Partaj judiciar. Sentința nr. 781/2013. Tribunalul COVASNA

Tribunalul COVASNA - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 781/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 11-07-2013 în dosarul nr. 2777/305/2010

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 347/R/2013

Ședința publică de la 11 iulie 2013

Completul constituit din:

Președinte: R. I. C.

Judecător: D. C.

Judecător: A. C.

Grefier: C. M.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta K. R. sentinței civile nr. 781 din 7 martie 2013, precum și împotriva sentinței civile nr. 1546 din 16 mai 2013, pronunțate în dosarul civil nr._ al Judecătoriei S. G., având ca obiect partaj judiciar.

La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă recurenta K. R., personal și asistată de av. P. A. și intimatele S. E. și S. R., personal și asistate de av. F. F..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se constată depusă, prin intermediul serviciului de registratură al instanței, întâmpinare formulată de intimatele S. E. și S. R., din care un exemplar se comunică recurentei.

În ședință publică, recurenta K. R. se legitimează cu C.I. . nr._, CNP_, este fiica lui A. și Lucreția, domiciliază în mun. S. G., ., ., ., iar la întrebarea instanței aceasta arată că renunță la judecarea recursului declarat, cerere formulată și în scris la fila 9 din dosarul cauzei.

Reprezentantul recurentei, av. P. A., arată că pârâta a declarat recurs și împotriva hotărârii prin care instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii de completare și lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.781/07.03.2013 a Judecătoriei S. G., dar la care recurenta înțelege să nu renunțe.

Reprezentantul intimatelor, av. F. F., arată că termenul fixat în dosarul cauzei pentru ambele recursuri declarate de pârâtă, a fost pentru luna septembrie anul curent, termen care a fost preschimbat pentru data de 11 iulie 2013, ca urmare a cererii formulată de recurenta pârâtă și consideră că la acest termen se poate judeca recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 781 din 7 martie 2013, urmând ca recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1546 din 16 mai 2013 să fie judecat la termenul acordat pentru data de 24 septembrie 2013.

Reprezentantul recurentei, av. P. A., arată că nu este de acord cu cererea reprezentantului intimatelor și consideră că cele două recursuri trebuie judecate împreună la acest termen de judecată întrucât recurenta dorește să încaseze sulta, astfel cum a precizat și în renunțarea la judecarea recursului declarat.

Având cuvântul, recurenta pârâtă arată că renunță la judecarea recursului declarat atât împotriva sentinței civile nr. 781 din 7 martie 2013, cât și împotriva sentinței civile nr. 1546 din 16 mai 2013.

Atât reprezentantul recurentei, cât și reprezentantul intimatelor arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra cererii de renunțare la judecata recursului declarat împotriva celor două hotărâri pronunțate de către instanța de fond.

Reprezentantul recurentei, av. P. A., solicită să se ia act de renunțarea recurentei la recursul declarat și respingerea cererii formulată de intimate cu privire la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că cererile părților au fost formulate în același timp.

Reprezentantul intimatelor, av. F. F., arată că recursul dualist a fost comunicat intimatelor, acestea semnând de primire la data de 20 iunie 2013, iar renunțarea la recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 781 din 7 martie 2013 a fost înregistrat la data de 25 iunie 2013, după comunicarea citațiilor și a recursului, astfel încât la data de 21 iunie 2013 intimatele și-au angajat un avocat, care să le asigure apărarea. De asemenea arată că recurenta a renunțat în ședința publică de la acest termen de judecată, la recursul declarat împotriva hotărârii prin care instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii de completare și lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 781 din 7 martie 2013. Pentru aceste considerente solicită să se ia act de renunțarea la recursul declarat împotriva celor două hotărâri și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial în recurs.

Reprezentantul recurentei, av. P. A., solicită respingerea cererii intimatelor cu privire la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere posibilitățile materiale reduse ale acesteia.

Instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de renunțare la recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 781 din 7 martie 2013, precum și împotriva sentinței civile nr. 1546 din 16 mai 2013.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față:

Constată că, prin sentința civilă nr. 781 din 7 martie 2013 a Judecătoriei S. G. a fost admisă în parte cererea principală, astfel cum a fort precizată și completată, formulată de reclamantele S. E. și S. R. împotriva pârâtei K. R.. De asemenea a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta K. R..

S-a constatat încetată starea de indiviziune asupra imobilului apartament situat în mun. S. G., ., ., . acestuia de către reclamanta S. E. în cadrul licitației publice.

S-a constatat că masa partajabilă se compune din:

- activ: dreptul de creanță în sumă de_ lei reprezentând prețul obținut în urma licitației publice;

- pasiv: debitul în sumă de 9900 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse apartamentului de către pârâta K. R..

S-a constatat că pârâta K. R. are un drept de creanță asupra masei partajabile în sumă de 9900 lei.

S-a dispus împărțirea activului masei partajabile în cuantum de_ lei prin atribuirea către fiecare parte a sumei de_ lei.

Reclamantele au fost obligate să achite pârâtei câte 3300 lei fiecare, reprezentând cota parte din pasivul cu care este grevată masa partajabilă.

A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de reclamante privind obligarea pârâtei la plata lipsei de folosință a apartamentului, precum și capătul de cerere formulat de pârâtă privind plata de către reclamanta S. R. a sumei de 655 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru perioada noiembrie 2007- mai 2008.

Au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată privind onorariile apărătorilor aleși și în parte celelalte cheltuieli de judecată.

Pârâta a fost obligată să achite reclamantelor suma de 1979 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, corespunzător cotei de 1/3, iar suma de 207 lei în contul Biroului Local pentru expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul C., reprezentând diferență onorariu expert Miko Nimrod.

De asemenea pârâta a fost obligată să achite în contul bugetului local al mun. S. G. suma de 1333,96 lei, pentru care a beneficiat de ajutor public judiciar.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Conform certificatului de moștenitor nr.7/15.02.2010 ( fila 56), de pe urma defunctului S. A., decedat la data de 17.12.1998, au rămas ca moștenitori S. Lucreția, în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de ¼ din masa succesorală precum și reclamantele și pârâta din prezenta cauză, în calitate de descendenți de gr.I ( copii), fiecare cu o cotă de ¼ din masa succesorală. În masa succesorală a fost inclusă cota de ½ din imobilul apartament situat în mun. S. G., ., . CF nr._-C1-U45.

Prin același certificat de moștenitor s-a dezbătut succesiunea de pe urma soției supraviețuitoare S. Lucreția, decedată la data de 29.11.2009, de pe urma căreia au rămas ca moștenitori reclamantele S. E. și S. R. și pârâta K. R. în calitate de descendenți de gr.I (copii), fiecare cu o cotă de 1/3 din masa succesorală. În masa succesorală a fost inclusă cota de 5/8 din imobilul apartament descris mai sus (din care ½ bun propriu și ¼ dobândit prin moștenire de la soțul său S. A.).

Prin urmare, după decesul părinților lor, reclamantele S. E. și S. R. și pârâta K. R. au devenit coproprietare în cotă de 1/3 fiecare asupra apartamentului ce face obiectul prezentei cauze, dreptul acestora de proprietate fiind întabulat în CF nr._-C1-U45 (fila 58).

Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 26.04.2012 instanța a dispus în temeiul art.673¹¹ C.pr.civ. vânzarea prin licitație publică de către executorul judecătoresc.

După rămânerea irevocabilă a acestei încheieri, executorul judecătoresc a procedat la vânzarea imobilului apartament prin licitație publică, iar bunul a fost adjudecat de reclamanta S. E. contra sumei de 70.000 lei, fiind emis actul de adjudecare (fila 173).

Prin răspunsurile la interogatoriile administrate ( filele 71-76), reclamantele au recunoscut investițiile efectuate de pârâtă la apartamentul supus partajului, investiții ce au fost identificate și evaluate prin raportul de expertiză construcții la suma de 9900 lei. Dovada efectuării acestor investiții rezultă și din facturile fiscale și chitanțele depuse de pârâtă în copie la dosar ( filele 100-116), ca și din declarațiile martorei Tompos I. Zsuzsanna ( fila 186).

Cu privire la capătul de cerere formulat de reclamante privind obligarea pârâtei la plata lipsei de folosință a apartamentului, pentru perioada 01.12._12, instanța a respins ca neîntemeiat, având în vedere faptul că până la ieșirea din indiviziune fiecare coindivizar are dreptul de folosință asupra imobilului, cu excepția cazului în care nu se efectuează un partaj de folosință. Prin urmare, nimic nu le împiedica pe reclamante să folosească apartamentul în litigiu, însă acestea au renunțat la dreptul de folosință în baza înțelegerii avute cu pârâta ca în schimbul îngrijirilor ce au fost acordate mamei părților până la deces, pârâta să beneficieze de folosința apartamentului, aspecte ce rezultă din declarațiile martorei Tompos I. Zsuzsanna (fila 186), afirmații care nu a fost contrazise de reclamante printr-o altă probă.

Cu privire la capătul de cerere formulat de pârâtă privind plata de către reclamanta S. R. a sumei de 655 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru perioada noiembrie 2007- mai 2008, instanța a respins ca neîntemeiat, având în vedere că pârâta nu a făcut dovada sumei solicitate.

În baza art.50² C.pr.civ., constatând că suma dobândită de pârâtă în urma partajului depășește pe peste 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, pârâta a fost obligată să achite în contul bugetului local al mun. S. G. suma de 1333,96 lei, pentru care a beneficiat de ajutor public judiciar.

Prin sentința civilă nr. 1546 din 16 mai 2013 a Judecătoriei S. G. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de petenta K. R., având ca obiect completarea dispozitivului, lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr.781/2013 a Judecătoriei Sf. G., înlăturarea dispozițiilor potrivnice, îndreptarea erorii materiale și a fost obligată petenta la plata către S. E. și S. R. a sumei de 100 lei pentru fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul apărătorului ales.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 781/2013 pronunțată în dosarul civil nr._, instanța a stabilit că masa supusă partajului între cele trei coproprietare cu cote părți egale, este formată din activul în cuantum de_ lei reprezentând prețul obținut în urma vânzării prin licitație publică a imobilului supus partajului și din pasivul în valoare de 9900 lei reprezentând valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului vândut de către petenta K. R..

Întrucât coproprietarii au dreptul la cota parte corespunzătoare din activul de partajat, dar trebuie să suporte în aceeași cotă și pasivul în cuantum de 9900 lei, instanța a dispus obligarea celorlalte două coproprietare la plata către K. R. a sumei de 3300 lei fiecare, întrucât copartajanta K. R. a efectuat îmbunătățiri imobilului partajat în valoare de 9900 lei, conform expertizei. Suma de 9900 lei reprezintă pasivul cu care este grevată masa de partajat, dar acest pasiv trebuie suportat de toți copartajanții, deci inclusiv de K. R..

Față de aceste considerente, s-a constatat că dispozitivul hotărârii nu necesită lămuriri, nu cuprinde dispoziții potrivnice și nici erori materiale.

Cu privire la completarea dispozitivului, instanța a constatat în primul rând că nu există niciun capăt de cerere principal sau accesoriu și nicio cerere conexă sau incidentală, asupra cărora să nu se fi pronunțat.

Instanța a dispus asupra modalității de partajarea a sumei obținute în urma vânzării la licitație publică a imobilului, urmând ca executorul judecătoresc să procedeze la distribuirea sumei conform hotărârii instanței, urmare cererii părților.

Împotriva sentinței civile nr. 781 din 7 martie 2013, precum și împotriva sentinței civile nr. 1546 din 16 mai 2013 ale Judecătoriei S. G. a formulat recurs pârâta K. R..

Prin cererea depusă la dosar la data de 25 iunie 2013, recurenta a arătat că renunță la judecata recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 781 din 7 martie 2013.

La termenul de judecată din data de 11 iulie 2013 recurenta a arătat, în fața instanței, că renunță la judecata recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1546 din 16 mai 2013.

Având în vedere această împrejurare, Tribunalul va face aplicarea dispozițiilor art.316 raportat la art.246 C.pr.civ. și va la act de renunțarea recurentei la judecata recursului declarat împotriva celor două sentințe.

Sub aspectul cheltuielilor de judecată în recurs, se constată că, potrivit art.246 alin.3 C.pr.civ. „dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli”.

În speță cererea de recurs a fost comunicată intimatelor la data de 20 iunie 2013, iar recurenta a renunțat la judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 781 din 7 martie 2013 a Judecătoriei S. G., prin cererea depusă la data de 25 iunie 2013; de asemenea, în ședință publică, la termenul din data de 11 iulie 2013, recurenta a renunțat și la judecata recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1546 din 16 mai 2013 a Judecătoriei S. G..

În lumina acestor considerente, Tribunalul va face aplicarea dispozițiilor art.316 raportat la art.246 alin.3, 274 C.pr.civ. și va dispune obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, constând în onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Ia act de renunțarea recurentei pârâte K. R. la judecarea recursului declarat de aceasta împotriva sentinței civile nr. 781 din 7 martie 2013, precum și împotriva sentinței civile nr. 1546 din 16 mai 2013 ale Judecătoriei S. G..

Obligă recurenta K. R. să plătească intimatelor S. E. și S. R. suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 11 iulie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

R. I. C. D. C. A. C. C. M.

Red. R.I.C. /11.07.2013

Tehnored. C.M. /11.07.2013

2 ex.

Judecător fond – B. L. M.