Obligaţie de a face. Sentința nr. 2/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 991/305/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 31/R
Ședința publică din data de 17 martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: R. I. C.
Judecător: A. C.
Judecător: V. M. D.
Grefier: K. E.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul D. I., împotriva sentinței civile nr. 2691/19 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că a rămas în pronunțare asupra cauzei în ședința publică din data de 3 martie 2015, potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 10 martie, respectiv pentru data de astăzi.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată că prin Sentința Civilă nr. 2691/2014 a Judecătoriei Sf. G., pronunțată în dosar nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei . către pârât.
S-a admis cererea formulată de către reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială . împotriva pârâtului D. I. și în consecință a fost obligat pârâtul să desființeze adăpostul pentru animale de dimensiuni 12/6 m piloni stâlpi de lemn – acoperit cu țiglă, un fânar 6 stâlpi de lemn, acoperit 14,5 m lungime și 7 m înălțime situat în extravilanul din Bicfalău „Tolgyestag”în apropierea drumului spre Dobârlău.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat că prin cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta Unitatea Aministrativ - Teritorială ., înreg sub nr dos civ_, s-a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul D. I., ca acesta să desființeze construcțiile realizate nelegal, fără autorizație de construcție.
Cererea de chemare în judecată a fost motivată prin aceea că pârâtul a realizat două construcții fără autorizație de construcție, la 24.07.2012 prin procesul-verbal nr.5647/2012, s-a dispus sistarea lucrărilor, iar la data de 04.02.2013, s-a constat că pârâtul a continuat realizarea unei alte construcții.
Pârâtul prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei . Județean C. ar fi fost cel în măsură a aplica sancțiunea și de a emite autorizația de construcție, conform art.27 alin.5 din Legea nr.50/1991.
A mai arătat că primarul . de rea-credință, când a acceptat prorogarea până la data de 1.05.2013 a măsurii desființării construcției, timp în care pârâtul nu a urma să facă demersurile necesare intrării în legalitate.
Din actele și lucrările cauzei, prima instanță a constatat următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție nr.5647/24.07.2012 al Primăriei . fost sancționat cu 1000 de lei amendă, pentru săvârșirea contravenției prev. de art.26 alin.2 pct.1 din Legea nr.50/1991.
În fapt, agentul constatator a reținut că petentul în extravilanul localității Bicfalău, în apropierea drumului spre loc. Dobârlău a construit un adăpost pentru animale de dimensiunile 12/6 metri, piloni stâlpi de lemn – acoperit cu țiglă și un fânar 6 stâlpi de lemn, acoperit, 14,5 m lungime și 7 m înălțime, fără autorizație de construcție.(f.4)
Împotriva acestui proces-verbal nu a fost formulată plângere în condițiile art.31alin.1 din OG nr.2/2001.
Prin procesul-verbal de contravenție nr.1012/04.02.2013 al Primăriei . fost sancționat cu 1000 de lei amendă, pentru săvârșirea contravenției prev de art.26 alin.2 pct.1 din Legea nr. 50/1991.(f.6)
În fapt, agentul constatator a reținut că petentul a construit pe terenul extravilan, proprietatea sa din locul „Tolgyestag” din loc. Bicfalău, din luna iulie 2012 a mai construit o clădire de 16/6 m din material lemnos și acoperit cu țiglă roșie și a mai acoperit fânarul de 14,5/7 m, tot fără autorizație de construcție.
Împotriva acestui proces-verbal a fost formulată plângere, ce a constituit obiectul dosarului civil nr._ al Judecătoriei Sf. G., soluționată irevocabil prin Decizia civilă nr. 9/21.01.2014 a Tribunalului C., care a modificat procesul-verbal, doar cu privire la sancțiunea de 3000 de lei amendă, pe care a redus-o la 1500 de lei.(f.56-58)
Instanța a constatat că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei este nefondată, deoarece în conformitate cu dispozițiile art.32 alin.1 din Legea nr.50/2001 (conform cărora ,,organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune“), președintele consiliului județean nu are nici o atribuțiune în acest sens.
Invocând prev. art.37 din OG nr.2/2001 și ale art. 32 din Legea nr.50/1991 care reprezintă o aplicare a principiului “restabilirii situației anterioare” săvârșirii contravenției, prima instanță a arătat că în cadrul acțiunii promovate în baza art. 32 din Legea nr. 50/1991, instanța verifică numai existența sancțiunii contravenționale in baza art. 26 alin.(1) din aceeași lege și neîndeplinirea de către contravenient a măsurilor dispuse de organul constatator în termenul stabilit prin procesul-verbal de contravenție.
Astfel s-a arătat că nu prezintă nici o relevanță buna credință a contravenientului, măsura desființării construcției realizate nelegal dispunându-se în temeiul procesului-verbal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul recurent D. I., solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la Judecătoria Sf. G. în vederea rejudecării.
S-a arătat că instanța de fond nu a pus în discuția părților excepțiile invocate prin întâmpinare și anume excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei U. Ozun, excepția nulității absolute a prevederilor referitoare la aplicarea sancțiunii contravenționale și a luării măsurii demolării construcției din procesul-verbal de sancționare contravențională nr. 5647/2012 și nr. 1012/2013.
Prima excepție, în mod greșit a fost respinsă, instanța de fond reținând că „organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune”, fără a observa că organul care a constatat contravenția, adică primarul, nu este aceeași persoană cu cea care a sesizat instanța, fiind evident că reclamanta U. Ozun nu are calitate procesuală activă.
Cea de-a doua excepție, cea a nulității absolute, pe lângă faptul că n-a fost pusă în discuția contradictorie a părților nici n-a fost soluționată în vreun fel.
În mod greșit a mai reținut judecătorul fondului că instanța are doar atribuția de a face o verificare mecanică a îndeplinirii celor dispuse prin procesul-verbal de sancționare contravențională.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile se constată următoarele:
Potrivit art.137 alin.1 și 2 cod pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, cu excepția celor pentru dezlegarea cărora este necesară administrarea de dovezi, situația în care vor fi unite cu fondul cauzei.
Această dispoziție legală s-a invocat a fi încălcată de instanța de fond care, învestită prin întâmpinare cu soluționarea excepției lipsei calității procesuale active, opusă de pârât ca mijloc de apărare, a soluționat-o fără a o pune în discuția contradictorie a părților.
Lipsa calității procesuale active sau pasive a părților constituie excepții de fond absolute care obligă instanța, în cazul admiterii lor, la respingerea cererii, fără să mai fie posibilă discutarea fondului pe de o parte, iar omisiunea de a pune o excepție în dezbaterea contradictorie a părților echivalează cu încălcarea de către instanță a dreptului părților la apărare fiindcă, procedând astfel, le-a privat deopotrivă de posibilitatea de a o susține și, respectiv de a o combate.
Tribunalul, prin soluționarea recursului, nu se poate pronunța direct și pentru prima oară în cadrul procesual legal asupra calității procesuale pasive a pârâtei, deoarece ar priva ambele părți de calea legală de atac și nu ar asigura, mai cu seamă părții nemulțumite de dezlegarea dată, garanțiile unui proces echitabil.
În egală măsură, nepronunțarea asupra excepției nulității absolute a prevederilor referitoare la aplicarea sancțiunii contravenționale și a luării măsurii demolării construcției, din PV. de contravenție, ca mijloc de apărare, pune instanța de control judiciar în imposibilitatea de a verifica legalitatea și temeinicia sentinței căci semnifică nedezlegarea unui mijloc de apărare care era hotărâtor pentru soluția dată.
Cum această neregularitate procedurală constând în nesocotirea unor principii fundamentale care guvernează procesul civil atrage sancțiunea nulității hotărârii, conform cazului de casare prev.de art.304, pct.5 cod pr.civ. Tribunalul va admite recursul exercitat de pârâtul D. I. și în temeiul art.312, art.315 cod pr.civ.va casa în tot hotărârea Judecătoriei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a pune în discuție, a califica și soluționa motivat excepțiile invocate, după punerea acestora în discuția contradictorie a părților și luarea concluziilor lor, urmând ca în raport de dezlegarea dată să soluționeze, dup caz, fondul acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de D. I. împotriva sentinței civile nr.2691/19.12.2014 a Judecătoriei Sf. G., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, potrivit considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 martie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
R. I. CătălinAndrei C. V. M. D. K. E.
Red.: V.M.D./26.03.2015
Tehnored.: K.E./26.03.2015
2 expl.
Jud. fond: C. J.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2312/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 121/2015. Tribunalul... → |
|---|
