Evacuare. Decizia nr. 493/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 493/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 6531/315/2012
Dosarul nr._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR: 493
Ședința publică din 17.05.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE- P. G.
JUDECĂTOR- C. G.
JUDECĂTOR- I. M.
GREFIER - A. Ghiorghița
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenții pârâți P. I. C., P. S., cu domiciliul în ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 546/31.01.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți F. I., F. M., ambii cu domiciliul în ., județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect „evacuare”.
Recursul este timbrat cu chitanțele nr._/26.02.2013,_/ 04.01.2013, privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de câte doi lei, cu chitanța nr._/26.02.2013, care atestă achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de un leu și cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Prezența părților, dezbaterile cauzei, au avut loc și s-au consemnat prin încheierea de ședință din data de 10.05.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind amânată pentru data de 17.05.2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Targoviste sub nr._ reclamanții F. I. și F. M. au chemat în judecată pe pârâții P. I. C. și P. S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâților din imobilul situat în comuna Ulmi, ..
În motivarea acțiunii s-a aratat că reclamanții sunt proprietarii imobilului casă de locuit situat în ., conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 8079/1991 că pârâtul este nepot de soră al reclamantului F. I. care în luna decembrie 2009 s-a întors din Spania împreună cu soția sa, și au apelat la înțelegerea reclamanților de a le permite să ocupe o cameră și bucătăria de vară pentru o perioadă de 1 an de zile până își vor construi propria casă, că pârâții au turnat fundația unei case, dar din primăvara anului 2010 au încetat construcția și refuză să elibereze imobilele ocupate, că pârâții provoacă certuri și amenințări, atmosfera este tensionată și din cauza comportamentului pârâților reclamanților le-a fost creată o stare de temere, că pârâții au calitatea de tolerați turbulenți, motive pentru care solicită evacuarea din imobil, temeiul în drept fiind art. 480 Cod civil, și art. 61 din Legea 114/1996.
Cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr.546/31.01.2013 prin admiterea acțiunii, evacuarea pârâților din imobil și obligarea lor la plata sumei de 510,30 lei cheltuieli de judecată.
In considerentele sentinței atacate s-a reținut că reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 8079/1991 (fila 7).
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (fila 30 – 34) rezultă că între părți există o situație tensionată privind folosința imobilului.
Din răspunsurile date la interogatoriu de pârâtul P. I. C. ( fila 35 – 36 ) s-a reținut că acesta are o casă în construcție dar nefinalizată, că a adus în proprietatea reclamanților 2 câini care sunt închiși în spatele imobilului, că au existat sesizări la poliție și refuză să elibereze proprietatea reclamanților.
Pârâta P. S. prin răspunsurile date la interogatoriu ( fila 37-38 ) a recunoscut că locuiesc în domiciliul reclamanților din anul 2008, că între părți au existat o înțelegere de a locui la reclamanți până vor construi o altă casă, dar cu condiția de a îngriji de F. Lixăndrina, că au adus în proprietatea reclamanților 2 câini, dar ținuți în țarc și când sunt scoși folosesc lesă și botniță, că între părți au fost formulate mai multe plângeri la poliție și refuză să elibereze proprietatea reclamanților .
Prin răspunsurile date la interogatoriu de reclamantul F. I. ( fila 39 – 41 ) se recunoaște gradul de rudenie între părți, că din anul 2010 locuiește în imobil, că imobilul pătul nu apare în certificatele de moștenitori, că înțelegerea a fost ca pârâții să locuiască în imobilul în litigiu pentru o perioadă de 1 an de zile, că discuțiile dintre părți au început în luna iunie 2012 fiind deranjați de câini și fiindcă au fost înjurați .
Reclamanta F. M. prin răspunsurile date la interogatoriu ( fila 50 – 51 ) arată că pârâții locuiesc în imobil din anul 2009 cu înțelegerea de a locui un an de zile că au solicitat permisiunea să locuiască până când vor edifica o construcție, că discuțiile au apărut după expirarea anului convenit și datorită amenințărilor și existenței câinilor periculoși nefiind de acord ca pârâții să mai locuiască în imobil.
Din depoziția martorei D. E. ( fila 42 ) instanța de fond a reținut că pârâtul se comportă urât cu reclamanții îi înjură neînțelegerile fiind legate și de câinii pârâtului „ care sunt periculoși” că acești câini fac zgomot și sunt scoși la plimbare fără botniță și aceștia ascultă numai de pârât discuții existând și pentru dărâmarea unui gard .
Martorul Fluieraru P. (fila 43) a relatat că pârâții au început construcția unei case, iar reclamanții i s-au plâns că pârâții nu achită facturile îi înjură și fac scandal, că pârâtul a adus în gospodărie câini periculoși .
Martorul M. I. ( fila 44 ) a relatat de existența unei înțelegeri între reclamanți și pârâți de a locui în imobil până când aceștia urmau să își termine casa începută.
Cauza a fost analizată și prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie.
Obiectul vânzării cumpărării conform contractului nr. 8079/1991 a constat în dobândirea de către reclamanți a unui teren în suprafață de 1000 mp pe care se află situată o casă cu trei camere, o bucătărie de vară, o bucătărie de iarnă, situate în . județul Dâmbovița .
De menționat, că în acest contract deși nu este menționat și construcția pătul acesta există în proprietatea dobândită este din paiantă și nu apare nici în certificatele de moștenitori ( fila 40 ).
Potrivit art. 480 Cod civil, și art. 555 Noul Cod Civil, proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda a folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu .
Normele menționate definesc dreptul de proprietate prin exprimarea conținutului său juridic ( a celor trei atribute ale dreptului ) respectiv posesia, folosința și dispoziția și prin evidențierea caracterelor juridice ale acestui drept real ca drept exclusiv absolut și perpetuu .
Dreptul de proprietate este garantat și ocrotit de Constituția României ca drept fundamental și ocrotit și garantat și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului . Nu este permis nici unei persoane să îngrădească sau să limiteze exercitarea dreptului de proprietate numai prin lege pot fi stabilite astfel de îngrădiri.
Proprietarul se bucură de posesia și liniștita folosință a proprietății sale dispunând de bun în mod exclusiv.
Din probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt îngrădiți în exercitarea atributelor dreptului lor de proprietate, iar pârâții sau dovedit a fi tolerați în proprietatea reclamanților, iar din cauza comportamentului turbulent reclamanții nu se mai pot bucura de dreptul lor de proprietate în condițiile ocrotite expres de legiuitor.
Împotriva acestei sentințe recurenții P. I. C. și P. S. au declarat recurs.
În motivarea în fapt a căii de atac, recurenții au arătat că din probele administrate rezultă că recurenții au formulat sesizări pentru comportament violent din partea fiului reclamantului și a reclamantului, însă instanța a interpretat în sens invers probele.
Prin răspunsurile la interogatoriu reclamanții recunosc ceea ce intimații au susținut și anume că reclamanta este plecată foarte mult timp din țară, la fel ca reclamantul astfel încât recurenții nu îi pot tulbura în vreun fel.
Declarația martorei a fost avută în vedere trunchiat pentru că nu s-a reținut și faptul că pârâții locuiesc în pătulul ce a aparținut bunicii acestora și că personal nu a auzit discuțiile dintre părți și nu a văzut conflicte între aceștia.
Intimații F. I. și F. M. au formulat întâmpinare prin care au arătat că cererea de recurs nu este motivată în drept, încercându-se de către recurenți să se justifice temeinicia și legalitatea locuirii lor în condițiile în care au avut statut de tolerați.
Este cert că reclamanții sunt îngrădiți în exercitarea atributele dreptului de proprietate fiind proprietari exclusivi ai suprafeței de teren de 1.000 mp și a construcțiilor existente pe acesta conform certificatului de moștenitor nefiind menționată construcția pătul, veche de peste 100 de ani, din paiantă.
Nu lipsit de relevanță este faptul că posesia și liniștita folosință a proprietății este tulburată datorită relațiilor tensionate și comportamentului, în special al pârâtului recurent, care îi înjură pe reclamanții intimați, provoacă scandal, creează o atmosferă de temere cu câinii pe care îi are și cărora le-a construit un țarc pe terenul recurenților, fără acordul acestora.
Nu în ultimă instanță, intimații pârâți nu au un drept locativ propriu constituit legal, probele administrate dovedind tulburarea lor în exercitarea atributelor dreptului de proprietate.
Examinând cauza în raport de actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința recurată instanța a dispus evacuarea pârâților din imobilele proprietatea reclamanților situate în com. Ulmi, ., imobile dobândite prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 8079/29.08.1991.
O primă critică a netemeiniciei soluției instanție de fond se referă la faptul că evacuarea s-a dispus dintr-un imobil care nu este proprietatea reclamanților, ci face parte din masa succesorală, cu privire la aceste bunuri partajul nefiind efectuat.
În raport de această susținere, tribunalul constată că la dosarul cauzei se depune copie de pe contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 8079/29.08.1991, prin care reclamanții au dobândit suprafața de 1000 mp teren construcție, o casă cu trei camere, o bucătărie de vară și o bucătărie de iarnă, imobile situate în comuna Ulmi, .. Ori, din cuprinsul sentinței civile aflate în discuție se reține că evacuarea se referă exclusiv la aceste imobile, ele fiind individualizate prin menționarea actului de vânzare cumpărare. Prin urmare, susținerea recurenților referitoare la evacuarea dintr-un imobil aparținând bunicilor și aflat în stare de indiviziune nu poate fi primită, evacuarea referindu-se exclusiv la imobilele ce au făcut obiectul actului de vânzare cumpărare și care sunt în proprietatea reclamanților.
Mai mult, actele dosarului nu confirmă situația susținută de recurenți cu privire la faptul că locuiesc în imobilul ce aparținuse bunicii, aceștia nefăcând nici o dovadă cu privire la existența unei succesiuni deschise de pe urma bunicii F. Lixandrina în care să fie inclus imobilul respectiv.
Referitor la susținerea recurenților în sensul că nu se fac vinovați de tulburarea reclamanților, probele dosarului – în primul rând declarațiile de martori - dovedesc cu certitudine existența unor neînțelegeri între părți, faptul că reclamanții se consideră tulburați în exercitarea atributelor dreptului de proprietate de prezența pârâților.
Din răspunsurile la interogatoriu ale pârâtei recurente P. S. și reclamantului intimat F. I. se deduce că între părți a existat inițial o înțelegere ca pârâții, până la terminarea construcției acestora, să locuiască în imobilele proprietatea reclamanților, înțelegerea fiind pentru o perioadă de un an. Ulterior relațiile dintre părți s-au deteriorat, iar dup expirarea perioadei convenite, reclamanții nu mai sunt de acord cu tolerarea pârâților.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, faptul că dispozițiile art. 480 C.civ. (preluate de art. 555 NCC) definesc proprietatea ca fiind dreptul unei persoane de a poseda, folosii și dispune de un bun în mod exclusiv, că pârâții, care nu mai justifică nici un drept de a folosii imobilele respective, împiedică pe reclamanți în exercițiul corespunzător a două dintre atributele dreptului de proprietate – respectiv posesia și folosința – tribunalul apreciază corectă soluția instanței.
Pentru aceste motive, având în vedere dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ, se apreciază ca nefondat recursul formulat urmând ca în baza art. 312 C.pr.civ. să dispună respingerea acestuia.
În baza art. 274 C.pr.civ. intimații vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenții pârâți P. I. C., P. S., cu domiciliul în ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 546/31.01.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți F. I., F. M., ambii cu domiciliul în ., județul Dâmbovița.
Obligă recurenții la plata către intimatul F. I. a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.05.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
P. G. | C. G. | I. M. |
GREFIER
A. Ghiorghița
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond_
Judecător fond . I. E. L.
Redact. IM / Tehnoredact .A.Gh
Ex 2 / 12.06.2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1028/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Grăniţuire. Decizia nr. 310/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
