Anulare act. Decizia nr. 331/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 331/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 288/283/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 331
Ședința publică din data de 8 aprilie 2013
Președinte – I. S.
Judecător – N. C.
Judecător – R. M.
Grefier - N. D.
P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița reprezentat de procuror C. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâtul T. A. M., domiciliat în P., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.190 din 14.02.2013 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ /2012, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Brînzoiu A. M., domiciliată în P., ., județul Dâmbovița, având ca obiect – anulare act-ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul-pârât T. A. M. și intimata-reclamantă Brînzoiu A. M., asistată de avocat A. A., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2.04.2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform art.272(2) din Legea nr.25/2012 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, cererea de recurs este motivată, prin serviciul registratură, la data de 3.04.2013, intimata a depus la dosar întâmpinare în două exemplare, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Apărătorul intimatei depune la dosar un certificat de grefă, dovadă a faptului că dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei P. a fost soluționat, instanța dispunând evacuarea definitivă a recurentului din domiciliu.
Părțile precizează că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată.
Instanța, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, acte de depus la dosar, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului civil de față.
Recurentul-pârât T. A. M. a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, întrucât are un comportament normal în familie și nu s-a urmărit decât evacuarea sa din domiciliu.
Avocat A. A., pentru intimata-reclamantă Brînzoiu A. M., a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat potrivit susținerilor din întâmpinare, să se rețină de către instanța de recurs că din probele administrate a rezultat comportamentul agresiv al recurentului față de intimată, de copil și față de părinții intimatei datorat consumului de alcool, iar pe lângă ordinul de protecție, instanța a dispus și evacuarea recurentului din domiciliu. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Procurorul de ședință a pus concluzii, de asemenea, de respingere a recursului, motivele de recurs nu au vizat aspecte care să ducă la reformarea sentinței instanței de fond, recurentul nu a produs dovezi care să convingă instanța că situația de fapt s-a schimbat, astfel că cererea este neîntemeiată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, președintele declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P. la data de 04.02.2013, sub nr._, reclamanta Brînzoiu A.-M. a solicitat emiterea unui ordin de protecție față de pârâtul T. A. M., prin care să se dispună: evacuarea temporară a pârâtului din locuința situată în P. (. fost 111) aparținând părinților reclamantei (Brînzoiu V. și Brînzoiu I.), obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime față de reclamantă (inclusiv locul de muncă al acesteia respectiv BCR Fieni), părinții acesteia și minora T. T. Ș. precum și interzicerea oricărui contact telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod. A solicitat asistenta din oficiu.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat instanței de judecată că a fost căsătorită cu pârâtul, căsătoria fiind desfăcută prin divorț cu acordul părților, minorei T. T. Ș. fiindu-i fixată locuința la cea a reclamantei. Paratul a fost violent fata de reclamanta, părinții acesteia (proprietarii locuinței) si fata de minora pe fondul continuării stării de coabitare. A mai precizat că pe rolul Judecătoriei P. se află dosarul nr._ care are ca obiect evacuarea paratului (calitatea de reclamanți având-o părinții săi) și că pentru comportamentul necorespunzător al acestuia a sesizat organele de politie care au aplicat paratului mai multe sancțiuni contravenționale. Reclamanta arata in motivarea cererii sale ca paratul a proferat amenințări cu moartea la adresa sa.
Prin sentința civilă nr. 190/14.02.2013 Judecătoria P. a admis cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul și a dispus emiterea unui ordin de protecție în favoarea reclamantei, pe o durată de 3 luni de la data emiterii, constând în următoarele obligații pentru pârât:
- de a păstra o distanță minimă determinată (50m) față de reclamantă;
- de a păstra o distanță minimă determinată (50 m) față de minora T. T. Ș. și părinții reclamantei Brînzoiu V. și Brînzoiu I.;
- de a păstra o distanță minimă determinată (50 m) față de locul de muncă al reclamantei (BCR Fieni) și
- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta.
Dispune evacuarea temporară a pârâtului din locuința familiei din P., . (fost 111), județul Dâmbovița.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul criticând sentința pe motiv că s-au încălcat prevederile generale privind evacuarea care nu se poate face în timpul iernii iar simpla afirmație că ar fi violent nu poate duce la o asemenea consecință și pe motiv că probatoriul pe care se întemeiază sentința este interpretat subiectiv, martorul audiat aflându-se în dușmănie cu el și în curs de judecată iar plângerile la contravenție sunt de asemenea interpretate abuziv.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea recursului susținând că sentința instanței de fond este legală și temeinică, că instanța a interpretat corect probele administrate reținând că nu mai poate continua conviețuirea întrucât sunt în pericol atât integritatea fizică a minorei cât și a părinților săi.
Pentru a hozărî astfel a reținut că potrivit prevederilor Legii nr. 217 din 22 mai 2003 (republicata)pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, ocrotirea și sprijinirea familiei, dezvoltarea și consolidarea solidaritãții familiale, bazatã pe prietenie, afecțiune și întrajutorare moralã și materialã a membrilor familiei, constituie un obiectiv de interes național, prevenirea și combaterea violenței în familie făcând parte din politica integratã de ocrotire și sprijinire a familiei și reprezentând o importantã problemã de sãnãtate publicã.
În sensul legii, violența în familie reprezintã orice acțiune sau inacțiune intenționatã, cu excepția acțiunilor de autoapãrare ori de apãrare, manifestatã fizic sau verbal, sãvârșitã de cãtre un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacã ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrarã de libertate.
Reclamanta Brînzoiu A.-M. a solicitat emiterea unui ordin de protecție fata de pârât (fostul soț, care locuiește in același imobil aparținând părinților reclamantei), invocând acte de violenta verbala si fizica din partea acestuia, îndreptate atât împotriva sa cat si împotriva fiicei minore a celor doi.
Conform prevederilor art. 23 din Legea nr. 217 din 22 mai 2003, instanța poate dispune, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri: evacuarea temporarã a agresorului din locuința familiei, indiferent dacã acesta este titularul dreptului de proprietate; obligarea agresorului la pãstrarea unei distanțe minime determinate fațã de victimã, fațã de copiii acesteia sau fațã de alte rude ale acesteia ori fațã de reședința, locul de muncã sau unitatea de învãțãmânt a persoanei protejate; interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localitãți sau zone determinate pe care persoana protejatã le frecventeazã ori le viziteazã periodic; interzicerea oricãrui contact, inclusiv telefonic, prin corespondențã sau în orice alt mod, cu victima etc.
Prin întâmpinare, paratul arata ca reclamanta și părinții acesteia au avut fata de el un comportament necorespunzător deși timp de 20 de ani a contribuit financiar in gospodărie, fiind chiar coproprietar, considerând că motivul real al cererii îl constituie cererea reconvenționala pe care a formulat-o in dosarul de evacuare.
Din probele administrate in prezenta cauza rezultă o potențială stare de pericol în care se află reclamanta pe fondul tensiunile create după divorț si pe fondul unui procesul de evacuare fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 23 din lege.
Instanța constata că aspectele semnalate de reclamantă sunt confirmate nu doar de tatăl acesteia, a cărui depoziție poate fi considerata subiectivă, ci si de alți martori audiați de instanța de judecata investita cu soluționarea cererii de evacuare, dosar atașat prezentei cauze: B. E. – vecina (fila 28) a declarat ca „a fost de fata când paratul a lovit-o chiar și pe fiica lui” și că „paratul a mai făcut scandal in domiciliu si înainte sa se despartă de fiica reclamanților”, în contextul în care „paratul in prezent locuiește in același imobil care aparține reclamanților”, iar Necolescu G. – vecina (fila 39) a văzut „când paratul era foarte recalcitrant si aducea injurii reclamanților …aproape in fiecare zi sub influenta băuturilor alcoolice” si ca acesta avea „discuții si certuri atât cu soția lui de care in prezent este despărțit cat si cu reclamanții” iar pe fondul consumului de alcool „devine recalcitrant, violent, purtându-se urat cu toți cei din jurul lui, inclusiv cu fiica sa”, de multe ori venind chiar si „organele de politie la domiciliul acestora in urma scandalului pe care îl creează paratul”, in contextul in care locuiește in aceeași locuința cu reclamanții (părinții numitei Brînzoiu A.-M.).
Instanța, mai retine si necesitatea protecției minorei a cărei integritate fizica si psihica pot fi puse in pericol prin comportamentul abuziv si violent al pârâtului, dar si a părinților reclamantei ca membrii de familie ai acesteia cu care gospodărește împreuna.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului tribunalul constată recursul nefundat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Nu este întemeiat motivul de recurs prin care se susține că evacuarea sa nu se putea face în timpul iernii întrucât se încalcă prevederile generale care reglementează această măsură .
Tribunalul constată că în speță sunt aplicabile dispozițiile speciale ale art. 23 din Legea nr. 217/22.05.2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie care stabilesc că se pot lua cu caracter provizoriu una sau mai multe măsuri prevăzute în acest articol printre care și aceea a evacuării temporare, necondiționat de anotimpul în care se dispune această măsură.
Legiuitorul a avut în vedere această măsură pentru ocrotirea persoanelor a căror sănătate și integritate fizică ar putea fi afectate de comportamentul agresorului, astfel încât posibilitatea evacuării doar în anumite perioade de timp ar putea conduce la lipsirea de efecte a acestor prevederi, ceea ce legiuitorul nu a intenționat.
În legătură cu criticile care se aduc modului în care instanța de fond a interpretat probatoriul administrat, tribunalul reține că nici acestea nu sunt întemeiate .
Instanța de fond nu și-a întemeiat soluția doar pe depoziția martorului cu care pârâtul se află în dușmănie și care este tatăl reclamantei ci și pe depozițiile celorlalți martori audiați în dosarul având ca obiect evacuare, atașat acestei cauzei respectiv B. E. și N. G., pe înscrisurile depuse la dosar respectiv plângerea formulată de intimata reclamantă și înregistrată la Poliția Orașului P., procesele verbale de contravenție aflate la filele 5,6,7 și 8 din dosar prin care recurentul pârât a fost sancționat contravențional în baza prevederilor Legii nr. 61/1990 în legătură cu fapte săvârșite față de intimata reclamantă în fața domiciliului acesteia sau în domiciliu.
Pentru cele ce preced tribunalul, în baza art. 312 din codul de procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul T. A. M., domiciliat în P., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.190 din 14.02.2013 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ /2012, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Brînzoiu A. M., domiciliată în P., ., județul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8.04.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
I. S. | N. C. | R. M. |
GREFIER
N. D.
J.f. M. O. O.
Judecătoria P.
Dosar fond nr._
Red. C.N.
Tehnored. M.P.
19.04..2013/2 exemplare
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 933/2013. Tribunalul... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
