Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 86/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 86/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 86/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C. DOSAR NR._
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 86/R
Ședința publică din data de 29 septembrie 2015
PREȘEDINTE: R. I. C.
JUDECĂTOR: Z. R. I.
JUDECĂTOR: U. G.
GREFIER: Ș. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de R. B. SA împotriva încheierii de ședință din 09 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._ 14 având ca obiect suspendare executare.
La apelul nominal efectuat, în ședința publică, părțile sunt lipsă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 15 septembrie 2015, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru 22 septembrie 2015 și apoi, pentru astăzi, 29 septembrie 2015.
Tribunalul, în urma deliberării, a pronunțat decizia de mai jos.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
1. Prin încheierea de ședință din 09 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._ 14, s-a dispus printre altele și suspendarea executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr.74/RZB/2012 al S.C.P.E.J. F. & Bujdoso având ca părți contestatorii I. I. având CNP_ și I. A. având CNP_, ambii cu domiciliul în comuna Bățani, ., județul C. cu domiciliul procesual ales în S. G., ., ., județul C. la avocat N. G., intimata R. B. SA având număr de înregistrare în Registrul Comerțului J_, cod de înregistrare fiscală RO361820, cu sediul în București, Clădirea Sky Tower, Calea Floreasca, numărul 246 C, sector 1 și intimatul adjudecatar D. S. A. având CNP_ cu domiciliul în ., cod poștal_, județul C. – până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații la executare.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că executarea silită a fost declanșată împotriva contestatorilor și cauțiunea a fost achitată în cadrul suspendării provizorii a executării silite, a avut în vedere motivele invocate în contestația la executare, caracterul imobiliar al executării silite, consecințe prejudiciabile pentru contestatori, precum și dispozițiile art. 403 alin. 1 Vechiul Cod de procedură civilă.
2.Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs intimata R. B. SA (fila 38 dosar fond și fila 11 dosar recurs), solicitând instanței de control judiciar să dispună modificarea încheierii recurate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării silite formulate de contestatorii llyes I. și llyes A..
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că prin prisma prevederilor art. 304 alin. 6 coroborat cu art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, instanța nu a motivat admiterea cererii de suspendare a executării silite demarată în dosarul nr.74/RZB/2012 al S. F.&Bujdoso.
Se arată că prin contestația formulată și precizată ulterior, nu se contestă alte aspecte ale executării silite pornite împotriva lor în afara celor raportate la modul în care au fost întocmite procesele -verbale de licitație și de îndreptare a erorii materiale strecurate în procesul - verbal încheiat la data de 16.10.2014, ori instanța de fond, pentru motive care nu rezultă din motivarea încheierii atacate, a admis cererea contestatorilor arătând că a fost achitată cauțiunea în cadrul suspendării provizorii a executării silite, precum și motivele invocate în contestația la executare, cât și caracterul imobiliar al executării silite, consecințele prejudiciabile pentru contestatori, văzând dispozițiile art.403 alin.1 Vechiul Cod de procedura civila a dispus suspendarea executării silite.
Se precizează că legiuitorul a prevăzut motivarea, atât a cererilor introductive de instanță, cât și a hotărârilor pronunțate de instanțe, având în vedere principiul fundamental al dreptului la apărare, astfel încât dacă nu sunt cunoscute motivele de fapt și de drept ce au ale deciziei pronunțate, intimata/partea interesată sau chiar instanța superioară nu va putea aprecia asupra pertinenței acestei decizii.
Astfel, se solicită a se constata că încheierea recurată a fost dată fără a fi motivată în fapt si, în consecință se impune admiterea recursului în sensul respingerii cererii de suspendare a executării silite.
Simplul fapt al achitării cauțiunii nu constituie o condiție unică de admisibilitate a cererii de suspendare, aceasta fiind una dintre condițiile prealabile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii, instituită de lege în vederea recuperării pagubei pricinuite creditorului urmăritor, esențială fiind analiza utilității luării unei asemenea măsuri, iar în cauză nu s-a justificat în vreun fel de către contestatori necesitatea luării acestei măsuri, întemeiată pe împrejurări de natura a constitui un motiv considerat de lege ca fiind excepțional și care să permită aplicarea dispozițiilor art. 403 Vechiul Cod de procedură civilă.
Întrucât prin contestația la executare ce face obiectul cauzei pendinte nu se contestă cuantumul sau existența obligației față de recurentă și nu se aduc critici de legalitate față de alte acte de executare efectuate în dosarul nr. 74/RZB/2012 al S. F. & Bujdoso în afara celor două procese - verbale încheiate la data de 16.10.2014 și 18.11.2014, se apreciază că obligația contestatorilor de a plăti creanța există, existând si dreptul corelativ al recurentei de a executa silit debitorii săi pentru recuperarea debitului, ca urmare neputând fi vorba, astfel cum a reținut instanța de fond de o prejudiciere a debitorilor, neplata creanței conducând iminent la același rezultat vânzarea la licitație publică a bunului imobil.
Potrivit art.3711 alin. 3 coroborat cu art. 3715 lit. a Cod procedură civilă, executarea silită, indiferent de forma de realizare a acesteia, va continua până la stingerea integrală a creanței datorate de debitor creditorului, executarea încetând doar când s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu, iar o interpretare diferită este apreciată ca aptă a conduce la imposibilitatea valorificării dreptului de recuperare a creanței în condițiile în care s-a manifestat diligență în calitate de creditor pentru garantarea rambursării creditelor pe care le-am acordat.
Se mai arată că dispozițiile art.403 alin.1 Cod procedură civilă trebuie interpretate in concordanță cu ansamblul normelor de procedură în cadrul căruia sunt situate și anume, în Secțiunea a VI - a "Contestația la executare" din Cartea a V-a a codului intitulată "Despre executarea silită", adică acea ultimă fază a procesului civil în contextul căreia creditorul își poate realiza în mod efectiv drepturile statornicite ori recunoscute într-un titlu executoriu.
Opinia generală ce se desprinde și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este în sensul asimilării dreptului de creanță cu un drept de proprietate conferit creditorului astfel că dreptul ce ar trebui protejat este cel al creditorului asimilat dreptului de proprietate.
Dispozițiile legale incidente - art. 403 alin.1 Cod procedură civilă, sunt în sensul că instanța poate să suspende executarea silită, dacă s-a achitat cauțiunea corespunzătoare și în niciun un caz ca simpla achitare a cauțiunii ar fi de natură să implice suspendarea executării silite, apreciindu-se că în prezentul dosar suspendarea executării silite până la soluționarea pe fond a contestației la executare nu este justificată.
Se opinează că încheierea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii și fără a se arăta motivele pe care se sprijină, legea prevede posibilitatea suspendării executării silite în cazuri temeinice, dar nu o impune ca fiind obligatorie pentru simplul fapt ca s-a achitat cauțiunea si se invocă apărări de fond în sensul nelegalității unui singur act de executare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 ind. 1, art. 304 pct.6, art.304 pct.9 si 403 alin. 3 Cod procedură civilă.
În probațiune, s-a făcut trimitere la înscrisurile aflate în dosarul cauzei.
3. Intimații I. I. și I. A. au formulat întâmpinare (filele 20- 26) prin care au solicitat respingerea recursului formulat de intimata R. B. SA împotriva încheierii din data de 09.07.2015, ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, se atată că prin contestația formulată în cauză, precizată ulterior, intimații au solicitat atât suspendarea executării silite în cadrul dosarele execuționale nr. 74/RZB/2012 și nr.283/2015 până la soluționarea irevocabilă a cauzei, cât și anularea procesului – verbal de licitație imobiliară din 16.10.2014 și a tuturor actelor subsecvente acestuia.
Astfel, se arată că s-a invocat faptul că procesul - verbal de licitație
imobiliară este lovit de nulitate absolută fiind întocmit cu încălcarea normelor de procedură
prevăzute la art. 504 - 511 din vechiul Cod procedură civilă, în condițiile în care:
- publicația de vânzare nu a fost afișată la locul unde se află imobilul urmărit, cu încălcarea dispozițiilor art. 504 alin.3 Cod procedură civilă;
- nu cuprinde prețul de pornire al licitației (conform publicației de vânzare) și valoarea cauțiunii depuse de cei doi participanți, cu încălcarea dispozițiilor art. 506 alin.l raportat la art. 511 Cod procedură civilă.
Se apreciază că față de conținutul procesului - verbal, valoarea cauțiunii depusă de participanți este sub nivelul de 10 % din prețul de începere a licitației, care ar fi trebuit să fie în sumă de 5840 lei (10% din prețul de evaluare al imobilului de_ lei), cu încălcarea dispozițiilor art. 506 alin.l Cod procedură civilă.
A..7 din procesul verbal intimat cuprinde dispoziții neconforme realității, în condițiile în care reține prezența la locul licitației a creditoarei R. B. SA (fără semnătură pe verso-ul procesului – verbal contestat), a debitoarei Seyli SRL (al cărui administrator este contestatoarea I. I.), precum și a contestatorilor I. I. și I. A. care erau la muncă în Ungaria în acel moment, apreciindu-se ca încălcate dispozițiile art. 511 Cod procedură civilă.
Prețul de pornire al licitației a fost de_ lei, și nu_ lei, cu încălcarea dispozițiilor art. 509 alin.2 Cod procedură civilă ("pornind de la prețul oferit care este mai mare decât cel la care s-a făcut evaluarea potrivit art. 500 alin.2"1""), fără ca în cuprinsul procesului – verbal contestat să fie menționată o eventuală reducere a prețului în condițiile art.509 alin.5 Cod procedură civilă.
Se mai precizează că participantul Marton I. s-a retras din licitație, astfel încât atribuirea către D. S. A. sub prețul de începere a licitației este apreciată ca ilegală.
În continuare, intimații arată că ulterior depunerii contestației la executare, executorul judecătoresc a emis procesul - verbal de îndreptare eroare materială
din data de 18.11.2014, citând intimații și . pentru data de 18.11.2014
în vederea îndreptării erorii materiale strecurate în cuprinsul procesului - verbal de licitație
imobiliară încheiat în data de 16.10.2014, însă, deși au fost citați pentru data de 18.11.2014, această citație a fost depusă la Oficiul poștal abia în data de 20.11.2014, deci ulterior datei pentru care s-a dispus citarea.
Se mai arată că modul în care a fost dispusă îndreptarea ("sunt prezenți, la data și ora stabilită pentru vânzarea imobilului, creditoarea R. B. SA - lipsă, debitorii Seyli SRL - lipsă, I. I. - lipsă și I. A. - lipsă, și cele două persoane care au depus oferte de cumpărare a imobilului"), cuprinde dispoziții contradictorii ce nu pot fi înlăturate decât prin anularea procesului - verbal de îndreptare eroare materială din data de 18.11.2014.
Se opinează că prin emiterea acestui proces-verbal de îndreptare eroare material practic executorul judecătoresc recunoaște temeinicia contestației la executare e și nulitatea procesului -verbal de licitație imobiliară încheiat în data de 16.10.2014.
Se mai precizează că în mod greșit invocă recurenta faptul că nu au fost contestate alte aspecte ale executării silite în afara celor privind procesul – verbal de îndreptare eroare materială, deși s-au invocat neregularități ale actului de executare care nu pot fi înlăturate decât prin anularea actelor întocmite cu încălcarea gravă a dispozițiilor procedurale specifice executării silite.
Astfel, se apreciază că lipsa unei publicități corespunzătoare a licitației, prin neafișarea la locul imobilului a publicației de vânzare conduce la prejudicierea intimaților contestatori prin diminuarea nejustificată a prețului, iar lipsa elementelor obligatorii din cuprinsul procesului verbal de licitație imobiliară, prevăzute la art. 504 - 511 din vechiul Cod procedură civilă, nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestuia, iar măsura suspendării executării silite a venit chiar în protejarea intereselor contestatorilor care, în situația în care executarea silită ar continua, ar fi iremediabil compromise.
Se arată că instanța de fond în mod corect a reținut ca argument al admiterii cererii de suspendare a executării silite, faptul că, "și cauțiunea a fost achitată, precum și motivele invocate în contestația la executare cât și caracterul imobiliar al executării silite, cu consecințe prejudiciabilepentru contestatori, iar recursul formulat cuprinde doar motive cu caracter general, fără aplicabilitate în speță, fiind nefondat.
Nu în ultimul rând, se arată că recurenta a încasat deja prețul cuprins în procesul -verbal de licitație, fapt pentru care se apreciază că lipsește interesul în promovarea prezentei căi de atac
Raportat la încasarea prețului în baza procesului-verbal de distribuire sume (încheiat în data de 12.12.2014), este lipsită de interes promovarea recursului împotriva încheierii de suspendare a executării silite, recurenta satisfacându-și într-o proporție majoritară creanța deținută.
În drept, întâmpinarea a fost motivată pe dispozițiile art.504 - 511 din vechiul Cod procedură civilă.
În probațiune, intimații arată că înțeleg să se folosească de înscrisurile existente la dosarul cauzei.
4. Intimatul adjudecatar D. S. A. a formulat un răspuns la întâmpinarea intimaților I. I. și I. A. (filele 27-29).
În susținere, se arată că în mod eronat, contestatorii dau o interpretare extinsă prevederilor art.504 alin.3 Cod procedură civilă, privind locul afișării publicației de vânzare fiind o măsură de aducere la cunoștința debitorului supus executării silite asupra faptului vânzării bunului orin licitație publică, însă aceștia nu au solicitat anularea acestei publicații întrucât nu ar fi fost încunoștințați despre data, ora și locul vânzării, apreciindu-se că actul îndeplinit de executorul judecătoresc nu poate fi lovit de nulitate absolută întrucât nu s-a produs o vătămare în drepturile contestatorilor, aceștia fiind înștiințați la adresa lor de domiciliu, iar imobilul supus executării, nu este, și nici nu a fost locuit la data pornirii executării silite.
Se precizează că în mod eronat contestatorii arată că ar fi fost încălcate prevederile art.506 raportat la art.511 Cod procedură civilă, prin faptul că publicația de vânzare nu cuprinde prețul de pornire al licitației și valoarea cauțiunii, întrucât aceste prevederi legale instituie o obligație în sarcina persoanelor care doresc să cumpere imobilul, iar nerespectarea îndeplinirii acestei obligații antrenează .inadmisibilitatea participării la licitație, neconferind debitorilor vreun drept de contestare.
Se arată că în raport de prevederile art.509 alin.5 Cod procedură civilă, în cazul în care nu este oferit nici prețul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 60 zile, pentru care se va face o nouă publicație de vânzare, iar la acest termen licitația va începe de la prețul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat.
În continuare, se învederează că imobilul a fost evaluat, iar prețul de pornire la data demarării executării silite a fost de 58.200 lei (conform publicațiilor de vânzare imobiliară din 17.09.2012, 25.10.2012). Ulterior, prețul de pornire a scăzut la 75%, reprezentând suma de 43.800 lei (conform publicației de vânzare imobiliară din 29.01.2013).
Întrucât nu s-a obținut prețul de începere a licitației, la același termen bunul a fost vândut la cel mai mare preț oferit, conform art.509 alin.5 Cod procedură civilă, adică 30.000 lei, sumă oferită de adjudecatarul D. S. A..
Ca atare, se apreciază că intimații – contestatori fac o confuzie între valoarea imobilului și prețul de începere a licitației pentru termenul respectiv al licitației, iar valoarea cauțiunii depuse, la data de 16.10.2014, reprezenta în mod corect 10% din prețul de pornire a licitației din data de 16.10.2014.
Se mai arată că în condițiile art.509 alin.5 Cod procedură civilă, potrivit cărora vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă prețul de la care începe licitația, prezența unui singur concurent la licitație, satisface cerința legală și autorizează demararea efectuării licitației.
Se apreciază că netemeinic intimații – contestatori invoca prejudiciul pe care l-ar suferi prin nesuspendarea cauzei, întrucât în speță este vorba de un imobil, iar în fapt, prejudiciul este suferit de adjudecatar care a achitat suma corectă pentru achiziționarea imobilului, neputându-se folosi de bun.
5. Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.
Cu privire la critica recurentei că în speță instanța de fond nu a motivat în fapt și în drept încheierea atacată, se reține că din dispozițiile art.261 alin.1 Cod procedură civilă rezultă elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar.
În acest sens pct. 5 al textului legal sus evocat se referă la necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă în concordanță cu probele și actele de la dosar, ea constituind astfel o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu, judecătoresc și de altfel singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.
Dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 paragraf 1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor, întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei).
Acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real ascultate, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată.
Însă motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, și se circumscrie și noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Deși, în conformitate cu jurisprudența CEDO, chiar dacă dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale impun instanțelor naționale să își motiveze deciziile (cauza B. vs. Romania), această obligație nu presupune existența unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia.
Or, din perspectiva celor expuse, este de observat că încheierea instanței de fond se circumscrie exigențelor art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, în condițiile în care, în mod clar și concis a analizat susținerile și apărările părților prin prisma probelor de la dosar, iar critica formulată cu privire la acest aspect, nu poate fi primită.
În altă ordine de idei, obiectul cauzei îl reprezintă contestația la executare formulată de intimații I. I. și I. A. îndreptată împotriva procesului – verbal de licitație imobiliară din 16.10.2014 și a tuturor actelor subsecvente acestuia întocmite în dosarul de executare silită 74/RZB/2012 și nr.283/2015, la cererea intimatei creditoare R. B., respectiv a intimatului adjudecatar D. S. A..
În speță, sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod procedură civilă ceea ce rezultă din interpretarea dispozițiilor legale cuprinse în art.3 din Legea nr.76/2012 coroborat cu 24 și art.25 alin.1 Cod procedură civilă.
În cadrul contestației la executare, conform dispozițiilor art.403 Cod procedură civilă, s-a solicitat suspendarea executării silite în dosarele execuționale menționate până la soluționarea contestației la executare.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite formulată de debitoare se constată că potrivit art.3 din Legea nr.76/2012 raportat la art.403 alin. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
De asemenea, în conformitate cu art. 403 alin. 4 Cod procedură civilă „în cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță. Cauțiunea depusă este deductibilă din cauțiunea stabilită de instanță, dacă este cazul”.
În speță, așa cum corect a reținut și prima instanță, condiția cauțiunii este îndeplinită, fiind depuse recipisele de consemnare TA nr._ din 04.11.2014 (fila 13 vol.I dosar fond) și TA nr._ din 17.11.2014 (fila 32 vol.I dosar fond).
Din analiza dispozițiilor legale menționate reiese că măsura suspendării executării poate fi dispusă numai dacă a fost achitată o cauțiune și în măsura în care se justifică urgența, aceasta din urmă explicându-se și prin primejdia care amenință partea în situația în care se execută hotărârea judecătorească, în speță.
Relativ la această din urmă condiție, Tribunalul reține că, în speță, se identifică acele consecințe grave, vătămătoare pentru contestatori, determinate de continuarea executării și care nu ar mai putea fi îndreptate ulterior.
Sub acest aspect se cuvine a se preciza că executarea silită, ca cea de-a doua fază a procesului civil, reprezintă procedura prin intermediul căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească ori printr-un alt act executoriu, constrânge, cu concursul organelor de stat competente, pe debitorul său care nu își execută de bunăvoie obligațiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a le aduce la îndeplinire, în mod silit.
Fără această activitate de realizare a dreptului recunoscut în faza judecății, în ipoteza în care debitorul nu înțelege să respecte dreptul creditorului, dreptul subiectiv civil ar fi iluzoriu și de aceea, legiuitorul a pus la dispoziția persoanelor fizice și juridice mijlocul legal pentru realizarea drepturilor subiective și intereselor lor legitime recunoscute și garantate.
Fără a minimaliza aspectul de constrângere al acestei etape, nu se poate ignora că și executarea silită este guvernată de principiul legalității.
Legalitatea apare ca un principiu fundamental, care guvernează nu numai activitatea instanțelor judecătorești, ci și a organelor de executare, învestite de lege în vederea îndeplinirii unui serviciu de interes public, respectiv asigurarea executării hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii, în strictăconformitate cu legea.
Un rol deosebit de important în asigurarea legalității revine în faza executării silite atât instanței de executare, cât și organelor de executare a căror activitate – conform art. 5 din Legea nr. 188/2000 - se înfăptuiește în condițiile legii, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale părților și ale altor persoane interesate.
Principul legalității impune anumite exigențe și anume, respectarea dispozițiilor legale, a drepturilor persoanelor implicate în executare și a competenței generale a organelor de executare
Un alt principiu ce guvernează această etapă procesuală este acela al echității procedurii execuționale presupune ca toate organelle, autoritățile și persoanele implicate în această fază a procesului civil să se comporte în mod egal cu părțile, fără ca vreuna dintre ele să fie prejudiciată sau dezavantajată în raport cu cealaltă.
În acest sens, întrucât creditorul este cel care are dreptul de a porni executarea silită, este obligat, totodată, să acționeze cu respectarea anumitor termene, tocmai pentru ca executarea silită să nu fie lăsată la aprecierea discreționarăa acestuia, prin mijlocul procedural al contestației la executare, cei care se consideră vătămați în drepturile lor au posibilitatea de a contesta în fața instanței de judecată eventualele neregularități săvârșite în faza de executare.
Ori în speță, se invocă tocmai încălcări, nerespectări și eludări ale dispozițiilor legale privind executarea silită fără ca părțile contestatoare să nege datoria pe care o au de achitat, dar care i-au pus pe aceștia în situația de a nu avea cunoștință de data, ora și locul vânzării la licitație publică a imobilului cu care au garantat pentru creditul obținut de la R. B., prețul acestuia.
Art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor”.
Conform jurisprudenței constante a Curții de la Strasbourg, art.1 din Protocolul nr. 1 conține trei reguli distincte: prima, ce rezultă din prima frază a primului paragraf, enunță principiul general al necesității respectării dreptului de proprietate; a doua regulă, conținută de a doua frază a primului paragraf, prevede posibilitatea privării unui titular, prin acțiunea organelor statului, de dreptul său de proprietate, privare supusă anumitor condiții; a treia regulă, conform paragrafului al doilea al aceluiași articol, recunoaște statelor contractante posibilitatea de a reglementa modul de folosință al bunurilor ce formează obiectul dreptului de proprietate, în conformitate cu interesul general.
Restrângerea dreptului unei persoane de a administra și de a dispune de bunurile sale în urma declarării insolvabilității într-o procedură de executare silită a fost analizată de Curte drept o ingerință sub forma controlului asupra folosinței proprietății în sensul celui de-al doilea paragraf al art.1 din Protocolul nr.1, în timp ce pierderea unei cote ideale din dreptul de proprietate în urma vânzării silite la licitație publică în favoarea unui adjudecatar coproprietar este analizată drept o privare de bun, chiar dacă nu a implicat o expropriere din partea statului.
Art. 1 din Protocolul nr. 1 impune ca o astfel de privare să respecte principiul legalității, să urmărească satisfacerea unui interes public și un scop legitim, prin mijloace rezonabile, proporționale cu scopul urmărit (Jahn și alții c. Germaniei ).
Se remarcă necesitatea de a respecta un just echilibru între interesul public general al comunității și imperativul respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor, astfel încât să nu se impună acestora din urmă o sarcină disproporționată (cauza Ex-Regele Greciei și alții c. Greciei).
Executarea silită a bunurilor mobile sau imobile reprezintă o procedură prevăzută de dreptul intern și are ca scop respectarea titlurilor executorii în temeiul cărora debitorul trebuie să plătească o sumă de bani creditorului. Deși asigurarea unor mijloace coercitive pentru punerea în executare a unor drepturi de creanță satisface un interes public, așa cum Curtea Europeană a statuat în cauza Kanala c. Slovaciei, vânzarea dreptului real de proprietate (fie și în cotă ideală) la un preț mai mic decât valoarea reală a bunului este analizată din prisma proporționalității măsurii.
Fără a putea specula cu privire la prețul ce ar fi putut fi obținut în urma vânzării la licitație publică dacă nu s-ar fi exercitat dreptul de preemțiune al coproprietarului, Curtea a reținut că prin acordarea acestei posibilități legale autoritățile l-au privat pe reclamantul-debitor de șansa rezonabilă de a înstrăina bunul la valoarea sa actuală și de a restitui o tranșă mai mare din debite (Kanala c. Slovaciei).
În dreptul nostru intern, art.510 Cod procedură civilă prevede că executorul va declara adjudecatar persoana care, la termenul de licitație, a oferit prețul de vânzare potrivit dispozițiilor art. 509. La preț egal va fi preferat cel care are un drept de preemțiune asupra bunului urmărit. În toate cazurile, creditorii urmăritori sau intervenienți nu pot să adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preț mai mic de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat.
Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. 4 Cod procedură civilă în cazul în care nu este oferit nici prețul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 60 de zile, pentru care se va face o nouă publicație în condițiile art.504 alin.3. La acest termen licitația va începe de la prețul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat. Dacă nu se obține prețul de începere a licitației, la același termen bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă prețul de la care începe licitația.
Prin decizia nr. 207 din 15 mai 2003a Curții Constituționale s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 510 alin. 2 Cod procedură civilă, reținând că „norma dedusă controlului își găsește aplicare în ipoteza prevăzută de art. 509 alin. 5 Cod procedură civilă, și anume, atunci când imobilul, nefiind adjudecat la prima licitație fie pentru că nu s-a prezentat niciun cumpărător, fie pentru că nu s-a oferit prețul la care a fost evaluat, se organizează o a doua licitație, care începe de la un preț de 75% din prețul de evaluare. Dacă la această licitație participă mai mulți terți, în calitate de ofertanți, adjudecarea se poate face la cel mai mare preț obținut, care, teoretic, poate fi chiar inferior prețului de pornire a licitației; dacă însă la respectiva licitație participă un singur ofertant în persoana unui terț – cum este cazul în speță – prin retragerea primului ofertant - acesta nu își poate adjudeca imobilul la un preț inferior celui de începere a licitației.
Ori în speță, din cuprinsul procesului – verbal de licitație imobiliară (fila 361) rezultă că s-ar fi pornit de la prețul de 58.400 lei stabilit prin expertiză și deși s-au prezentat doi ofertanți, unul s-a retras, iar imobilul a fost adjudecat la un preț inferior celui de începere.
Vânzarea la licitație la prețul cel mai mare oferit trebuie corelată în mod necesar cu dispozițiile legale în materia vânzării referitoare la preț cuprinse în art.1303 din Codul civil din 1865, care stabilesc că prețul vânzării trebuie să fie serios și determinat de părți. Prețul serios presupune să fie stabilit astfel încât să nu fie disproporționat în raport de valoarea lucrului, încât să se considere că nu există și, prin urmare, să nu poată constitui obiect al obligației cumpărătorului și cauză suficientă a obligației asumată de vânzător.
Altfel spus, chiar dacă vânzarea contestată este una silită, realizată prin intermediul executorului judecătoresc, în cadrul procedurii de executare, ea trebuie să fie în acord cu prevederile art.1303 cod civil datorită specificului său și a necesității respectării și ocrotirii drepturilor părților implicate în procedura executării.
Prin urmare, executorul judecătoresc fiind cel ținut să respecte principiul enunțat, este și cel căruia îi revine obligația de a aprecia asupra seriozității prețului vânzării, în asemenea circumstanțe, și să nu adjudece bunul.
Raportând aceste considerente situației de fapt deduse judecății, în mod evident, prețul la care s-a adjudecat imobilul contestatorilor nu acoperă datoria pe care aceștia o au de achitat, ceea ce înseamnă, ceea ce implică și probabilitatea demarării și extinderii unor alte proceduri de executare silită cu privire la alte bunuri sau venituri ale acestora și prin urmare, în mod evident se identifică în speță, acele consecințe grave, vătămătoare pentru contestatori, determinate de continuarea executării și care nu ar mai putea fi îndreptate ulterior.
Un alt principiu al procedurii execuționale este tocmai acela al umanității și aceasta reprezintă rațiunea pentru care anumite venituri și bunuri sunt exceptate de la executare silită pentru a nu afecta într-o măsură disproporționată viața debitorului și a familiei sale.
De aceea au fost reglementate mai multe garanții ce țin de publicitatea premergătoare începerii licitației, conținutul și comunicarea actelor de executare, invocându-se în speță, tocmai nerespectarea acestor garanții.
Apreciindu-se că executarea silită ar aduce o vătămare semnificativă a intereselor legitime ale contestatorilor și a caracterului ireversibil al posibilei vătămări, tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a constatat că se impune în cauză temporizarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
Pe de altă parte, având în vedere că în dosarul având ca obiect contestația la executare, a fost fixat termen de judecată la data de 13.10.2015, în speță însă, nu se impune creditorului o sarcină excesivă în ceea ce privește posibilitatea de a recupera bunul său.
Față de cele ce preced, Tribunalul, în temeiul art.403 alin.3 Cod procedură civilă raportat la art.312 alin.1 coroborat cu art.3041 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de intimata recurentă R. B. SA împotriva încheierii de ședință din 09 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._ 14, cu consecința menținerii acesteia.
Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata recurentă R. B. SA cu număr de înregistrare în Registrul Comerțului J_, cod de înregistrare fiscală RO361820, cu sediul în București, Clădirea Sky Tower, Calea Floreasca, numărul 246 C, sector 1 în contradictoriu cu intimații contestatorii I. I., CNP_ și I. A., CNP_, ambii cu domiciliul în comuna Bățani, ., județul C. și cu domiciliul procesual ales în S. G., ., ., județul C. la avocat N. G. și intimatul adjudecatar D. S. A. având CNP_ cu domiciliul în ., cod poștal_, județul C. împotriva încheierii de ședință din 09 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._ 14, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi – 29 septembrie 2015.
Președinte Judecător Judecător Grefier
R. I. C. Z. R. I. U. G. Ș. L.
se află la un seminar
de învățământ profesional,
semnează prim – grefierul, potrivit
art.261 alin.2 Cod procedură civilă
coroborat cu art.109 alin.4 din ROI
Red./tehnored.Z.R.I./08.10.2015
2 exemplare
Judecător fond M. O. M.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 67/2015. Tribunalul... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 22/2015.... → |
|---|
