Uzucapiune. Decizia nr. 662/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 662/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 2263/322/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.662/R
Ședința publică de la 17 decembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: U. G.
Judecător: R. I. C.
Judecător: D. C.
Grefier: C. A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C., împotriva sentinței civile nr.562 din 29 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Tg. S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursului de față au avut loc în ședința publică din data de 10 decembrie 2013, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și la care se face trimitere, pronunțarea în cauză fiind amânată pentru data de 17 decembrie 2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr.562 din 29 mai 2013 Judecătoria Tg. S. a admis acțiunea civilă astfel cum a fost formulată și precizată de reclamanta Z. J., cu dom. în Mereni nr. 195 jud. C., în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sect.5.
A constatat deschisă succesiunea după defunctul B. G., declarat pe cale judecătorească decedat la data de 05.11.1897, cu ultimul domiciliu în .> A constatat că din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului B. G. face parte imobilul înscris în CF. nr._ Mereni nr.top. 487, 488, cu suprafață de 1913 mp., de folosință curte și gradină.
A constatat vacantă moștenirea defunctului B. G., caz în care S. R. dobândește calitatea de unic moștenitor.
A constatat că reclamanta Z. J. a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului mai sus individualizat.
A dispus intabularea în Cartea Funciara a dreptului de proprietate al reclamantei, cu titlu de uzucapiune - Decret Lege nr. 115/1938.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut și motivat în esență următoarele:
În fapt, imobilul înscris în CF. nr._ Mereni nr.top. 487, 488, cu suprafață de 1913 mp., de folosință curte și gradină, constituie proprietatea tabulară a defunctului B. G., declarat pe cale judecătorească decedat la data de 05.11.1897, cu ultimul domiciliu în . CF de la fila 6)
Bunul imobil a fost cumpărat fără forme legale de reclamantă în anul 1960, de la dobânditori succesivi ai bunului ( tot fără forme legale), fiind folosit în mod neîntrerupt și netulburat de la acel moment până în prezent, astfel cum au indicat martorii audiați în cauză, respectiv doi dintre vecinii imobilului, astfel cum rezultă din planul de amplasament și delimitare depus la dosar (fila 25).
Starea de fapt este confirmată și de ., care a și arătat că nu are pretenții privitor la imobilul obiect al cauzei, reclamanta exercitând asupra acestuia o posesie utilă.
Nu s-a dovedit ( nici măcar invocat) că proprietarul tabular ar fi avut moștenitori, așadar se poate rețină și că succesiunea acestuia este vacantă.
În drept, prima instanță a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art.28 alin.1 din Decretul – Lege 115/1938, potrivit cărora “ Cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiile legii, timp de 20 de ani după moartea proprietarului înscris in cartea funciara, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat ”.
În cauză sunt îndeplinite condițiile cerute pentru a putea fi invocată uzucapiunea extratabulară, anume ca titularul dreptului intabulat în cartea funciara sa fie decedat ( concret, proprietarul tabular B. G. este prezumat a fi decedat la data de 05.11.1897 ) și ca cel care uzucapează să posede imobilul timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului real înscris în cartea funciara, printr-o posesie utilă, indiferent de buna sau reaua credință a posesorului.
Iar potrivit art.1847 C.civ. posesia utilă trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar și neechivocă, ceea ce s-a și îndeplinit în cauză, potrivit declarațiilor martorilor și mărturisirea expresă a Comunei Mereni, prin Primar.
În final, prima instanță a dispus intabularea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilul obiect al cauzei, cu titlu de uzucapiune.
În esență, problema reală din prezenta cauză nu este reprezentată de natura posesiei exercitate asupra imobilului ( care oricum a fost una utilă, potrivit considerentelor deja expuse), ci de vacanța succesorală după defunctul proprietar tabular și de calitatea de reprezentant legal al Statului R., chestiuni ce au fost dezvoltate pe larg prin întâmpinare.
Prima instanță a reținut drept neîntemeiată atât excepția lipsei calității procesual pasive a Statului R., cât și lipsa calității de reprezentant legal a Ministerului Finanțelor pentru S. R., cât și solicitarea respingerii acțiunii reclamantei, punctat, pentru următoarele considerente:
În primul rând, în cauză nu s-a făcut dovada că defunctul ar fi avut moștenitori legali, or, potrivit dispozițiilor art. 680 C.civ.1864 ( legislația aplicabilă la data survenirii decesului, așadar la data deschiderii succesiunii), „ în lipsa de moștenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea Statului”.
Așadar, S. R. are calitate procesual pasivă „ de drept”, fiind interpretate greșit considerentele Deciziei pronunțate pe calea recursului în interesul legii nr. 2/2011 potrivit cărora S. ar deține o atare calitate doar în prezența eliberării unui certificat de vacanță judecătorească.
Interpretarea corectă ( pe care o apreciază instanța) a deciziei RIL mai sus amintită este, într-adevăr, aceea de a se constata vacanța succesorală ca etapă necesară și prealabilă, dar o atare constatare se poate realiza și pe cale judecătorească ( ceea ce s-a și solicitat prin unul dintre petitele acțiunii), neputându-se impune ca certificatul să fie obligatoriu emis de notarul public, întrucât s-ar ajunge, implicit, la încălcarea dreptului de acces la justiție, garantat și de art. 6 CEDO.
Mai apoi, legislația incidentă în cauză ( dictată de data deschiderii succesiunii) trebuie să fie aplicată in integrum, pe cale de consecință S. R. deține calitate succesor al proprietarului tabular, potrivit art. 680 din C.civ.1864 ( „ Vechiul Cod Civil), iar nu „ …. caz, municipiul în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moștenirii”, potrivit art. 963 alin.3 „ Noul Cod Civil” ( Legea nr. 287/2009).
În al doilea rând, în cazul constatării unei vacanțe succesorale, calitate procesuala pasiva are exact S. R. - prin Ministerul Economiei si Finanțelor, reprezentat prin Direcția Generala a Finanțelor Publice T - potrivit si O.G.nr.14/2007 (care a abrogat O.G. nr.128/1998 ) și a Normelor Metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G. 731/2007 și care, în art.1 conține prevederea legala conform căreia se valorifica si bunurile care provin din succesiuni vacante, iar art.5 alin.8 din același act normativ precizează ca în succesiunile ce urmează a fi declarate vacante, direcțiile generale ale finanțelor publice reprezintă S., ca subiect de drepturi si obligații și sunt citate ca atare de notarii publici in cadrul procedurii succesorale, sau după caz, de instanțele de judecată, când constatarea succesiunii vacante urmează a se face pe calea justiției, așa cum este cazul dosarului civil de față.
De altfel, în același sens s-a format și practica judiciară în materie, cu titlu de exemplu decizia civilă nr. 614/R /19 iunie 2008 a C...43/R/13.01.2010 a C..> În al treilea rând, nu poate fi reținută ca întemeiată nici susținerea potrivit căreia defunctul ar fi avut “succesori” de la care reclamanta ar fi cumpărat, în condițiile în care aceasta din urmă a arătat că a cumpărat imobilul de la “ dobânditori succesivi ”, or dobânditorii pot fi rezultați și altfel decât prin succesiune ( de pildă prin convenții, etc. ), firesc fiind însă ca pretențiile să fie formulate în contradictoriu cu proprietarul tabular, dat fiind regimul înstrăinării imobilelor.
Nu în ultimul rând, tot neîntemeiată apreciază instanța și afirmația potrivit căreia S. R. nu a avut cunoștință despre vacanța succesorală, așadar nu i s-ar putea opune sancțiunea uzucapiune, în condițiile în care nimeni ( nici măcar S.) nu poate invoca propria culpă în administrarea bunurilor, o abordare „ protecționistă” fiind de natură a aduce atingere echilibrului procesual care trebuie să există între părțile cauzei, independent de calitatea deținută.
Pentru toate aceste considerente, prima instanță a admis acțiunea reclamantei astfel cum a fost formulată și precizată ulterior.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs pârâtul-recurent S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului R. și, în consecință, respingerea cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acest pârât.
În motivarea cererii de recurs se arată că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, fiind dată cu interpretarea greșită a Deciziei nr. 2/2011 a ÎCCJ. Prin respectiva decizie, Înalta Curte a statuat că, în acțiunile prin care se solicită ca instanța de judecată să constate vacanța succesorală, în situația în care nu există un certificat de vacanță succesorală, calitatea procesuală pasivă nu o are S. R. reprezentat prin MFP. S. ar justifica calitatea procesuală pasivă în astfel de litigii, numai în situația în care pe seama acestuia s-a emis certificat de vacanță succesorală. Pe de altă parte, bunurile rezultate dintr-o vacanță succesorală intră în proprietatea privată a statului, respectiv a unității administrativ teritoriale, în condițiile art. 646 C civ. Toate acestea justifică lipsa calității procesuale pasive a Statului R. în speță. În plus, instanța de fond nu s-a pronunțat, prin dispozitivul sentinței, asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului-recurent, invocată de acesta în întâmpinare.
O altă neregularitate invocată de recurent constă în aceea că imobilul ce face obiectul litigiului, este de interes local, potrivit prevederilor art. 12 alin. 4 și 5 din Legea nr. 213/1998, astfel că S. R. este reprezentat de unitatea administrativ teritorială în a cărei rază teritorială de află acesta amplasat. Totodată, conform art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, terenurile aflate în intravilanul localității și care sunt în administrarea primăriilor, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau municipiilor. Astfel recurentul apreciază că unitatea administrativ teritorială este singura care are legitimare procesuală pasivă în cauză.
Sentința primei instanțe este criticată de recurent și pentru aceea că, deși acțiunea a fost formulată și precizată în sensul că reclamanta înțelege să se judece cu S. R. prin unitatea administrativ teritorială - . R. prin MFP, instanța de fond s-a pronunțat numai în contradictoriu cu S. R. prin MFP, fără să dispună nimic în legătură cu celălalt pârât. În plus, reprezentarea Statului R. de către MFP se face atunci când imobilul ce face obiectul judecății este în domeniul public al statului. Dacă ar fi așa, atunci imobilul înscris în CF nr._ Mereni, sub nr. top 487,488 în suprafață de 1913 mp ar fi de interes național și nu ar putea fi uzucapat.
O altă critică invocată de recurent constă în aceea că prima instanță a reținut existența vacanței succesorale întrucât nu s-a făcut dovada că defuncții proprietari tabulari ar fi avut moștenitori legali. Recurentul apreciază că, în condițiile art. 1169 C civ coroborat cu art. 680 C civ, reclamantul trebuia să dovedească faptul că defuncții-proprietari tabulari nu au avut moștenitori legali. Or, numai după dovedirea acestui fapt putea instanța să constate vacanța succesorală. Mai mult decât atât, în cuprinsul acțiunii reclamanta a arătat că a cumpărat bunul imobil în anul 1960 de la dobânditorii succesivi ai acestuia, însă instanța nu a cercetat deloc respectiva împrejurare de fapt. Din moment ce reclamanta în anul 1960 a cumpărat respectivul imobil de la dobânditorii succesivi, chiar fără forme legale, nu putem vorbi de succesiune vacantă și nici despre uzucapiune.
În drept, recursul a fost fundamentat pe prevederile art. 304 pct. 8, 9 și art. 304 indice 1 C p civ.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor legale aplicabile, tribunalul reține următoarele:
Se constată că prin cererea de chemare în judecată înaintată judecătoriei, reclamanta Z. J. a urmărit să-și reglementeze situația juridică a imobilului situat în . A jud. C., constituit din curte și grădină în suprafață de 1913 mp, imobil pe care îl are în folosință începând din 1960 și până în prezent. Din probele administrate în cauză a rezultat în mod cert faptul că reclamanta -intimată a posedat și posedă imobilul în mod continuu, netulburat, sub nume de proprietar. Imobilul în litigiu este înscris în CF nr._ Mereni, sub nr. top 487, 488, proprietar tabular fiind numitul B. G., dreptul acestuia de proprietate fiind înscris în cartea funciară în anul 1895. Acest proprietar a fost declarat ca încetat din viață prin sentința civilă nr. 996/2012 a Judecătoriei Tg. S., data prezumată a morții fiind 1897. Conform răspunsului trimis de Primăria locală la solicitarea tribunalului, în arhiva primăriei nu există informații, înscrisuri în legătură cu moștenitorii fostului proprietar tabular; nu se cunosc urmași ai acestora, nu există certificate de moștenitor după aceste persoane.
Reclamanta și-a îndreptat inițial cererea de chemare în judecată împotriva pârâtului S. R. prin unitatea administrativ teritorială . se constata că proprietarul tabular al imobilului a murit fără să lase moștenitori, astfel că moștenirea revine Statului R.; iar apoi, a se constata dobândirea dreptului său de proprietate asupra imobilului prin uzucapiune. Pe parcursul procesului, la solicitarea instanței, reclamanta a precizat cadrul procesual (fila 31) în sensul că înțelege să se judece cu S. R. reprezentat de MFP, în cauză fiind vorba despre o succesiune vacantă.
Fiind citat ca pârât, S. R. prin MFP a formulat întâmpinare, invocând în apărare excepția lipsei calității sale procesuale pasive. Instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin MFP, la termenul de judecată din data de 10.05.2013. Apoi, în cuprinsul considerentelor sentinței pronunțate, instanța a analizat calitatea procesuală pasivă a Statului R., apreciind că aceasta este pe deplin justificată în speță. Judecătoria a reținut ca fiind neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul-recurent. Chiar dacă, în dispozitivul sentinței nu a fost trecută soluția de respingere a excepției invocată de pârâtul-recurent, nu se poate reține că prima instanță nu a soluționat respectiva excepție, câtă vreme ea a fost analizată în considerentele hotărârii, considerente care cuprind și mențiunea primei instanțe de respingere a excepției.
Recurentul critică soluția primei instanțe, arătând că în speță, S. R. prin MFP nu justifică calitatea procesuală pasivă atâta vreme cât nu a fost emis certificatul de succesiune vacantă. Recurentul invocă în susținerea excepției, Decizia cu nr. 2/2011 a ÎCCJ. Critica este nefondată.
Decizia invocată, pronunțată de ÎCCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii, nu este aplicabilă în speță. Decizia vizează strict acele acțiuni ce au ca obiect pretenția unui reclamant privind constatarea calității sale de unic moștenitor în contradictoriu cu S. R., adică acele cereri de chemare în judecată prin care, reclamantul, prevalându-se de vocația sa succesorală concretă la moștenirea defunctului, contestă calitatea Statului de moștenitor prin succesiune vacantă asupra patrimoniului succesoral. Or, în speță, cererea de chemare în judecată nu are un astfel de obiect, reclamanta nu cere a se constata calitatea sa de unic moștenitor după proprietarii tabulari, ci solicită a se constatata, tocmai datorită absenței moștenitorilor foștilor proprietari, vacanța succesorală, pentru ca apoi, să-și poată îndrepta pretenția în uzucapiune, împotriva Statului R., devenit astfel proprietar. Pentru pretenția având ca obiect constatarea succesiunii vacante după defunctul B. G. (și implicit a petitelor accesorii respectivei pretenții), S. R. justifică calitatea procesuală pasivă, cum corect a reținut instanța de fond (chiar dacă imobilul se află pe teritoriul unității administrativ teritoriale, vacanța succesorală nu se poate constata în contradictoriu cu . în patrimoniul Statului, conform art. 680 C civ).
Neregularitatea referitoare la împrejurarea că inițial reclamanta a formulat acțiunea în contradictoriu cu S. R. prin UAT . a fost pronunțată în contradictoriu cu S. R. prin MFP nu este de natură a atrage casarea hotărârii primei instanțe, câtă vreme, pe parcursul procesului, astfel cum s-a arătat mai sus, reclamanta a precizat cadrul procesual, arătând că înțelege să se judece cu Satul R. prin MFP. Reprezentarea Statului R. în proces poate fi realizată prin MFP, conform art. 3 pct. 37 din HG nr. 447/1997.
Critica referitoare la nedovedirea de către reclamant a faptului că defunctul proprietar tabular nu a avut moștenitori nu va fi reținută de către tribunal, deoarece, în cadrul soluționării cererii de declarare judecătorească a morții numitului B. G. s-au făcut cercetări cu privire la înregistrările din actele de stare civilă deținute de primăria . acte nefigurând astfel de moștenitori. În plus, din declarațiile martorilor audiați de instanța de fond, rezultă că reclamanta nu a fost tulburată niciodată de vreo persoană în folosința, posesia exercitată asupra grădinii-imobil ce face obiectul cauzei.
Susținerile recurentului referitoare la împrejurarea că imobilul, fiind amplasat pe raza teritorială a unității administrativ teritoriale, ar face parte din patrimoniul privat al comunei, deși au fundament în prevederile legale invocate în cererea de recurs, totuși, nu sunt de natură a contura existența în speță a vreunuia din cazurile prevăzute de art. 304 pct. 8 sau 9 Cp civ, ori a vreunui motiv de casare a hotărârii instanței de fond pentru nestabilirea în mod clar a cadrului procesual, câtă vreme, în speță există succesiunea vacantă, caz în care bunul lăsat de defunct trece în proprietatea statului.
Este adevărat că, în cuprinsul cererii de chemare în judecată (în considerente) reclamanta a precizat că ar fi dobândit prin cumpărare, fără forme legale, imobilul în litigiu, de la anume dobânditori succesivi, care la rândul lor nu dețineau acte pentru respectivul teren, însă, ulterior, pe parcursul desfășurării procesului, reclamanta nu a mai susținut respectiva teză, ci a solicitat analizarea, cercetarea condițiilor posesiei, condiții necesare pentru constatarea uzucapiunii. Instanța de fond a administrat probe pentru lămurirea împrejurării de fapt referitoare la modul de exercitare a posesiei reclamantei asupra imobilului, din întreg probatoriul rezultând că imobilul a fost și este folosit, sub nume de proprietar de către reclamantă, în mod continuu, începând din 1960, aceasta nefiind tulburată de-a lungul anilor de nici o persoană în exercitarea posesiei sale.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, urmând a dispune, în temeiul art. 312 alin. 1 C p civ, respingerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 562/2013 a Judecătoriei Tg S., pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
U. G. R. I. C. D. C.
GREFIER
C. A.
Red.DC/30.01.2014
Tehnored. CA/30.01.2014,
2 ex.
Jud. fond – R. A. E.
| ← Succesiune. Decizia nr. 49/2013. Tribunalul COVASNA | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 564/2013. Tribunalul COVASNA → |
|---|
