Contestaţie la executare. Decizia nr. 214/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 214/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 1533/305/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 214/R
Ședința publică de la 21 mai 2013
Completul constituit din:
Președinte: R. I. C.
Judecător: B. A. D.
Judecător: O. N.
Grefier: V. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimatul M. S. G. prin Direcția Finanțe Publice Municipale împotriva sentinței civile nr. 3037 din 14 noiembrie 2012 a Judecătoriei S. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 7 mai 2013, când părțile au fost lipsă, iar instanța a constatat cauza în stare de judecată și a reținut-o spre soluționare conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată când, în temeiul art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 14 mai 2013, apoi pentru astăzi, 21 mai 2013.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 3037 din 14 noiembrie 2012, Judecătoria S. G. a respins excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de intimata Direcția Finanțelor Publice Municipale C..
A admis contestația la executare formulată și precizată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimata Direcția Finanțelor Publice Municipale C. și în consecință a anulat decizia nr. 7050/10.02.2012 emisă de intimată și actele de executare ce decurg din aceasta, privind terțul poprit – contestatoarea ..
A obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 194,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 7050/10.02.2012 intimata a constatat că debitorul SARDI P. nu și-a achitat obligațiile bugetare datorate până la termenul scadent a comunicat somația de plată și titlul executoriu, precum și adresă de înființare a popririi nr._/21.11.2011 a conturilor terțului poprit contestatoarea ., despre aceasta fiind înștiințat și debitorul. Terțul poprit nu a respectat dispoziția de poprire, în sensul reținerii și virării către creditoare a sumelor restante astfel că, constatându-se încălcarea prev. art. 149 alin. 9 OG nr. 92/2003 rep. a stabilit răspunderea solidară a contestatoarei cu debitorul SARDI P. pentru suma de 2.720 lei.
Decizia a fost comunicată contestatoarei, astfel că, la data de 16.02.2012 a solicitat intimatei revocarea deciziei 7050 întrucât debitorul SARDI P. nu mai este angajatul societății din 30.03.2011., depunând dispoziția nr. 11/30.03.2011 prin care i s-a desfăcut contractul de muncă.
Prin adresa nr. 8517/20.02.2012 intimata a comunicat contestatoarei că decizia a cărei revocare o solicită este titlu executoriu, împotriva căruia se poate face contestație la executare la instanța de judecată, în termen de 15 zile de la comunicare; iar la data de 28.03.2012 s-a emis somația de plată nr._ pentru contestatoare pentru suma de 2710 lei amenzi și 10 lei cheltuieli de executare și titlul executoriu nr. 79.
Potrivit disp. art. 399 alin. 1 și 3 C.pr.civ. împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați de executare [….]în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Contestația la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat la cunoștință de actul de executare pe care-l contestă, potrivit disp. art. 401 alin. 1 lit. a C.pr.civ.
În cauză actele de executare - titlul executoriu și somația s-au întocmit la 28.03.2012, fiind comunicate contestatorului, acesta formulând prezenta contestație la 05.04.2012, astfel că, s-a apreciat ca fiind în termen formulată contestație la executare, motiv pentru care instanța de fond a respins excepția tardivității invocată de intimată.
Pe fond, pentru considerentele ce preced, instanța de fond a apreciat că, este întemeiată contestația la executare întrucât între contestator și debitor nu mai există de la data de 30.03.2011 niciun raport juridic, de muncă – prepușenie, etc., astfel că, poprirea conturilor intimatei, în temeiul unei răspunderi solidare, este nelegală.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a găsit contestația formulată de către contestatoarea întemeiată, motiv pentru care, a admis-o și a anulat decizia nr. 7050/10.02.2012 emisă de intimată și actele de executare ce decurg din aceasta, privind terțul poprit – contestatoarea ..
În baza art. 274 C.pr.civ. a obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 194,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata M. S. G. – DIRECȚIA FINANȚE PUBLICE MUNICIPALE solicitând modificarea hotărârii primei instanțe în sensul de a se respinge ca tardivă contestația la executare și respectiv a se respinge cererea contestatoarei având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului se arată că, în condițiile în care contestatoarea a luat cunoștință de decizia contestată la data de 15.02.2012, iar contestația a fost înregistrată la data de 05.04.2012, aceasta este tardiv formulată, astfel că în mod greșit a reținut instanța de fond că termenul de decădere se calculează de la data emiterii somației, recurenta subliniind că acesta se calculează de la data luării la cunoștință de decizia de stabilire a răspunderii solidare nr. 7050/10.02.2012, respectiv de la data de 15.02.2012.
Se arată că în ceea ce privește fondul cauzei corect a reținut instanța de fond că între contestator și debitor, la data înființării popririi, nu a mai existat raport de muncă, motiv pentru care răspunderea solidară a societății nu mai putea fi angajată, însă nu au fost avute în vedere motivele invocate de intimată potrivit cărora terțul poprit are obligația de a înștiința organele de executare în termenul de 5 zile de la înființarea popririi cu privire la faptul că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit pentru motivul încetării anterioare a raporturilor de muncă cu debitorul, specificându-se de asemenea că organul fiscal a procedat la o somare repetată a terțului poprit sub acest aspect.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată să arată că intimata nu s-a aflat în culpă procesuală, astfel că nu există temei pentru obligarea acestora la plata lor.
În drept, se invocă disp.art. 299 și urm. C., art. 302 C..
Intimata nu a depus întâmpinare în recurs, legal fiind citată în acest sens.
Părțile nu au depus înscrisuri noi în recurs.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta, motive care potrivit art. 304/1 C. nu sunt limitate la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.. în condițiile în care sentința nu este susceptibilă de apel, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele de mai jos.
Astfel, se constată că instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei contestații la executare, natura acestei cereri – aceea a unei contestații la executare - fiind însușită de ambele părți, din modul de formulare a cererii introductive rezultând că prin aceasta se contestă executarea silită începută ca urmare a emiterii deciziei nr. 7050/10.02.2012 emisă de recurentă, de stabilire a răspunderii solidare a terțului poprit .. cu debitorul SARDI P..
Ca atare, având în vedere că instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei contestații la executare a cărei finalitate a vizat anularea formelor de executare silită derulate ca urmare a emiterii deciziei mai sus arătate, instanța de control judiciar constată că în mod corect a fost respinsă de instanța de fond excepția tardivității, în condițiile în care contestatoarea a depus contestația la executare în termen de 15 zile de la data la care i-au fost comunicate somația și titlul executoriu, aceste acte de executare fiind emise la data de 28 martie 2012, iar contestația fiind depusă la data de 5 aprilie 2012, adică după 8 zile, din această perspectivă fiind de subliniat că decizia de stabilire a răspunderii solidare nu are natura unui act de executare, ci formele care vizează efectiv executarea silită sunt reprezentate de somația și titlul executoriu emise ulterior.
În ceea ce privește fondul cauzei, se constată că în mod temeinic s-a reținut că la data comunicării adresei de înființare a popririi nu mai exista un raport juridic de muncă între terțul poprit și debitor, raport în virtutea căruia terțul să datoreze debitorului vreo sumă de bani, astfel că nu existau premisele înființării popririi, aspect recunoscut de către recurentă.
Pe de altă parte, în ceea ce privește invocarea faptului că terțul poprit nu a comunicat acest aspect în termenul legal de 5 zile, instanța de control va avea în vedere că acest aspect corespunde realității, însă această împrejurare nu echivalează cu condiția legală ce constitui premisa înființării popririi, și anume coexistența a două raporturi juridice distincte de creanță, respectiv un raport între creditor și debitor și un raport juridic obligațional între debitor și terțul poprit, considerente față de care nu va fi reținut acest motiv de recurs, soluția instanței de fond de admitere a contestației la executare pe acest considerente, al neîndeplinirii condițiilor pentru executarea silită prin poprire fiind legală și temeinică.
Totodată, față de soluția de admitere a contestației la executare, se constată că în mod legal a procedat instanța de fond la obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată prin raportare la art. 274 C..
În consecința, verificând hotărârea atacată sub aspectul concordantei cu dispozițiile legale, respectiv cu normele de drept substanțial precum și a normelor de drept procesual civil, tribunalul constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică, având suport în probele administrate, sens în care, văzând art. 312 alin.1 C.. tribunalul va respinge recursul că nefondat, cu consecința menținerii sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata M. S. G. – DIRECȚIA FINANȚE PUBLICE MUNICIPALE împotriva sentinței civile nr. 3037 din 14 noiembrie 2012 a Judecătoriei S. G. – pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi – 21 mai 2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
R. I. C. B. A. D. O. N. V. E.
Red. B.A.D./25.06.2013
Tehnored. V.E. /26.06.2013
2 ex.
Judecător fond – M. K. I.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1741/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1647/2013.... → |
|---|
