Fond funciar. Decizia nr. 346/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 346/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 2099/120/2011*
DOSAR NR._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 346
Ședința publică din data de 09 aprilie 2013
Președinte: D. Ș.
Judecător: G. S.
Judecător: A. S.
Grefier: I. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurentul reclamant A. N., domiciliat în orașul Găești, .. 190, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 4269 pronunțată la data de 28.12.2012 de către Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. Găești de aplicare a Legii fondului funciar, cu sediul în orașul Găești, județul Dâmbovița, C. L. Dragodana de aplicare a Legii fondului funciar, cu sediul în . și C. Județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în municipiul Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița, având ca obiect plângere în baza Legii fondului funciar.
Prezența părților și dezbaterile susținute au fost consemnate în încheierea pronunțată la data de 02 aprilie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 09 aprilie 2013 pentru a da posibilitate părților să depună la dosarul cauzei note scrise, dată la care, deliberând, a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată a pârâtei Instituția P. Județului Dâmbovița - C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița, înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița-secția comercială și de contencios administrativ și fiscal sub nr._ 30.03.2011, reclamantul A. N. a solicitat obligarea acesteia să anuleze titlul de proprietate nr._/26.01.2009, cu motivarea că pentru aceleași suprafețe de teren a fost eliberat titlul de proprietate nr._/2006 care este valabil, dar nu a primit un răspuns sau o soluționare a petiției în termenul legal, situație în care a apelat la instanța de contencios administrativ pentru a pronunța o hotărâre care să oblige pârâta să anuleze titlul menționat.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Anexat cererii de chemare în judecată se depune copie cerere înregistrată sub nr. 67/31.01.2011 la Instituția P. - județul Dâmbovița.
Prin sentința nr.1236/17.05.2011, Tribunalul Dâmbovița a admis excepția necompetenței materiale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Găești, pe considerentul că în speța dedusă judecății se solicită anularea unui titlu de proprietate, iar potrivit art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, cauza este de competența judecătoriei.
La primul termen de judecată după înregistrarea cauzei pe rolul Judecătoriei Găești, reclamantul a reiterat excepția necompetenței materiale, precizând că obiectul acțiunii îl reprezintă obligarea pârâtei la anularea titlului de proprietate.
Prin sentința civilă nr.1098/12.08.2011, Judecătoria Găești a admis excepția necompetenței materiale declinând în favoarea Tribunalului Dâmbovița competența, sesizând totodată instanța ierarhic superioară și comună pentru soluționarea conflictului negativ de competență, având în vedere că reclamantul a pretins obligarea pârâtei la anularea titlului de proprietate.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr.28/20.09.2011 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești, cu argumentarea că art.53-56 din legea nr.18/1991 au dat în competența judecătoriei litigiile privind aplicarea regulilor de reconstituire a dreptului de proprietate, considerate a fi un contencios administrativ special.
Soluția a fost menținută de Înalta Curte de Casația și Justiție, în calea de atac a recursului, potrivit deciziei nr.549/3.02.2012.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Găești la 7.05.2012.
S-au solicitat Comisiei Locale de Fond Funciar Găești actele ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat.
Prin sentința civilă nr.4269/28.12.2012 s-a admis excepția autorității lucrului judecat respingându-se cererea ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 1599/18 mai 2012, pronunțată în dosarul nr._ , Judecătoria Găești a apreciat ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de reclamantul A. Gh. N. privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/26.01.2009 și l-a respins cu argumentarea că prin sentința civilă nr. 1615/19.12.2006, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr. 918/2006, irevocabilă, a fost modificat titlul de proprietate nr._/23.10.2001 în sensul includerii în acest act și a reclamantului din acea cauză A. N. A.. S-a subliniat că în baza acestei hotărâri a fost eliberat titlul de proprietate nr._/26.01.2009, pentru aceleași terenuri ca cele cuprinse în titlul de proprietate nr._/22.02.2006, alături de A. M., A. I., B. A., A. N. și A. E., fiind inclus ca titular și pârâtul A. N. A..
Cât privește cererea de constatare a nulității absolute a titlul de proprietate nr._/26.01.2009 pentru nerespectarea hotărârilor judecătorești anterioare, s-a avut în vedere că prin decizia nr. 3012/15.05.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală în dosarul nr._, au fost respinse cererile de revizuire formulate de mai mulți revizuenți printre care și A. Gh. N., împotriva sentinței civile nr. 1615/19.12.2006 pronunțată de Judecătoria Găești, irevocabilă prin decizia nr. 819/25.06.2005 a Tribunalului Dâmbovița – Secția Civilă, cu motivarea că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, așa cum se solicitase, nu este admisibilă în condițiile în care excepția autorității de lucru judecat a fost analizată și respinsă prin sentința civilă nr. 1615/12.12.2006 pronunțată de Judecătoria Găești, devenită irevocabilă.
Prima instanță a evidențiat că Titlul de proprietate nr._/26.01.2009 fiind eliberat în baza sentinței civile irevocabile nr. 1615/12.12.2006 pronunțată de Judecătoria Găești, nu se poate aprecia că este nelegal sau că ar exista o cauză de nulitate absolută a acestuia, iar pe de altă parte, s-a constatat că nu există contrarietate de hotărâri, căci, după cum s-a arătat, cererile de revizuire a sentinței civile nr. 1615/12.12.2006 pronunțată de Judecătoria Găești pentru contrarietate de hotărâri au fost respinse, respectarea sentinței civile nr. 1615/12.12.2006 prin eliberarea titlului de proprietate nr._/26.01.2009, neputând încălca altă hotărâre judecătorească.
De asemenea, în considerentele sentinței s-a arătat că atâta vreme cât și prin prezenta acțiune, reclamantul A. Gh. N. solicită anularea titlului de proprietate nr._/26.01.2009, există triplă identitate de părți, obiect și cauză, cu acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Găești, soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 1599/18 mai 2012.
Sub acest aspect, s-a subliniat că există lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți și pe lângă aspectul pozitiv pentru partea care a câștigat procesul, în sensul că aceasta se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotărârea definitivă, fără ca instanța să mai poată lua în discuție acest drept, autoritatea de lucru judecat are și un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul, întrucât această parte nu mai poate repune în discuție dreptul său într-un alt litigiu.
S-a concluzionat că prin formularea prezentei acțiuni, reclamantul urmărește lipsirea de efecte a titlului de proprietate nr._/26.01.2009, nesocotind astfel autoritatea de lucru judecat ce îi este opozabilă față de hotărârea menționată, pronunțată în litigiul derulat anterior.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, criticând-o cu motivarea că obiectul cererii nu este titlul de proprietate nr._/26.01.2009, fiind deciziile pârâților în baza cărora s-a dispus emiterea acelui titlu de proprietate, ceea ce vădește o greșită înțelegere a obiectului cererii.
S-a susținut că prin sentința civilă nr. 1615/2006 s-a dispus modificarea titlului de proprietate nr._/2001 și nu anularea lui, iar în anul 2006 s-a emis un alt titlu de proprietate cu același număr pentru suprafața de 3,08 ha pe numele defunctului A. G. și care este anulat ilegal, invocându-se sentința nr. 1615/2006 ce vizează titlul de proprietate din 2001, nu pe cel din 2006.
În sensul criticii formulate, se invocă art.2 din Legea nr. 169/1997 potrivit căruia actele de proprietate emise cu respectarea Legii nr. 18/1991 rămân valabile.
În continuare, se menționează că suprafața de teren nu este identică, depășindu-se dispozitivul sentinței civile nr.1615/19.12.2006, astfel că a fost emis titlul de proprietate nr._/2006 deși hotărârea dispunea modificarea titlului nr._/2001.
Recurentul a evidențiat că atacarea deciziei comisiei pârâte reprezintă obiectul cauzei și nu titlul în sine care face obiectul judecății la Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, astfel că nu există tripla identitate de elemente în raport cu aceasta.
De asemenea, s-a arătat că judecătoria a reținut un lucru neadevărat, respectiv faptul că dosarul nr._ a fost soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 1599/18.05.2012, în condițiile în care el se află pe rol.
În privința lui A. N. A., recurentul a subliniat că este renunțător expres la moștenirea tatălui său A. I. N. și nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate a terenurilor rămase de pe urma părinților săi, A. I. N. și Șuța D..
În termenul de recurs, recurentul și-a completat criticile (fila 4 dosar recurs) arătând că deși a precizat neechivoc faptul că solicită anularea tuturor deciziilor pârâtelor, în baza cărora s-a dispus emiterea titlului de proprietate nr._/26.01.2009 și anularea abuzivă a titlului de proprietate nr._/2006, instanța de fond a respins cererea.
S-a concluzionat că deciziile comisiilor de fond funciar contravin legilor în materie, deciziei nr. 392/1997 a Curții Constituționale și tuturor hotărârilor judecătorești pronunțate în această cauză, inclusiv sentinței nr. 1615/2006 al cărei dispozitiv nu a fost respectat și în cuprinsul cărei se face vorbire doar de suprafața de 1,47 ha teren.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimata C. L. Dragodana a formulat întâmpinare, în sensul respingerii recursului, cu motivarea că deși A. Gh N. avea cunoștință de sentința civilă nr. 36/2008, având calitate de pârât prin care era obligat să predea titlul de proprietate nr._/2001 pentru a fi înaintat Comisiei Județene Dâmbovița, în vederea eliberării altui titlu, conform sentinței civile irevocabile nr. 1615/2006 a Judecătoriei Găești și cu toate că intimata i-a pus în vedere să îl depună, nu s-a conformat acestei obligații, astfel că pentru respectarea sentinței menționate, comisia județeană, prin amendamentul nr. 7615/17.10.2008 la hotărârea nr. 85/1993 a luat act de prevederile sentinței citate, dispunând emiterea unui alt titlu de proprietate.
S-a precizat totodată că titlul de proprietate nr._/2001 a fost rectificat în anul 2006, eliberându-se un altul cu același număr, doar pentru mențiunea ,,teren situat pe Dragodana și Găești” conținutul lui sub aspectul întinderii terenului, amplasamentului, autorului și moștenitorilor fiind același (eroarea privea doar locul situării, iar rectificarea s-a efectuat la cererea moștenitorilor din acel moment).
Au fost anexate întâmpinării în copie înscrisurile despre care s-a făcut mențiunea în cuprinsul acesteia.
Examinând hotărârea atacată prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul apreciază recursul ca nefondat.
Se reține din întâmpinarea formulată de intimata C. L. Dragodana, coroborată cu înscrisurile de la filele 14 și 23 din dosarul_ al Tribunalului Dâmbovița că titlul de proprietate nr._/23.10.2001, eliberat de pe urma autorului A. G., pentru suprafața de 3 ha și 800 m.p. teren, în beneficiul numiților A. M., A. I., B. A., A. N. și A. E. a fost rectificat pe cale administrativă, eliberându-se titlul menționat la 22.02.2006 pentru aceeași suprafață de teren, cu aceleași amplasamente, cu singura deosebire că în noul titlu,s-a menționat doar localitatea Găești ca unitate administrativ-teritorială căreia îi aparține imobilul reconstituit, în timp ce în titlul inițial era menționată și localitatea Dragodana ca unitate căreia îi aparțineau solele și parcelele cuvenite.
Această rectificare a titlului de proprietate nefiind contestată, recurentul nu mai poate pretinde că în prezent se mai află ființă titlul de proprietate nr._/2001 chiar dacă el a fost menționat formal în sentințele pronunțate ulterior emiterii lui.
Ceea ce este relevant în speța dedusă judecății, rezidă din faptul că sentința civilă irevocabilă nr. 1615/19.12.2006 a Judecătoriei Găești prin care s-a dispus modificarea titlului de proprietate nr._/2001, în sensul includerii reclamantului A. N. A. printre beneficiari este obligatorie pentru comisiile de fond funciar.
În considerentele acestei hotărâri se face vorbire despre titlul de proprietate eliberat în anul 2001, deoarece nu s-a adus la cunoștință judecătorului investit cu soluționarea dosarului nr. 918/2006 despre rectificarea administrativă a acestuia, considerent pentru care nu pot fi primite criticile recurentului care sugerează chiar nerespectarea sentinței nr. 1615/19.12.2006, în fapt nefiind vorba despre o asemenea nesocotire.
În încercarea de a pune în executare această hotărâre, ca urmare a refuzului deținătorului titlului în original (recurentul A. N.) de a-l preda pentru efectuarea modificărilor, consecință dedusă din pasivitatea sa ulterioară pronunțării sentinței civile nr. 36/14.01.2008 (dosar nr._ ) a Judecătoriei Găești, formulată pe calea ordonanței președințiale având tocmai acest obiect și cererii exprese a comisiei locale nr. 1637/07.04.2008, C. Județeană Dâmbovița a emis amendamentul nr.7615/17.10.2008 la hotărârea nr. 85/1993, privitoare la validarea anexelor și soluționarea contestațiilor prezentate de comisia locală Dragodana, prin care a dispus emiterea unui alt titlu de proprietate conform sentinței amintite.
Contrar susținerilor din recurs, recurentul a pretins în mod expres prin cererea de chemare în judecată în cauza pendinte, anularea titlului de proprietate nr._/26.01.2009, fără a modifica obiectul acesteia.
Însă, ca urmare a înaintării de către comisia locală a actelor ce au stat la baza titlului atacat, evidențiate mai sus, tribunalul apreciază că acestea sunt valabile, nefiind afectate de nelegalitate cum încearcă să arate recurentul, câtă vreme ele s-au întocmit în baza hotărârii judecătorești irevocabile.
Este adevărat că instanța de fond a considerat în mod eronat că aceeași cerere ce face obiectul dosarului pendinte a mai fost soluționată irevocabil în dosarul nr._ prin sentința civilă nr. 1599/18 mai 2012, această soluție nefiind irevocabilă.
Însă, în mod justificat prima instanță a reținut că titlul contestat s-a eliberat în baza sentinței civile irevocabile nr. 1615/12.12.2006, astfel că nu se poate aprecia că este nelegal sau că ar exista o cauză de nulitate absolută a acestuia.
Se mai are în vedere că recurentul a avut calitatea de parte în dosarul finalizat cu pronunțarea sentinței civile nr. 1615/2006, astfel că, acesta îi este opozabilă, efectele sale neputând fi ignorate.
În opinia tribunalului, recurentul dovedește parțial rea credință când sub aspect formal se prevalează de titlul de proprietate nr._/2001, cu toate că din copia adresei nr. 8702/18.06.2008, emisă de Primăria comunei Dragodana, anexată întâmpinării din recurs, rezultă că la solicitarea sa s-a eliberat același titlu în anul 2006 cu rectificarea doar a localității pe raza căruia era situat terenul.
Pe de altă parte, din considerentele sentinței civile nr. 1615/2006 ce se bucură de autoritate de lucru judecat întocmai ca dispozitivul pe care îl explică, rezultă neîndoielnic că din toată suprafața de 3,08 ha teren, înscrisă în titlul atacat, eliberat de pe urma ascendenților părților, A. N A. este îndreptățit la cota sa de moștenitor legal numai din porțiunea de 1 ha și 4.700 m.p. rămasă de pe urma mamei sale, Suță D., nu și la diferența de teren atribuită de pe urma ascendentului comun A. G., cuvenită celorlalți moștenitori.
Față de cele ce preced, se concluzionează că soluția instanței de fond, cu singura rezervă a erorii privitoare la considerentele ce fac trimitere la dosarul nr._ este legală și confirmată de probele administrate, considerent pentru care se va respinge recursul, cu consecința menținerii acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul reclamant A. N., domiciliat în orașul Găești, .. 190, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 4269 pronunțată la data de 28.12.2012 de către Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. Găești de aplicare a Legii fondului funciar, cu sediul în orașul Găești, județul Dâmbovița, C. L. Dragodana de aplicare a Legii fondului funciar, cu sediul în . și C. Județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în municipiul Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița.
Menține hotărârea atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 09 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. Ș. G. S. A. S.
GREFIER,
I. M.
Jud. fond M. M.
Judecătoria Găești
Dosar fond nr._
Tehnored. A.S./N.P.
16.04.2013- 2 exemplare
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 687/2013. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 1028/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
