Contestaţie la executare. Decizia nr. 933/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 933/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 1225/315/2013
DOSAR NR._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 933
Ședința publică din data de 29 octombrie 2013
Președinte: G. S.
Judecător: A. S.
Judecător: D. Ș.
Grefier: I. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenții contestatori B. E.-F. și B. G.-T., ambii cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de avocat „G. A.” cu sediul în municipiul Târgoviște, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1919 pronunțată la data de 09.04.2013 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. S.A., cu sediul în municipiul București, sectorul 2, .. 6A, și B. E. Judecătoresc „M. Goslan”, cu sediul în municipiul Ploiești, ., ., ., având ca obiect contestație la executare.
Prezența părților și dezbaterile susținute au fost consemnate în încheierea pronunțată la data de 22 octombrie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a amânat pronunțarea la data de 29 octombrie 2013 la cererea apărătorului ales al recurenților contestatori pentru a depune note scrise, dată la care, deliberând, a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 05.02.2013, sub nr._, contestatorii B. E.-F. și B. G.-T., au solicitat în contradictoriu cu intimații S.C. B. S.A. și B.E.J. M. GOSLAN, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea formelor de executare întocmite împotriva lor în dosarul de executare silită nr. 1480/2012 al B. E. Judecătoresc M. Goslan.
S-a solicitat și suspendarea executării până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la executare.
În motivarea acțiunii au arătat că la data de 22.01.2013 au primit de la B. E. Judecătoresc M. Goslan somația nr. 1480/17 12 2012 prin care au fost somați să plătească creditoarei . București, suma de 45.333,48 lei reprezentând debit, dobânzi și penalități calculate până la data de 30.10.2012, precum și suma de 5831,12 lei plus TVA inclusiv reprezentând cheltuieli de executare silită.
Au menționat contestatorii că titlul executoriu în baza căruia se face executarea silită este un bilet la ordin emis la data de 21.04.2008, avalizat, aferent unui contract de credit bancar din aceeași dată, că biletul la ordin în baza căruia se face executarea silită nu conține mențiunile esențiale pe care trebuie să le cuprindă un bilet la ordin, conform Legii nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin precum și a Normelor Cadru nr. 6/ 1994 și a Normelor tehnice nr. 10/1994 ale BNR.
Au mai susținut că lipsa mențiunilor esențiale prevăzute de legiuitor se sancționează cu ineficacitatea sa ca bilet la ordin, că biletul la ordin emis de S.C. Marcry Food S.R.L. Malu cu F. este deficitar pentru că nu este completată data emiterii, lipsește suma pentru care se girează, lipsește numărul contului bancar al emitentului precum și denumirea societății bancare unde emitentul își are deschis contul, lipsește data emiterii, locul emiterii, scadența și locul plății, că, potrivit Legii nr. 58/1934, biletul la ordin plătibil la un anumit termen de la vedere, trebuia prezentat pentru viza emitentului în termenul legal, de un an sau în termenul convențional vizat de părți și că raportat la dispozițiile prevăzute de Codul procedură civilă cu privire la elementele esențiale ale titlului executoriu în sensul ca acesta să cuprindă elemente din care să rezulte caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, biletul la ordin nu poate fi un titlu executoriu pentru că lipsește atât suma pentru care se girează, cât și scadența și locul plății.
S-a mai arătat că titlul executoriu constituie singurul temei al executării silite, iar acesta este definit ca un înscris întocmit în conformitate cu prescripțiile legii și în baza căruia creditorul poate solicita valorificarea creanței pe care acest înscris o conține, că din acest punct de vedere biletul la ordin în baza căruia s-a declanșat executarea silită este deficitar și nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi pus în executare silită, că lipsa sumei pentru care se girează este unul din elementele pentru care nu se poate determina valoarea creanței ce trebuie executată, că lipsa scadenței conduce la ideea că suma de executat nu este exigibilă și că cel ce s-a obligat să plătească, respectiv emitentul, este o persoană juridică, care în prezent nu mai există, fiind lichidată.
Contestatorii au invocat și prescripția dreptului de a cere executarea silită în baza biletului la ordin, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 94 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, orice acțiune rezultată din biletul la ordin se prescrie într-un termen de 3 ani de la data scadenței, iar acesta nu conține data scadenței și că biletul la ordin a fost emis la data de 21.04.2008, iar executarea silită a început în toamna anului 2012, depășindu-se astfel termenul de 3 ani prevăzut de lege pentru a se putea cere executarea silită în baza sa.
Prin încheierea de ședință din data de 19.02.2013 instanța a dispus respingerea cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea cauzei și restituirea cauțiunii, pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul acelei încheieri.
Legal citată, intimata S.C. B. S.A. a depus precizări intitulate concluzii scrise, prin care a invocat excepția tardivității formulării acțiunii, precum și excepția inadmisibilității contestației.
În privința excepției tardivității, intimata a susținut că, deși contestatorii și-au intitulat acțiunea „contestație la executare”, în realitate aceasta vizează condiții de formă ale titlului executoriu, invocându-se temeiuri legale care o îndreptățesc să considere că, în realitate, este vorba despre o opoziție cambială, astfel cum este prevăzută aceasta de art. 62 din Legea nr. 58/1934 și că având în vedere data comunicării somațiilor cambiale - 22.01.2013, data depunerii acțiunii și termenul de 5 zile prevăzut de art. 62, a solicitat admiterea excepției tardivității.
În privința excepției inadmisibilității contestației, intimata a arătat că în măsura în care acțiunea va fi considerată ca o contestație la executare, așa cum prevede art. 399 pct. 3 Cod procedură civilă, se pot formula apărări de fond doar în măsura în care legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Prin precizările depuse la termenul din data de 26.03.2013, contestatorii au arătat că înțeleg să formuleze o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 399 și urm. din codul de procedură civilă de la 1865, menționând că nu formulează o opoziție la executare atât timp cât nu au primit biletul la ordin emis fără protest.
Prin sentința civilă nr. 1919/09.04.2013 Judecătoria Târgoviște a luat act de precizarea obiectului și temeiului acțiunii de către contestatori, în sensul că înțeleg să formuleze contestație la executare și nu opoziție la executare, a respins excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de către intimata S.C. B. S.A., ca neîntemeiată, a admis excepția inadmisibilității formulării cererii de anulare a executării silite ca urmare a nevalabilității titlului executoriu, pe calea contestației la executare și a respins acțiunea având ca obiect solicitarea de anulare a executării silite ca urmare a nevalabilității titlului executoriu, ca fiind inadmisibilă pe calea contestației la executare.
În ceea ce privește excepția tardivității contestației la executare, prima instanță a reținut că, potrivit art. 401 alin. (1) Cod procedură civilă, contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă, că în prezenta cauză contestatorii au precizat expres că înțeleg să formuleze contestație la executare întemeiată pe dispozițiile aplicabile în materia contestației la executare din Codul de procedură civilă de la 1865 și nu o opoziție la executare, iar contestația la executare a fost formulată la data de 05.02.2013, astfel cum rezultă din semnătura reprezentatului contestatoarei de pe rezoluția de primire a cererii și înregistrare a acesteia.
Potrivit prevederilor susmenționate și față de precizarea făcută de contestatori cu privire la obiectul acțiunii, având în vedere că aceștia contestă toate formele de executare, termenul de 15 zile în care trebuie introdusă contestația se raportează la data comunicării somației, iar din dovada de comunicare și procesul-verbal de comunicare al acestei somații a rezultat că au luat cunoștință contestatorii de somația emisă și de cererea creditorului la data de 22.01.2013, astfel că termenul de 15 zile prevăzut de lege a început să curgă la data de 22.01.2013, respectiv data comunicării somației, că în ceea ce privește excepția inadmisibilității formulării contestației la executare, invocată de către intimată, instanța de fond a hotărât admiterea acesteia, reținând că în cauză, prin cererea de chemare în judecată contestatorii au formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu reprezentat de un bilet la ordin, contestație prin care au invocat motive ce țin de legalitatea titlului, că în mod constant în doctrina și practica în materia titlurilor de valoare se reține că spre deosebire de contestația la executare de drept comun, reglementată de Codul de procedură civilă, doar prin exercitarea opoziției prevăzută de legea specială (art. 62 din Legea nr. 58/1934) debitorul poate pune în discuție valabilitatea titlului, putând invoca anumite excepții care îl apără de obligația de plată, că în ceea ce privește contestarea chiar a titlului, aceasta poate fi făcută, în cazul în care acesta nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească ori de alt organ jurisdicțional, doar dacă pentru contestarea titlului nu există altă procedură prevăzută de lege, că în materie de titluri de valoare, legea pune la dispoziția contestatorului o cale de atac specială prin intermediul căreia poate să valorifice apărările de fond (precum cele care vizează existența și valabilitatea titlului de creanță) și această cale este opoziția la executare.
În același sens, în decizia nr. 454/02.12.2003 Curtea Constituțională a reținut că, în esență, contestația la executare este destinată să înlăture neregularități comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu, însă instanța nu poate să examineze împrejurări care vizează fondul cauzei, că dacă executarea se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, legea procesuală prevede că debitorul are dreptul să invoce toate apărările de fond referitoare la creanță, că dacă legea pune la dispoziția debitorului o cale de atac specială, acesta nu mai poate să utilizeze apărări de fond în cadrul contestației la executare, că nu constituie o îngrădire a liberului acces la justiție, de vreme ce partea interesată poate folosi apărările respective, potrivit opțiunii sale, în una din căile de atac pe care le are la dispoziție și că adaptarea unei astfel de măsuri nu face decât să dea expresie preocupării legiuitorului de a preveni abuzul de drept constând în invocarea acelorași apărări în două căi de atac diferite.
Instanța de fond a mai reținut că în ceea ce privește admisibilitatea apărărilor de fond în cadrul contestației la executare, indirect, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 14/2007 dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care a stabilit că judecătoria este competentă să judece contestația și împotriva titlului, în cazul în care acesta nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească ori de alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există altă procedură prevăzută de lege, că nu pot fi reținute apărările contestatorilor, în sensul că ar fi admisibilă contestarea titlului pe calea contestației la executare de drept comun, întrucât legea a prevăzut pentru creditor și nu pentru debitor două posibilități, respectiv procedura unui proces cambial sau procedura specială execuțională, că în cauză creditoarea a ales calea procedurii speciale execuționale ce se întemeiază pe ideea că titlul de valoare este el însuși titlu executoriu, procedură care este una specială inclusiv în privința posibilității punerii în discuție pe parcursul său a întinderii și aplicării titlului executoriu cambial și că tocmai caracterul autonom al obligațiilor cambiale face ca posibilitățile de apărare ale debitorului să fie mai limitate decât în dreptul comun, regimul juridic al excepțiilor fiind reglementat de lege.
Împotriva sentinței civile a instanței de fond au declarat recurs contestatorii, solicitând modificarea hotărârii, admiterea contestației la executare și constatarea faptului că executarea silită s-a prescris.
În motivarea cererii de recurs recurenții contestatori au susținut că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, deoarece la momentul când au formulat contestația la executare nu primiseră și biletul la ordin pentru a face opoziție la executare în termen legal, biletul fiind comunicat la data de 18.02.2013, că, potrivit art. 62 din Legea cambiei și a biletului la ordin, în termen de 5 zile de la primirea somației debitorul poate face opoziție la executare și că opoziția se introduce la judecătoria care a investit cambia, rezultând astfel că opoziția la executare este o formă a contestației la executare, că termenul de prescripție este de un an de la scadență, respectiv 14.03.2011 până la 14.03.2012, că în cauză executarea silită a fost declanșată în luna decembrie 2012, astfel că executarea este prescrisă, că B. „M. Goslan” din Ploiești nu are competență în executarea silită de față, procedura trebuind a fi efectuată în circumscripția Judecătoriei Târgoviște, prima instanță încălcând astfel dreptul lor la un proces echitabil prin nesoluționarea excepției prescripției dreptului la executare silită.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că în cererea de recurs se invocă aspecte neinvocate la fond și că în recurs nu se poate schimba obiectul acțiunii și cadrul acesteia.
Examinând sentința civilă în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, ca și de dispozițiile legale incidente, tribunalul va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Din petitul acțiunii rezultă că recurenții contestatori au solicitat anularea formelor de executare vizând suma de 45.333,48 lei reprezentând debit, dobânzi și penalități calculate până la data de 30.10.2012, precum și suma ce reprezintă cheltuielile de executare silită și că titlul executoriu în baza căruia se face executarea silită îl reprezintă un bilet la ordin, avalizat și aferent unui contract de credit bancar din data de 21.04.2008.
Prin precizările la acțiune făcute de către contestatori, aceștia au menționat că înțeleg să formuleze contestație la executare întemeiată pe dispozițiile Codului de procedură civilă, nefiind vorba de o opoziție la executare, motivat de faptul că nu au primit biletul la ordin.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 58/1934, opoziția la executare cambială este o cale de apărare pusă de legiuitor la îndemâna debitorului pentru a se apăra împotriva pretențiilor creditorului cambial.
Conform art. 62 din actul normativ sus citat, pe baza biletului la ordin investit cu formulă executorie, creditorul are obligația să adreseze debitorului o somație de plată, care se notifică conform art. 90 Cod procedură civilă la domiciliul sau reședința debitorului.
Potrivit aceluiași articol, debitorul care a primit somația este în drept să facă opoziție la executare în termen de 5 zile de la primirea somației.
În speță, biletul la ordin a fost comunicat la data de 22.01.2013 pentru suma de 45.333,48 lei, astfel că susținerile contestatorilor potrivit căreia titlul executoriu nu cuprinde o creanță certă, lichidă și exigibilă în sensul art. 379 Cod procedură civilă, sunt neîntemeiate.
Așadar, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, contestarea chiar a titlului poate fi făcută în situația în care aceasta nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească ori de alt organ jurisdicțional, doar dacă pentru contestarea titlului nu există altă procedură prevăzută de lege, or în materia titlurilor de valoare calea de urmat este opoziția la executare în cadrul căreia contestatorii pot să-și valorifice apărările de fond precum cele care vizează existența și valabilitatea titlului de creanță.
Pe cale de consecință, în mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată și precizată de către contestatori având ca obiect solicitarea de anulare a executării silite ca urmare a nevalabilității titlului executoriu ca fiind inadmisibilă pe calea contestației la executare.
Susținerea recurenților potrivit căreia contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 399 și urm. Cod procedură civilă are și caracterul unei opoziții la executare, nu poate fi reținută având în vedere precizarea făcută la instanța de fond de către contestatorii recurenți, iar, pe de altă parte, nu există analogie între dispozițiile art. 62 din Legea nr. 58/1934 și dispozițiile art. 399 Cod procedură civilă.
Nu poate fi reținută nici împrejurarea conform căreia la momentul formulării contestației la executare contestatorii nu ar fi primit biletul la ordin, întrucât din somația nr. 1480/17.12.2012 rezultă că acestui înscris i s-a alăturat o copie de pe biletul la ordin emis la data de 21.04.2008 avalizat, aferent contractului de credit nr. BL28289/21.04.2008 investit cu formulă executorie.
Referitor la faptul că prima instanță nu ar fi răspuns la excepția invocată, respectiv prescripția dreptului de a cere executarea silită, o astfel de situație este nefondată, având în vedere precizarea făcută de contestatori, în sensul că acțiunea de față reprezintă o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile Codului de procedură civilă, astfel că respingându-se acțiunea ca inadmisibilă, implicit a fost respinsă și excepția invocată de către recurenți.
Prin urmare, față de considerentele de mai sus, tribunalul, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenții contestatori B. E.-F. și B. G.-T., ambii cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de avocat „G. A.” cu sediul în municipiul Târgoviște, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1919 pronunțată la data de 09.04.2013 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. S.A., cu sediul în municipiul București, sectorul 2, .. 6A, și B. E. Judecătoresc „M. Goslan”, cu sediul în municipiul Ploiești, ., ., ..
Menține hotărârea atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G. S. A. S. D. Ș.
GREFIER,
I. M.
Jud. fond S. A. V.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond nr._
Red. G.S. / Tehnored. A.G-/I.M.
2 ex - 26.11.2013
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 277/2013.... | Anulare act. Decizia nr. 331/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
