Contestaţie la executare. Decizia nr. 771/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 771/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 7663/315/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 771
Ședința publică din data de 19 septembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: M. M.
Judecător: B. Brânzică
Judecător: L. B.
Grefier: A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil promovat de recurenta S.C. I. L. ROMÂNIA I.F.N. S.A. cu sediul în sectorul 2, municipiul București .. 61-63 . . civile nr. 1095/26.02.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, intimată fiind N. R. M., cu domiciliul ales în Chitila, Șoseaua Banatului nr. 14 . ., dosarul având ca obiect recurs - contestație la executare.
Recurs timbrat cu suma de 97 lei conform chitanței nr._/25.06.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat D. B. pentru intimata-contestatoare N. R.-M., lipsă fiind aceasta și reprezentantul recurentei-intimate .” I.F.N. SA
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Avocat D. B. pentru intimata-contestatoare precizează că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat în cauză.
Tribunalul, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului de față.
Avocat D. B. pentru intimata-contestatoare solicită respingerea recursului pentru motivele expuse în întâmpinare, menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală, urmând să solicite cheltuielile de judecată pe cale separată.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare asupra recursului civil de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._ /16.08.2012 contestatoarea N. R. M., în contradictoriu cu intimata S.C. I. L. ROMÂNIA IFN S.A., a formulat contestație la executare împotriva somației de executare din data de 31.07.2012 întocmită în dosarul de executare nr. 65/2012 și comunicată la data de 01.08.2012 de către B.E.J. „Z. C.” și a solicitat anularea somației și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații.
În motivarea contestației, s-a arătat că între părți s-a încheiat contractul de leasing financiar nr._/13.12.2007 având ca obiect dreptul de folosință asupra autoturismului F. A./Dynamic 1,4 MPI 8V pe o perioadă de 48 luni, că la data de 26.11.2008 acest contract a fost reziliat prin acordul părților, că la aceeași dată s-a predat și autoturismul cu numărul de înmatriculare_, că plățile reieșite din contract au fost achitate la zi, din momentul predării autoturismului obligațiile reciproce ale părților încetând și că la data de 10.08.2012 contestatoarea a primit prin e-mail o adresă referitoare la situația contului său, respectiv 322,63 lei, astfel că la data de 1.08.2012 nu putea exista o datorie de_,78 lei, cu atât mai mult cu cât contractul era reziliat.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea contestației la executare, arătând că, potrivit dispozițiilor art. 13 din contractul de leasing, în situația în care contractul încetează înainte de termen, finanțatorul are dreptul să calculeze toate creanțele ce decurg din contract, respectiv dobândă, valoarea însumată a tuturor ratelor de leasing neplătite, a primelor de asigurare până la radierea bunului de pe numele finanțatorului din evidențele organelor fiscale. Mai precizează intimata că a o astfel de clauză de neexecutare supraviețuiește desființării contractului, deoarece reprezintă cuantumul despăgubirilor pe care părțile și le datorează în caz de neexecutare a obligațiilor asumate, astfel că prin simplul fapt al rezilierii contractului nu încetează obligațiile financiare ale părților.
Intimata a mai arătat faptul că cererea de suspendare a executării silite nu este motivată nici în fapt și nici în drept, iar contestatoarea nu a depus cauțiunea cerută de lege.
La termenul din data de 27.11.2012 a fost admisă excepția litispendenței și s-a dispus conexarea la prezenta cauză a dosarului nr._ .
Prin notele de ședință depuse la dosar la data de 19.02.2013 contestatoarea a invocat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, având în vedere că solicitarea expresă a creditoarei către B.E.J. „Z. C.” a fost înregistrată la data de 20.07.2012, iar actul a fost redactat pe data de 17.07.2012, momentul de la care a luat naștere obligația de plată fiind 13.07.2009-data radierii bunului de pe numele finanțatorului.
Prin sentința civilă nr. 1095/26.02.2013 Judecătoria Târgoviște a dispus suspendarea executării silite pornite în dosarul de executare nr. 65/2012 al B.E.J. „Z. C.” până la soluționarea contestației la executare, a admis excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, a admis contestația la executare și a anulat somația din data de 31.07.2012 emisă în dosarul de executare mai susmenționat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că prin încheierea pronunțată la data de 11.06.2010 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing nr._/13.12.2007 și că la data de 05.03.2012 a fost întocmit procesul-verbal de închidere a dosarului de executare silită nr. 434/2010, prin care s-a constatat că debitoarea-contestatoare a achitat în totalitate suma de 6364,66 lei.
A mai reținut prima instanță că intimata a formulat cerere de continuare a executării silite înregistrată la biroul executorului judecătoresc la data de 20.07.2012, deși contractul a fost reziliat la data de 28.11.2008 prin acordul părților, iar la data de 05.03.2012 s-a întocmit procesul-verbal de închidere a executării silite, radierea bunului de pe numele finanțatorului având loc la data de 13.07.2009, astfel că s-a constatat că termenul general de prescripție prevăzut de Decretul nr. 167/1958 este depășit prin raportare la oricare dintre aceste termene, mai ales că în această perioadă creditoarea nu a mai efectuat niciun demers în vederea continuării executării silite.
Împotriva sentinței civile a instanței de fond a declarat recurs, în termen legal, intimata, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței atacate și trimiterea cauzei la prima instanță pentru soluționarea pe fond a contestației la executare.
Primul motiv de recurs invocat de intimată este cel prevăzut la art. 304 pct. 9 raportat la art. 4052 lit. a) și b) din Codul de procedură civilă, apreciind că în mod nelegal a fost admisă excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, având în vedere că împotriva contestatoarei s-au mai efectuat acte de executare silită în baza aceluiași titlu executoriu în dosarul de executare silită nr. 434/2010, care, potrivit prevederilor art. 4052 lit. a) Cod procedură civilă, duc la întreruperea termenului de prescripție. Astfel, prin executarea silită efectuată în dosarul de executare silită nr. 434/2010, prescripția dreptului intimatei de a solicita executarea silită s-a întrerupt, având ca efect curgerea unui nou termen de prescripție, iar procesul-verbal de închidere a dosarului de executare silită a fost încheiat la data de 05.03.2012, dată de la care curge un nou termen de prescripție.
De asemenea, a susținut recurenta intimată că din evidența contabilă a acesteia a rezultat că ultima sumă de bani recuperată pe calea executării silite a fost în data de 31.10.2011, pentru un debit în cuantum de 2.926 lei, fapt ce duce la întreruperea termenului de prescripție.
Al doilea motiv de recurs invocat de recurenta intimată este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 raportat la art. 4052 alin. (3) Cod procedură civilă, arătând că termenul de prescripție se raportează la titlul executoriu și nu la debitul calculat conform clauzelor contractuale, iar legiuitorul a menționat, în mod clar, care sunt situațiile în care prescripția dreptului de a cere executarea silită nu se întrerupe, fiind de strictă interpretare, și cum niciuna dintre aceste situații nu se regăsește în prezenta cauză, nelegalitatea hotărârii atacate este evidentă.
Al treilea motiv de recurs invocat de recurenta intimată este cel prevăzut de art. 3041 Cod procedură civilă, solicitând ca instanța de recurs să examineze cauza sub toate aspectele.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței atacate și trimiterea cauzei la prima instanță pentru soluționarea pe fond a contestației la executare.
În drept, s-au invocat art. 304 pct. 9, art. 3041 Cod procedură civilă și prevederile Legii nr. 51/1997.
Intimata contestatoare N. R. M. a formulat întâmpinare, fiind depusă la instanță la data de 01.08.2013, prin care a arătat că instanța de fond a reținut corect că, față de împrejurarea că la data de 28.11.2008 a fost reziliat contractul de leasing, iar la data de 13.07.2009 bunul a fost radiat, recurenta intimată nemaiefectuând niciun demers în vederea continuării executării silite, termenul general de prescripție prevăzut de Decretul nr. 167/1958 este depășit prin raportare la oricare dintre aceste termene.
Totodată, a mai susținut intimata contestatoare că suma de 6.364,66 lei, pentru care s-a încuviințat executarea silită în dosarul de executare, a fost achitată integral de către aceasta, după cum reiese din extrasele de cont anexate contestației la executare depuse la instanța de fond, precum și din procesul-verbal, or, în această situație, întrucât era vorba de o altă sumă de bani pentru care se cerea executarea, era necesară obținerea unei noi încheieri de încuviințare a executării silite, care nu s-ar mai fi acordat, deoarece intervenise prescripția dreptului de a cere executarea silită.
S-a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul reține că prin sentința civilă nr. 1095/26.02.2013 Judecătoria Târgoviște a dispus suspendarea executării silite pornite în dosarul de executare nr. 65/2012 al B.E.J. „Z. C.” până la soluționarea contestației la executare, a admis excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, a admis contestația la executare și a anulat somația din data de 31.07.2012 emisă în dosarul de executare mai susmenționat.
Cu privire la situația de fapt tribunalul reține că între recurenta S.C. I. L. România I.F.N. S.A. și intimata contestatoare au existat raporturi contractuale generate de încheierea contractului de leasing financiar nr._/13.12.2007. acest contract a fost reziliat la data de 26.11.2008 iar pentru sumele neexecutate de către N. (Merduș) R. M. s-a întocmit dosarul de executare silită nr. 434/2010. Acest dosar de executare silită a fost închis la data de 05.03.2012 în baza procesului verbal aflat la fila 23 dosar de fond) constatându-se că întreaga sumă datorată de către debitoare, respectiv 6.364,66 lei, a fost achitată. Aceasta a fost suma pentru care, în baza încheierii pronunțată de către Judecătoria Târgoviște, s-a dispus încuviințarea executării silite.
Mai reține tribunalul că, după închiderea dosarului de executare silită, la data de 20.07.2012, creditoarea S.C. I. L. România I.F.N. S.A. a formulat o cerere de continuare a executării silite la B. C. Z.. Noile acte de executare silită vizează o sumă de 20.201,67 lei compusă din 17.591,37 lei rate de leasing, RCA, penalități, cheltuieli de recuperare a bunului și 2.610,30 lei cheltuieli de executare silită.
Prezentul recurs declarat de către S.C. I. L. România I.F.N. S.A. vizează în esență problema prescripției dreptului de a cere executarea silită. Judecătoria Târgoviște, prin sentința recurată, a considerat că s-a împlinit termenul de prescripție în timp ce recurenta creditoare consideră că acest termen nu s-a împlinit.
Din analiza motivelor de recurs rezultă că S.C. I. L. România I.F.N. S.A. consideră că actele de executare silită din dosarul nr. 434/2010 au întrerupt cursul prescripției astfel încât, de la data închiderii dosarului de executare silită creditoarea mai avea la dispoziție încă trei ani pentru continuarea executării. Mai susține recurenta că situațiile în care cursul prescripției nu se întrerupe sunt cele prevăzute de dispozițiile art.4052 alin. 3 Cod procedură civilă și, niciuna dintre aceste situații nu se regăsește în speța dedusă judecății.
Cu privire la problema de drept a momentului de la care curge termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, termen care este de trei ani, constată tribunalul, nu există dubii, acesta începând să curgă, conform art. 405 Cod procedură civilă, de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită. În speța dedusă judecății, dreptul de a cere executarea silită s-a născut la momentul rezilierii contractului de leasing, moment ce este situat la data de 26.11.2008.
Problema controversată rămâne numai aceea dacă se poate vorbi de întreruperea sau nu a acestui termen prin închiderea dosarului de executare. Tribunalul consideră că în cauză nu se poate vorbi de întreruperea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită deoarece în cauză devin aplicabile dispozițiile art. art.4052 alin. 3 Cod procedură civilă, dispoziții invocate chiar de către creditoare în motivul 2 de recurs.
În conformitate cu dispozițiile art. art.4052 alin. 3 Cod procedură civilă, prescripția nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de executare a renunțat la ea. Tribunalul apreciază că prin închiderea dosarului de executare silită conform procesului verbal din data de 05.03.2012 aflat la fila 23 dosar de fond, creditoarea a înțeles să renunțe la executarea silită împotriva debitoarei. Cum în drept renunțarea poate fi atât expresă cât și tacită și cum întreaga sumă datorată de către debitoare, respectiv 6.364,66 lei pentru care se încuviințase executarea silită, a fost achitată este firesc ca închiderea unui dosar de executare silită în această manieră să aibă semnificația juridică a renunțării la executare.
Chiar securitatea raporturilor juridice civile care trebuie să guverneze orice sistem de drept impun o astfel de interpretare întrucât ar fi contra acestui principiu ca, din momentul constatării plății integrale a unei creanțe, să mai poată începe să curgă un nou termen de prescripție în baza căruia să se poată în următorii trei ani, demara o nouă procedură de executare silită.
În acest mod și prin această motivare tribunalul înlocuiește motivarea instanței de fond în care se reținea, în mod contrar actelor de la dosarul cauzei, că în perioada 2008 -2012 creditoarea nu a făcut acte de executare silită în contra debitoarei. În realitate, în această perioadă, creditoarea a demarat și încheiat executarea silită împotriva debitoarei. Cu toate acestea, în esență, dar pentru motivele expuse mai sus, soluția Judecătoriei Târgoviște de admitere a excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită este corectă.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a respinge recursul și a menține sentința instanței de fond.
Tribunalul urmează a lua act că intimata va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta intimată S.C. I. L. ROMÂNIA I.F.N. S.A., cu sediul procesual ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedură în municipiul București, sectorul 2, ., . civile nr. 1095/26.02.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare N. R. M., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul București, sectorul 3, .. 83, ., parter, .> Ia act că intimata va solicita cheltuieli pe cale separată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.09.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
M. M. | B. Brânzică | L. B. |
Grefier
A. P.
Jud. fond S. L.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond nr._
Red. M.M. / Tehnored. I.M.
2 ex - 09.10.2013
| Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1088/2013. Tribunalul... → |
|---|
