Contestaţie la executare. Hotărâre din 19-11-2015, Tribunalul COVASNA

Tribunalul COVASNA - Sentințe și decizii civile / 2015

Hotărâre pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 541/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C. DOSAR NR._

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 541/A

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: O. N.

JUDECĂTOR: Z. R. - I.

GREFIER: I. E. M.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de contestatorul G. V. împotriva sentinței civile nr. 1156 din 25 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., având ca obiect contestație la executare.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare.

Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 12 noiembrie 2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul art.396 alin.1 Cod procedură civilă în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 19 noiembrie 2015.

Tribunalul, în urma deliberării, a pronunțat decizia de mai jos.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului civil de față, constată;

Prin sentința civilă nr.1156 din 25 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria S. G., s-a respins excepția prescripției sumelor executate, invocată de contestatorul G. V., precum și contestația la executare formulată și precizată de contestatorul G. V., CNP_, cu domiciliul în localitatea Valea Dobârlăului, nr. 23, ., și domiciliul ales la Societatea Civilă de Avocați „P., M. și Asociații, cu sediul în municipiul B., .. 20, . în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., cu sediul în municipiul S. G., .. 9, județul C., ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 06.01.2015 sub dosar nr._, contestatorul G. V. în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., a solicitat anularea procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._, anularea tuturor actelor de executare silită pornită în baza titlului executoriu sentința civilă nr. 612/R/28.11.2006 a Curții de Apel B., cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii contestatorul arată la data de 23.12.2014 a primit un proces - verbal de sechestru, prin care îi este comunicat faptul că se instituie un sechestru asupra bunului său teren pădure, în suprafața de 2.250 ha reprezentând cota de 1/4 din totalul de 9 ha situat în . C.F._ Dobârlău, însă nu cunoaște să aibă vreo datorie către intimată și că nu i-au fost comunicate titlurile executorii.

Pe cale de excepție contestatorul a invocat excepția prescripției sumelor a căror executare se cere, titlurile executorii fiind aferente anului 2009 și respectiv, anului 2006.

Contestatorul mai invederează că nu au fost respectate condițiile impuse de art. 152 Cod procedură fiscală, impunându-se sancționarea cu nulitatea absolută.

Intimata la data de 19.03.2015 a depus întâmpinare solicitând respingerea contestației.

În motivarea întâmpinării, se arată - referitor la excepția prescripției sumelor executate, că obligațiile bugetare existente în sarcina contestatorului au fost stabilite prin sentința civilă nr. 846/07.07.2006 pronunțată de Tribunalul C. în cadrul dosarului civil nr. 317/2005, prin care contestatorul G. V. a fost obligat în solidar cu G. M., la suportarea unei părți din pasivul S.C. Ramal Impex S.R.L în limita sumei de 15.582 lei; ordonanța/rezoluția nr. 451/P/2003 din 20.10.2003 prin care i s-a aplicat contestatorului o amendă cu caracter administrativ în suma de 1000 lei și a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în suma de 10 lei.

Ulterior pentru suma stabilită prin sentința civilă nr.846/07.07.2006 au fost emise somația nr._/05.02.2009, respectiv titlul executoriu nr._/05.02.2009 pentru suma de_ lei.

Somația a fost transmisă prin Poșta Română debitorului urmărit și având în vedere că aceasta a fost restituită organului fiscal cu mențiunea „mutat de la adresă", intimata a procedat la comunicarea acesteia prin afișare pe portal și la sediul instituției, fiind întocmit pe data de 23 februarie 2009, procesul - verbal de afișare nr. 5395.

Somația_ alături de titlul executoriu_, au fost emise în data de 31.10.2006 pentru suma de 856 lei, suma ce constituie diferența rămasă din amenda administrativă de 1000 lei stabilită prin ordonanța/rezoluția nr. 451/P/2003, pe de o parte, și suma de 144 lei regularizări de restituit contribuabilului, pe de altă parte.

Se menționează că s-a efectuat în data de 01.06.2006 compensarea sumelor, iar comunicarea actelor de executare s-a făcut prin afișarea pe portal și la sediul instituției potrivit procesului verbal_/07.10.2007, având în vedere că plicul a fost returnat către organul de executare cu mențiunea „destinatar mutat".

Se arată că pentru continuarea executării silite au fost emise adresele de înființare a popririi bancare nr._ (BRD),_(BCR),_ (Raiffeisen Bank S.A.),_ (CEC),_ (B. Post SA),_ (Alpha Bank SA) și_ înștiințare privind măsura luată.

Toate aceste acte de executare sunt acte prin care prescripția dreptului de a cere executarea silită s-a întrerupt.

După emiterea acestor adrese de înființare a popririi, contestatorul s-a prezentat la intimată în vederea aflării motivului pentru care i s-au blocat conturile bancare. Cu aceasta ocazie au fost întocmite adeverințele de primire a somației_ și_, adeverințe pe care debitorul le-a semnat în urma remiterii sentințelor și a actelor de executare.

Intimata mai arată că în urma înființării popririi asupra conturilor contestatorului, a încasat suma de 289 lei.

Se mai învederează că în anul 2011, contestatorul a efectuat niște plăți în contul datoriilor deținute la bugetul de stat, plătind suma de 20 lei, potrivit chitanțelor_/17.05.2011 și_/28.08.2011. Aceste plăți au întrerupt din nou cursul prescripției dreptului de a cere executarea silită, pornind un nou termen de prescripție.

În ceea ce privește constatarea nulității actelor de executare emise de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., în temeiul sentinței civile nr. 846/07.07.2006, intimata arată că sentința civila nr. 846/2006 a fost pronunțată în cadrul dosarului civil nr. 317/2005 având ca obiect acțiunea în răspundere materială a pârâților G. V. si G. M., în calitate de administratori ai debitoarei S.C. Ramal Impex S.R.L.

La termenul din 18.06.2015, instanța de fond a reținut cauza spre soluționare pe excepția prescripției sumelor executate și pe fond.

Asupra excepției prescripției sumelor executate, prima instanță constată că prin adresele de înființare a popririi nr._/20.05.2009,_/20.05.2009,_/25.05.2009,_/25.05.2009,_/28.05.2009,_/26.05.2009 și_/26.05.2009 asupra veniturilor debitorului au fost emise înăuntrul termenului de prescripție întrerupând astfel prescripția.

Astfel, s-a apreciat că potrivit dispozițiilor art.133 alin.1 lit.c Cod procedură fiscală, termenul de prescripție se întrerupe pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită.

Față de aspectele arătate, s-a respins excepția prescripției sumelor executate.

Analizând actele și lucrările existente la dosarul cauzei, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 846/2006 pronunțată în cadrul dosarului nr. 317/2005 având ca obiect acțiunea în răspundere materială a pârâților G. V. si G. M., în calitate de administratori ai debitoarei S.C. Ramal Impex S.R.L. s-a dispus obligarea în solidar a pârâților G. V. și G. M. la suportarea unei părți din pasivul societății debitoare, în limita sumei de_ lei vechi.

Ulterior, au fost emise titlul executoriu nr._/31.10.2006, titlul executoriu nr._/05.02.2009, somația nr._/05.02.2009, somația nr._/31.10.2006, notă privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 1203/01.06.2006, adresele de înființare a popririi nr._/20.05.2009, nr._/20.05.2009, nr._/25.05.2009, nr._/25.05.2009, nr._/28.05.2009, nr._/26.05.2009 și nr._/26.05.2009 asupra veniturilor debitorului.

S-a reținut că prin prezenta contestație s-a solicitat anularea procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/22.12.2014, învederându-se nerespectarea condițiilor impuse de art. 152 din Cod procedură fiscală, precum și a actelor de executare emise în baza titlului executoriu sentința civilă nr. 846/2006, învederându-se nelegalitatea acestora.

Astfel, s-a avut în vedere că art.152 Cod procedură fiscală stabilește imperativ condițiile de fond și formă pe care trebuie să le respecte procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile și că în speță, procesul-verbal de sechestru nr._/22.12.2014, respectă cerințele impuse de dispozițiile legale menționate, apreciindu-se că nu pot fi reținute susținerile contestatorului, sens în care s-a respins cererea ca neîntemeiată.

În ceea ce privește solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată, față de soluția dispusă, culpa procesuală aparținând contestatorului, s-a respins cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal (filele 127 dosar fond și 14 dosar apel) contestatorul G. V. solicitând schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii contestației la executare formulate și ulterior precizată împotriva procesului – verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._ din 22.12.2014.

În dezvoltarea motivelor de apel, se arată că instanța de fonda respins excepția prescripției invocată raportat la un singur aspect și anume faptul că prin prin adresele de înființare a popririi nr._/20.05.2009,_/20.05.2009,_/25.05.2009,_/25.05.2009,_/28.05.2009,_/26.05.2009 și_/26.05.2009 asupra veniturilor debitorului au fost emise înăuntrul termenului de prescripție întrerupând astfel prescripția, fără a se detalia însă în considerente care este termenul de prescripție aplicabil în speță raportat la criticile contestatorului privitoare la natura juridică a creanței – cel general de 3 ani sau cel fiscal de 5 ani.

Astfel, se arată că prin sentința civilă nr. 846/07.07.2006 pronunțată de Tribunalul C. contestatorul G. V. a fost obligat în solidar cu G. M., la suportarea unei părți din pasivul S.C. Ramal Impex S.R.L în limita sumei de 15.582 lei.

Răspunderea administratorului de fapt sau de drept pentru prejudiciile cauzate societății este un caz specific de răspundere a unei persoane pentru eventualele prejudicii cauzate prin săvârșirea unor anumite fapte expres menționate de lege și este întotdeauna o răspundere civilă delictuală dacă este vorba de administratorul de fapt sau o răspundere civilă contractuală în cazul administratorului de drept.

Prin urmare, se apreciază că prin sentința civilă nr. 846/07.07.2006 pronunțată de Tribunalul C. contestatorul G. V. a fost obligat în solidar cu soția G. M., la suportarea unei părți din pasivul S.C. Ramal Impex S.R.L în limita sumei de 15.582 lei, dar această răspundere este una civilă și nu fiscală.

Raportul de drept juridic fiscal a existat între societatea falită . și creditorul fiscal care s-a înscris la masa credală a debitoarei falite, însă caracterul fiscal nu se întinde și asupra datoriei fiscale a contestatorului față de masa credală a soceității falite.

Se mai arată că dacă partea contestatoare ar fi efectuat plata vărsând suma în contul de lichidare al societății falite prin hotărârea judecătorească menționată, sumele plătite ar urma să fie achitate creditorilor din tabloul de creanțe în ordinea legală și întreaga sumă sau o parte din aceasta urmează să ajungă la creditorii bugetari.

Astfel, se concluzionează că obligația stabilită prin sentința civilă nr. 846/07.07.2006 a Tribunalului C. este una civilă și nu fiscală, izvorul răspunderii fiind mandatul comercial și/sau executarea necorespunzătoare a acestui mandat și nu un raport juridic fiscal.

Se mai arată că și în ipoteza în care s-ar aprecia că este vorba de o datorie bugetară, în cadrul acestei proceduri speciale, colective de recuperare a creanțelor nu pot fi aplicate dispoziții legale dintr-o altă lege specială și orice derogare de la regulile stabilite de Legea nr.64/1995 ar trebui să fie prevăzută de chiar acest act normativ, sens în care se face trimitere la Decizia în interesul legii nr.XII/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În continuare, se precizează că împrejurarea că art.136 alin.6 Cod procedură fiscală prevede că executarea creanței se face de organele de executare fiscală nu modifică natura juridică a creanței și nici termenul de prescripție aplicabil.

De la data pronunțării sentinței ce constituie titlul executoriu – 07.07.2006 și până la data actelor de executare contestate în cauză – 22.12.2014, au trecut 8 ani de zile, iar poprirea instituită în 2009 la terțul poprit BCR – care nu reprezintă un act de plată voluntar, astfel că la data de 26.05.2012 a interveni prescripția dreptului creditoarei bugetare de a mai executa silit debitul.

Și dacă s-ar accepta susținerea intimatei, reținută și de prima instanță, că în anul 2011 contestatorul ar fi efectuat plăți în contul datoriilor existente, documente ce nu se regăsesc la dosarul cauzei, prescripția dreptului creditoarei bugetare de a executa silit debitul ar fi intervenit cel mai târziu ls data de 28.08.2014.

În conformitate cu dispozițiile art.6 din Decretul nr.167/1958, dreptul creditoarei de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executoriu se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani, în speță nefiind aplicabil termenul de prescripție de 5 ani consacrat de art.131 Cod procedură fiscală.

Dintr-un alt punct de vedere se arată că din documentele de la dosarul cauzei și din notele de ședință depuse de intimată, executarea împotriva contestatorului nu a început pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, sens în care se face trimitere la nota de ședință depusă de intimată la termenul din 18.06.2015 prin care se recunoaște că partea contestatoare figurează în evidențele fiscale cu un debit de 326 lei și nu cu suma de 826 lei pentru care a fost începută executarea silită, iar la data înscrierii sechestrului – 22.12.2014 – avea o datorie mai mică decât cea menționată în titlul executoriu, apărare asupra căreia prima instanță nu s-a pronunțat deși aceasta a fost invocată.

O altă critică formulată vizează faptul că executarea silită a fost pornită fără respectarea formelor legale de comunicare a titlului executoriu, din întâmpinarea și înscrisurile anexate depuse la fond rezultând că executarea silită a fost pornită împotriva contestatorului în anul 2009 prin comunicarea – potrivit susținerilor părții intimate – prin Poșta Română a somației nr._/05.02.2009 ce a fost restituită organului fiscal cu mențiunea „mutat de la adresă” apreciindu-se că nu a fost respectată ordinea instituită de art.44 alin.3 din OG nr.92/2003, făcându-se trimitere la Decizia nr.536/2011 a Curții Constituționale, sens în care se apreciază că somația menționată este lovită de nulitate absolută.

Nu în ultimul rând, se apreciază că executarea silită s-a pornit în temeiul unui titlu executoriu care nu îndeplinește condițiile definite de art.141 alin.8 coroborat cu art.33 alin.1 Cod procedură fiscală, întrucât nu este menționat codul numeric personal al debitorului.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.466 și urm.Cod procedură civilă, precum și textele indicate în cuprinsul cererii de apel, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă.

Cu privire la taxa judiciară de timbru datorată pentru calea de atac promovată, se reține că prin încheierea camerei de consiliu din 05.11.2015, executorie, s-a admis în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de apelantul contestator G. V., CNP_, cu domiciliul în localitatea Valea Dobârlăului, nr.23, ., s-a redus cuantumul taxei judiciare de timbru de la suma de 405 lei la suma de 200 lei și s-a dispus eșalonarea plății în două tranșe egale plătibile la interval de câte o lună, începând cu data pronunțării încheierii menționate.

Partea intimată Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de contestatorul G. V. și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.

În motivarea întâmpinării, se arată că instanța de fond în mod corect a reținut că în ceea ce privește suma la care contestatorul a fost obligat prin sentința civilă nr. 846/07.07.2006 a Tribunalului C. este incident termenul de prescripție de 5 ani, că hotărârea menționată a fost pronunțată într-o acțiune formulată de organul fiscal pentru acoperirea unor obligații bugetare și prin urmare, obligația stabilită prin hotărârea judecătorească menționată are caracter fiscal.

Chiar în ipoteza în care s-ar aprecia că termenul de prescripție este de 3 ani, se arată că adresele de înființare a popririi nr._/20.05.2009,_/20.05.2009,_/25.05.2009,_/25.05.2009,_/28.05.2009,_/26.05.2009 și_/26.05.2009 asupra veniturilor debitorului au fost emise înăuntrul termenului de prescripție întrerupând astfel prescripția.

Se mai arată că obligațiile bugetare existente în sarcina contestatorului au fost stabilite prin sentința civilă nr. 846/07.07.2006 pronunțată de Tribunalul C. în cadrul dosarului civil nr. 317/2005, prin care contestatorul G. V. a fost obligat în solidar cu G. M., la suportarea unei părți din pasivul S.C. Ramal Impex S.R.L în limita sumei de 15.582 lei; ordonanța/rezoluția nr. 451/P/2003 din 20.10.2003 prin care i s-a aplicat contestatorului o amendă cu caracter administrativ în suma de 1000 lei și a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în suma de 10 lei

Ulterior pentru suma stabilită prin sentința civilă nr.846/07.07.2006 au fost emise somația nr._/05.02.2009, respectiv titlul executoriu nr._/05.02.2009 pentru suma de_ lei.

Somația_ alături de titlul executoriu_, au fost emise în data de 31.10.2006 pentru suma de 856 lei, suma ce constituie diferența rămasă din amenda administrativă de 1000 lei stabilită prin ordonanța /rezoluția nr. 451/P/2003, pe de o parte, și suma de 144 lei regularizări de restituit contribuabilului, pe de altă parte.

Toate aceste acte de executare sunt acte prin care prescripția dreptului de a cere executarea silită s-a întrerupt.

Intimata mai arată că în urma înființării popririi asupra conturilor contestatorului, a încasat suma de 289 lei.

Nu în ultimul rând, se precizează că în ceea ce privește comunicarea actelor de executare, acestea au fost comunicate cu respectarea art.44 Cod procedură fiscală.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 – art.208 Cod procedură civilă.

Părțile nu au formulat cereri în probațiune în apel.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate raportat la materialul probator administrat și dispozițiile legale incidente în cauză, se reține că apelul promovat de contestatorul G. V. este fondat, pentru motivele ce succed.

Prin sentința civilă nr.846 din 07.07.2006 a Tribunalului C., irevocabilă prin decizia civilă nr. 550/R din 26 octombrie 2006 a Curții de Apel B., s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Administrația Finanțelor Publice C., iar pârâții . S. G. prin lichidator judiciar R. C., contestatorul G. V. și soția G. M. au fost obligați în solidar la suportarea unei părți din pasivul societății debitoare în limita sumei de_ Rol (15.582 lei).

Se impune însă a se sublinia că potrivit art.12 din Legea nr.64/1995, hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive și executorii.

Pentru a se dispune astfel, s-a reținut că potrivit art. 137 din Legea nr. 64/1995 republicată (în vigoare la acela moment), judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere – administratori, directori, cenzori și orice altă persoană – care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, cazurile de responsabilitate fiind limitate de comiterea faptelor prevăzute în alineatul 1 al art. 137, literele a – g din actul normativ indicat.

Antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere și control presupune îndeplinirea următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor; fapta să se încadreze în cazurile prevăzute de lege; raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților, precum și culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează.

În speță, s-a reținut că pârâții, în calitate de administratori ai debitoarei . – față de care s-a dispus începerea procedurii falimentului în dosarul nr.317/2005 al Tribunalului C. - au săvârșit faptele prevăzute de art. 137 alin. 1 lit.a și d din Legea nr. 64/1995.

Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.

Condițiile de fond și formă instituite de legea insolvenței pentru angajarea răspunderii administratorului în caz de insuficiență a activului conferă acesteia un caracter special, trăsătură care este definită de dimensiunea și caracterul prejudiciului; legătura de cauzalitate inedită dintre fapta ilicită imputată și starea de insolvență; caracterul limitativ al faptelor ilicite care pot da naștere acestei răspunderi; subiectele prin care se manifestă calitatea procesuală activă.

Prejudiciul este un prejudiciu colectiv constând în imposibilitatea acoperirii întregului pasiv datorită insuficienței activelor debitorului.

Aceste particularități ale răspunderii administratorului pentru acoperirea pasivului dovedesc faptul că ea este o răspundere civilă delictuală specială, care împrumută unele caracteristici ale răspunderii civile delictuale de drept comun.

Acțiunea în răspunderea administratorului pentru acoperirea pasivului are caracter colectiv fiind o acțiune ce profită masei credale, având la origine procedura insolvenței.

Aceasta răspundere este o răspundere contractuală, mai ales față de societate când rezultă încălcarea mandatului ori a dispozițiilor actului constitutiv sau ale legii referitoare la mandatul administratorilor, și delictuală, când se referă la încălcarea altor dispoziții imperative ale legii.

Se cuvine subliniat că potrivit art.140 din Legea nr.64 din 22 iunie 1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 137 alin. 1 din același act normativ, în baza căruia s-a pronunțat sentința civilă nr.846 din 07.07.2006 a Tribunalului C., se efectuează de către executorul judecătoresc conform Codului de procedură civilă, iar după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile acestei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispoziția sa de către lichidator.

Conform dispozițiilor procesual civile, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar în cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani.

Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.

Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.

Potrivit acelorași dispoziții, executarea silită se putea efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

Nici o hotărâre judecătorească nu se putea executa dacă nu este învestită cu formula executorie, afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu și de alte hotărâri prevăzute de lege, care se executau fără formula executorie, iar sentința depusă de intimată la dosar este executorie de la data pronunțării – 07.07.2006 în conformitate cu art.12 din Legea nr.64/1995, în vigoare la acel moment.

Prin urmare, cu privire la această sumă, termenul de prescripție este cel prevăzut de art. 6

din Decretul nr. 167 din 1958 ce prevede că dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani și se împlinea la data de 07.07.2009.

În ceea ce privește această sumă, s-au emis somația nr._ din 05.02.2009 și titlul executoriu nr._ din 05.02.2009 ce au fost comunicate prin publicitate (filele 80-82 dosar fond).

Apoi, somația nr._ (act de executare) și titlul executoriu nr._ din 05.02.2009, i-au fost comunicate contestatorului, personal sub semnătură la data de 09.06.2009 (fila 84 dosar fond), fiind respectate dispozițiile art.44 din OG nr.92/2003, sens în care nu poate fi primită critica formulată în acest sens.

De la această dată – 09.06.2009 –a început să curgă un nou termen de prescripție care s-a împlinit, conform celor arătate mai sus, la data de 09.06.2012, iar procesul – verbal de sechestru nr._ a fost emis după împlinirea acestui termen, la data de 22.12.2014.

De asemenea, prin ordonanța/rezoluția nr.451/P/2003 din 20.10.2003 i s-a aplicat contestatorului G. V. o amendă cu caracter administrativ în sumă de 10.000.000 Rol (1000 lei) și a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 100.000 Rol (10 lei – filele 68 - 69 dosar fond).

Conform art.441^1 Cod procedură penală (în forma în vigoare la acea dată) executarea amenzii se efectuează potrivit art. 442 și 443 din același cod, ce prevăd că amenda judiciară se pune în executare de către organul judiciar care a aplicat-o.

Punerea în executare se face prin trimiterea unui extras de pe acea parte din dispozitiv care privește aplicarea amenzii judiciare organului care, potrivit legii, execută amenda penală.

Când obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat s-a dispus prin ordonanță, punerea în executare se face de procuror, aplicându-se în mod corespunzător dispozițiile art. 442 alin. 2 din același cod, și anume, prin comunicarea către organul financiar al consiliului local al localității în care domiciliază condamnatul/cel sancționat, a unui extras de pe acea parte din dispozitiv.

Art. 425 alin.1 Cod procedură penală (în forma în vigoare la acel moment) prevedea că persoana condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să depună recipisa de plată integrală a amenzii la instanța de executare, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Potrivit chitanțelor din 08.10.2004, 26.05.2004, 10.11.2004(filele 97-99 dosar fond), contestatorul a mai achitat din sumele stabilite în baza ordonanței/rezoluției nr.451/P/2003 din 20.10.2003, o diferență de 5.100.000 Rol, adică 510 lei, rămânând o diferență de 346 lei.

Cu privire la aceste sume, prin nota nr.1203 din 01.06.2006 (fila 70 dosar fond), s-a dispus compensarea obligațiilor fiscale scadente și neachitate, rămânând un rest de plată de 856 lei, pentru care s-au emis somația nr._ alături de titlul executoriu_ la data de 31.10.2006.

La momentul emiterii ordonanței/rezoluției nr.451/P/2003 din 20.10.2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C., nu era în vigoare Codul de procedură fiscală – OG nr.92/2003, ci OG nr. 61 din 29 august 2002 privind colectarea creanțelor bugetare care s-a aplicat până la data de 31.12.2003.

Potrivit acestor dispoziții, ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat, întocmit în baza acestor acte în cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare și al altor creanțe bugetare stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească reprezintă titlu de creanță (art.4 lit.g din OG nr.61/2002), dar nu prevedea mențiunea că acesta devine executoriu la data scadenței ca actualul Cod de procedură fiscală.

Data scadenței, prin expirarea termenului de plată prevăzut de normele legale, este, în speță, la data de 21.12.2003.

În ceea ce privește sumele achitate de contestator în 10.11.2003 (filele 99 dosar fond), nu au efect întrerupător de prescripție întrucât au fost achitate înainte de scadență.

Prin urmare, de la această dată trebuia să se procedeze la executarea silită a contestatorului.

Conform art.47 alin.1 din OG nr.61/2002, executarea silită a creanțelor bugetare se efectuează numai în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prezentei ordonanțe de organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are sediul sau domiciliul debitorul, persoană fizică sau juridică, ori unde acesta este luat în evidență fiscală

Și art.41 din OG nr.61/2002 prevedea că executarea silită începe prin comunicarea unei somații în care i se notifică debitorului că are obligația să efectueze plata sumelor datorate în termen de 15 zile sau să facă dovada stingerii obligației bugetare, în caz contrar aplicându-se modalitățile de executare silită prevăzute de prezenta ordonanță. Somația este însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu.

Apoi, la data de 29.12.2003, a intrat în vigoare Codul de procedură fiscală, OG. nr.92/2003.

Executarea silită începe numai după ce debitorul a fost înștiințat să plătească, iar după înștiințare au trecut 15 zile de la comunicare, ori în speță, nu a fost produsă dovada comunicării unei astfel de înștiințări (art.140 alin.1 din OG nr.92/2003 în vigoare la acea dată).

Este important de subliniat că deși s-a procedat la comunicarea unui extras al ordonanței/rezoluției procurorului la data de 12.11.2003, s-au emis titlul executoriu și a somația numai la data de 31.10.2006.

Plățile efectuate de partea contestatoare și compensarea operată au avut loc înaintea emiterii titlului executoriu și a somației de la data de 31.10.2006.

Conform art.121 alin.1 din OG nr.92/2003, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.

Prin urmare, termenul de prescripție a executării cu privire la aceste sume s-a împlinit la data de 01.01.2009.

Actele menționate au fost comunicate contestatorului la 28.11.2006 (filele 75-76 dosar fond) și întrucât plicul a fost returnat către organul de executare cu mențiunea „destinatar mutat", s-a procedat la comunicarea actelor de executare prin afișarea pe portal și la sediul instituției potrivit procesului - verbal nr._/07.10.2007, adică după aproximativ 1 an de zile (fila 77 dosar fond).

Art.44 alin.2 lit. a - d din OG nr. 92/2003 reglementează că actele administrative fiscale pot fi comunicate: a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; d) prin publicitate.

Cu privire la acest aspect, prin decizia nr.536 din 28 aprilie 2011 a Curții Constituționale, s-a constatat că dispozițiile art. 44 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a) - d) din aceeași ordonanță.

S-au emis apoi adresele de înființare a popririi nr._/20.05.2009,_/20.05.2009,_/25.05.2009,_/25.05.2009,_/28.05.2009,_/26.05.2009 și_/26.05.2009 asupra veniturilor debitorului (filele 113-120 dosar fond), ulterior împlinirii termenului de prescripție.

Ulterior, somația nr._ și titlul executoriu nr._ din 31.10.2006 au fost comunicate părții contestatoare la data de 09.06.2009 (fila 83 dosar fond), de asemenea, la mai bine de 5 luni după împlinirea termenului de prescripție.

La data de 22.12.2014, s-a emis un proces - verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._, prin care s-a instituit sechestru asupra terenului pădure, în suprafața de 2.250 ha reprezentând cota de 1/4 din totalul de 9 ha situat în . C.F._ Dobârlău pentru suma totală de 16.119 lei compusă din 15.293 lei potrivit titlului executoriu nr._ din 05.02.2009 și din 826 lei potrivit titlului executoriu nr._ la data de 31.10.2006, fără a se proba că în ceea ce privește cuantumul stabilit prin sentința civilă nr.846 din 07.07.2006 a Tribunalului C., s-ar fi achitat vreo sumă de către contestator sau în ceea ce privește modul de calcul.

Prin urmare, cu privire la suma stabilită prin sentința civilă nr.846 din 07.07.2006 a Tribunalului C., dreptul de a cere executarea silită s-a prescris prin împlinirea termenului de 3 ani, la data de 09.06.2012, astfel că nu se mai putea emite cu privire la aceasta procesul - verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._ din 22.12.2014.

Relativ la suma datorată ca amendă cu caracter administrativ, dreptul de a cere executarea silită s-a prescris prin împlinirea termenului de 5 ani, la data de 01.01.2009, astfel că nu se mai putea emite nici cu privire la aceasta procesul - verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._ din 22.12.2014.

În altă ordine de idei, se impune a se sublinia și că pentru a se proceda la stingerea creanței prin executare silită, pe lângă comunicarea prevăzută de art.44 din OG nr.92/2003 este necesar ca acea creanță urmărită să fie certă, lichidă și exigibilă, iar întrucât în urma plăților și a compensării rămăsese o diferență de 346 lei, în speță, nu este îndeplinită prima condiție enunțată, în raport de cele expuse.

Cu privire la critica vizând împrejurarea că sentința civilă nr.846 din 07.07.2006 a Tribunalului C. nu îndeplinește condițiile impuse de art.141 alin.8 raportat la art.33 alin.1 din OG nr.92/2003, aceasta nu poate fi primită, pe de o parte, întrucât la data pronunțării și rămânerii irevocabile, codul de procedură civilă nu impunea cerința ca hotărârea judecătorească să cuprindă codul numeric personal al părților (art.261 vechiul Cod procedură civilă), spre deosebire de art.425 noul Cod procedură civilă, iar pe de altă parte, art.137 raportat la art.43 din OG nr.92/2003 în vigoare la acel moment, vizează numai creanțele bugetare.

În ceea ce privește elementele pe care trebuie să le cuprindă actele de executare, se constată că acestea sunt în acord cu dispozițiile legale în vigoare la data emiterii lor, denumirea organului fiscal emitent;data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; datele de identificare a contribuabilului, numărul dosarului de executare, codul numeric personal, obiectul actului administrativ fiscal; motivele de fapt; temeiul de drept; numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, ștampila organului fiscal emitent; posibilitatea de a fi contestate, termenul de depunere a contestației și locul unde se depune contestația.

Față de cele ce preced, în temeiul art.480 alin.2 Cod procedură civilă, se va admite apelul contestatorului, sentința atacată va fi în parte schimbată și în consecință, se va admite în parte contestația la executare astfel că se va anula procesul - verbal de sechestru pentru bunuri imobile din data de 22.12.2014 în dosarul de executare nr._, ca efect al prescripției executării silite a debitelor în cuantum de 15.293 lei și în cuantum de 826 lei.

Se va respinge, ca neîntemeiat, petitul având ca obiect anularea celorlalte acte de executare silite îndeplinite pentru punerea în executare a sentinței civile nr.846/07.07.2006 a Tribunalului C. și vor fi înlăturate dispozițiile sentinței referitoare la respingerea excepției prescripției executării silite, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de contestatorul G. V., CNP_, domiciliat în localitatea Valea Dobârlăului, număr 23, ., în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. cu sediul în municipiul S. G., . 9, județ C., împotriva sentinței civile nr.1156/25.06.2015 a Judecătoriei S. G., pe care o schimbă în parte și în consecință:

Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul G. V. în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., așa cum a fost precizată și întregită.

Anulează procesul - verbal de sechestru pentru bunuri imobile încheiat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. în data de 22.12.2014 în dosarul de executare nr._, ca efect al prescripției executării silite a debitelor în cuantum de 15.293 lei și în cuantum de 826 lei.

Respinge, ca neîntemeiat, petitul având ca obiect anularea celorlalte acte de executare silite îndeplinite pentru punerea în executare a sentinței civile nr.846/07.07.2006 a Tribunalului C..

Înlătură dispozițiile sentinței referitoare la respingerea excepției prescripției executării silite.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.11.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

O. N. Z. R. I. I. E. M.

Red. Z.R.I./22.12.2015

Tehnored. I.E.M./ 28.12.2015

4 exemplare

Judecător fond G. A.-M.

← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 31/2015....		Contestaţie la executare. Sentința nr. 126/2015. Tribunalul... →

Contestaţie la executare. Hotărâre din 19-11-2015, Tribunalul COVASNA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Hotărâre din 19-11-2015, Tribunalul COVASNA