Pretenţii. Hotărâre din 26-11-2013, Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 2296/305/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.602/R
Ședința publică de la 26 noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: D. C.
Judecător: U. G.
Judecător: R. I. C.
Grefier: C. A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta G. C. împotriva sentinței civile nr. 1242 din 16 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Sf. G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra contestației în anulare de față au avut loc în ședința publică din data de 12 noiembrie 2013, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și la care se face trimitere, pronunțarea în cauză fiind amânată pentru data de 19 noiembrie 2013 și 26 noiembrie 2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Constată că, prin Sentința civilă nr.1242 din 16 aprilie 2013, Judecătoria Sf. G. a respins cererea formulată de către reclamanta GEMETE C. în contradictoriu cu pârâtele . și ASOCIAȚIA DE proprietari N. I., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut și motivat în esență următoarele:
Reclamanta este proprietara apartamentului situat în S. G., .. 3, ., ..
Din înscrisurile depuse, respectiv tabel nominal de cheltuieli pe apartamente aferente perioadei ianuarie 2010 – august 2012 precum și facturile – chitanțe aferente aceleiași perioade rezultă că aceasta a achitat contravaloarea cheltuielilor de întreținere către pârâtă, cheltuieli printre care se numără și suma reprezentând consum apă și canalizare.
Prin prezenta cerere, astfel cum aceasta a fost precizată, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei totale de 102,91 lei, sumă reprezentând diferența dintre suma achitată de către reclamantă cu titlu de cheltuieli – consum apă și canalizare – și cea rezultată din calculul consumului efectiv realizat.
Sub aceste aspecte, instanța reține că potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
La dosar a fost depusă copie de pe contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. J298/18.08.2010 încheiat între . și Asociația de Proprietari N. I.. Rezultă așadar, că serviciile de consum apă și canalizare de care beneficiază locatarii sunt intermediate între furnizorul principal și beneficiar de către pârâta asociație de proprietari, aceasta din urmă având calitatea de parte în raportul juridic stabilit cu ., neexistând un raport juridic direct între locatari și acest din urmă furnizor.
Or, în această situație, ținând seama de prevederile indicate, rezultă că proprietarii au obligația de a achita către Asociația de Proprietari contravaloarea cheltuielilor pentru serviciile arătate. În ceea ce privește sumele datorate cu acest titlu, se constată că determinarea acestora se efectuează în primul rând pe baza facturilor emise de către furnizor și ținând cont de normele speciale prevăzute de HG nr. 1588/2007.
Prin prezenta cerere, astfel cum aceasta a fost precizată, reclamanta a contestat în realitate sumele calculate de către pârâta Asociația de Proprietari N. I. și la care a fost obligată, învederând că acestea sunt nejustificat de mari față de consumul indicat de apometrele montate în fiecare apartament.
Sub aceste aspecte, se va reține însă, că la dosar a fost depus copie de pe buletinul de verificare metrologică nr._/16.06.2009 din care rezultă că a fost verificat contorul de apă care măsoară consumul pentru locatarii imobilului în care domiciliază și reclamanta, verificarea fiind valabilă pe o perioadă de 5 ani, deci până în luna iunie 2014 inclusiv. Rezultă așadar, că în lipsă de alte probe sumele facturate de . pentru debitoarea Asociație de P. N. I., pentru imobilul în cauză sunt corect determinate.
Tot astfel, se va avea în vedere că potrivit art. 33 alin. 1 din HG nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari asociațiile de proprietari constituite în condominii cu mai multe scări pot să își monteze contoare de apă pe fiecare scară în parte, pentru defalcarea consumului.
În continuare, aceeași normă prevede: consumul înregistrat de aceste contoare pot fi utilizate la repartizarea facturii pe fiecare scară. Diferențele față de consumul înregistrat de contorul de branșament se repartizează fiecărei scări în cote – părți egale, în baza convenției scrise dintre asociațiile de proprietari înființate pe scări sau tronsoane de clădire. Consumurile înregistrate de contoarele montate în aval de contorul de branșament nu fac obiectul controlului de furnizare a serviciului și nu determină obligați ale asociației de proprietari către furnizorul de serviciu respectiv.
Or, din aceste dispoziții rezultă că asociațiile de proprietari, respectiv proprietarii, nu pot fi obligați la plata sumelor reprezentând consumul înregistrat de contoare montate înaintea contorului de branșament.
Însă, în conformitate cu dispozițiile arătate, proprietarii sunt obligați față de furnizor, prin intermediul asociației de proprietari, la plata consumului indicat de către contorul de branșament. Obligația de plată există chiar dacă indicele acestui consum nu corespunde cu cel al contorului montat pe fiecare apartament. Cu alte cuvinte, potrivit prevederilor legale diferența de consum dintre cel înregistrat de contorul de apartament și cel de branșament este suportat de către beneficiarul serviciilor.
Având în vedere aceste aspecte, constatându-se de asemenea, că facturarea a fost efectuată pe baza unui consum indicat de contoare ale pârâtei . verificate, se apreciază că solicitarea reclamantei privind restituirea sumei reprezentând contravaloarea consumului de diferență, nu este întemeiată.
Tot astfel, se apreciază că nici celelalte argumente ale părții reclamante privind existența verificării contoarelor de apartament sau existența unei marje maxime privind pierderile nu pot fi avute în vedere ca fiind justificate. Aceasta, deoarece legea prevede expres că suportarea consumului constituind diferența dintre indicatorii evidențiați de contorul de branșament al furnizorului și contoarele de scară sau apartament este în sarcina proprietarilor.
În ceea ce privește repartizarea costurilor acestui consum de diferență, se reține că în cauză au fost respectate prevederile art. 33 și 34 din HG nr. 1588/2007. Eventuala diferență dintre sumele indicate pentru acest consum în cursul anului datorându-se diferențelor existente între sumele facturate de furnizor și cel rezultat din citirea contoarelor secundare.
Față de cele arătate în precedente, instanța de fond a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta G. C., criticând-o pentru netemeinicie, susținând că repartizarea diferențelor dintre contorul principal și cel secundar nu s-ar face în mod unitar conform legislației în vigoare.
Recurenta a arătat de asemenea că există asociații de proprietari în Sf. G. care repartizează diferențele dintre contorul principal și cel secundar în funcție de numărul de persoane și nu pe apartament așa cum facturează pârâta.
În fine reclamanta-recurentă a susținut că pârâta nu a respectat prevederile legale în vigoare, facturarea pierderilor făcându-se inechitabil pe număr de apartamente și nu pe număr de persoane, ignorându-se astfel prevederile art.34 din HG nr.1588/2007 potrivit cărora: „cheltuielile care sunt determinate de numărul persoanelor care locuiesc în condominiu și nu pot fi individualizate pe fiecare proprietar pe baza unor dispozitive de măsurat se repartizează proporțional cu numărul de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în clădire în luna pentru care se calculează lista de plată și reprezintă cheltuielile asociației pentru: apă rece, caldă și canalizare, combustibil pentru prepararea apei calde de consum; energia electrică utilizată pentru funcționarea instalațiilor comune; colectarea deșeurilor menajere, vidanjare.
Analizând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs și actele dosarului în baza art.304/1 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul nu este fondat.
Judecătoria a pronunțat o sentință legală și temeinică prezentând o situație de fapt corectă în consens cu conținutul probelor administrate în cauză, a aplicat judicios textele legale reținând în final că, potrivit dispozițiilor legale în materie, proprietarii sunt obligați față de furnizor, prin intermediul asociației de proprietari, la plata consumului indicat de către contorul de branșament, obligația de plată existând chiar dacă indicele acestui consum nu corespunde cu cel al contorului montat pentru fiecare apartament.
În alte cuvinte, diferența de consum dintre cel înregistrat de contorul de apartament și cel de branșament este suportată de către beneficiarul serviciilor.
Aserțiunile reclamantei recurente, conform cu care, facturarea cheltuielilor s-ar fi făcut în mod inechitabil contrar dispozițiilor art.34 din HG nr.1588/2007, urmează a fi înlăturate de instanța de control judiciar întrucât norma legală evocată nu este aplicabilă speței, întrucât fiecare proprietar din blocul unde locuiește reclamanta posedă un contor dispozitiv de măsură fiind posibilă individualizarea pe fiecare proprietar.
În fine, suportarea consumului constituind diferența dintre indicatorii evidențiați de contorul de branșament al furnizorului și contoarele de scară sau apartament este în sarcina proprietarilor.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept recursul declarat urmează a fi respins ca nefundat potrivit art.312 (1) din C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de G. C. împotriva sentinței civile nr.1242 din 16 aprilie 2013 a Judecătoriei Sf. G., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. C. U. G. R. I. C.
GREFIER
C. A.
Red.UG/17.12.2013
Tehnored. CA/23.12.2013
2 ex.
Judecător fond. M. K. I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 590/2013. Tribunalul COVASNA | Pretenţii. Decizia nr. 565/2013. Tribunalul COVASNA → |
|---|
