Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1088/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1088/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 9306/315/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 1088
Ședința publică din data de 9 decembrie 2013
Președinte – I. S.
Judecător – N. C.
Judecător – R. M.
Grefier - N. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâtul B. P., domiciliat în Târgoviște, Calea Câmpulung, nr.23 bis, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.2060 din 16.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. local al comunei Răzvad, cu sediul în ., având ca obiect – revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat I. G. pentru recurentul-pârât B. P., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/26.09.2013 (fila 6), intimata-reclamantă C. local al comunei Răzvad prin avocat Michael G., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/8.11.2013 (fila 9).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul în care se află judecata, procedura de citare legal îndeplinită, cererea de recurs este timbrată cu chitanța nr._/29.10.2013 privind plata taxei judiciare de timbru în sumă de 1159,32 lei și timbrul judiciar de 3 lei, cererea de recurs este motivată, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Părțile precizează că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată.
Instanța, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, acte de depus la dosar, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului civil de față.
Pentru recurentul pârât B. P., avocat I. G. având cuvântul, a susținut motivele scrise de recurs, prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a Consiliului local al comunei Răzvad, acțiunea în revendicare poate fi formulată numai de Unitatea Administrativ Teritorială ., persoane juridice de drept public cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, care are drept de proprietate, pentru acest motiv a solicitat admiterea excepției, admiterea recursului și respingerea cererii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. Pe fond, a criticat hotărârea pentru netemeinicie, întrucât titlul de proprietate al pârâtului, respectiv contractul de schimb, care este valabil și produce efecte retroactive din momentul încheierii, este anterior hotărârii prin care terenul în litigiu a trecut în proprietatea publică. A solicitat admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru în recurs.
Apărătorul intimatei reclamante C. local al comunei Răzvad și-a menținut concluziile din întâmpinare cu privire la excepția lipsei calității procesuale active ridicată pentru prima dată în fața instanței de recurs, solicitând a fi respinsă această excepție, întrucât domeniul public se află în administrarea consiliului local, singura autoritate publică ce dispune cu privire la un bun. Pe fond, a arătat că nu a putut fi perfectat contractul de schimb în formă autentică datorită faptului de P. nu avea în proprietate terenul în litigiu, dar nici pârâtul nu avea în patrimoniu terenul promis spre schimb, dreptul de proprietate al acestuia fiind constatat abia în anul 1998 printr-o hotărâre judecătorească, iar terenul a intrat în domeniul public al comunei ca urmare a inventarierii obligatorii impusă de Legea nr.213/1998, reprezentând, prin forma și amplasamentul său, suprafață destinată asigurării vizibilității în intersecții. A pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, președintele declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște data de 21.09.2010 sub nr._ reclamantul C. L. al Comunei Răzvad a chemat în judecată pe pârâtul Blânda P. solicitând obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și posesie corpul de teren proprietatea comunei Răzvad, aflată în domeniul public al unității administrative teritoriale, în suprafață de 2001,00 mp.
În motivarea acțiunii partea a arătat în esență, următoarele:
Dreptul de proprietate este atestat prin inventarul bunurilor din domeniul public anexa la Hotărârea consiliului local nr. 29/28.05.2001, care la poziția 209 reține, printre celelalte terenuri și suprafața revendicată. Conform art. 11 din Legea nr. 213/1998 bunurile din domeniul public sunt inalienabile și imprescriptibile iar potrivit art. 136 alin. 4 din Constituția României bunurile proprietatea publică sunt inalienabile. Dreptul de proprietate al pârâtului este atestat de sentința civilă nr. 5167/12.10.2001 și de sentința civilă nr. 6091/23.12.2008. Toate aceste operațiuni prin care s-a tins la acapararea terenului ce face obiectul prezentei cauze au fost realizate ulterior includerii terenului în domeniul public al unității administrativ teritoriale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 480 C.civ. din 1864,art. 11 din Legea nr. 213/1998, art. 136 alin. 4 din Constituția României.
În dovedirea cererii au fost depuse înscrisuri, printre care: copie de pe Hotărârea consiliului local nr. 29/28.05.2001 împreună cu inventarul anexa în extras (f-7 și urm.), sentința civilă nr. 5167/12.10.2001 pronunțată de Judecătoria Târgoviște (f-11), sentința civilă nr. 6091/23.12.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște (f-13).
Legal citat pârâtul a formulat întâmpinare (f-22) prin care a formulat concluzii de respingere a acțiunii.
În motivarea cererii sale partea a arătat, în esență, următoarele:
Terenul ce face obiectul cauzei a făcut obiectului unui schimb între reclamant și pârât încă din anul 1994. Schimbul nu a mai fost autentificat, ceea ce a determinat formularea unei acțiuni în constatare a proprietății de către pârât, obținându-se hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Includerea terenului în domeniul public la un interval de peste 6 ani de zile de la data schimbului este nelegală, schimbul efectuat în anul 1994 rezolvând o problemă stringentă a consiliului local prin darea în proprietatea Parohiei Adormirea Maicii Domnului a unei suprafețe de 1100,00 mp din proprietatea pârâtului. Conflictul în cazul în care ambele părți prezintă un titlu s-au rezolvat în practica judecătorească în sensul considerării mai caracterizate a proprietății cea mai veche, și anume cea a pârâtului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115-118 C.p.c. din 1865.
Au fost încuviințate și administrate probele cu: înscrisuri și cu expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie.
S-a dispus atașarea dosarului nr. 5031/2001.
La data de 19.03.2013 reclamantul a depus cerere de majorare a câtimii obiectului solicitând obligarea pârâtului să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2.802 mp teren.
Părțile au depus și concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr. 2060 s-a omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de expert M. I., astfel cum a fost completat cu varianta depusă la data de 19.02.2013.
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul C. L. AL COMUNEI RĂZVAD, în contradictoriu cu pârâtul B. P., a fost obligat pârâtul să îi lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 2.529 mp situat în comuna Răzvad, . ca vecinătăți: la N – . E – DJ771 Târgoviște-Ploiești, la S- . – . cu punte contur 3-23 în completarea la raportul de expertiză întocmită de către expert M. I. și depusă la data de 19.02.2013.
S-a luat act că reclamantul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de punere în posesie nr. 3549 din 03.10.1994 întocmit de către reprezentanții Comisiei Locale de Fond Funciar și semnat de către beneficiar, P. Adormirea Maicii Domnului a intrat în stăpânirea terenului imobil în suprafață de 1.688,00 mp cu vecinătățile și amplasamentul menționate în actul menționat și planul anexă la acesta (f-84).
În luna octombrie 1994 prin înscrisul sub semnătură privată denumit proces verbal (f-85), P. Adormirea Maicii Domnului declara că este dispusă să schimbe cu pârâtul din prezenta cauză imobilul teren menționat, pârâtul cedând o suprafață de 1100,00 mp din terenul său care se învecinează cu cimitirul.
Prin H.C.L. Răzvad nr. 24/25.05.2001 și H.G. nr. 1350/2001 s-a trecut în inventarul bunurilor aparținând domeniului public al localității, printre alte imobile, și imobilul teren în suprafață de 1700,00 mp (menționat în inventarul anexă 4 la hotărâre la poziția 209 f-7 și urm.).
Prin sentința civilă nr. 5167/12.10.2001 pronunțată de Judecătoria Târgoviște (f-11) s-a constatat valabil schimbul intervenit între pârât și P. Adormirea Maicii Domnului.
Prin sentința civilă nr. 6091/23.12.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște (f-13) s-a constat că suprafața ce a făcut obiectul contractului de schimb menționat privește suprafața de 2802,00 mp și nu 1688,00 mp cu vecinătățile și dimensiunile menționate în raportul de expertiză întocmit de către expertul judiciar E. A..
Instanța de fond a constatat pe baza probelor administrate în cauză constând în înscrisurile depuse la dosar (titlurile invocate de către părți) și raportul de expertiză tehnică refăcut astfel cum a fost lămurit și completat prin răspunsul la obiecțiuni depus în 27.11.2012 (f-145 și urm.), că suprafața de teren stăpânită de către pârât în temeiul titlurilor menționate este de 2.529,00 mp.
Instanța de fond a apreciat că se impune omologarea raportului de expertiză completat prin varianta depusă la data de 19.02.2013 deoarece această formă răspunde obiectivelor trasate de către instanță și nu au existat obiecțiuni care să fi fost admise.
Din concluziile raportului de expertiză în forma omologată rezultă că această suprafață se suprapune atât cu suprafața de teren menționată în inventarul bunurilor aparținând domeniului public al unității administrative cât și cu cea din procesul verbal de punere în posesie nr. 3549 din 03.10.1994 (f-145 și urm.).
Prima instanța a reținut în privința aspectului legat de suprafața imobilului că nu pot fi reținute susținerile reclamantului în sensul că suprafața acaparată de către pârât este de 2.801,00 mp întrucât acestea sunt contrazise de concluziile raportului de expertiză efectuat, expertul argumentând motivat că planul întocmit de către expertul judiciar E. A. în dosarul anterior nr. 5031/2001 nu cuprinde puncte și coordonate de reper exterioare conturului suprafeței, astfel că nu este posibilă efectuarea unei suprapuneri din care să rezulte diferența până la suprafața identificată pe teren de către expertul desemnat în prezenta cauză (de 2639,00 mp din care 110,00 mp reprezintă trotuarul iar 2529,00 mp suprafața propriu-zisă).
În drept, prima instanța a reținut următoarele:
Acțiunea în revendicare, deși nu cunoaște o definiție legală, este considerată ca fiind acea acțiune reală pornită de proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar, constituind cel mai energic mijloc de apărare a dreptului de proprietate și presupune, având în vedere aceste caracteristice, față de dispozițiile art. 1169 C.civ. (aplicabile prin raportare la momentul sesizării instanței, în baza art. 24 C.p.c.), dovada dreptului de proprietate a celui ce o formulează.
În cazul in care pârâtul invocă, la rândul său, un titlu de proprietate, revine instanței sarcina de a compara titlurile opuse de părți, dând preferința aceleia ce are un titlu mai caracterizat.
În cauză, instanța de fond a aprecat că titlul reclamantului este preferabil.
Partea reclamantă a invocat în privința suprafeței revendicate calitatea de proprietar în virtutea apartenenței bunului imobil la domeniul public.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 213/1998 în forma aplicabilă la momentul includerii în inventarul domeniului public, dreptul de proprietate publică se dobândește, printre altele, pe cale naturală. Dispoziția, astfel cum a fost interpretată în doctrina și practica în materie, vizează acele situații juridice care sunt izvorul concret al raportului juridic în temeiul căruia se dobândește dreptul de proprietate, efect care se produce tocmai pentru că legea, ca act normativ, îl prevede.
Situațiile juridice de care legea leagă efectul menționat și în prezenta cauză, în lumina dispozițiilor art. 136 alin. 3 din Constituția României, țin în principal de criteriul destinației bunului dar și de criteriul voinței legiuitorului, numit și criteriul declarației legii, care indică anumite cazuri concrete.
În cauza de față ambele criterii sunt îndeplinite. Bunul imobil ce face obiectul acțiunii formulate, astfel cum a rezultat din raportul de expertiză și cum a susținut în mod corect și reclamantul, face parte din domeniul public, prin destinația și uzul de spațiu de siguranță pentru drumurile publice ce îl înconjoară (a se vedea în acest sens lățimea suprafeței pe latura vestică și poziționarea la intersecția drumurilor ce fac legătura cu un drum județean).
Criteriul principal subiectiv se completează în prezenta cauză și cu un alt criteriu complementar obiectiv, al voinței legiuitorului.
Proba din prisma criteriului voinței legiuitorului se face prin reglementarea unor cazuri de bunuri ori prin întocmirea unor inventare.
În cauză, imobilul teren identificat de către expert face parte, astfel cum în mod corect a susținut și reclamantul, din zona drumului public, care cuprinde și zona de siguranță și protecție (art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 43/1997 stabilește că din zonele de siguranță fac parte și suprafețele de teren destinate asigurării vizibilității în curbe și intersecții).
Mai mult, terenul este inclus în inventarul bunurilor din domeniul public din 2001, anterior momentului obținerii titlului invocat de către pârât reprezentat de sentința civilă nr. 5167/12.10.2001 pronunțată de Judecătoria Târgoviște (f-11).
Nu poate fi primită apărarea pârâtului în sensul că dreptul său de proprietate este anterior și preferabil celui invocat de către reclamant întrucât procesul-verbal de punere în posesie nr. 3549 din 03.10.1994 (titlul autorului său), astfel cum în mod întemeiat a arătat și reclamantul, invocând decizia nr. 1/1997 a CSJ pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, nu constituie titlu de proprietate. De asemenea, înscrisul sub semnătură privată din octombrie 1994, prin care pârâtul a convenit schimbul de teren, nu poate fi considerat un titlu valabil și preferabil, condiția ad validatem a formei autentice aplicabilă contractelor de schimb ce au ca obiect bunuri imobile nefiind îndeplinită la acel moment. Mai mult, hotărârea judecătorească invocată drept titlu, respectiv sentința civilă nr. 5167/12.10.2001 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, este ulterioară includerii imobilului în inventarul bunurilor aparținând domeniului public, iar efectele sale s-au produs exclusiv pentru viitor.
Efectele sentinței civile nr. 5167/12.10.2001 pronunțată de Judecătoria Târgoviște (f-11) se produc exclusiv pentru viitor întrucât doar ca urmare a pronunțării acesteia se suplinește lipsa formei autentice, condiție neîndeplinită la momentul încheierii actului.
Acest fapt se reține de altfel cu putere de lucru judecat de către instanța care a soluționat anterior în cauza nr._, cauză soluționată între aceleași părți. În motivarea sentinței civile nr. 6091/23.12.2008, instanța a stabilit că sentința definitivă și irevocabilă nr. 5167/12.10.2001 reprezintă actul autentic (titlul) și nu procesul verbal din octombrie 1994.
Confuzia cu privire la acest aspect a fost menținută de exprimarea imprecisă din dispozitivul sentinței nr. 5167/12.10.2001, în care se constată valabil schimbul de imobile, deși astfel cum s-a reținut cu putere de lucru judecat între părți, prin sentința civila nr. 6091/23.12.2008, titlul pârâtului îl reprezintă sentința care ține loc de act autentic și nu antecontractul. Acesta este și motivul pentru care nu se poate vorbi de o retroactivitate a efectului translativ la un moment la care toate condițiile de valabilitate pentru transferul dreptului nu erau împlinite (cunoscut fiind faptul că actul juridic se naște valabil atunci când toate condițiile de valabilitate sunt îndeplinite la momentul încheierii sale).
Nu poate fi reținut caracterul preferabil al titlului în virtutea faptului că titlul invocat de către pârât este o hotărâre judecătorească întrucât litigiul nu a fost soluționat în contradictoriu cu reclamantul, neputând fi opusă puterea de lucru judecat.
Din contră, în mod corect a invocat reclamantul încălcarea regulii inalienabilității bunurilor proprietate publică prin acte juridice de drept privat, încălcare care atrage nulitatea absolută a acestor acte juridice (art. 11 alin. 2 din Legea nr. 213/1998).
Transferul dreptului de proprietate și valabilitatea vreunui act juridic care să consfințească un astfel de transfer nu pot fi reținute în temeiul unei hotărâri care nu este opozabilă reclamantului și prin care nu s-a avut în vedere cauza de nulitate absolută incidentă.
Nu pot fi primite apărările pârâtului în sensul că: Sentința civilă nr. 6091/23.12.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște (f-13) este obținută în contradictoriu cu reclamantul iar prin ea se constată irevocabil proprietatea sa asupra terenului întrucât din analiza acestei hotărâri (a motivării în mod special) rezultă cu claritate că instanța nu a procedat la compararea titlurilor părților (a se vedea în acest sens f-15 verso, unde instanța arată în mod expres că situația modurilor diferite de dobândire a proprietății se poate reglementa prin compararea titlurilor, acțiunea cu care instanța nu a fost învestită).
De asemenea, instanța de fond a înlăturat apărarea pârâtului potrivit căreia nu a fost înștiințat în nicio modalitate asupra faptului că cel în favoarea căruia se constituise terenul nu i s-a mai eliberat titlu întrucât nu prezintă relevanță atâta timp cât bunul era inalienabil la momentul pronunțării hotărârii care să țină loc de act autentic de înstrăinare.
Nici susținerea pârâtului în conformitate cu care reclamantul nu invocă un mod de dobândire a proprietății nu poate fi reținută întrucât astfel cum s-a arătat anterior modul de dobândire, este prevăzut chiar de lege (art. 7 lit. a din Legea nr. 213/1998).
În această situație, instanța de fond a apreciat că terenul în suprafață de 2.529 mp situat în . ca vecinătăți: la N – . E – DJ771 Târgoviște-Ploiești, la S- . – . cu punte contur 3-23 în completarea la raportul de expertiză întocmită de către expert M. I. și depusă la data de 19.02.2013 este proprietatea reclamantului, acesta din urmă, în temeiul art. 480 C. civ. având dreptul să exercite toate atributele dreptului de proprietate asupra acestui bun.
Astfel, instanța de fond a apreciat că cererea de chemare în judecată este întemeiată în parte, față de împrejurarea că în urma expertizei tehnice judiciare efectuate a reieșit că suprafața totală stăpânită de către pârât este de 2.529,00 mp. De altfel partea reclamantă nu a fost în măsură să indice în concret amplasamentul diferenței de teren pretinse, referindu-se exclusiv la măsurătorile efectuate anterior, măsurători care nu corespund cu situația actuală.
Față de toate aceste considerente, prima instanță a omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de expert M. I., astfel cum a fost completat cu varianta depusă la data de 19.02.2013, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată și a obligat pe pârât să îi lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 2.529 mp situat în comuna Răzvad, . ca vecinătăți: la N – . E – DJ771 Târgoviște-Ploiești, la S- . – . cu punte contur 3-23 în completarea la raportul de expertiză întocmită de către expert M. I. și depusă la data de19.02.2013.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a luat act că reclamantul își rezervă dreptul de a le solicita pe cale separată.
Împotriva sentinței civile pârâtul Blânda P. a declarat recurs criticând sentința primei instanțe pentru netemeinicie si nelegalitate.
In drept s-a intemeiat recursul pe disp.art.304, pct.7,8 si 9 Cod Proc. Civ..
Recurentul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a Consiliului L. al Comunei Razvad.
A motivat că acțiunea in revendicare nu putea fi introdusa de acest reclamant, ci de Unitatea Administrativ Teritoriala si anume de .. Eventualul drept de proprietate asupra terenului in litigiu nu l-ar putea avea in niciun caz C. L. al Comunei Razvad, ci doar Unitatea Administrativ Teritoriala si anume ..20 alin.l din Legea 215/2001 a Administrației Publice Locale "comunele...sunt unități administrativ teritoriale...", iar potrivit art.21 alin.l din aceeași lege "unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu". Având in vedere faptul ca art.21 alin.2 din Legea 215/2001 stabilește ca "in justiție, unitățile administrativ teritoriale sunt reprezentate, dupa caz, de primar sau de președintele consiliului județean", este evident ca in speța de fata acțiunea introductiva a fost promovata de o persoana lipsita de calitate procesuala activa, motiv pentru care a solicitat admiterea excepției si respingerea cererii ca inadmisibila fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa.
Pe fond deasemenea s-a arătat că hotarea este neîntemeiata întrucât titlul lui de proprietate adică contractul de schimb intervenit intre recurent si P. Adormirea Maicii Domnului este anterior hotărârii de consiliu local prin care se pretinde ca terenul in litigiu ar fi trecut in proprietate publica.
A mai arătat recurentul că se susține in motivarea respingerii apărării pârâtului in sensul ca dreptul lui de proprietate este preferabil, faptul ca efectele sentinței civile nr.5167/2001 pronunțata de Judecătoria Targoviste se produc exclusiv pentru viitor, intrucat doar ca urmare a pronunțării acesteia se suplinește lipsa formei autentice. Raționamentul este greșit intrucat odată constatat ca valabil contractul de schimb dintre recurentul si P. Adormirea Maicii Domnului, acesta produce efecte retroactive din momentul încheierii lui. S-a apreciat ar fi absurd sa se interpreteze altfel hotărârea sau sentința civila nr.5167/2001 pronunțata de Judecătoria Targoviste.
Contractul de schimb, ca orice contract supus reglementarii Codului Civil, produce efecte din momentul incheierii acordului de voința. Suplinirea acestui acord prin intermediul unei hotărâri judecătorești nu insemana ca acel contract s-a încheiat la momentul pronunțării acelei hotărâri, ci ca acea hotărâre recunoaște ca valabil incheiat respectivul contract de schimb inca din momentul realizării acordului de voința.
A solicitat să se dispună admiterea recursului asa cum l-a formulat si sa se respingă pe cale de excepție acțiunea ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa, dar si pe fond intrucat titlul lui de proprietate este anterior titlului de proprietate al reclamantei.
Intimata a formulat întâmpinare la cererea de recurs formulată de reclamantul BLÂNDA P., solicitând respingerea acesteia ca nefondată.
I. în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a Consiliului L. al comunei Răzvad, ridicată pentru prima dată direct în fața instanței de recurs, intimata a solicitat respingerea acesteia.
A motivat că, deși în aparență textele de lege invocate în susținerea excepției sunt destul de clare ( respectiv dispozițiile art. 21 alin. (2) din legea nr. 215/2001 a Administrației Publice Locale), recurentul nu se raportează la obiectul juridic special al acțiunii cu care instanța a fost investită.
Dacă ne-am fi aflat într-o cauză de contencios administrativ sau un alt tip de acțiune (cu excepția acțiunilor privind dreptul de administrare al bunurilor aparținând domeniului public) în care unitatea administrativ-teritorială ar fi avut calitatea de parte, s-a arătat că s-ar admite teza potrivit căreia reprezentarea în justiție a comunei s-ar fi realizat prin instituția primarului.
Conform dispozițiilor art. 12. alin. (5) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică (act normativ cu caracter special în raport cu Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale): „(5) în litigiile privitoare la dreptul de administrare, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, iar unitățile administrativ-teritoriale de către consiliile județene, de C. General al Municipiului București sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, președintelui consiliului județean ori primarului. Acesta poate desemna un alt funcționar de stat sau un avocat care să îl reprezinte în fața instanței."
S-a mai arătat că domeniul public al comunei Răzvad se află potrivit legii în administrarea consiliului local al comunei Răzvad, această autoritate publică locală fiind singura în măsură să dispună cu privire la un bun având un astfel de regim juridic.
Chiar dacă în partea introductivă a acțiunii reclamantul (C. L. al comunei Răzvad) nu a subliniat faptul că revendicarea se face în numele unității administrativ-teritoriale, din motivarea dezvoltată rezultă fără dubiu că în mod constant s-a făcut referire la împrejurarea că bunul revendicat se află în domeniul public al comunei.
S-a apreciat că admiterea excepției lipsei calității procesuale active a unui consiliu local într-o acțiune în revendicare având ca obiect material un bun din domeniul public al respectivei comune, în contextul în care dreptul de reprezentare în justiție este stabilit în mod expres prin lege, ar putea fi doar o consecință nefastă a unei interpretări excesiv de formaliste și totodată o soluție care ar încălca în mod flagrant două din drepturile pentru a căror nesocotire statul român a primit cele mai multe condamnări din partea CEDO, respectiv atât dreptul la un proces echitabil cât și dreptul de proprietate.
In sprijinul interpretării a fost invocată Decizia nr. 2165/18.03.2005 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție (ANEXA 1), prin care instanța supremă a apreciat că o direcție silvică din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor -are calitate procesuală activă în a promova o acțiune în revendicare a unui teren forestier aflat în domeniul public al statului, dar în administrarea sa.
II. În ceea ce privește fondul cauzei s-a arătat că în ceea ce privește istoricul terenului în litigiu, urmează să se observe că la data de 03.10.1994, Comisia Locală de Fond Funciar Răzvad a încheiat un proces-verbal de punere în posesie pentru suprafața de 1.688 m.p. dând astfel curs unei cereri de reconstituire formulată de P. Adormirea Maicii Domnului pentru suprafața totală de 3,5 ha. La momentul respectiv Comisia a apreciat că poate proceda la realizarea operațiunii de punere în posesie pe acel teren întrucât reprezenta un amplasament liber, nerevendicat de vreo terță persoană și pe cale de consecință aflat la dispoziția sa.
In luna octombrie 1994, între P. Adormirea Maicii Domnului și recurentul-pârât Blânda P. s-a încheiat un proces-verbal de schimb (înscris sub semnătură privată) în cuprinsul căruia se precizează că de la data încheierii respectivului act recurentul-pârât ar deveni proprietar de drept al terenului în litigiu (adică pentru suprafața de 1.688 m.p. pe care anterior fusese pusă în posesia P.). La data încheierii respectivului proces-verbal de schimb erau în vigoare dispozițiile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 care stipulau: "Terenurile situate în intravilan si extravilan pot fi înstrăinate, indiferent de întinderea suprafeței prin acte juridice între vii, încheiate în forma autentică.", dispoziții ulterior preluate de art. 12 din Legea nr. 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor, ca atare forma autentică a contractului de schimb era o condiție de validitate a convenției.
În acest context, efectul translativ de proprietate invocat de recurentul-pârât în apărare nu s-a putut produce.
Ulterior, la numai o lună după momentul încheierii procesului-verbal de punere în posesie, prin Hotărârea nr. 90/1994 a Comisiei Județene Dâmbovița de Fond Funciar, P. Adormirea Maicii Domnului este validată cu suprafața de 3,5 ha în anexa 13, poziția 3, ulterior emițându-i-se în acest sens Titlul de proprietate nr._/15.10.2001, primind întreaga suprafață solicitată în extravilanul comunei Ulmi, județul Dâmbovița.
Așadar imposibilitatea perfectării contractului de schimb în formă autentică se datora împrejurării că pe de o parte P. nu avea în proprietate Suprafața de 1.688 m.p. în litigiu, iar pe de altă parte că nici pârâtul nu avea în patrimoniu suprafața de teren promisă spre schimb (astfel cum vom dezvolta în paragrafele subsecvente).
În legătură cu drepturile Parohiei cu privire la suprafața de teren pentru care la data de 03.10.1994 se încheiase procesul-verbal de punere în posesie. Se arată că urmează a se observa că în măsura în care au existat unele controverse acestea au fost definitiv, înlăturate prin Decizia nr. 1/1997 pronunțată de Secțiile Unite ale Curții Supreme de Justiție (într-un recurs în interesul legii prin care s-a stabilit că: "adeverința eliberată de comisia constituită potrivit Legii nr. 18A991 și procesul-verbal de punere în posesie nu constituie titlu de proprietate care să poată fi examinat în cadrul soluționării unor acțiuni în revendicare sau în sistarea stării de devălmășie,"
In ceea ce privește dreptul de proprietate al pârâtului asupra terenului pe care acesta l-a promis spre schimb către Parohie, urmează să se constate că a fost constatat abia la nivelul anului 1998 (Sentința nr. 2032/03.03.1998 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 9181/1997).
Cum niciun notar public nu ar fi încheiat eventualul contract de schimb în asemenea condiții, părțile (P. și actualul pârât) au fost nevoite practic să recurgă la alternativa investirii instanței de judecată cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate valabilitatea schimbului, demers ce s-a finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr. 5167/12.10.2001 a Judecătoriei Târgoviște (dosar nr. 5031/2001).
Așadar, s-a apreciat de intimată, pârâtul și-a confecționat un titlu de proprietate începând cu data de 12.10.2001 (când s-a pronunțat Sentința nr. 5167/2001 a Judecătoriei Târgoviște), întrucât persoana indicată ca fiind antecesorul său în drepturi, P. Adormirea Maicii Domnului, niciodată nu a avut în proprietate terenul în litigiu (fiindu-i emis numai un proces-verbal căruia intrepretarea obligatorie dată de Curtea Supremă nu-i recunoaște calitatea de titlu), ori nimeni nu poate transmite altuia un drept pe care el însuși nu îl are („nemo ad allium transsfere potest quam ipse habet; nemo dat quod non habet").
Examinând sentința recurata prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate și a prevederilor legale incidente, tribunalul constata urmatoarele:
Existența calității procesuale presupune existența unei identități între titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății și reclamant, pe de o parte, iar pe de altă parte între cel căruia îi incumbă obligația din raportul juridic litigios și persoana chemată în judecată în calitate de pârât.
Prin cererea de recurs de fata, recurentul parat B. P. a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului intimat C. local al comunei Răzvad, intrucat eventualul drept de proprietate asupra terenului in litigiu nu l-ar putea avea C. L. al Comunei Razvad, ci doar Unitatea Administrativ Teritoriala si anume .> .. 20 din Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale „Comunele … sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale”.
Conform art. 21 din aceiasi lege „Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean”.
Avand in vedere prevederile legale de mai sus, tribunalul constata ca titular al dreptului de proprietate poate fi unitatea adinistrativ teritoriala, respectiv .> In acelasi sens, prin H.C.L. Răzvad nr. 24/25.05.2001 și H.G. nr. 1350/2001 s-a stabilit inventarul bunurilor aparținând domeniului public al comunei Razvad, printre care se regaseste si terenul ce formeaza obiectul cauzei, astfel ca acesta s-ar putea regasi in proprietatea comunei, iar nu in proprietatea Consiliului L..
De altfel, C. L. nu are personalitatea juridica, ci reprezinta o forma de manifestare a autonomiei locale, cu atributii deliberative, asa cum se arata in art. 23 din Legea nr. 215/2001, astfel ca nu poate fi titular de drepturi sau obligatii.
Este adevarat ca, asa cum precizeaza intimatul, potrivit art. 12 alin. 5 din Legea nr. 213/1998 privind drepturl de proprietate publica „În litigiile privitoare la dreptul de administrare, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, iar unitãțile administrativ-teritoriale de cãtre consiliile județene, de C. General al Municipiului București sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, președintelui consiliului județean ori primarului. Acesta poate desemna un alt funcționar de stat sau un avocat care sã îl reprezinte în fața instanței.”
Cu toate acestea, in primul rand textul de lege arata ca doar in justitie unitatea administrativ teritoriala este reprezentata de C. L., titual al dreptului este tot unitatea administrativ teritoriala. In al doilea rand, textul de lege se refera la litigiile decurgand din dreptul de administrare al unui bun proprietate publica, or in speta obiectul cauzei il reprezinta o actiunea in revendicare.
Se constata astfel de catre tribunal ca cea care are calitatea procesuala activa in cauza este . C. L. al Comunei Razvad.
Cum exceptia lipsei calitatii procesuale active constituie o exceptie de fond, absoluta si peremptorie, putand prin urmare sa fie invocata direct in faza procesuala a recursului, tribunalul urmeaza ca pentru argumentele aratate mai sus, sa admita exceptia invocata de recurentul B. P. si sa respinga acțiunea formulata de C. L. al Comunei Razvad ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Așa fiind, urmează ca tribunalul să constate întemeiat recursul promovat, potrivit celor ce preced și în consecință să admită recursul, să modifice în tot sentinta recurata, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C. L. al comunei Răzvad și va respinge acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Ca parte căzuta în pretenții, in temeiul art. 274 C.p.civ., intimatul reclamant va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată de 1163 lei, reprezentând taxa de timbru in recurs si timbru judiciar, conform chitantei de la fila 17.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâtul B. P., domiciliat în Târgoviște, Calea Câmpulung, nr.23 bis, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.2060 din 16.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. local al comunei Răzvad, cu sediul în .
Modifică în tot sentința în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C. L. al comunei Răzvad și respinge acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Obligă intimata reclamantă la plata sumei de 1163 lei către recurentul pârât reprezentând cheltuieli de judecată –taxă de timbru în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9.12.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
I. S. | N. C. | R. M. |
GREFIER
N. D.
Judecătoria Târgoviște
Judecător fond A. V. S.
Red MR/ tehnored A.Gh
3x / 7.01.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 771/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 287/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
