Contestaţie la executare. Decizia nr. 617/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 617/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 11420/315/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA SECȚIA I CIVILĂ
Decizia Civilă nr. 617
Ședința publică din data de 20 iunie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: M. M.
Judecător: B. Brânzică
Judecător: G. S.
Grefier: A. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-debitoare Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița, Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1411/13.03.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-creditori M. M. și P., domiciliați în comuna Râul Alb, . Sus având ca obiect „contestație la executare”.
Recurs scutit de plata taxei de timbru potrivit art. 17 din Legea. 146/1997.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat P. G. pentru intimații-creditori, lipsă fiind aceștia și recurenta-debitoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul pricinii, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca este legal îndeplinită, cu precizarea că prin serviciul registratură s-a depus de către intimații-contestatori întâmpinare, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Avocat P. G. pentru intimații-creditori depune la dosar împuternicire avocațială . nr._/2012 și precizează că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat în cauză.
Tribunalul, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat P. G. pentru intimații-creditori solicită respingerea recursului formulat ca nefondat menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de apărător, sens în care depune la dosar chitanța nr.7/20.06.2013.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare asupra recursului civil de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ din data de 12.12.2012, contestatoarea Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița - Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, în contradictoriu cu intimații M. P., M. M., a contestat somația nr._ emisă de B. B. C..
În motivarea cererii, contestatoarea a precizat că prin adresa din data de 27.11.2012, din dosarul de executare nr.5/2012, comunicată la data de 28.11.2012 B. B. C. a somat Direcția G. a Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului Român a sumei totale de_,20 lei reprezentând 15.800 lei creanță conform deciziei nr.566/07.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ și cheltuielile de executare în sumă de 3270,20 lei stabilite conform procesului-verbal din data de 27.11.2012.
În mod eronat, a apreciat contestatoarea, s-a dispus somarea la plată, în condițiile în care calitatea de pârât în dosarul nr._ o are Statul Român prin Ministerul Finanțelor, astfel că împotriva acestei instituții trebuia să se îndrepte executorul judecătoresc și că intimații trebuiau să se adreseze cu o simplă cerere fără a fi necesar să apeleze la serviciile unui executor judecătoresc.
La cerere au fost anexate următoarele înscrisuri: somația emisă la data de 27.11.2012 de VEJ B. C. V. în dosarul de executare nr.5/2012 (f.15), proces-verbal încheiat la data de 27.11.2012 de executorul judecătoresc în dosarul nr.5/2012 (f.16), adresa către intimată prin care executorul judecătoresc comunică înființarea popririi (f.17), decizia nr.566/07.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ (f.18-20), sentința civilă nr.183/19.01.2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosar nr.2369 /120/2010 (f.21-22).
La data de 16.01.2012, intimatul B. B. C. V. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă.
Executorul judecătoresc a precizat că la data de 22.02.2012, intimații-creditori au solicitata executarea silită sub toate formele a sentinței civile nr.183/19.01.2011 pronunțată în dosarul nr._ pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
În dosarul nr._ Judecătoria Târgoviște prin încheierea din data de 29.02.2012 a admis cererea formulată de executorul judecătoresc și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu anterior menționat și în consecință au fost emise somația și procesul-verbal de cheltuieli din data de 21.05.2012 și adresa de înființare poprire.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.115 și următoarele din Codul de procedură civilă.
La rândul lor, intimații M. P. și M. M. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a Administrației Finanțelor Publice Târgoviște precizând că în mod corect conturile instituției au fost somate deoarece titlul executoriu îi era opozabil fiind parte în proces.
La termenul de judecată din data de 13.02.2013 prima instanța a invocat din oficiu excepția tardivității formulării contestației.
La solicitarea judecătoriei, în temeiul dispozițiilor art.402 Cod procedură civilă au fost transmise copii de pe actele de executare din dosarul nr.5/2012 – B. B. C. V..
Prin sentința civilă nr.1411/13.03.2013 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B. B. C. V..
S-a respins contestația formulată împotriva intimatului B. B. C. V. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală, au fost respinse excepția tardivității și excepția lipsei calității procesuale active.
S-a respins contestația formulată de contestatoarea Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița - Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, în contradictoriu cu intimații M. P., M. M., a fost obligată contestatoarea la plata către intimați a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, în temeiul dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B. B. C. V. invocată de acest intimat și a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de intimații M. P. și M..
S-au avut în vedere disp. art. 2 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, în conformitate cu care executorul judecătoresc este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, iar potrivit disp. art. 7 alin. 1 lit. 1 din aceeași lege executorul judecătoresc are atribuția de a pune în executare dispozițiile cu caracter civil din titlurile executorii.
De asemenea, disp. art. 57 și 58 din Legea nr. 188/2000 prevăd că actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, cei interesați sau vătămați prin actele de executare putând formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă. În acest context, având în vedere că rolul executorului judecătoresc este acela de a îndeplini un serviciu de interes public, acesta nu poate fi parte într-o acțiune în fața instanței judecătorești cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuțiilor de serviciu, calitate procesual activă sau pasivă în cadrul unei contestații la executare având doar părțile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmit în cadrul unui dosar de executare.
Calitatea procesual pasivă a executorului judecătoresc nu este determinată nici măcar de opozabilitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu privire la actul de executare efectuat de către acesta, în măsura în care actele acestuia sunt supuse controlului instanțelor de judecată și, în calitatea sa de asigurator al unui serviciu de interes public, este obligat să respecte o hotărâre judecătorească irevocabilă.
În același sens a statuat și art. 399 alin. 2 Cod procedură civilă potrivit căruia nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active instanța de fond a reținut că s-a impus concepția potrivit căreia calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății.
S-a reținut că intimații au fost cei care au formulat o cerere de executare silită, înregistrată sub nr.5/2012 la B. B. C. V. prin care au solicitat ca executarea silită să înceapă împotriva debitorilor Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița.
În aceste condiții este firesc ca cei împotriva cărora s-a început executarea silită să aibă calitatea procesuală.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active invocată de intimații M. P. și M., prima instanța a constatat că din motivarea acestei excepții rezultă de fapt că în mod corect a început executarea silită împotriva contestatoarei din prezenta cauză.
De altfel conform HG nr.34/2009 Direcția G. a Finanțelor Publice este o unitate aflată în subordinea Ministerului Finanțelor, sens în care judecătoria a apreciat că aceasta are calitate procesuală activă.
În raport de cele expuse, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei, invocată de intimați prin întâmpinare.
Excepția tardivității invocată din oficiu de instanța a fost respinsă. În urma verificării actelor din dosarul de executare s- a constatat că somațis emisă data de 27.11.2012, contestată a fost comunicată la data de 28.11.2012, fiind astfel, respectate dispozițiile art.401 alin.1 lit.a Cod procedură civilă.
Analizând pe fond cauza, prima instanța a reținut că în ceea ce privește criticile contestatoarei referitoare la inițierea executării cu nerespectarea dispozițiilor OG nr.22/2002, potrivit dispozițiilor art.387 Cod procedură civilă, în afara cazurilor în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație, care are caracterul unui act începător de executare.
Somația adresată de intimați contestatoarei, prin executorul judecătoresc, nu are semnificația juridică a unei simple notificări, ci reprezintă un act prin care creditorul și-a manifestata expres și neechivoc voința în sensul realizării executării silite, față de refuzul aducerii la îndeplinirea de bunăvoie a titlului executoriu, sens în care reține că sentința civilă nr.183/19.01.2011, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosar nr._ a rămas irevocabilă la data de 07.09.2011, dată de la care a dobândit caracter executoriu, iar cererea adresată executorului judecătoresc a fost formulată la data de 22.02.2012.
Contestatoarea ca organ al statului, nu poate invoca în favoarea sa, pentru a justifica neexecutarea unei hotărâri judecătorești, prevederile art.2 și 3 din OG nr.22/2002, potrivit cărora dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, termenul curgând de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art.3, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă sau a altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Instanța de fond a constatat și că nu s-a făcut dovada faptului că debitorul nu are avea fondurile necesare acoperirii creanței.
Dispozițiilor OG nr.22/2002 care creează un avantaj discriminatoriu al instituțiilor publice față de o persoană fizică sau juridică obișnuită, trebuie privite în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și ținând seama de prevederile art.20 din Constituție, care consacră principiul priorității convențiilor internaționale în materia drepturilor fundamentale ale omului, pentru a se preveni încălcarea art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, având în vedere faptul că debitoarea este o instituție publică și are îndatorirea, ca reprezentantă a statului, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie și cu promptitudine o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În cauza S. P. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat că cele obligate să îl pună în posesie pe reclamant erau autoritățile, în temeiul unei hotărâri care îi stabilise acestuia dreptul de proprietate. În consecință, obligația de a acționa incumbă autorităților, iar nu intimatului și a-i cere acestuia să facă alte demersuri al căror rezultat nu ar fi decât unul repetitiv, și anume ca instanța să dispună încă o dată autorității administrative competente să execute o hotărâre judecătorească definitivă, ar fi prea oneros și nu ar corespunde cerințelor art.35 alin.1 din Convenție. Curtea a amintit că dreptul de acces la justiție, garantat de art.6, protejează și executarea hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii și, în consecință, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv. În consecință, a statuat Curtea că hotărârea judecătorească dată în favoarea reclamantului nu a fost executată conform dispozitivului său și neexecutarea sa este imputabilă exclusiv autorităților administrative competente, iar imposibilitatea pentru reclamant de a obține executarea completă constituie o ingerință în dreptul său la respectarea bunurilor, așa cum este prevăzut de prima frază a primului alineat al art.1 din Primul Protocol adițional la Convenție.
În plus, este cu totul contrar Convenției și discriminatoriu ca termenul de 6 luni prevăzut de OG nr.22/2001, să curgă de la data somației de executare trimisă instituției publice de către creditor, iar nu de la data la care hotărârea judecătorească este executorie, întrucât, în mod nejustificat, impune creditorului să formuleze o asemenea somație, deci să inițieze executarea silită.
Aceasta ar echivala, practic, cu impunerea condiției inițierii executării silite de către creditor și suportarea cheltuielilor de executare, în condițiile în care, prevalându-se de această dispoziție legală, instituția publică debitoare nu ar executa niciodată, de bunăvoie dispozițiile titlului executoriu, ceea ce nu poate fi primit.
S-a apreciat că, în cauză contestatoarea, în calitate de instituție publică, nu se poate prevala de prevederile legale interne menționate pentru a nu executa o hotărâre judecătorească și că neexecutarea îi este imputabilă, întrucât dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului au prioritate de aplicare și incidență directă în speță, instanța va respinge acțiunea.
În aceste sens nu poate fi reținută susținerea contestatoarei conform căreia executarea cu întârziere s-ar fi datorat faptului că somația a fost trimisă altui debitor, respectiv Direcției Generale a Finanțelor Publice și nu Ministerului Finanțelor, câtă vreme executarea obligațiilor stabilite prin hotărâre judecătorească trebuie executate de bunăvoie. Instanța de fond a mai reținut și că în conformitate cu dispozițiile HG nr.34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor în anexa nr.2 pct.1.3 Direcțiile generale ale finanțelor publice sunt menționate ca fiind instituții aflate în subordinea Ministerului Finanțelor. De altfel, în dispozitivul sentinței civile nr.183/19.01.2011 a Tribunalului Dâmbovița se menționează „În baza art.5 (1) lit.b din Legea nr.221/2009 obligă pârâta Direcția Finanțelor Publice Dâmbovița să plătească reclamanților suma de 58.449 lei (…)”. Sentința menționată a fost modificată doar cu privire la cuantumului despăgubirilor nu și cu privirea la partea căreia îi revine obligația de a achita către intimați despăgubirile ce le-au fost acordate.
Mai mult raportat la motivele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, instanța constată că a fost formulată contestație împotriva unui act de executare, respectiv somația emisă la data de 27.11.2012 și nu împotriva executării înseși. Actul de executare anterior menționat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.387 Cod procedură civilă.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă instanța a obligat contestatoarea la plata către intimați a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița - Administrația Finanțelor Publice Târgoviște criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare s-a arătat că hotărârea primei instanțe este dacă cu încălcarea legii întrucât creditorii nu s-au adresat direct instituției recurente cu cerere de punere în executare pentru a nu prejudicia bugetul de stat cu cheltuieli suplimentare de executare.
S-a mai indicat că termenul de 6 luni prevăzut de OG nr. 22/2002 curge de la data formulării cererii creditorilor, cerere care nu s-a formulat în cazul de față.
Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice, s-a motivat în continuare, se achita din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora conform prevederilor art 1 (1) din Ordonanța Guvernului nr. 22/30. ianuarie 2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii cu modificările aduse de Legea nr. 92/2011.
S-a mai precizat că aceste creanțe stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru acre au fost înființate, conform art 1 (2) din Ordonanța Guvernului nr. 22din 30.01.2002.
S-a mai susținut că OMFP nr. 2336/2001 prevede modul de instrumentare pentru aprobarea procedurii de punere în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la nivelul unităților trezoreriei statului.
S-a solicitat desființarea sentinței recurate și pe fond admiterea contestației, desființarea măsurilor de executare, silită în dosarul nr. 5/2012 al B. B. C..
În drept s-au invocat prevederile art. 304 alin. 8-9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimații M. P. și M. M. au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciindu-se că sentința Judecătoriei Târgoviște este temeinică și legală.
Au motivat intimații că cererea adresată executorului judecătoresc a fost formulată la data de 22.02.2012 iar titlul executoriu este din 07.09.2011, că recurenta contestatoare avea posibilitatea legală să execute hotărârea judecătorească fără ca intimații să solicite executarea silită a sentinței.
S-a susținut că recurenta contestatoare nu se poate prevala de prevederile interne pentru a nu executa o hotărâre judecătorească, că neexecutare hotărârii îi este imputabilă întrucât dispozițiile CEDO au prioritate de aplicare și incidență directă în speță.
Examinând sentința civilă recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul apreciază recursul ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art.3711 alin.1 Cod procedură civilă obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau prin alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. Dacă acesta este principiul ce guvernează realizarea acelor obligații constatate prin înscrisurile enumerate de dispoziția legală citată, înseamnă că excepția este realizarea în mod silit a obligațiilor. În cauza de față așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, titlul intimatilor pus în executare silită prin constituirea dosarului nr.5/2012, este pronunțat la data de 19.01.2011 si respectiv 07.09.2011 ( sentința civilă nr.183/19.01.2011 a Tribunalului Dambovița astfel cum aceasta a fost modificată prin decizia nr. 566/07.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești ), adică cu aproximativ 5 luni înainte de formularea cererii de executare silită, ceea ce subliniază culpa contestatorului recurent în executarea de bună voie a obligațiilor constatate în cuprinsul titlului arătat.
Conform art.2 din OG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată, comunicată de organul competent de executare la cererea creditorului.
De asemenea, potrivit art.3 din același act normativ, în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art.2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă.
Tribunalul reține însă, că aceste prevederi legale nu se aplică automat ci față de textul art.2 din OG nr.22/2002, termenul de 6 luni poate deveni aplicabil dacă executarea creanței stabilită prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri. Numai într-o asemenea situație- dovedită ca atare, instituția publică debitoare este obligată să facă demersurile pentru efectuarea plății în termenul de 6 luni stabilit de OG nr.22/202. În cauza de față contestatoarea recurentă s-a limitat la a invoca în sprijinul său dispozițiile art.2 din OG nr.22/2002â, fără a învedera și/sau proba că executarea creanței nu a putut începe din cauza lipsei de fonduri. Apreciază tribunalul că nu este suficient ca debitorul să invoce prevederile OG nr.22/2002, ci este necesar ca acesta să facă, în primul rând, dovada lipsei de fonduri, iar în cazul în care fondurile nu există, să dovedească că s-au întreprins demersuri pentru îndeplinirea obligației de plată.
În speța, intimații creditori M. P. și M. M. au procedat în mod legal, adresându-se executorului judecătoresc pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.183/19.01.2011 a Tribunalului Dambovița astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 566/07.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, acesta fiind organul competent să adreseze instituției debitoare somația de plată prev. de art.2 din OG nr.22/2002.
Dispozițiile art.2 și 3 din OG nr.22/2002 nu instituie pentru creditor obligația de a solicita personal instituției debitoare punerea în executare a sentinței, fără a apela la un executor judecătoresc, ci din contră prevăd că termenul de 6 luni curge de la data primirii somației de plată comunicată organului competent de executare (care este executorul judecătoresc ) la cererea creditorului.
Celelalte aspecte invocate de recurenta cu privire la sumele din care se pot achita creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor si autoritațiilor publice, respectiv la sumele din care nu se poate face o asemenea plata, prevăzute de art.1 alin.1 si alin.2 din OG 22/2002 nu au relevanta în cauza de fata, avand in vedere ca prin contestatia la executare, contestatoarea recurenta a invocat nelegalitatea somatiei din data de 27.11.2012, emisa în dosarul de executare 5/2012, ci nu a altor acte de executare, respectiv a dispoziției de inființare a popririi din data de 26.11.2012.
Față de cele expuse, tribunalul apreciază că în cauză, contestatoarea recurentă în calitatea sa de instituție publică nu se poate prevala de prevederile legale interne menționate (OG nr.22/2002 ) pentru a obține astfel întârzierea executării obligației stabilite în sarcina sa printr-o hotărâre judecătorească, cât timp nu s-a invocat și/sau probat nici un motiv justificat pentru neexecutarea obligației, în condițiile în care contestatoarea a fost parte în procesul de fond și creanța nu are un cuantum ridicat.
Pentru considerentele arătate, tribunalul în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat, iar în conformitate cu disp.art.274 C.proc.civ., va obliga recurenta la plata către intimati a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocat..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-debitoare Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița, Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1411/13.03.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-creditori M. M. și P., domiciliați în comuna Râul Alb, . Sus.
Obligă recurenta la plata sumei de 2.000 lei către intimați, sumă reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI M. M. B. Brânzică G. S.
GREFIER,
A. P.
Judecătoria Târgoviște
Judecător fond I. C. M.
Dosar fond_ /315/2012
Red BB/ A.Gh
2 ex / 05.07.2013
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1698/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 90/2013. Tribunalul... → |
|---|
