Pretenţii. Sentința nr. 16/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 1192/120/2013
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I-a CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ
Ședința publică din data de 16 mai 2013
Instanța constituită din:
Președinte: D. Ș.
Grefier: N. P.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect “pretenții”, acțiune formulată de reclamantul P. G. V., cu domiciliul în Târgoviște, Calea Câmpulung, nr. 133, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în Târgoviște, ., . Dâmbovița, precum și a cererii de intervenție în interes propriu, formulată de intervenient M. I., domiciliat în Târgoviște, ..27, județul Dâmbovița.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 09.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată,care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, pentru ca părțile să depună note scrise, a amânat pronunțarea la data de 16.06.2013, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre,
TRIBUNALUL
Asupra cererii civile de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, Secția I Civilă, C. specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale sub nr._ /01.02.2013, reclamantul P. G. V., domiciliat in Târgoviște, Calea Câmpulung, nr.133, județ Dâmbovița în dubla calitate de director si administrator al societății . a chemat în judecată pe ., cu sediul in Târgoviște, ., . Dambovita, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea paratei la plata drepturilor salariale neachitate din martie 1997 la zi in cuantum de 168.000 USD.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 1997 fost angajat in funcția de director la societatea .., că datorită unor incidente de o gravitate extremă în urma cărora pârâta și-a pierdut întreg patrimoniul, societatea a intrat în incapacitatea de a mai achita obligațiile salariale față de el, așa încât societatea nu i-a achitat drepturile salariale ce i se cuveneau din luna martie 1997 și până la zi, el convenind amânarea plații pana la recuperarea prejudiciului, or din acel moment și până în prezent a continuat activitatea la aceasta societate, a angajat oameni și a ocupat funcția de director și de administrator conform înscrisurilor atașate, a obținut și performanțe manageriale, Societatea B. R. SRL ocupând locul I în Top Profit România 2011 și 2012.
Reclamantul a mai susținut că Hotărârea Adunării Generale a decis recuperarea întregului patrimoniu sustras, inițiind procese la instanța de judecată, că în unul dintre aceste dosare înregistrat la Tribunalul Dâmbovița sub nr._, . a cerut ca pârâții cu care se află în contradictoriu să fie obligați la plata prejudiciului de 1.083.000 USD, întrucât se fac vinovați de sustragerea patrimoniului și de situația economica precară în care a ajuns societatea așa cum s-a stabilit prin deciziile ICCJ si rezoluțiile DNA., instanța reținând faptul că nu poate recupera drepturile cuvenite prin acea acțiune întrucât nu deține titlu, acesta fiind și interesul prezentei acțiuni.
Pe cale de consecință, solicită admiterea cererii sale așa cum a formulat-o, fără cheltuieli de judecată.
In drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile Codului muncii, în armonie cu art. 1 si 6 din CEDO, precum și art.l din Primul Protocol Adițional la Convenție având în vedere că este vorba de o dezbatere patrimonială cu referința la sursa de existență a familiei.
S-au anexat cererii, în copie, următoarele acte:convenția individuală nr.1/6.08.1997, Hotărârea nr.1/04.04.1997, o diplomă.
In data de 04.03.2013, numitul M. I. a depus la dosarul cauzei cerere de intervenție în interes propriu ( filele16, 17), prin care solicită obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale ce i se cuvin, reprezentând 20% din suma ce va fi primita de către administrator.
In motivarea cererii, persoana ce a formulat cererea de intervenție arată că prin Hotărârea nr.l din 4 aprilie 1997, printre cei nominalizați la conducerea executiva a paratei ., a fost nominalizat și el, pe funcția de cenzor, iar pe toata aceasta perioada, începând cu data de 4 aprilie 1997 și în continuare, a exercitat atribuțiile de cenzor și a fost prezent în viața societății, dovada fiind documentele pe care și-a pus semnătura, în special bilanțurile anuale ce au fost depuse la instituțiile statului.
Mai precizează că nu a primit niciun fel de retribuție în toată această perioadă, iar prin convenția semnata de administratorul societății, domnul P. G. V., cu asociatul unic Pizzato Michelle prin reprezentantul sau D"all Lauro la data de 6 august 1997, i-a fost stabilită retribuția, cu mențiunea că aceste drepturi le va primi din titlul de recuperare a prejudiciului patrimoniului societății de către asociatul . SRL.
Având în vedere convenția mai sus menționată, se solicită, ca în cazul în care societatea a încasat creanțele pe care le are, să se țină cont că el a ocupat funcția de cenzor în conducerea executivă a societății ., că a fost prezent în viața societății și i se cuvine o retribuție de 20% din suma ce va fi primită de către administrator.
Face dovada interesului, calității și dreptului, iar pe cale de consecința solicită admiterea cererii sale de intervenție așa cum a fost formulată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.49 si art.50 din codul de procedura civila in armonie cu art.6 si 13 din CEDO, precum si art.l din Primul Protocol Adițional la Convenție.
Prin încheierea de ședință din data de 11.03.2013, după punerea în discuția părților, completul specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale a dispus trimiterea cauzei formulată de reclamantul P. G. V. în contradictoriu cu ., pentru repartizare aleatorie la completele de fond civil conform ROI.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că din înscrisul depus la dosar la fila 9, intitulat convenție individuală nr. 1/06.08.1997, rezultă că reclamantul și-a desfășurat activitatea la pârâtă în baza unei convenții civile, iar nu în baza unui contract de muncă, așa încât obiectul cauzei îl reprezintă „pretenții civile” .
Față de dispozițiile art. 1 din Codul muncii conform căruia „Prezentul cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii” și respectiv dispozițiile art. 2 lit. a din același act normativ care stabilește că dispozițiile cuprinse în cod se aplică cetățenilor români încadrați cu contract individual de muncă, care prestează muncă în România, coroborate cu dispozițiile art. 266 care stabilesc că jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod, completul specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale a apreciat că prezenta cauză intră în competența funcțională a completelor de fond civil din cadrul Secției I civilă a Tribunalului Dâmbovița.
Pentru a stabili astfel tribunalul a avut în vedere valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, precum și dispozițiile art. 2 lit. b Cod procedură civilă în conformitate cu care tribunalele judecă, printre altele, și cererile în materie civilă a căror valoare este de peste 500.000 lei.
După repartizarea aleatorie a cauzei la un complet de fond civil, litigiul a fost înregistrat sub același nr._ la prezentul complet, C 6 Fond.
La data de 11.04.2013 reclamantul P. G. V. a depus la dosar o cerere intitulată „excepție de ordine publică privind necompetența secției civile în a soluționa prezenta pricină”.
In motivarea cererii, reclamantul arată că trimiterea cauzei la secția civilă de către instanța legal investită a fost făcută prin abuz de drept și exercitarea funcției cu rea-credință, judecătorul încălcând cu știință norme de drept material și procesual, urmărind vătămarea sa patrimonială.
Se mai subliniază că atâta timp cât legiuitorul, în înțelepciunea sa, a prevăzut secția litigii de muncă, iar prezenta pricină este temeinic dovedită ca fiind un litigiu de muncă, drepturile sale pentru munca prestată neputându-i fi achitate, conform contractului încheiat cu societatea, secție care este supusă legii și obligată să soluționeze orice litigiu de muncă, or judecătorul siluește dreptul și reduce definiția acestei secții, precum ar fi o secție contracte de muncă, urmărind trimiterea la secția civilă cu scopul precis de a-l obliga să timbreze.
Atâta timp cât suma pretinsă este rezultatul muncii sale prestate, reclamantul apreciază că secția abilitată este secția litigii de muncă, iar acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru.
Constatând cele solicitate, solicită să se trimită dosarul la Curtea de Apel Ploiești ca regulator de competență.
Prezentul complet, la termenul din data de 11.04.2013, constatând că este primul termen de judecată, respectiv prima cerere pentru lipsă de apărare, având în vedere motivele pentru care s-a formulat cererea de amânare a judecării cauzei de către apărătorul pârâtei, precum și poziția exprimată de către părțile adverse, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.156 Cod procedură civilă, a dispus încuviințarea cererii de amânare formulată în scris de către apărătorul pârâtei pentru lipsă de apărare și a prorogat punerea în discuție a „excepției de ordine publică, privind necompetența secției civile”, invocată de către reclamant prin cererea depusă la dosarul cauzei la termenul ce se va acorda.
De asemenea, a fost menținută măsura stabilită prin viza de primire din data de 19.03.2013, privind obligația reclamantului de a timbra cererea de chemare în judecată cu suma de 9.537,40 lei și timbru judiciar de 5 lei, precum și obligația intervenientului de a timbra cererea de intervenție cu suma de 1.907,48 lei și timbru judiciar de 5 lei, sub sancțiunea anulării cererilor ca netimbrate, fiind amânată cauza la data de 09.05.2013.
La termenul din data de 09.05.2013, s-a prezentat doar persoana care a formulat cererea de intervenție, numitul M. I., când instanța a pus în discuția părții prezente, natura litigiului, precum și excepția netimbrării cererilor formulate.
Deliberând asupra excepției netimbrării cererii de chemare în judecată, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 137 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.Astfel, instanța se va pronunța cu precădere asupra excepției netimbrării acțiunii, precum și a cererii de intervenție.
Prin rezoluția prezentului complet ( fila 23 ), s-a dispus citarea reclamantului P. G. V. cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 9.537,40 lei și de a depune timbru judiciar de 5 lei, precum și citarea persoanei care a formulat cerere de intervenție, M. I., cu mențiunea de a timbra cererea de intervenție cu suma de 1.907,48 lei și timbru judiciar de 5 lei, sub sancțiunea anulării cererilor ca netimbrate, fiind amânată cauza la data de 09.05.2013.
La termenul din data de 09.05.2013, s-a prezentat doar numitul M. I., care a susținut că, dată fiind natura litigiului, nu se impune timbrarea, solicitând respingerea excepției netimbrării cererilor .
În cauza de față, problema dedusă judecății este de stabili natura litigiului de față și dacă speța se impune a fi soluționată de un complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale, așa cum susține reclamantul prin cererea intitulată „excepție de ordine publică privind necompetența secției civile în a soluționa prezenta pricină”.
Tribunalul reține că prezenta cerere a fost depusă la instanță anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, așa încât în cauză sunt incidente dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă.
Inițial, dosarul a fost trimis, de completul specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale al Tribunalului Secția I Civilă,pentru repartizare aleatorie la completele de fond civil conform ROI.
Reclamantul, dar și persoana care a formulat cerere de intervenție invocă „excepția de ordine publică privind necompetența secției civile în a soluționa prezenta pricină”, susținând, în esență, că atâta timp cât suma pretinsă este rezultatul muncii prestate, secția abilitată să tranșeze litigiul este secția litigii de muncă, iar pe cale de consecință acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru.
Contrar, opiniei exprimate, Tribunalul reține că în ipoteza de față nu se poate vorbi de o excepție de necompetență a secției civile în a soluționa pricina, așa cum nejustificat se susține, ci se impune a se tranșa dacă prezentul litigiu trebuie soluționat sau nu de un complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale.
Or, așa cum a statuat și completul specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale inițial învestit, actul care stă la baza justificării pretențiilor deduse judecății este, convenția individuală nr. 1/06.08.1997 ((fila 9 dosar), din care reiese că reclamantul și-a desfășurat activitatea la pârâtă în baza unei convenții civile, iar nu în baza unui contract de muncă și cum potrivit art. 1 din Codul muncii „Prezentul cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii” și conform art. 2 lit. a din același act normativ care stabilește că dispozițiile cuprinse în cod se aplică cetățenilor români încadrați cu contract individual de muncă, care prestează muncă în România, coroborate cu dispozițiile art. 266 care stabilesc că jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod, Tribunalul apreciază că prezenta cauză nu intră în competența funcțională a completelor specializate în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale, ci a celor de fond civil din cadrul Secției I Civilă a Tribunalului Dâmbovița.
În consecință, având în vedere că pretențiile civile deduse judecății nu intră în competența funcțională a unui complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale, nefiind scutite de plata taxei de timbru și constatând că nu s-a achitat taxa de timbru, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, Tribunalul va admite excepția netimbrării acțiunii, respectiv a cererii de intervenție invocată din oficiu și va anula cererile, ca netimbrate.
Se reține și că, după închiderea dezbaterilor, părțile au solicitat repunerea pe rol a cauzei, motivat de împrejurarea că nu s-a pus în discuție excepția de necompetentă materială invocată, fiind încălcat dreptul la apărare, nefiind încuviințată proba cu acte necesară în soluționarea excepției invocate, respectiv cu suplimentul la raportul de expertiză contabilă extrajudiciară dosar nr._ .
Tribunalul apreciază că nu se impune repunerea pe rol a cauzei, întrucât potrivit dispozițiilor art. 151 din codul de procedură civilă pricina poate fi repusă pe rol dacă instanța găsește necesare noi lămuriri, ipoteză care nu se regăsește în speța de față.
Împrejurarea că părțile au anexat la cererea de repunere pe rol un supliment la un raportul de expertiză contabilă extrajudiciară, efectuat chiar de persoana ce a formulat și cererea de intervenție, numitul M. I., nu este de natură să impună repunerea pe rol a cauzei, cu atât mai mult cu cât expertiza extrajudiciară nu are valoare probantă identică cu cea judiciară, nefiind aptă să schimbe natura juridică a litigiului pendinte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de repunere pe rol formulată de pârâta S.C. B. R. SRL.
Anulează, ca netimbrate, cererea formulată de reclamantul P. G. V., cu domiciliul în Târgoviște, Calea Câmpulung, nr. 133, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în Târgoviște, ., . Dâmbovița, precum și cererea de intervenție în interes propriu, formulată de persoana M. I., domiciliată în Târgoviște, ..27, județul Dâmbovița.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.05.2013.
P., GREFIER,
D. Ș. N. P.
Red.D.Ș./tehnoredcat.D.Ș.
5 ex./12.06.2013
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 154/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
