Plângere contravenţională. Decizia nr. 623/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 623/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 5024/305/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 623/R
Ședința publică din data de 03 decembrie 2013
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: B. A. D.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: P. E.
La ordine fiind pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul - petent P. C. junior împotriva sentinței civile nr. 1497 din 13.05.2013 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 19.11.2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 26.11.2013 și apoi pentru data de astăzi, 03.12.2013.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 1497 din 13.05.2013, Judecătoria S. G. a respins plângerea formulată de către petentul P. C. JUN. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 19.10.2012 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. ca neîntemeiată.
A menținut procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 19.10.2012 de către intimat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.11.2012, sub nr._ /2013, petentul P. C. Jun. a solicitat să se dispună anularea în parte a procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 19.10.2012 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C..
În motivare, petentul a arătat că a fost sancționat pentru că ar fi întors pe linie continuă atât prin procesul-verbal contestat, întocmit la data de 19.10.2012, cât și printr-un proces-verbal dresat la data constatării faptei - 03.10.2012. prin urmare, a fost sancționat de două ori pentru aceeași faptă. În plus, petentul a învederat că procesul-verbal pe care îl contestată, cel din data de 19.10.2012, a fost întocmit în lipsa sa, nefiind semnat de el. În fine, petentul a susținut că nu a întors pe linie continuă, în locul respectiv linia fiind discontinuă, așa că fapta nu există sau nu constituie contravenție. (f.2)
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu martori. De asemenea, au fost anexate înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG 2/2001.
Conform art. 36 din OG nr. 2/2001, plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru.
La termenul din data de 05.02.2013, intimatul a depus întâmpinare (f.14-16), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție.
În motivare se arată că din raportul agentului constatator reiese că în data de 03.10.2012, ora 00.40, în timp ce executa activități de supraveghere și control pe raza mun. Sf. G., a oprit pe . autoturismul cu nr. de înmatriculare_ deoarece conducătorul auto, identificat în persoana petentului, deplasându-se din direcția străzii 1 Decembrie 1918 către . respectat semnificația indicatorului „obligatoriu înainte”, virând stânga, încălcând linia dublă continuă ce desparte cele două sensuri de mers, continuându-și deplasarea către artera de legătură din spatele statuii „Ostașul român”.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a celei testimoniale, cu martorul Szanta H..
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 și urm. C.pr.civ., OUG nr. 195/2002, RA OUG 195/2002, OG nr. 2/2001.
Conform art. 242 alin. 2 C. proc. civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În cauză a fost încuviințată și administrată, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri și cea testimonială, cu martorul Szanta H., propus de intimat, și martorul P. R., propus de petent.
Analizând actele și lucrările existente la dosarul cauzei, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal . nr._/19.10.2012 (f.4), petentul P. C. a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 280 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 109 din RAOUG 195/2002 coroborat cu art. 100 alin. 1 pct. 3 din OUG 195/2002; și cu amendă în cuantum de 630 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 77 alin. 2 din RAOUG 195/2002 coroborat cu art. 102 alin. 2 din OUG 195/2002.
În sarcina acestuia s-a reținut că la data de 03.10.2012, ora 02.10, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . Sf. G. dinspre . . a respectat semnificația indicatorului ”obligatoriu înainte”, virând stânga, încălcând linia dublă continuă ce desparte cele două sensuri de mers, continuând deplasarea către artera de legătură din spatele statuii „Ostașul român”.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, se constată că acesta a fost întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, în cauză nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate prevăzute de art. 17 din același act normativ.
Instanța constată că motivul de nelegalitate invocat de petent prin plângere, în sensul întocmirii procesului-verbal în lipsa lui, nu este întemeiat, OG 2/2001, prin art. 19 alin. 1, prevăzând o astfel de posibilitate.
Referitor la cea de-a doua critică, potrivit căreia pentru aceeași faptă ar fi fost încheiate două procese-verbale, instanța de fond a observat că agentul constatator a explicat în raportul său (f.20) că a completat ulterior prezentul proces-verbal întrucât cel dresat la data constatării faptei era ilizibil. În raport de aceste explicații, și văzând că petentul nu a fost în măsură să prezinte și cel de-al doilea proces-verbal pentru fapta constatată în data de 03.10.2012, a reținut că în speță nu au fost încălcate dispozițiile art. 5 alin. 7 din OG 2/2001, care consacră principiul non bis in idem.
Verificând temeinicia procesului-verbal, se reține că, potrivit art. 109 din RAOUG 195/2002, dacă în apropierea unei intersecții este instalat un indicator sau aplicat un marcaj care obligă să se circule într-o anumită direcție, vehiculele trebuie să fie conduse numai în direcția sau direcțiile indicate.
De asemenea, conform art. 100 alin. 1 pct. 3 din OUG 195/2002, constituie contravenție nerespectarea semnificației indicatoarelor și marcajelor de obligare.
Prima instanță a constatat caracterul omisiv al faptei reținute în sarcina petentului, care atrage aplicabilitatea în speță a regulii potrivit căreia faptul negativ se probează prin dovedirea faptului pozitiv contrar, intimatul neputând fi obligat să dovedească un fapt negativ. Astfel, petentului îi incumba obligația de a demonstra că la momentul constatării faptei a respectat semnificația indicatorului “obligatoriu înainte”. Probele administrate în cauză nu dovedesc acest fapt. Astfel, declarațiile martorilor S. H. (f.34-35) și P. Jozsef-R. (f.37-38) nu pot servi la stabilirea circumstanțelor cauzei, acestea prezentând inadvertențe determinate faptul că cei doi nu au acordat atenție manevrelor efectuate de petent.
Referitor la cea de-a doua contravenție, se observă că potrivit art. 77 alin. 2 din RAOUG 195/2002, marcajul longitudinal format dintr-o linie continuă simplă sau dublă interzice încălcarea acestuia. Iar, potrivit art. 102 alin. 2 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. d pct. 9 din OUG 195/2002 constituie contravenție schimbarea direcției de mers prin viraj spre stânga, dacă prin aceasta se încalcă marcajul longitudinal continuu care separă sensurile de circulație atrageăgând, pe lângă sancțiunea amenzii (prevăzută de art. 102 alin. 2), și aplicarea unui număr de 6 puncte de penalizare.
Apărarea petentului, în sensul că în zona unde a schimbat direcția de mers marcajul era discontinuu, nu este susținută de probele administrate în cauză. Instanța de fond a privit cu rezervă declarațiile celor doi martori audiați în cauză deoarece, așa cum s-a menționat și mai sus, niciunul dintre ei nu a fost în măsură să afirme cu certitudine dacă în locul unde s-a efectuat întoarcerea marcajul era discontinuu.
În acest context, se constată că procesul-verbal de contravenție întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. Astfel, atât timp cât prezumția poate fi răsturnată, dreptul contravenientului la apărare și la un proces echitabil nu este în niciun fel încălcat.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din OG 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Agentul constatator a încheiat procesul-verbal în urma constatării personale a săvârșirii contravențiilor. Acest aspect nu poate fi infirmat de declarațiile martorilor audiați în cauză, care au relatat că nu au văzut în zonă vreo autospecială a poliției în momentul în care petentul a schimbat direcția de mers, atât timp cât cei doi nu au fost atenți în jur. Așadar, dacă petentul are posibilitatea de a propune probe în susținerea apărărilor sale și în combaterea prezumției de veridicitate a procesului-verbal, garanțiile instituite de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu sunt încălcate.
În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că în materie de circulație rutieră, art. 6 § 2 din Convenție nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră. (H. ș.a. c. României, par. 12)
În raport de cele expuse, văzând că probele administrate în cauză nu sunt în măsură să infirme starea de fapt reținută de agentul constatator, instanța va concluziona că procesul-verbal este temeinic.
În ceea ce privește sancțiunea, art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 prevede că la aplicarea acesteia vor fi avute în vedere limitele amenzii prevăzute de actul normativ, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului, fiind necesară ca sancțiunea să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Examinând sancțiunile aplicate, respectiv amenda în cuantum de 280 lei pentru prima contravenție, și amenda în valoare de 630 lei, pentru cea de-a doua faptă, prin prisma criteriilor enumerate, instanța de fond a constatat că acestea sunt legale și proporționale cu gradul de pericol social al contravențiilor comise. Astfel se observă că acestea au fost stabilite la nivelul minim prevăzut de lege, ceea ce denotă luarea în considerare a circumstanțelor în care a fost comisă fapta – la o oră târzie, fără producerea unor urmări mai grave, a căror existență ar fi putut atrage o răspundere contravențională agravată, și implicit o sancțiune mai severă pentru contravenția analizată. În același timp, din modul de comitere a contravenției se poate decela și faptul că petentul nu a conștientizat importanța valorilor sociale ocrotite de normele încălcate, care au un pronunțat caracter preventiv, fiind destinate să asigure desfășurarea circulației rutiere în condiții de siguranță, precum și adoptarea unei conduite preventive în trafic. În acest context, prima instanță a apreciat că sancțiunile au fost corect individualizate și se impune menținerea lor, acestea reprezentând mijlocul optim de prevenire a unor astfel de fapte pe viitor precum și de formare a unei conduite responsabile a petentului.
Față de considerentele expuse, având în vedere că procesul-verbal de constatare a contravenției îndeplinește condițiile de formă prevăzute de OG nr. 2/2001, faptele săvârșite de către petent întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor reținute în sarcina sa, iar sancțiunile aplicate au fost corect individualizate, instanța de fond a respins plângerea ca neîntemeiată și a menținut procesul-verbal ca legal și temeinic. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs petentul-recurent P. C., susținând că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală.
Recursul nu a fost motivat în fapt și în drept.
Intimata a formulat întâmpinare (fila 9), solicitând respingerea recursului ca fiind nefondat. Se arată în cuprinsul întâmpinării că starea de fapt descrisă în cuprinsul procesului-verbal de contravenție corespunde realității, fiind susținută de probe, astfel cum corect a reținut prima instanță. Petentul-recurent nu a dovedit contrariul celor reținute de agentul constator, astfel că, în mod legal și temeinic, instanța de fond a menținut procesul-verbal de contravenție.
Analizând sentința recurată, prin prisma prevederilor art 304 indice 1 C p civ, tribunalul apreciază recursul ca nefondat, urmând a-l respinge.
Instanța de fond a realizat o analiză atentă și corectă a legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat de petentul-recurent, prin raportare la probele administrate în cauză. S-a reținut că petentul este vinovat de săvârșirea celor două contravenții descrise de agentul constatator. În cauză au fost audiați doi martori (dintre care unul s-a aflat în mașina condusă de petentul-recurent la data menționată în procesul-verbal), declarațiile acestora nedovedind contrariul celor reținute de intimată.
Judecătoria a analizat și sancțiunile ce au fost aplicate petentului, apreciind, în mod corect, că acestea au fost corect individualizate.
În plus, tribunalul constată că recurentul nu a indicat nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței pe care a atacat-o, neprezentându-se în fața instanței de control judiciar.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul apreciază recursul ca nefondat, urmând a dispune, în temeiul art 312 alin 1 C p civ, respingerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul P. C. împotriva sentinței civile nr. 1497/2013 a Judecătoriei Sf. G., pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 03.12.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
B. A. D. D. C. A. C. P. E.
Red.D.C./08.01.2014
Tehnored.P.E./08.01.2014
Jud. fond. - S. O.
2 exp.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 781/2013. Tribunalul COVASNA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 45/2013. Tribunalul COVASNA → |
|---|
