perimarea, având convingerea că partea la inițiativa căreia s-a dispus suspendarea are obligația de a cere repunerea cauzei pe rol.
Examinând chestiunea perimării tribunalul reține că suspendarea judecății în apel a dăinuit până la momentul în care sentința civilă nr.2117/06.12.2005 a Judecătoriei S. G., a devenit irevocabilă, respectiv cel mai târziu până la începutul anului 2006.
Din acel moment cursul perimării nu a mai fost suspendat conform art.250 alin.1 C., ci pentru că suspendarea judecății în continuare s-a datorat lipsei de stăruință a părților, termenul de perimare de un an, respectiv cel prevăzut de art.248 alin.1 C., a curs în mod neîntrerupt, fără a interveni vreo cauză de suspendare a acestuia. Din acest ultim punct de vedere este de arătat că neștiința părții neasistate de avocat sau ignorarea semnificației perimării, indiferent de cauza lor, nu constituie motiv de suspendare a termenului de perimare, aceste situații neputând fi asimilate unor împrejurări mai presus de voința părții conform art.250 alin.3 C., iar cât privește cererea de repunere pe rol în cazul suspendării judecății dispuse în temeiul art.244 alin.1 pct.1 C., trebuie reținut că cererea de redeschidere a judecății formulată conform art.245 pct.1 C. poate proveni de la oricare din părți, cu atât mai mult cu cât aplicarea cazului de suspendare legală facultativă prevăzut de art.244 alin.1 pct.1 C., s-a realizat din oficiu, adică la inițiativa instanței și nu la cererea vreuneia din părți.
Așa fiind, se observă că la momentul de față termenul de perimare apare ca fiind pe deplin împlinit, drept pentru care în baza art.298 C. cu trimitere la art.252-253 C. tribunalul va constata perimarea apelului declarat de composesoratul petent împotriva sentinței civile nr.222/20.06.2005 a Judecătoriei Întorsura Buzăului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Constată perimarea apelului declarat de petentul C. satului Bicfalău împotriva sentinței civile nr.222/20.06.2005 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, în contradictoriu cu intimata C. Județeană C. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 10.12.2013 .
PREȘEDINTEJUDECĂTORGREFIER
U. G. O. NICOLAEKOTROCZO E.
Red.: O.N./19.12.2013
Tehnored.: K.E./19.12.2013
2 expl.
Jud. fond: B. I.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 428/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 70/2013. Tribunalul... → |
|---|
