Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 880/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 880/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 684/284/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.880
Ședința publică din data de 17.10.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – L. B.
JUDECĂTORI – M. M.
M. I.
GREFIER - N. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul- reclamant P. A. cu domiciliul în orașul Răcari, ., împotriva sentinței civile nr.879/25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți D. E. cu domiciliul în orașul Răcari, ., județul Dâmbovița, A. M. cu domiciliul în orașul Răcari, ., D. N. cu domiciliul în orașul Răcari, ., V. I. cu domiciliul în orașul Răcari, județul Dâmbovița și A. G. cu domiciliul în orașul Răcari, ., județul Dâmbovița, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
Recurs netimbrat.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul- reclamant P. A. și intimații-pârâți D. E., A. M., D. N., V. I. și A. G..
Procedura de citare legal îndeplinită cu părțile.
Grefierul de ședință, referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, măsurile dispuse de instanță, după care,
Instanța din oficiu, efectuând verificările necesare, în conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. (4) din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 202/25.10.2010 și a art. 153 și 154 din Legea nr. 263/2010, stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Tribunalul ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă; având în vedere că deși recurentul-reclamant a fost citat cu mențiunea de a timbra calea de atac, acesta nu s-a conformat acestei obligații, motiv pentru care, din oficiu, invocă excepția anulării recursului ca netimbrat și rămâne în deliberare asupra acestei excepții.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub numărul_ din data de 19.03.2012, reclamantul P. A., în contradictoriu cu pârâtele D. E., A. M., D. N., V. I. și A. G., a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să constate că între reclamant și pârâte a intervenit vânzarea cumpărarea suprafeței de teren arabil extravilan de 5.600 mp situat în Răcari, ., T 18/6, P 3, urmând ca hotărârea pronunțată să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
În fapt, reclamantul a arătat că între acesta și pârâte a intervenit o înțelegere concretizată într-un înscris sub semnătură privată prin care acestea s-au obligat să-i vândă suprafața de teren mai sus menționată pentru prețul de 5.000 lei, sumă pe care reclamantul a achitat-o pârâtelor în prezența a doi martori și că pârâtele au refuzat în numeroase rânduri să perfecteze actele motivând că nu au bani să achite impozitul pe suprafața respectivă, reclamantul plătind impozitul restant în sumă de 2.036 lei.
Prin sentința civilă nr. 879/25.06.2013 Judecătoria Răcari a respins acțiunea, reținând că în drept, pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, instanța are în vedere prevederile art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, potrivit cărora, în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care sa țină loc de contract.
Prin pronunțarea hotărârii care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, instanța suplinește consimțământul părții care refuză încheierea contractului verificând îndeplinirea condițiilor privind prevăzute de art. 1073, 1075 si 1077 cod civil și mai sus expuse, la momentul încheierii antecontractului.
Prima instanță a reținut că probele administrate nu au confirmat susținerea reclamantului în sensul prin înscrisul sub semnătură privată denumit “Antecontract de vânzare-cumpărare”, datat 20.01.2011 toate pârâtele chemate în judecată și-au asumat obligația de a vinde acestuia terenul în litigiu. Astfel, pârâta A. G. nu a semnat acest înscris și nici nu a fost prezentă la nici la încheierea acestuia, după cum a afirmat la termenul din 21.05.2012, aspect confirmat și de pârâtele D. N. și V. C., prezente la același termen. Prezentă în fața instanței, pârâta A. G. nu și-a însușit acest înscris și a arătat că pe înscrisul sub semnătură privată se află semnătura mamei sale, D. F.. De asemenea, înscrisul nu a fost semnat nici de pârâta V. C. care a arătat că a fost prezentă, însă, din cauza bolii nu a putut semna, în locul său semnând soțul său (f. 24)
Astfel, instanța de fond a reținut că numai pârâtele D. E., A. M., D. N. și V. I. s-au obligat la vânzarea suprafeței de teren în litigiu, nu și pârâta A. G., condițiile prevăzute de art. 948 Cod Civil fiind îndeplinite in raport de acestea.
De asemenea, s-a avut în vedere că dreptul de proprietate asupra bunului a cărui vânzare a fost promisă nu aparține în indiviziune numai pârâtelor D. E., A. M., D. N. și V. I. în calitate de colaterali privilegiați ai defunctei D. G. (pe numele căreia s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului) ci și descendenților de gradul I ai defunctului D. M. - fratele defunctei D. G., decedat în 1983, înaintea acesteia, care ar putea veni la moștenirea defunctei, prin reprezentarea tatălui lor. Potrivit susținerilor pârâtei V. I., defunctul D. M. a avut și alți copii în afara pârâtei A. G., și anume, pe I. M., D. A. și D. D., mențiune făcută la termenul din 21.05.2011, în prezența pârâtei A. G., care nu a contestat cele afirmate de V. I..
S-a reținut și faptul că pârâtele D. E., A. M., D. N. și V. I. s-au obligat să înstrăineze un teren pentru care nu dețin drept de proprietate in cota de 1/1, situație ce echivalează cu vânzarea lucrului altuia. În această situație, vânzarea cumpărarea este supusă astfel condiției rezolutorii ca la ieșirea din indiviziune de pe urma defunctei D. G., imobilul înstrăinat să cadă în lotul pârâtelor – promitente vânzătoare, vânzarea – cumpărarea consolidându-se în acest caz, retroactiv.
Probele administrate nu au confirmat nici susținerea reclamantului, în sensul că prețul de 5000 lei a fost achitat integral la data încheierii înscrisului sub semnătură privată. Astfel, la termenul din 21.05.2012, pârâta D. E. a arătat că din suma de 50 mil. lei (vechi) a primit doar 20 mil. lei (vechi), urmând ca restul să-l primească după pronunțarea sentinței, pârâta D. N. a arătat că banii proveniți din vânzare urmând a fi primiți de pârâta D. E., iar pârâta V. I. a arătat că nu a primit bani din această vânzare.
A mai reținut prima instanță că reclamantul nu a probat in niciun fel plata prețului către pârâte și că acesta nu a achitat integral prețul terenului în litigiu la data încheierii antecontractului, așa cum a susținut și s-a consemnat în antecontract.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. A., solicitând casarea sentinței atacate în tot, în sensul admiterii acțiunii pe fond, sau trimiterea dosarului spre rejudecare.
Recurentul a criticat sentința primei instanțe susținând că este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, că instanța de fond nu a manifestat rol activ, potrivit disp. art. 129 Cod procedură civilă, cu privire la afirmațiile pârâtei V. I. referitoare la moștenitorii lui D. P. și nu a pus în discuție introducerea acestora în cauză.
A mai susținut recurentul că intimata pârâtă nu a afirmat că nu recunoaște înscrisul denumit „chitanță” și că nu ar fi de acord cu perfectarea vânzării, fapt reținut în mod greșit de prima instanță și că instanța ar fi fost datoare, în cazul contestării semnăturii de către promitenta vânzătoare să pună în vedere să depună înscrisuri autentice sau înscrisuri sub semnătură privată, netăgăduite de părți, pe baza cărora să efectueze o expertiză de specialitate. Având în vedere că acest aspect nu a fost pus în discuție, actul sub semnătură privată ar fi trebuit socotit de instanță ca recunoscut.
În ceea ce privește plata prețului, recurentul a arătat că deși în chitanță a fost stabilit prețul de 5000 lei, la încheierea acesteia a remis suma de 2000 lei, fapt recunoscut de pârâte, ulterior achitând încă 1500 lei, iar restul de 2000 lei, de comun acord cu promitentele vânzătoare i-a folosit pentru plata impozitelor aferente la primărie, conform chitanței DBWLY nr._/28.11.2011.
Recursul a fost întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Recurentul, deși legal citat cu mențiunea achitării taxei de timbru în sumă de 210 lei și a timbrului judiciar în valoare de 3 lei nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus la dosar, până la data pronunțării deciziei de față, dovada achitării taxei de timbru, în atare situație invocându-se din oficiu, excepția netimbrării cererii de recurs.
Potrivit dispozițiilor art.20 din Legea 146/1997, cu modificările ulterioare, „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.
Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța urmează a admite excepția invocată din oficiu și a anula ca netimbrat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul- reclamant P. A. cu domiciliul în orașul Răcari, ., împotriva sentinței civile nr.879/25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți D. E. cu domiciliul în orașul Răcari, ., județul Dâmbovița, A. M. cu domiciliul în orașul Răcari, ., D. N. cu domiciliul în orașul Răcari, ., V. I. cu domiciliul în orașul Răcari, județul Dâmbovița și A. G. cu domiciliul în orașul Răcari, ., județul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, L. B. M. M. M. I.
GREFIER,
N. P.
Jud. fond. E. F.
Dosar nr._
Judecătoria Răcari
Red.B.L.
Tehnored. A.G-
2 ex/28.10.2013
| ← Anulare act. Decizia nr. 331/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia... → |
|---|
