Pretenţii. Decizia nr. 565/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 565/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 714/305/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 565/R
Ședința publică de la 12 noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: B. A. D.
Judecător: D. C.
Judecător: V. I. A.
Grefier: V. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra excepției de netimbrare a recursului declarat de pârâta S.C. D. T. SRL împotriva sentinței civile nr. 1891 din 13 iunie 2013 a Judecătoriei S. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 5 noiembrie 2013 care face parte integrantă din prezenta decizie când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 12 noiembrie 2013.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 1891 din 13 iunie 2013, Judecătoria S. G. a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. D. T. SRL.
A respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune.
A respins ca neîntemeiată excepția netimbrării cererii.
A admis cererea formulată de reclamantul B. A. DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA în contradictoriu cu pârâții S. D. și S.C. D. T. SRL.
A obligat pârâții, în solidar, să achite reclamantului următoarele sume:
-_,75 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate de reclamantă către autoritățile din Ungaria, comisionul bancar și cheltuieli de traducere a documentelor;
- 3642,68 lei reprezentând dobânda legală aferentă sumei de_,75 lei calculată până la data formulării cererii, respectiv 05.02.2013;
- dobânda legală aferentă sumei de_,75 lei calculată de la data formulării cererii, respectiv 05.02.2013 și până la data plății;
- suma de 828,05 lei reprezentând TVA datorată bugetului de stat la încasarea sumelor mai sus menționate.
A obligat pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 1856,62 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 17.08.2009 pârâtul a provocat din vina sa un accident de circulație în Ungaria, în timp ce conducea autovehiculul, înmatriculat sub nr._ . În urma accidentului a fost avariat autovehiculul cu numărul de înmatriculare KAT 913. În data de 15.09.2009, B. Național Carte V. din Ungaria a avizat reclamantul cu privire la accident solicitându-i să verifice situația asigurării autovehiculului_ .
După primirea avizării, BAAR a deschis dosarul de daună BAAR/AD-MGA/09/H/O2043 și a verificat situația asigurării autovehiculului_ în baza de date CEDAM, constatând că autovehiculul_ nu era asigurat la data producerii accidentului .
Pentru a obține date cu privire la situația înmatriculării autovehiculului_ și cu privire la proprietarul/deținătorul acestuia, a solicitat informații la Direcția Regim Permise de Conducere și înmatricularea Vehiculelor (D.R.P.C.I.V) de la care s-a primit răspunsul din care rezultă că proprietarul autovehiculului_ era RAIFFEISEN LEASING IFN SA. Prin adresa din data de 27.10.2009 reclamantul a notificat proprietarul cu privire la accident, solicitându-i informații cu privire la asigurarea autovehiculului sau datele de contact ale utilizatorului. Proprietarul a comunicat faptul că utilizatorul este societatea D. T. SRL având CUI_, cu sediul în .. 19, ., C. .
Prin adresa MGA01656/29.10.2009 utlizatorul a fost notificat cu privire la accident, solicitându-i informații cu privire la asigurarea autovehiculului. Având în vedere că în urma tuturor acestor demersuri nu s-a făcut dovada existenței unei asigurări RCA/Carte V. pentru autovehiculul_, valabilă la data producerii accidentului, că acest autovehicul avea la data respectivă locul obișnuit de staționare în România (era legal înmatriculat în România), în baza „Acordului Multilateral încheiat între birourile naționale din statele membre ale Spațiului Economic European și ale altor state" și a prevederilor „Regulamentului General al Consiliului Birourilor", B.A.A.R. a constatat că este obligat să-și angajeze răspunderea în garanție și a acceptat ca B. Național din Ungaria să gestioneze cazul de daună și să plătească despăgubirile cuvenite persoanei prejudiciate, conform legislației din Ungaria.
În data de 16.04.2010 B. Național Carte V. din Ungaria a comunicat reclamantului că a soluționat pretențiile de despăgubire legate de accident, anexând și documentele justificative în acest sens și a solicitat rambursarea sumei de 1.495.307 Huf reprezentând: 1,282.876 Huf despăgubiri pentru avariile produse; 192.431 Huf onorariul pentru gestionarea cazului de daună; 20.000 Huf costuri de expertiză;
În data de 07.06.2010, prin adresa MGA01036 reclamantul a notificat pârâtul cu privire la plata despăgubirilor solicitate de B. Național Carte V. din Ungaria . Prin aceeași notificare i-a acordat un termen pentru a se prezenta la sediul reclamantului în vederea soluționării pe cale amiabilă a cazului.
Deoarece pârâtul nu a dat curs solicitării, în data de 10.06.2010 B.A.A.R a achitat către B. Național Carte V. din Ungaria suma solicitată de 1.495.307 Huf, suportând și comisionul bancar în sumă de 2830,69 Huf . Având în vedere cursul valutar de la data plății (1 Huf - 0,0149 lei), B.A.A.R. s-a înregistrat cu o cheltuială de 22.322,25 lei (19.114,85 lei despăgubiri pentru avariile produse; 2.867,22 lei onorariul pentru gestionarea cazului de daună, 298 lei costuri și 42,18 lei comision bancar).
Cu privire la excepțiile invocate de pârâta S.C. D. T. SRL, asupra cărora instanța s-a pronunțat mai întâi:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. D. T. SRL a fost respinsă ca neîntemeiată, având în vedere că la data producerii accidentului pârâtul S. D. avea calitatea de administrator al pârâtei S.C. D. T. SRL, după cum arată chiar pârâta prin întâmpinare, exercitând deci funcțiile care i-au fost încredințate de societate, fapt ce dovedește pe deplin existența raportului de prepușenie și justifică răspunderea societății pentru prejudiciul produs de prepusul său în temeiul disp.art.1000 alin.3 din vechiul Cod civil, în vigoare la data producerii faptei cauzatoare de prejudicii.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost respinsă ca neîntemeiată, fiind evident faptul că dreptul material la acțiunea în regres s-a născut la data la care reclamantul a efectuat plata despăgubirii, întrucât până la data respectivă acesta nu avea posibilitatea de a acționa. Întrucât de la data efectuării plății-10.06.2010- și până la data formulării acțiunii civile 05.02.2013 ( data poștei) nu s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
Excepția netimbrării cererii a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât reclamantul a achitat taxa judiciară de timbru, după cum i s-a pus în vedere.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a constatat că pârâții nu au invocat niciun motiv exonerator de răspundere civilă. În privința angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului, judecătoria a constatat că aceasta a fost stabilită de B. Național din Austria în baza competenței conferite de prevederile art. 3 alin. 4 din Regulamentul General al Consiliului Birourilor, prevederi care sunt în acord și cu prevederile art. 107 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat.
La data la care a produs accidentul cauzator de prejudicii, pârâtul S. D. exercita funcțiile care i-au fost încredințate de pârâta S.C. D. T. SRL, fapt ce dovedește existența raportului de prepușenie și justifică angajarea răspunderii pârâtului de rangul II în condițiile art. 1000 alin. 3 din C. civil.
Conform disp. art. 1670 din vechiul C.civil, cauționerul ce a plătit datoria intră în dreptul ce avea creditorul contra debitorului, iar potrivit disp. art 1669 alin. 1 din vechiul C. civil cauționerul ce a plătit are regres contra debitorului principal, atunci când a garantat cu știința debitorului, cât și pe neștiința lui. În cauza de față, accidentul cauzator de prejudicii s-a produs în data de 17.08.2009, ulterior datei de intrare în vigoare a „Acordului multilateral între birourile naționale de asigurări ale statelor membre ale spațiului economic European și ale altor state asociate ", iar autovehiculul_ condus de pârâtul S. D. nu era asigurat pentru RCA/Carte V. la data respectivă. În aceste condiții, B.A.A.R. a fost obligat, în baza garanției asumate prin semnarea Acordului să onoreze cererea de rambursare formulată de B. național din Ungaria. Conform art. 1669 alin. 1 din vechiul C. civil, obligația debitorilor principali, pârâții din prezenta cauză de a ne rambursa plata făcută în numele lor, există chiar dacă aceștia nu cunoșteau obligația de garantare asumată de B.A.A.R. prin semnarea acordului menționat.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului privind rambursarea de către pârâți a cheltuielilor făcute pentru plata despăgubirilor (comisionul bancar ) și a dobânzii, aceasta se bazează pe prevederile art. 1669 alin. 2 și 3 din vechiul C. civil conform cărora regresul se întinde atât asupra capitalului cât și asupra dobânzilor și a spezelor. Fidejusorul are regres și pentru dobânda sumei ce a plătit, chiar când datoria nu produce dobândă .
Pentru aceste considerente, instanța de fond a obligat pârâții, în solidar, să achite reclamantului următoarele sume:_,75 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate de reclamantă către autoritățile din Ungaria, comisionul bancar și cheltuieli de traducere a documentelor; 3642,68 lei reprezentând dobânda legală aferentă sumei de_,75 lei calculată până la data formulării cererii, respectiv 05.02.2013; dobânda legală aferentă sumei de_,75 lei calculată de la data formulării cererii, respectiv 05.02.2013 și până la data plății; suma de 828,05 lei reprezentând TVA datorată bugetului de stat la încasarea sumelor mai sus menționate.
În temeiul disp. art.274 alin.1 din vechiul C.pr.civ., a obligat pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 1856,62 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta S.C. D. T. S.R.L. solicitând modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii.
În drept se invocă disp. Art. 304 C..
Intimata a depus în apărare la dosar la data de întâmpinare (f.10) prin care a solicitat respingerea recursului că nefondat.
În drept se invoca disp. Art. 115 C..
Părțile nu au depus înscrisuri în recurs.
Față de disp. art.11 alin.1 din legea nr. 146/1997 modificată privind taxele judiciare de timbru și O.G. 32/1995 privind timbrul judiciar, instanța a pus în vedere recurentei să timbreze recursul cu taxa de timbru în cuantum 923,5 lei.
Deși obligația de plată a taxei de timbru a fost adusă la cunoștința recurentei care a fost citată cu această mențiune, aceasta nu s-a conformat dispoziției instanței, împrejurare față de care la data de 5.11.2013 după ce a fost pusă in discuție, instanța a rămas în pronunțare asupra excepției de netimbrare a recursului.
În soluționarea acestei excepții tribunalul va avea în vedere ca potrivit disp. art.20 alin.3 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si respectiv art. 35 alin.5 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi -“neîndeplinirea obligației de plata a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii”. Prin urmare, având în vedere ca recurenta nu s-a conformat dispoziției instanței de a timbra recursul – până la data închiderii dezbaterilor - cu taxa de timbru în cuantum de 923,5 lei, taxă calculată conform art.11 alin.1 din legea nr. 146/1997 modificată privind taxele judiciare de timbru, cuantumul taxei de timbru precum și sancțiunea neexecutării obligației fiind aduse la cunoștința acesteia, văzând art.316 C.. rap. La art.298 C.. rap la art. 137 C.pr civ. rap la art.20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, instanța urmează a admite excepția de netimbrare a recursului, cu consecința anularii acesteia ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de netimbrare a recursului invocată de instanță din oficiu.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta S.C. D. T. S.R.L. împotriva sentinței civile nr.1891/13.06.2013 a Judecătoriei S. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi – 12.11.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
B. A. D. D. C. V. I. A. V. E.
Red. B.A.D./13.11.2013
Tehnored. V.E./13.11.2013
2 ex.
Judecător fond – B. L. M.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 26-11-2013, Tribunalul COVASNA | Reziliere contract. Decizia nr. 325/2013. Tribunalul COVASNA → |
|---|
