Contestaţie la executare. Sentința nr. 2128/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2128/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 84/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C. DOSAR NR._
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 84/R
Ședința publică din 29 septembrie 2015
PREȘEDINTE: R. I. C.
JUDECĂTOR: Z. R. I.
JUDECĂTOR: U. G.
GREFIER: Ș. L.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de contestatorii L. M., S. A. și S. E. J. împotriva sentinței civile nr. 2128/09.09.2013, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 15 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi –parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a amânat pronunțarea în cauză la data de 22 septembrie 2015, apoi la data de 29 septembrie 2015.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin sentința civilă nr. 2128/09.09.2013, Judecătoria S. G. a respins contestația la executare formulată de către contestatorii L. M., domiciliat în municipiul S. G., ., județul C., S. A. și S. E.–J., domiciliați în comuna B., ., județul C., în contradictoriu cu intimata . SA, cu sediul în municipiul București, ., sector 1, privind anularea formelor de executare silită din dosarul execuțional nr.739/2012 al B. B. R. E..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut și motivat, în esență, următoarele:
Prin contractul de credit nr. SFG_ /02.04.2009, . a angajat un credit de 590.000 de lei.
În prezent, . se află în stare de insolvență, constituind obiect al dosarului nr._ al Tribunalului C..
Contractul a fost semnat de către L. Mihaly în calitate de garant și administrator al . și de către, S. A. și S. E. – J., în calitate de garanți.
Acest contract a fost modificat de nouă ori prin acte adiționale.
Pentru garantarea creditului au fost încheiate contractele de garanție imobiliară autentificate sub nr.952/03.04.2009, nr.954/03.04.2009 de către BNP G. C. G., și sub nr.2315/09.09.2009 și nr.2316/09.09.2012 de către BNP G. G..
Asupra imobilului înscris în C.F. nr._ – C1-U3 S. G., contestatorul L. M. deține cota de 36/51 parte, iar S. A. și S. E. – J., împreună ca bun comun, cota de 16/51 parte.
Conform art. 6.4 din contractul de garanție imobiliară, „Banca are dreptul să înceapă, la alegerea sa, fără a întâmpina vreo opoziție din partea garantului ipotecar, urmărirea asupra bunului ipotecat, garantul ipotecar renunțând în mod expres la invocarea beneficiului de diviziune și discuțiune.”
Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea pronunțată la data de 11.01.2013 în dosarul nr._ .
La data de 23 ianuarie 2013 au fost emise somațiile față de contestatori pentru suma de 731.331,33 lei, reprezentând debit restant, dobânzi și penalități și 15.352 lei, reprezentând onorariul executorului judecătoresc și cheltuieli de executare.
Cererea de suspendare a executării silite a fost soluționată la data de 15 mai 2013.
S-a apreciat ca nefondată contestația la executare formulată, reținându-se și că Fondul Național de Garantare a Creditelor Întreprinderilor M. și Mijlocii nu a fost parte la contractele încheiate cu banca, numai în contractul nr. SFG_ /02.04.2009 făcându-se referiri la această entitate.
Cu privire la același Fond, nici prin contractele de garanție imobiliară Fondul Național de Garantare a Creditelor Întreprinderilor M. și Mijlocii nu s-a obligat față de bancă.
Practic, prin semnarea contractelor, FNGCIMM nu s-a obligat la plata vreunei sume de bani, între bancă și FNGCIMM neexistând raporturi juridice obligaționale, ci numai între bancă și ..
Prin urmare, faptul că FNGCIMM nu a achitat suma de garanție nu constituie un motiv de nelegalitate a executării, fondul putând răspunde numai față de . în temeiul raporturilor juridice dintre aceștia.
Nefiind parte în contractele de credit, nici în actele adiționale și nici în contractele de garanție, acestea sunt inopozabile față de FNGCIMM.
Nu există nici un temei legal ori contractual pentru ca banca să se îndrepte împotriva Fondului Național de Garantare a Creditelor Întreprinderilor M. și Mijlocii pentru plata vreunei sume din împrumutul contractat de către ..
Starea de insolvență a . nu are nici un efect față de executarea silită contestată.
Prevederile art.36 din Legea nr.85/2006, privind suspendarea acțiunilor judiciare sau extrajudiciare, se aplică față de debitoarea din procedura de insolvență, adică ., nicidecum față de garanți, contestatori în procesul de față.
Cu privire la diviziunea restituirii datoriei de către contestatori, dată fiind calitatea acestora de coindivizari asupra imobilului înscris în CF nr._ – C1-U3 S. G., instanța de fond a constatat aplicabilitatea prevederilor art.8.3 din contractul de garanție, prin care aceștia au renunțat la beneficiul de diviziune și discuțiune.
Beneficiul de discuțiune este o facultate recunoscută de lege fidejusorului și terțului dobânditor al unui imobil ipotecat de a pretinde creditorului urmăritor să urmărească prioritar bunurile debitorului principal și, numai dacă nu va fi îndestulat astfel, să urmărească bunurile aparținând fidejusorului, respectiv imobilul ipotecat aflat în patrimoniul terțului dobânditor, iar beneficiul de diviziune este facultatea recunoscută de lege fidejusorului, împotriva căruia creditorul îndreaptă în exclusivitate urmărirea, de a pretinde acestuia divizarea acțiunii sale pentru a fi îndreptată împotriva tuturor fidejusorilor care garantează aceeași creanță, fiecare dintre ei urmând a răspunde numai de partea de datorie ce-i revine.
Contestatorii au renunțat la aceste beneficii, astfel că motivele invocate prin contestație, pentru ca să fie urmăriți doar în limitele cotelor de proprietate, sunt nefondate.
Pentru aceste motive, instanța de fond a respins contestația la executare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatorii L. M., S. A. și S. E. J., solicitând desființarea hotărârii și în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, având în vedere că nu s-au cercetat mai multe aspecte ce țin de fondul cauzei și că nu a figurat ca parte în proces și nu a fost citat Fondul național de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici și mijlocii, deși această entitate s-a înscris la masa credală a debitoarei falite ., iar în subsidiar, reținerea cauzei spre soluționare, admiterea contestației la executare și anularea formelor de executare. Fără cheltuieli de judecată.
De asemenea, s-a invocat, în recurs, excepția nulității absolute a clauzei privind renunțarea la beneficiul de discuțiune și de diviziune din contractul de credit, apreciindu-se că este o clauză abuzivă, nulă absolut, cu precizarea că în speță, nu pot fi urmăriți cei doi soți pentru întreaga datorie de 746.683 lei pentru care s-a pornit executarea silită, ci, cel mult pentru suma garantată cu hala de 9 mp adusă în gaj.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât sunt probe în dosar că intimatei-creditoare U. Bank SA i s-a distribuit în procedura de faliment a debitoarei . suma de 38.030 lei, deci cu această sumă trebuie diminuată suma obiect al executării silite.
În motivele de recurs și precizările ulterioare, recurenții aduc următoarele critici sentinței atacată:
Se apreciază că sentința atacată se bazează pe o greșeală gravă de fapt și de drept decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor și că executarea silită pornită la cererea creditoarei U. Ț. Bank și actele emise în dosarul execuțional nr.739/2012, format la B. B. R. E. au vătămat interesele părților recurente.
Astfel cu privire la cuantumul datoriei urmărite - suma de 753.550,34 lei pentru care s-a pornit executarea, se arată că trebuia diminuată cu 400.000 lei valoarea garanției datorată băncii de Fondul N. de Garantare a Creditelor Întreprinderilor M. și Mijlocii.
În privința garanțiilor ipotecari - S. A. și S. E.-J. se solicită a se constata aplicabilitatea dispozițiilor art 8.3 din contractul de garanție, prin care aceștia au renunțat la beneficiul de diviziune și discuțiune.
Se arată că renunțarea în mod expres la invocarea beneficiului de diviziune și discuțiune conform art 6.4 din contractul de ipotecă, nu îndreptățește banca creditoare să urmărească întreaga datorie de la garanții ipotecari, care nu sunt și fidejusori în contract, aceștia pot fi deci urmăriți numai în limita valorii contractului de ipotecă și valorii luată în garanție adică, în limita cotei de 16/51 părți din imobilul înscris în CF individual nr._-CU-U3 S. G., cu destinația de depozit.
În drept, au fost invocate dispozițiile art 477, art.492 Cod procedură civilă și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin precizarea motivelor de recurs depusă la filele 54-56, se arată că în ceea ce privește solicitarea privind introducerea în cauză a Fondului Național de Garantare a Creditelor Întreprinderilor M. și Mijlocii acesta are calitatea de garant alături de ceilalți garanți și se impune obligarea sa la plata sumei de 400.000 lei întrucât . achitat suma de 19.800 lei către acest fond.
Cu privire la urmărirea recurenților S. A. și S. E. – J. se precizează că aceștia au semnat contractul de garanție nu în calitate de fidejusori, ci de garanți ipotecari și clauza de renunțare la beneficiul de diviziune și discuțiune nu se aplică decât contractelor de garanție personal de fidejusiune și garanția lor se întinde numai până la concurența cotei de 16/51 din imobilul urmărit.
În ceea ce privește temeiurile de drept, s-au precizat ca fiind cele prevăzute de art.1764 Cod civil, art.299, art.3001, art.399 și urm.din vechiul Cod procedură civilă.
La filele 65-68, s-a depus o nouă precizare a motivelor de recurs, solicitându-se în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, având în vedere că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la toate apărările contestatorilor, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului.
În motivare se arată că Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile M. și Mijlocii SA IFN figurează în calitate de creditoare în dosarul de insolvență al . în dosarul nr._, solicitând actualizarea creanței cu dobânda calculată până la recuperarea integrală a creanței societății asupra patrimoniului ., apreciindu-se că aceasta înseamnă că FNGCIMM achitat garanția ori o parte din suma garantată ce formează obiectul prezentei executări.
Întrucât FNGCIMM a luat parte la încheierea contractului de credit în calitate de garant, s-a solicitst atragerea in judecata și a acestui fond pentru a nu putea pretinde ulterior o situație juridică diferită, contrară celei stabilite în legătură cu actul la care este parte, sens în care se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe și pentru că la fond nu s-a analizat că executarea silită îndreptată împotriva fidejusorilor/garanților/avaliștilor este prematură, întrucât societatea împrumutată se află în procedura de insolvență, iar creditoarea bancă este înscrisă la masa credală cu suma care acoperă debitul rămas din împrumut, apreciindu-se că sunt două căi alese concomitent pentru realizarea aceleiași creanțe.
S-au reiterat aceleași temeiuri de drept, invocându-se și cele prevăzute de art.129 alin.6 și art.57 alin.1 Cod procedură civilă.
Prin precizarea de la fila 81, recurentul L. M. a solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei privind renunțarea la beneficiul de discuțiune și de diviziune din contractul de credit, apreciindu-se că este o clauză abuzivă, nulă absolut, cu încălcarea art.966, art.968 Cod civil.
Prin precizarea de la filele 90-91 vol.I și filele 28, 50-54 vol.II, recurenții S. A. și S. E. J. au reiterat chestiunile privind calitatea lor de garanți și nu de fidejusori, inaplicabilitatea clauzei privind renunțarea la beneficiul de diviziune și discuțiune, precum și nulitatea absolută a clauzei privind renunțarea la beneficiul de discuțiune și de diviziune din contractul de credit, apreciindu-se că este o clauză abuzivă.
În fine, recurenții solicită anularea în parte a actelor și formelor de executare silită pentru suma urmărită cu titlu de debit ce depășește suma de 708.653,04 lei, întrucât lichidatorul judiciar a distribuit către U. suma de 38.030,28 lei, fără cheltuieli de judecată.
În susținerea recursului, s-au depus înscrisurile de la filele 57-59, 69-70 (vol.I), 3-5, 14-16 (vol.II), s-a solicitat și s-a dispus emiterea unei adrese către Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile M. și Mijlocii SA IFN pentru comunicarea sumei pe care a achitat-o băncii creditoare – fila 23-24 (vol.II), au fost depuse copii ale dosarului execuțional nr.739/2012 al B. B. R. E. și s-au solicitat relații lichidatorului judiciar (fila 37 vol.II).
Pentru recursul declarat s-a achitat taxă judiciară de 97 lei.
Intimata U. Bank SA (fostă U. Ț. Bank SA – conform certificatului de înregistrare de la fila 56 vol.II) a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului contestatorilor ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
În motivare, se arată că în speță sunt incidente dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă, că între părțile prezentei cauze a intervenit contractul de credit nr.SFG_, încheiat între U. Bank SA (fostă U. Ț. Bank SA) și ., în calitate de debitor, recurentul L. M. având calitate de administrator al societății, garant ipotecar și fidejusor, iar recurenții S. A. si Szcp E.-J. având calitatea de garanți ipotecari.
În vederea garantării creditului contractat, între bancă, în calitate de creditor garantat, ., în calitate de debitor ipotecar și L. M., în calitate de garant ipotecar a fost încheiat contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr.2315/09.09.2009 de BNP Grămada G., fiind constituită în favoarea băncii ipoteca de rang I și interdicția asupra bunului imobil situat în S. G., .. 2, județul C., constând in spațiu comercial nr.2/A/c în suprafața de 83 mp, evidențiat în CF colectiva hârtie nr.4025, împreună cu cota parte indiviză de 87/2008 părți din părțile comune înscris în Cartea Funciară nr._-C1-U2 (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 6383 S.) a localității S. G. cu nr. cadastral/top 993/828/3/3/a/5/2/9/2/l/II/A/e, bun imobil aflat în proprietatea . și a recurentului L. M..
În vederea garantării creditului contractat, între U. Tiriac Bank SA, în calitate de creditor garantat, L. M., în calitate de garant ipotecar, S. A., în calitate de garant ipotecar si soția S. E.-J., în calitate de garant ipotecar a fost încheiat contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr.2316/09.09.2009 la BNP Grămada G., fiind constituită în favoarea băncii ipoteca de rang I și interdicții asupra bunului imobil situat în S. G., .. 2, județul C., constând în spațiu comercial nr. 2/A/a, compus din: trei depozite cu 35,50 mp., oficiu cu 2,90 mp., rampa descărcare cu 5,20 mp., evidențiat în CF colectivă pe hârtie nr. 4025 S., împreuna cu cota parte indiviza de 45/2008 paiti din părțile comune: terenul, racordurile comune ale utilităților, structura de rezistență cu învelitoare tip terasă, înscris în Cartea Funciară nr._-C1-U3 a localității S. G. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 6059 S.) cu ur. cadastral/top 993/828/3/3/a/5/2/9/2/2/l/2/8/2/1/11/A/a, bun imobil aflat în proprietatea recurenților L. M., S. A. și S. E.-J..
Potrivit dispozițiilor art. 8.3, alin. 1, punctul c din contractul de credit anterior mentionat-Conditii Generale, însușit de către părți, raportat la incidența uneia dintre situațiile enumerate expres de acest articol - deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei . la data de 29.06.2012, creditoarea a fost îndreptățită să declare anticipat soldul creditului ca fiind scadent și rambursabil imediat împreună cu dobânda aferentă și toate celelalte cheltuieli datorate.
Potrivit prevederilor alin.2 al aceluiași articol, în situația declarării creditului ca scadent anticipat, banca nu răspunde față de garanți pentru nicio daună directă sau indirectă ce ar putea fi provocată sau ar avea legătura directă sau indirectă cu declararea creditului scadent anticipat, iar deschiderea procedurii falimentului debitoarei . reprezintă un act opozabil numai acestei societăți, nu și garanților ipotecari L. M., S. A. și S. E.-J..
În conformitate cu dispozițiile art. 6 din contractele de ipotecă (contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr.2315/09.09.2009 de BNP Grămada G. si contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr.2316/09.09.2009 de BNP Grămada G.), dacă împrumutatul nu își îndeplinește una din obligațiile prevăzute în contractul de credit (în speță, obligația de plată a ratelor), suma neachitată a facilităților de credit, împreună cu dobânzile și toate accesoriile vor deveni exigibile fără niciun aviz prealabil.
Dc asemenea, conform art. 6.4 din același contract de ipotecă, recurenții L. M., S. A. și S. E.-J. au renunțat în mod expres la invocarea beneficiului de diviziune și discuțiune, ceea ce presupune, pe de o parte, ca U. Ț. Bank SA, în calitate de creditor, să urmărească direct pe garanții ipotecari L. M., S. A. și S. E.-J., iar pe de alta parte, să îi urmărească pentru întreaga datorie potrivit art. 1662 cod civil (art. 2294 noul Cod civil).
Faptul ca împotriva . s-a dispus deschiderea procedurii falimentului si creditoarca U. Tiriac Bank SA este înscrisa in tabelul creditorilor nu îi îndreptățească pe cei trei recurenți să solicite anularea formelor dc executare în condițiile în care, garanții ipotecari pot fi executați independent de societatea debitoare.
În mod corect instanța de fond a constatat ca Fondul Național de Garantare a Creditelor Întreprinderilor M. și Mijlocii nu a fost parte la contractele încheiate cu banca, și nici prin contractele de garanție imobiliară acest fond nu s-a obligat față de bancă.
În tabelul definitiv al creanțelor debitoarei ., depus la dosarul de insolventa nr._ al Tribunalului C., FNGCIMM este înscris în tabelul definitiv cu o creanță garantată în cuantum de 536.000 lei, sub condiția suspensivă a plații garanțiilor individuale în favoarea U. Ț. Bank SA și Banca Transilvania.
Astfel, în cazul plații garanției FNGCIMM către banca, aceasta va căpăta calitatea de creditor garantat, în limita sumei plătite, în cadrul dosarului de insolvență, ceea ce reiese și din prevederile Capitolului 10 Clauze Speciale, pct. 4 din Condiții Generale de Finanțare Clienți Business Rev. 2/01.10.2011 (pag.16 din contract).
Creanța FNGCIMM dobândită prin subrogație legală este de același tip și rang cu a Băncii, garantată cu aceleași garanții reale și personale care însoțesc creanța băncii.
Banca este mandatată de către FNGCIMM să participe, în numele și în contul FNGCIMM, la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea garanțiilor, indiferent de procedura de valorificare aplicabilă, între cele două entități împărțirea sumelor rezultate din executarea garanțiilor se face în mod proporțional cu riscul asumat, cu respectarea împărțirii proporționale a riscului de credit între banca și FNGCTMM.
Banca poate să inițieze oricare proceduri pe care le va considera necesare în vederea recuperării tuturor sumelor datorate de către împrumutat conform contractului de credit, prin executarea contractelor dc garanție încheiate între Banca și împrumutat/terțul garantat, atât în nume propriu, cât și în numele FNGCIMM.
Beneficiarul sumei garantată de către FNGCIMM este debitoarea . și nu recurenții, s-au născut raporturi între FNGCIMM și ., în cadrul dosarului de faliment, iar faptul că FNGCIMM nu a achitat încă suma garantată, nu constituie motiv de nelegalitate a executării silite, astfel că în mod corect instanța de fond a constatat că nu există temei legal și contractual pentru ca banca să se îndrepte împotriva FNGCIMM pentru plata parțială a împrumutului angajat de către debitoarea ..
Referitor la executarea silită a garanților ipotecari S. A. si S. E.-J., se arată că potrivit art.6.4 din contractul de ipotecă, aceștia au renunțat în mod expres la invocarea beneficiului de diviziune și discuțiune, ceea ce presupune că U. Tiriac Bank SA, în calitate de creditor, să urmărească direct pe garanții ipotecari, iar pe de altă parte, să îi urmărească pe aceștia pentru întreaga datorie.
Renunțarea în mod expres, la beneficiul de discuțiune și de diviziune, dă dreptul creditorului (băncii) să înceapă executarea silită împotriva tuturor - debitori, garanți, fidejusori, etc - în același timp, împreună și deopotrivă, indiferent de culpă.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115 - 118 Cod procedură civilă și celelate texte invocate.
În probațiune, s-au depus înscrisurile de la filele 26-49 vol.I.
Prin nota de ședință privind memoriul în dezvoltarea motivelor (filele 82-86 vol.I) s-a invocat de către partea intimată tardivitatea memoriilor depuse de recurentul L. în martie 2014 și de recurenții S. A. și S. E. J. în aprilie 2014, solicitând instanței, în baza art.303 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, să anuleze, ca tardive, aceste memorii, fiind tardiv și memoriul depus la data de 14.09.2015 la dosarul cauzei de către recurenții S..
Se apreciază că sentința civilă recurată este temeinică și legală, având în vedere, pe de o parte, că la instanța de fond nu a fost formulată vreo cerere de introducere în cauză a Fondului național de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici și mijlocii, iar pe de altă parte, nu s-a depus la dosar contractul de garanție imobiliară invocat de recurenții S. A. și S. E. J., aceștia fiind, de fapt, urmăriți pentru suma garantată, și nu pentru întreaga sumă.
Prin concluzii, partea intimată a invocat excepția inadmisibilității invocării nulității absolute a clauzelor apreciate ca abuzive, în conformitate cu dispozițiile art.399 Cod procedură civilă și a arătat că acea clauză de renunțare la invocarea beneficiului de diviziune și discuțiune nu poate fi declarată ca fiind abuzivă în temeiul Legii nr.193/2000 pentru că garanții nu pot fi incluși în noțiunea de consumator, aceștia nefiind cei care au beneficiat de acordarea creditului, ci au garantat numai restituirea lui.
De asemenea, intimata mai arată că recurenții S. A. și S. E.-J. sunt urmăriți numai pentru suma garantată și nu pentru întreaga sumă pentru care s-a pornit executarea silită și că aceștia au renunțat în mod expres la beneficiul de diviziune și discuțiune cu ocazia încheierii contractului de garanție imobiliară. Contractul de garanție imobiliară este încheiat între părți, iar garanții au posibilitatea să renunțe ori nu la clauzele din contract, iar instanța de fond, în mod corect a constatat că cei doi garanți au renunțat în mod expres la beneficiul de diviziune și discuțiune.
Verificând în limitele cererii de recurs stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță prin sentința atacată, tribunalul reține că instanța de fond reținut o situație de fapt în consens cu conținutul probelor administrate în cauză.
Singura chestiune ce se impune a fi lămurită cu ocazia judecării prezentului recurs este aceea a cuantumului creanței ce trebuie executată de bancă, după ce lichidatorul judiciar a distribuit către banca creditoare, intimata de față U. Bank SA, suma de 38.030,28 lei în cadrul procedurii falimentului debitoarei ..
Legat de criticile recurenților, instanța de recurs verificând solicitările contestatorilor formulate în fața primei instanțe (filele 2,151, 154 dosar fond) reține că Fondul Național de Garantare a Creditelor Întreprinderilor M. și Mijlocii (FNGCIMM) nu a fost chemat inițial în judecată la instanța de fond, iar în faza judecării recursului această cerere este inadmisibilă, întrucât în această etapă procesuală nu poate fi schimbat cadrul procesual.
De altfel, această instituție nu a fost parte în contractele de credit, nici în actele adiționale la contractele de credit și nici în contractele de garanție, acestea fiind inopozabile față de FNGCIMM.
Analizând contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr.2315/09.09.2009 de BNP Grămada G. si contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr.2316/09.09.2009 de BNP Grămada G. rezultă că pentru recuperarea creanței, este la latitudinea creditorului U. Bank SA să se îndrepte împotriva oricăruia dintre debitori ori garanții ipotecari. În speță, creditorul a ales să se îndrepte împotriva garanților ipotecari, printr-o cerere pe calea procedurii executării silite de drept comun, totodată înscriindu-se și la masa credală în cadrul procedurii insolvenței debitorului ., căruia i-au fost acordate creditele rămase parțial nerestituite, aspect ce va fi avut în vedere la soluționarea prezentului recurs.
Contractele de garanție imobiliară din prezenta cauză au fost încheiate între părți (banca-intimată în calitatea sa de împrumutător și recurenții de față în calitate de garanți ipotecari ai creditului acordat de bancă debitorului .). Aceste garanții ipotecare nu sunt contracte de adeziune, motiv pentru care garanții, recurenții de față, aveau posibilitatea să renunțe ori nu la clauza beneficiului de discuțiune și diviziune, să negocieze aceste clauze.
Această clauză, care nu a fost impusă de bancă fără posibilitatea garanților să o accepte ori să nu o accepte, nu poate fi considerată una abuzivă, întrucât legea nu interzice garanților să renunțe la aceasta. Recurenții au renunțat expres la beneficiul de discuțiune, respectiv cel de diviziune odată cu semnarea contractelor ipotecare de garantare a creditului acordat debitorului falit ..
Cu privire la susținerea că garanților ipotecari nu le este aplicabilă clauza de renunțare la beneficiul de diviziune și discuțiune se impune precizarea că atât fidejusiunea (cauțiunea), cât și ipoteca, fac parte din instituția de drept a garanțiilor, iar cele două beneficii sunt aplicabile și în cazul ipotecii, care nu cunoaște o reglementare specifică în materie, ele fiind compatibile cu funcția ipotecii (aceeași ca și a cauțiunii de garantare a executării obligațiilor), cu atât mai mult cu cât fac referire la raportul dintre debitor și garant, respectiv la raportul dintre cogaranți, astfel că această critică nu poate fi primită.
Cu privire la nulitatea absolută a aceleiași clauze, a caracterului său abuziv, deși motivate și invocate tardiv, pentru prima dată în recurs, se impune a se arăta că acest aspect nu poate și nici nu a fost invocat pe calea contestației la executare, față de dispozițiile art. 399 Cod procedură civilă potrivit cărora pe această cale se invocă neregularități ale actelor de executare, dar textul este de strictă interpretare, neputând fi extins și la alte categorii de nereguli pentru care legea asigura un alt mijloc de valorificare, într-o altă procedură.
Relativ la critica constând în aceea că prima instanță nu s-a pronunțat asupra tuturor apărărilor formulate, se reține că motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă în concordanță cu probele și actele de la dosar, ea constituind astfel o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu, judecătoresc și de altfel singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.
Dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 paragraf 1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor, întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei).
Acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real ascultate, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată.
Însă motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, și se circumscrie și noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Deși, în conformitate cu jurisprudența CEDO, chiar dacă dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale impun instanțelor naționale să își motiveze deciziile (cauza B. vs. Romania), această obligație nu presupune existența unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia.
Or, din perspectiva celor expuse, este de observat că hotărârea instanței de fond se circumscrie exigențelor art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, în condițiile în care, în mod clar și concis a analizat susținerile și apărările părților prin prisma probelor de la dosar, iar critica formulată cu privire la acest aspect, nu poate fi primită.
În altă ordine de idei, având în vedere faptul că lichidatorul judiciar Wind Up Management SPRL, în cadrul procedurii falimentului ., a distribuit creditoarei U. Bank SA suma de 38.030,29 lei ( filele 23-24 vol.II), rămânând neacoperită creanța de 715.520,06 lei, instanța de recurs va avea în vedere această situație de fapt nou creată.
În urma recursului declarat de contestatorii L. M., S. A. și S. E. J., actele de executare silită din prezenta cauză urmează a fi anulate în parte numai în ceea ce privește cuantumul creanței rămasă neacoperită, la care se vor adăuga dobânzile, penalitățile și cheltuielile de executare. Onorariul executorului judecătoresc se va stabili proporțional la valoarea creanței rămase de recuperat.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 alin.2 Cod procedură civilă, instanța urmează a admite recursul de față, iar sentința atacată va fi modificată în sensul că actele de executare silită vor fi anulate în parte sub aspectul cuantumului creanței executate, astfel că executarea silită se va efectua pentru realizarea creanței în sumă totală de 715.520,06 lei, la care se vor adăuga dobânzi, penalități și cheltuieli de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorii L. M., domiciliat în municipiul Sf.G., ., jud.C., S. A. și S. E. J., domiciliați în comuna B., ., jud.C., în contradictoriu cu intimata U. Bank SA (fostă U. Ț. Bank SA), cu sediul în București, Bulevardul Expoziției nr.1F, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2128/09.09.2013 a Judecătoriei Sf.G., pe care o modifică după cum urmează:
Anulează, în parte, actele de executare silită, sub aspectul cuantumului creanței executate, în sensul că executarea se efectuează pentru realizarea creanței în sumă totală de 715.520,06 lei, la care se adaugă dobânzi, penalități și cheltuieli de executare.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 septembrie 2015.
.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
R. I. C. Z. R. I. U. G. Ș. L.
Tehnored.U.G./06.10.2015
Tehnored.Ș.L./12.10.2015
6 ex.
Judecător fond C. J.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 412/2015. Tribunalul COVASNA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 67/2015. Tribunalul... → |
|---|
