Plângere contravenţională. Decizia nr. 418/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 418/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 409/248/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 418/R
Ședința publică din data de 01 octombrie 2013
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: B. A. D.
GREFIER: P. E.
La ordine fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de petentul O. S. „Buzăul A.” R.A. și intimatul I. T. de Regim S. și de Vânătoare B. împotriva sentinței civile nr. 187 din 19 februarie 2013 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, pronunțată în dosarul civil nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 17.09.2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 24.09.2013 și apoi pentru data de astăzi, 01.10.2013.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 187 din 19 februarie 2013, Judecătoria Întorsura Buzăului, a admis în parte plângerea formulată de petentul O. S. BUZĂUL A. RA în contradictoriu cu intimatul I. T. DE REGIM S. ȘI DE VÂNĂTOARE împotriva procesului verbal de contravenție . NR._/14.08.2012 și în consecință: a înlocuit sancțiunea amenzii în cuantum de 5000 lei aplicată petentului pentru contravenția prevăzută de art.10 lit. b din Legea 171/2010 cu sancțiunea „Avertisment” și a dispus restituirea amenzii în cuantum de 1000 lei achitată de către petent cu Ordin de Plată nr. 127/14.08.2012, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Întorsura Buzăului la data de 23.08.2012 sub nr._, petentul O. S. BUZĂUL A. RA, a contestat procesul verbal . nr._/14.08.2012, încheiat de către agenții constatatori din cadrul Inspectoratului T. de Regim S. și de Vânătoare B., prin care i s-a aplicat sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 5000 lei, solicitând instanței în principal să dispună anularea procesului verbal, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertismentul.
În motivarea plângerii formulate, petentul a arătat că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută, având în vedere incidența dispozițiilor art.17 din OG 2/2001, în speța fapta nu este individualizată în cuprinsul procesului verbal, cuprinzând exprimări generale ce nu pot fi încadrate în drept.
În acest sens, se arată că formularea „nu a luat toate măsurile și nu a efectuat toate lucrările „nu poate constitui temei al sancționării contravenționale a petentului, în condițiile în care nu este individualizată clar măsura sau lucrarea neefectuată, precum și termenul în care această măsură sau lucrare se impunea a fi efectuată.
Raportat la data de „09.08.2012, în jurul orelor 15” reținută de agentul constatator ca dată de săvârșire a faptei, se apreciază că procesul verbal este lovit de nulitate absolută în condițiile în care această dată este data la care agentul constatator s-a deplasat la sediul subscrisei și nu data de săvârșire a faptei.
În ipoteza în care s-a reține data de săvârșire a faptei contravenționale, ca fiind data cuprinsă de procesul verbal, acesta se impune a fi anulat ca nefondat în condițiile în care la acea dată deja petenta a efectuat lucrări de identificare a focarelor de infestare cu insecte în fondul forestier administrat, comandând în acest sens analize de laborator și studii de teren către Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice B..
Pe fondul cauzei se arată că Pădurea Tăranu amplasată în trupurile B., Crasna și Crăsnuța face obiectul contractului de administrare nr. 862/01.06.200, fiind deținută în coproprietate de către numiții R. N., D. M. și A. C., această suprafață făcând obiectul litigiului de ieșire din indiviziune aflat pe rolul Judecătoriei Întorsura Buzăului sub dosar nr._ .
În aceste condiții proprietarul A. C. a comunicat petentului în nenumărate rânduri faptul că interzice orice autorizare a parchetelor sau exploatare până la finalizarea litigiului sus menționat.
Deși petentul a purtat nenumărate convorbiri telefonice și o corespondență consistentă cu acest proprietar, domiciliat în SUA, nu a reușit să îi schimbe punctul de vedere, de fiecare dată susținând că interzice exploatarea până la finalizarea litigiului existent între coproprietari, fiecare dintre aceștia urmând a își gospodări proprietatea în mod individual după ieșirea din indiviziune .
În condițiile în care art. 24 alin.1 din contractul de administrare stipulează că administratorul se obligă să valorifice la solicitarea scrisă a coproprietarilor, precum și faptul că între coproprietari nu există un acord cu privire la exploatarea masei lemnoase, petentul susține că nu a putut efectua lucrările silvice de autorizare, extragere și vânzare a masei lemnoase din aceste suprafețe.
Se mai arată că prin adresa nr. 49/05.01.2012 petentul a comunicat Inspecției Silvice și de Vânătoare C., Proiectul de plan pentru lucrări de protecția pădurilor în anul 2012, care are la bază statistica dăunătorilor și dinamica focarelor active în arborele, care pentru trupurile cuprinse în procesul verbal atacat, constată un grad redus de infestare cu insecte (infestare slabă/foarte slabă) în anii 2010-2011.
În aceste condiții la debutul anului 2012 nu se impuneau măsuri speciale de combatere a insectelor de scoarță în pădurea Tăranu, fapt pentru care se impunea a fi respectată cerința coproprietarilor de a nu efectua lucrări de exploatare în proprietatea lor, până la finalizarea litigiului de ieșire din indiviziune, deja pe rolul instanțelor de apel.
Totuși, dat fiind temperaturile extreme și clima atipică din cursul anului 2012, pentru a verifica starea de sănătate a pădurii Tăranu și a depista eventualele atacuri ale dăunătorilor de scoarță la rășinoase, anterior controlului intimatului petentul susține că a instalat conform art. 56 din Codul silvic în interiorul acesteia și monitorizat curse cu feromoni și arbori cursă, așa cum reiese din Nota de constatare a ICAS B. nr. 1794/09.08.2012 anexată prezentei.
Constatându-se un nivel ridicat de infestare, petentul a adoptat cu operativitate măsura de a comanda Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice B. studii de laborator și de teren pentru a constata nivelul de infestare cu insecte, conform comenzii nr. 10/31.07.2012, anexată prezentei.
Potrivit art. 57 alin.2 din Codul silvic lucrările de combatere sunt efectuate de ocolul silvic și suportate de proprietar, însă anterior anului 2012 nu au fost necesare lucrări de combatere, gradul infestare fiind redus, iar pentru anul 2012 măsurile de combatere au fost comunicate petentului în data de 09.08.2012, fapt pentru care nu a existat timpul necesar punerii lor în practică.
Abia în urma lucrărilor de depistare și a Notei de constatare nr. 1794/09.08.2012 au fost stabilite de către ICAS lucrările de combatere necesar a fi efectuate, lucrări ce vor fi efectuate în perioada imediat următoare.
Referitor la extragerea produselor de igienă petentul afirmă că a solicitat coproprietarilor în nenumărate rânduri aceste lucru, fapt refuzat de către aceștia, însă prevenirea a fost îndeplinită de către personalul petentului prin identificarea și punerea în valoare a arborilor, fiind constituite în acest mai multe partize anexate prezentei plângeri.
Se mai arată că la data controlului, din 2329 mc produse accidentale și de igienă inventariate în perioada 2010 – 201, doar cantitatea de 131 mc a fost pusă în valoare anterior anului 2012 și neautorizată la tăiere.
În concluzie, petentul susține că procesul verbal este lovit de nulitate absolută pentru lipsa mențiunilor obligatorii, respectiv a faptei săvârșite și a datei săvârșirii sale, procesul verbal se impune a fi anulat ca nefondat, în condițiile în care petentul a monitorizat starea de sănătate a pădurii, comandând studii de specialitate în acest sens, rezultatul acestora fiind transmis către petent chiar în ziua constatării așa zisei fapte contravenționale, fapt pentru care măsurile dispuse nu au putu fi puse în aplicare.
Ca urmare a admiterii contestației, petentul solicită a se dispune și restituirea amenzii în cuantum de 1000 lei achitată de către petent.
În susținerea plângerii au fost invocate dispozițiile art. 17 din OG 2/2001, art. 639, 641 Cod civil, art. 55, 57 din Codul silvic .
Plângerea este scutită de plata taxei de timbru cf. art. 36 din O.G. 2/2001.
S-au anexat plângerii următoarele înscrisuri: procesul verbal atacat (fila 7) înștiințare de plată (fila 8), contract de administrare nr. 862/01.06.2006 (filele 9 – 10), corespondență între petent și A. C. (filele 11- 17), proiect de plan 2012 (filele 18- 23), nota de constatare 2079/09.08.2012 (filele 24-26), comanda nr. 10/31.07.2012 (fila 27), anexa 2 la OMAPAM nr. 454/14.07.2003 (filele 28- 31), ordin de plată (fila 32), plic expediere (fila 34).
Prin Serviciul Registratură al instanței s-a depus la data de 24.09.2012 întâmpinare de către intimatul ITRSV B. (filele 38-39) solicitând respingerea plângerii și menținerea procesului verbal astfel cum a fost întocmit, la care a anexat următoarele înscrisuri: împuternicire specială (fila 40), adresa nr. 1593/24.09.2012(fila 42), adresa nr._/20.09.2012 (fila 43), adresa nr. 2424/24.09.2012 (fila 44), ordin de plată (fila 45), cereri formulate de coproprietari (filele 47- 49, 67- 69), adresa nr. 1793/09.08.2012 (fila 50, 70), buletin de analiză nr. 6/2012 (filele 51-52, 71-72), nota de control nr. 5461/1 21.08.2012 (filele 54, 46,65-66), act de control 2081/09.08.2012 și anexe (filele 55- 60, 73- 78), act de control nr. 2080 /09.08.2012 și anexe (filele 61- 64, 79- 82).
De asemenea, s-a depus de către intimat cerere de chemare în garanție (fila 41) prin care a solicitat instanței introducerea în cauză a Trezoreriei operative a Mun. Sf. G., în calitate de chemat în garanție, motivat de faptul că în eventualitatea admiterii plângerii contravenționale, obligația de restituire a sumei încasate revine Trezoreriei .
Prin Serviciul Registratură al instanței s-a depus întâmpinare (filele 95-96, 99-100) la data de 12.11.2012 de către Administrația Finanțelor Publice a Mun. Sf. G. prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Trezoreriei Mun. S. G., motivat de faptul că această instituție nu reprezintă decât un sistem prin care statul asigură efectuarea încasărilor și a plăților fondurilor publice, neavând personalitate juridică și nici capacitate procesuală de folosință și astfel nu poate sta în judecată în nume propriu.
Prin același serviciu al instanței s-a depus la data de 07.12.2012 de către intimat o altă cerere de chemare în garanție (fila 107) prin care solicită introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice .
La termenul de judecată din 08.01.2013 prima instanță a admis excepția lipsei capacității de exercițiu a Trezoreriei Mun. Sf. G. (fila 116) și a dispus introducerea în cauză și citarea în calitate de chemat în garanție a Ministerului Finanțelor Publice .
Prin Serviciul Registratură al instanței s-a depus la data de 29.01.2013 de către intimat o altă cerere de chemare în garanție a Administrației Finanțelor Publice a Mun. S. G. (fila 118).
La termenul de judecată din 05.02.2013, în baza art. 165 C.pr.civilă raportat la art. 63 alin.2 Cod procedură civilă instanța de fond a dispus disjungerea cererilor de chemare în garanție de cererea principală. Totodată, în baza art. 167 Cod procedură civilă instanța a încuviințat proba cu înscrisuri formulată de petent.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/14.08.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 5000 lei, deoarece la data de 09.08.2012 nu a luat toate măsurile necesare și nu efectuat toate lucrările necesare pentru prevenirea și combaterea la sol a dăunătorilor de scoarță rășinoasă, conform normelor tehnice în vigoare ( ord. MAPPM nr. 1652/2000 și ord. 454/2003) din Pădurea Tereanu (trupurile B., Crasna și Crăsnuță), constate prin controalele de fond nr.2080 și 2081 și expertiza ICAS B., fapta constituind contravenție cf. art. 10(b) din Legea 171/2010, Ordinul 1652/2000 și Ordinul 454/2003 al MAPPM.
Procesul verbal a fost semnat și ștampilat de către reprezentantul petentului cu obiecțiuni, agentul constatator menționând împrejurarea că petentul nu recunoaște faptele și își rezervă dreptul de a formula ulterior obiecțiuni.
Plângerea a fost formulată la data de 23.08.2012 cu respectarea termenului prevăzut de art. 31 din OG 2/2001.
Potrivit art. 34 din OG 2/2001 instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție și să hotărască asupra sancțiunii.
Analizând legalitatea procesului verbal din prisma dispozițiilor art.16 și 17 din OG 2/2001, instanța de fond a reținut că acesta este legal întocmit cu respectarea normelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
În acest sens, prima instanță a înlăturat ca nefondate susținerile petentului, potrivit cu care fapta contravențională reținută în procesul verbal, cuprinde o exprimare generală ce nu poate fi încadrată în drept, respectiv “formularea nu a luat toate măsurile și nu a efectuat toate lucrările“ nu individualizează clar măsura sau lucrarea neefectuată.
În primul rând dispozițiile art. 17 din OG 2/2001 se referă la lipsa faptei săvârșite, împrejurare care nu există în speța de față, în condițiile în care din cuprinsul procesului verbal atacat rezultă că fapta contravențională a fost descrisă, cu individualizarea circumstanțelor producerii acesteia, respectiv este vorba de măsuri pentru prevenirea și combaterea la sol a dăunătorilor de scoarță la rășinoase, cu indicarea datei și a locului săvârșii contravenției.
Un alt motiv de nulitate invocat de către petent, este cel referitor la data de 09.08.2012 reținută de agentul constatator ca dată de săvârșire a faptei, petentul susținând că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută, întrucât aceasta este data la care agentul constatator s-a deplasat la sediul petentului și nu data săvârșirii.
Și această susținere a petentului a fost înlăturată, ca nefondată, întrucât din actele de control nr. 2080 și 2081/09.08.2012, rezultă că intimatul a efectuat un control al cantonului nr. 1 C. și nr. 7 Fața Zăbrătărului în perioada 07.08._12, ocazie cu care s-au constatat neefectuarea de către petent a măsurilor de combatere a dăunătorilor.
Cu privire la temeinicia procesului verbal instanța de fond a analizat dacă petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina acestuia, respectiv dacă starea de fapt reținută de către agentul constatatori al intimatului este în concordanță cu probatoriul administrat în cauză.
Potrivit art.. 10 lit.b din Legea 171/2010 constituie contravenție silvică și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei neefectuarea de către ocoalele silvice a lucrărilor necesare pentru prognoza, prevenirea și combaterea la sol a bolilor și dăunătorilor pădurilor, la termenele și în condițiile stabilite prin normele tehnice.
Conform notei de control nr. 2081 și 2080/09.08.2012 (filele 55-56, 60-61) în u.a 18AB din, u.a 11A, 13A, 15A, 16A, din UB I Tăreanu s-au semnalat atacuri puternice de dăunători, respectiv gândaci de coajă, ca o consecință a neexecutării lucrărilor de igienizare datorită opoziției exprese a unui dintre coproprietari, găsindu-se numeroși arbori uscați și în curs de uscare, fiind potențiale surse de infestare secundare.
Din nota de constatare nr. 2079/09.08.2012 (filele 24- 26) a rezultat că cele 12 curse feromonale verificate din u.a – urile 11A, 13A, 16A, 15A, 18A, 18B din UB I Tăranu au înregistrat capture până la data de 01.08.2012 care au variat între 1120 insecte/cursă și 3614 insecte /cursă, ceea ce corespunde unei intensități a atacului de la mijlocie la foarte puternică, având în vedere dispozițiile Ordinului 454/2003. S-a mai constatat că deprecierea tehnică a lemnului din anii anteriori este evidentă și accentuată și de prezența ciupercilor xilofage cu corpuri fructifere vizibile pe suprafața trunchiurilor.
De asemenea, cu ocazia controlului s-a constatat o situație particulară identificată în u-a 18 A și 18B din UB I Tăranu, unde masa lemnoasă prezintă infestări cu insecte de scoarță cu potențial vătămători, imediat ce a fost pusă în valoare prin partizele de igienă nr._/30.11.2010 în volum de 114 mc și_ din 27.04.2012 în volum de 470 mc, acestea nefiind autorizate spre a fi exploatate nici până la data verificărilor în teren.
Conform buletinului de analiză nr. 6/2012 efectuat de ICAS B. (filele 51- 52) infestarea exemplarelor de molid doborâte sau rupte dispersat s-a produs datorită aplicării defectuase a lucrărilor de igienă ce presupun extragerea exemplarelor doborâte dispersat, a celor a căror vârfuri sunt rupte de zăpadă sau vânt, dar și a exemplarelor la care fenomenele de uscare apar pe picior, concluzia fiind că măsurile de igienă trebuie aplicate constant și continuu fără amânări nejustificate.
S-a susținut de către petent că nu au putut efectua lucrările de exploatare a masei lemnoase din pădurea Tăranu, întrucât aceasta este deținută în coproprietate, iar unul dintre coproprietari a comunicat petentului că interzice orice autorizare a parchetelor sau exploatare până la finalizarea litigiului de ieșire din indiviziune, iar potrivit art. 24 din contractul de administrare nr. 862/01.06.2006 (filele 9- 10) încheiat între petent și cei trei coproprietari, petentul se obliga să valorifice produsele lemnoase la solicitarea coproprietarilor.
Însă, conform dispozițiilor art.17 alin.3 din Legea 46/2008 în cazul administrării pădurilor prin ocoalele silvice autorizate, obligațiile impuse proprietarilor fondului forestier prevăzute la alin.2 printre care și obligația de executare a lucrărilor necesare pentru prevenirea și combaterea bolilor și dăunătorilor pădurilor, aparțin ocoalelor silvice.
Prin urmare, conform art. 38 din contractul de administrare mai sus menționat, petentul avea obligația de adapta clauzele contractuale în conformitate cu modificările din domeniul legislației silvice, a normelor și instrucțiunilor ce definesc regimul silvic, în speță de a insera dispozițiile art. 17 din Legea 46/2008.
Față de aceste considerente, Judecătoria Întorsura Buzăului a apreciat că starea de fapt reținută în procesul verbal atacat este susținută de probatoriul administrat în cauză, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța constată că amenda aplicată în cuantum de 5000 lei, este situată în limitele amenzii prevăzute de dispozițiile art.10 lit. b din Legea 171/2010.
Față de cuantumul amenzii în cuantum de 5000 de lei, instanța de fond a constatat că i s-a aplicat petentului o amendă situată la limita maximă.
În ceea ce privește însă individualizarea sancțiunii, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin.3 din O.G.2/2001 care stabilește drept criterii în acest sens împrejurările în care fapta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului, instituindu-se ca principiu proporționalitatea sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei.
În raport cu aceste dispoziții legale, coroborate si cu prevederile art. 34 alin.1 OG 2/2001 care permit instanței să aprecieze inclusiv asupra naturii sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, instanța reține că sancțiunea aplicată petentului în cuantum de 5000 lei este mult prea severă, în raport de dispozițiile art.21 alin.3 din OG 2/2001, având în vedere gradul de pericol social, modul în care s-a săvârșit această contravenție, urmările produse, precum și faptul că petentul a instalat și monitorizat curse cu feromoni și arbori cursă, anterior controlului intimatului și a comandat ICAS B. studii de laborator și de teren pentru a constata nivelul de infestare cu insecte, conform comenzii nr. 10/31.07.2012 (fila 27).
Față de modul și mijloacele săvârșirii contravenției reținute în sarcina sa, instanța de fond a considerat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce-i revin cu privire la respectarea obligațiilor privind executarea lucrărilor necesare pentru prevenirea și combaterea dăunătorilor și a bolilor pădurilor.
Pentru aceste considerente, față de dispozițiile art. 7 alin.3 din O.G.2/2001, prima instanță a admis în parte plângerea și în consecință a modificat procesul verbal în sensul înlocuirii sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Având în vedere că prin Ordinul de Plată nr. 127/14.08.2012 (fila 32) petentul a achitat amenda în cuantum de 1000 lei, reprezentând jumătate din minimul legal al amenzii și față de soluția instanței de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea “Avertisment”, instanța de fond a dispus restituirea amenzii în cuantum de 1000 lei, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs petentul-recurent O. S. BUZĂUL A. RA, solicitând modificarea în parte a hotărârii primei instanțe, în sensul anulării în totalitate a procesului-verbal de contravenție contestat.
În motivarea recursului formulat se arată că în mod greșit a reținut prima instanță faptul că înscrisul contestat este legal întocmit. Astfel, recurentul susține că procesul-verbal nu individualizează fapta contravențională, deoarece nu este indicată lucrarea neefectuată, nici termenul până la care se impunea efectuarea lucrării. Aceste lipsuri atrag nulitatea absolută a procesului-verbal, față de art 17 din OG nr 2-2001, susține recurentul.
Apoi, se arată că ziua reținută ca dată a săvârșirii faptei nu este corectă, aceea fiind numai data la care agentul constatator s-a deplasat la sediul petentului, data la care a fost întocmit procesul-verbal contestat. În plus, la data respectivă, anume 09.08.2012, petentul efectuase lucrările pentru eliminarea focarului de infestare, astfel că cele reținute în procesul-verbal sunt neadevărate.
De asemenea, recurentul O. S. BUZĂUL A. RA susține că nu au fost necesare lucrări de combatere anterior verii anului 2012, deoarece nivelul de infestare era slab sau foarte slab în pădurea Tăranu. Abia în urma lucrărilor de depistare și a notei de constatare nr_12 au fost stabilite de către Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice B. lucrările de combatere necesar a fi efectuate, lucrări care au fost prestate în perioada imediat următoare.
Pentru toate aceste motive, recurentul apreciază că sentința dată de prima instanță este netemeinică și nelegală.
În drept, au fost invocate prevederile art 304 pct 9 Cp civ.
Sentința nr. 187/19.02.2013 a Judecătoriei Întorsura Buzăului a fost atacată cu recurs și de către recurentul-intimat I. T. DE REGIM S. ȘI DE VÂNĂTOARE B., solicitându-se modificarea hotărârii, în sensul respingerii plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivarea acestui recurs se arată că în mod greșit judecătoria a apreciat că sancțiunea avertismentului este îndestulătoare în speță. Se susține că structura silvică petentă administrează fond forestier, iar gravitatea consecințelor inacțiunilor sale cu privire la sănătatea pădurii de care răspunde în virtutea legii și a contractului de administrare, este una deosebit de mare. Astfel, în speță trebuia menținută amenda contravențională aplicată, susține recurentul.
În drept, au fost invocate prevederile art 304 pct 8 C p civ.
Intimatul-recurent O. S. BUZĂUL A. RA a formulat întâmpinare față de recursul INSPECTORATULUI T. DE REGIM S. ȘI DE VÂNĂTOARE B., solicitând respingerea acestuia ca nefondat. Se arată, în cuprinsul întâmpinării, că motivele invocate de recurent sunt neîntemeiate, nefiind de natură a justifica menținerea sancțiunii amenzii contravenționale.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor legale aplicabile speței, Tribunalul reține următoarele:
- în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție ce face obiectul plângerii, prima instanță a reținut în mod corect că înscrisul îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG nr 2-2001, neexistând în speță nici un motiv de nulitate absolută a actului. În cuprinsul procesului-verbal este descrisă fapta contravențională, indicându-se că măsurile și lucrările ce nu au fost efectuate de petent erau cele pentru combaterea la sol a dăunătorilor de scoarță la rășinoase în pădurea Tereanu (trupurile B., Crasna și Crăsnuța). Procesul-verbal de contravenție face trimitere la actele de control întocmite în zilele de 7, 8 și 9 august 2012, înregistrate sub nr 2080 și 2081, acte în cuprinsul cărora se detaliază constatările agenților de control, anume „infestare puternică „ a arborilor, „atac puternic de gândaci de coajă” ca urmare a neefectuării de către O. T. petent a lucrărilor de igienizare a pădurilor, rezultatul acestei inacțiuni fiind acela de uscare a unui număr foarte mare de arbori.
Astfel fiind, Tribunalul apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect că fapta contravențională imputată petentul este descrisă în procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește critica recurentului O. S. BUZĂUL A. RA referitoare la neindicarea datei săvârșirii faptei contravenționale, Tribunalul va avea în vedere specificul contravenției reținute în sarcina petentului, aceasta constând într-o inacțiune (neefectuarea lucrărilor pe care O. S. era obligat să le execute), contravenția desfășurându-se în timp până la data descoperirii ei de către agenții de control. Ca urmare, această critică este nefondată, încălcarea obligațiilor sale legale privind protecția sănătății fondului forestier administrat, făcându-se de către petent pe perioada de timp anterioară controlului efectuat de I. S..
Nici celelalte motive invocate de recurentul O. S. BUZĂUL A. RA în recursul promovat de această parte nu sunt fondate. Susținerea referitoare la împrejurarea că la data întocmirii procesului-verbal de contravenție (09.08.2012) erau deja adoptate măsurile necesare eliminării focarului de infestare vine în contradicție cu cele constatate la fața locului de către inspectorii intimatei, anume infestarea, distrugerea unui număr mare de arbori de către paraziți și existența astfel a unui focar infecțios cu potențial de extindere către restul pădurii încă sănătoase. Petentul, în exercitarea activității sale de administrare a fondului forestier, are obligația, nu numai de a întocmi planuri scriptice, ori de a identifica focarele de infecție, ci, mai ales obligația de a întreprinde măsuri concrete, urgente-atunci când e cazul, pentru înlăturarea oricărui factor agresor pentru sănătatea vegetației pădurii. Aceste obligații ale Ocolului S. sunt prevăzute atât în lege (art 17 alin 3 din Legea nr 46-2008), cât și în contractul de administrare a fondului silvic, art 3 alin 1 din contract stipulând că una din obligațiile principale ale administratorului petent constă în asigurarea, prin personalul de specialitate, a pazei pădurii, a prevenirii degradării vegetației forestiere.
În mod corect, în urma analizării înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, prima instanță a reținut că petentul a săvârșit cu vinovăție contravenția reținută în procesul verbal ce face obiectul litigiului. Neefectuarea de către O. S. a lucrărilor necesare pentru prevenirea și combaterea la sol a bolilor și dăunătorilor pădurilor rezultă cu certitudine din notele de control nr 2081 și 2080 din 09.08.2012; din nota de constatare nr 2079 din 09.08.2012, din buletinul de analiză nr 6-2012 întocmit de ICAS B..
Pentru aceste motive, Tribunalul apreciază recursul promovat de recurentul O. S. BUZĂUL A. RA ca fiind nefondat, astfel că, în temeiul art 312 alin 1 C p civ îl va respinge.
În ceea ce privește recursul promovat de recurentul I. T. DE REGIM S. ȘI DE VÂNĂTOARE B., Tribunalul va verifica dacă criteriile avute în vedere de instanța de fond la reindividualizarea sancțiunii contravenționale sunt întemeiate. S-a reținut astfel de către judecătorie că amenda de 5000 lei aplicată petentului este mult prea severă în raport de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, reținându-se că petentul a întreprins totuși câteva măsuri, anterior efectuării controlului, astfel: a instalat și monitorizat curse cu feromoni și arbori cursă, a comandat studii de laborator și de teren pentru a constatat nivelul de infestare cu insecte a arborilor pădurii. Ca urmare, instanța de fond a dispus înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului. Aceste rețineri ale primei instanțe vor fi înlăturate de Tribunal ca nefondate. Activitatea și responsabilitatea Ocolului S. petent, sunt deosebit de importante deoarece privesc fondul forestier – domeniu de importanță publică. Neîndeplinirea promptă, continuă a obligațiilor referitoare la ocrotirea sănătății pădurii are consecințe deosebit de grave, constând în distrugerea arborilor pădurii și menținerea unor focare infecțioase ce permit extinderea dăunătorilor către restul fondului forestier. În nota de control nr_12 întocmită de I. T. DE REGIM S. ȘI DE VÂNĂTOARE B. la solicitarea coproprietarilor care au dat în administrarea Ocolului S. petent pădurile deținute în proprietate, s-a constatat că pe întreaga suprafață a proprietății existau arbori uscați, în curs de uscare, rupți de vânt și de zăpadă, încă din anii anteriori, infestarea cu insecte fiind una puternică. O. S. a menținut în pădure arborii uscați, infestați, fără a lua măsuri pentru îndepărtarea acestora, ceea ce a determinat extinderea bolii către restul pădurii. Constatând așadar că urmările produse în urma contravenției săvârșite de petent sunt unele grave, și prin prisma importanței fondului administrat de petent, tribunalul apreciază că în speță, scopul răspunderii contravenționale poate fi realizat numai prin aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale, cuantumul acesteia va fi însă redus, în temeiul art 34 alin 1 din OG nr 2-2001, la minimul prevăzut de lege (deoarece din actele de la dosar ar rezulta că petentul este la prima abatere de acest gen), anume 2000 lei.
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul va admite recursul promovat de recurentul I. T. DE REGIM S. ȘI DE VÂNĂTOARE B. și va dispune, în temeiul art 312 alin 3 C p civ, și a art 304 pct 9 C p civ modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul că va înlătura din dispozitivul sentinței civile mențiunea referitoare la înlocuirea amenzii de 5000 lei aplicată petentului cu sancțiunea avertismentului și mențiunea privind restituirea amenzii de 100 lei achitată de petent; va dispune reducerea cuantumului amenzii contravenționale aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr_/14.08.2012, de la suma de 5000 lei la suma de 2000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca fiind neîntemeiat recursul declarat de recurentul O. S. BUZĂUL A. RA, împotriva sentinței civile nr. 187/19.02.2013 a Judecătoriei Întorsura Buzăului.
Admite recursul declarat de recurentul I. T. DE REGIM S. ȘI DE VÂNĂTOARE B. împotriva sentinței civile nr. 187/19.02.2013 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Înlătură din dispozitivul sentinței civile mențiunea referitoare la înlocuirea amenzii de 5000 lei aplicată petentului cu sancțiunea avertismentului și mențiunea privind restituirea amenzii de 100 lei achitată de petent.
Dispune reducerea cuantumului amenzii contravenționale aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr_/14.08.2012, de la suma de 5000 lei la suma de 2000 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 01.10.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. C. A. C. B. A. D. P. E.
Red.D.C./23.10.2013
Tehnored.P.E./28.10.2013
Jud. fond. – C. M. L.
2 exp.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 22-01-2013, Tribunalul... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1741/2013.... → |
|---|
