Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 974/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 974/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 10790/315/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 974
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2013
Președinte – N. C.
Judecător – R. M.
Judecător – I. S.
Grefier - N. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamantul E. C., domiciliat în ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.2803 din 08.05.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte G. I., domiciliată în . și P. C. M., domiciliată în ., prin mandatar P. G., domiciliat în aceeași localitate, având ca obiect – hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată a răspuns mandatar P. G. pentru intimata-pârâtă P. C. M., lipsă fiind recurentul reclamant E. C. și intimata-pârâtă G. I..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul în care se află judecata, procedura de citare legal îndeplinită, cererea de recurs este timbrată cu suma de 600 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr._/24.09.2013 (fila 7), prin serviciul registratură, la data de 1.11.2013 intimata P. C. M. a depus la dosar întâmpinare, cu copie pentru comunicare, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Partea prezentă precizează că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat, a formulat întâmpinare, ale cărei concluzii le susține la acest termen de judecată și apreciază cauza în stare de judecată.
Instanța, având în vedere că întâmpinarea a fost depusă la dosar în termen procedural, că nu sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, acte de depus la dosar, constată cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, președintele declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ din data de 20.11.2012, reclamantul E. C., în contradictoriu cu pârâtele G. I. și P. C.-M. – prin mandatar P. G., au solicitat instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru terenul în suprafață de 1000 mp ce a făcut obiectul antecontractului încheiat cu pârâta G. I. la data de 28.01.2000, iar în contradictoriu cu pârâta P. C., să constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune a unui teren în suprafață de 3.900 mp.
În motivarea cererii, reclamantul a precizat că la data de 28.01.2000 a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare ce a avut ca obiect un teren ce a aparținut defunctei I. M., conform titlului de proprietate nr.3213/6.11.1992. După decesul proprietarei terenului reclamantul a încheiat cu succesoarea acesteia înscrisul intitulat „act de vânzare-cumpărare” pentru terenul în suprafață de 1000 mp.
În privința celui de-al doilea capăt de cerere, reclamantul a menționat că a exercitat o posesie utilă asupra terenului de 3.900 mp începând cu anul 1975, teren ce a aparținut numitei Z. E., conform sentinței de partaj succesoral nr._/28.07.1961 pronunțată de Tribunalul Raionului Ploiești.
A mai precizat reclamantul că în anul 1975 numita Z. M. i-a cedat terenul la care a făcut referire cu obligația de a o întreține și de a suporta cheltuielile de înmormântare.
În drept, cererea nu a fost motivată.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și cu martori.
La cerere au fost anexate următoarele înscrisuri, în copie: înscrisul sub semnătură privată intitulat „act de vânzare-cumpărare” încheiat la data de 28.01.2000 (f.8), titlul de proprietate nr.3213/06.11.1992 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietatea supra terenurilor Dâmbovița (f.9), certificatul de deces ., nr._/22.11.1999 eliberat de Primăria comunei Bilciurești, județul Dâmbovița (f.10), plan de amplasament și delimitarea a bunului imobil – teren în suprafață de 1000 mp situat în intravilanul comunei Bilciurești, tarlaua 32, . de încadrare în zonă a aceluiași teren (f.11-16), adeverința nr.2363/21.08.2012 eliberată de Primăria comunei Bilciurești, județul Dâmbovița (f.17), sentința civilă nr._/28.07.1961 (f.18-19).
Pârâta P. C.-M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca netemeinică și nelegală. Pârâta a precizat că terenul de 3.900 mp are în realitate suprafața de 3.500 mp, că nu a aparținut niciodată numitei Z. M., ci a familiei Z. C., iar în urma decesului acestuia a revenit fiului acestuia Z. E.. După decesul acestuia din urmă terenul a revenit pârâtei și surorii sale B. G. V.. Terenul anterior menționat se compune din două loturi, unul în suprafață de 1800 mp și altul în suprafață de 1.700 mp și a fost vândut în anul 2010 numitului E. G. Ș. prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1053/19.03.2010, cu mențiunea că a fost ofertat și reclamantul, dar acesta a refuzat să-l cumpere.
A mai precizat pârâta că în anul 1975 terenul era inclus în patrimoniul CAP Bilciurești și era lot în folosința familiei Z..
La întâmpinare pârâta a anexat procura specială autentificată sub nr.4170/04.12.2012 de BNP D. N. (f.24) titlul de proprietate nr._/01.02.1996 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmbovița (f.26) și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1053/19.03.2010 de BNP „Acta Legalia” (f.27).
Pârâta G. I. nu a formulat întâmpinare prin care să arate dovezile, excepțiile și mijloacele de apărare și nici nu s-a prezentat în fața instanței.
La termenul de judecată din data de 12.12.2012, instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art.167 Cod procedură civilă, a încuviințat pentru reclamant probele cu înscrisuri și doi martori, iar pentru pârâta P. C.-M. proba cu înscrisuri.
În cauză au fost audiați martorii M. E. și Patraș I., ale căror declarații au fost consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei (f.49-50).
În cadrul probei cu înscrisuri reclamantul a depus la dosarul cauzei adeverința nr.403/18.02.2013 eliberată de Primăria comunei Bilciurești, județul Dâmbovița (f.35-37), copie de pe titlul de proprietate nr. 3213/06.11.1992, planșă foto plan cadastral, adresa nr. 1001/09.04.2013 eliberată de Primăria comunei Bilciurești și rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște din data de 12.03.2013 (f.39-44).
La termenul de judecată din data de 08.05.2013, pârâta P. C. M. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
La solicitarea instanței de fond Serviciul județean Prahova – Arhivele Naționale a înaintat o copie de pe sentința civilă nr._/28.07.1961 pronunțată de Tribunalul Popular Raion Prahova (f.54-55).
P. sentința civilă nr. 2803/12.06.2013 s-a respins acțiunea formulată de reclamantul E. C., în contradictoriu cu pârâtele G. I., și P. C.-M., s-a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta P. C.-M..
Pentru a se pronunța astfel, referitor la excepția invocată de pârâta P. C. M. raportată la cel de-al doilea capăt de cerere, prima instanță a respins-o motivat de faptul că prin calitate procesuală se înțelege interesul îndreptățit al unei persoane de a cere concursul justiției, ce izvorăște din încălcarea unui drept propriu sau dintr-un raport recunoscut de lege, de conexitate cu acel drept. Calitatea de reclamant într-un anumit proces poare aparține numai persoanei care pretinde că i-a fost încălcat un drept al său.
În cauza de față reclamantul a solicitat stabilirea în contradictoriu cu pârâta P. C. M. a dreptului de proprietate prin uzucapiunea, apreciind că a dobândit acest drept și pârâta este cea care ar putea pretind un drept asupra ternului ce face obiectul litigiului.
Pe fondul cauzei, în ceea ce privește primul capăt de cerere, instanța de fond l-a respins motivat de faptul că un antecontract prin care părțile intenționează transmiterea unui drept real de proprietate cu privire la un imobil, naște în sarcina lor o obligație de a face, constând în încheierea în viitor a contractului în formă autentică, această obligație este susceptibilă de executare silită prin pronunțarea de către instanță a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de schimb.
Această posibilitate întemeiată pe dispozițiile art.1073-1077 cod civil de la 1864, vizează suplinirea consimțământului părților la încheierea actului în formă autentică și presupune prin ipoteză un antecontract valabil încheiat în care clauzele contractuale au fost respectate.
De asemenea, potrivit art.969 Cod civil din anul 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și potrivit art.970 Cod civil, ele trebuie executate cu bună-credință și obligă la toate urmările pe care echitatea, obiceiul sau legea le dă obligației după natura sa.
O cerință esențială ce se desprinde din interpretarea regulilor generale în materia vânzării-cumpărării este ca promitentul vânzător să fie proprietarul lucrului pe care s-a obligat să-l vândă.
P. înscrisul intitulat antecontract de vânzare-cumpărare încheiat între reclamant și pârâtă, în calitate de moștenitoare a numitei I. M., la data de 28.01.2000, pârâta în calitate de promitentă vânzătoare s-a obligat să vândă reclamantului în calitate de promitent cumpărător, un teren în suprafață de 1000 mp situat în . de 3.000 lei ce a fost achitat integral la data semnării antecontractului anterior menționat.
Este adevărat că pe numele I. M. a fost eliberat titlul de proprietate nr.3213/06.11.1992 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietatea supra terenurilor Dâmbovița (f.9) în care este inclus terenul în suprafață de 1000 mp ce a făcut obiectul antecontractului menționat, însă reclamantul nu a făcut dovada faptului că pârâta este succesoarea în drepturi a numitei I. M. și deci proprietara terenului.
În ceea ce privește ce de-al doilea capăt de cerere, prima instanța a reținut că în vederea dobândirii proprietății prin uzucapiune, se cere exercitarea unei posesii utile, în tot timpul cerut de lege, respectiv 30 de ani (art.1846, art.1847 și art.1890 Cod civil). Rezultă că pentru a opera uzucapiunea este necesară o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și exercitată sub nume de proprietar.
Pentru ca stăpânirea materială a unui bun să fie aptă să ducă la dobândirea dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă, este necesar ca ea să constituie manifestarea exterioară a prerogativelor acestui drept real, prin exercitarea faptelor materiale și a actelor juridice care obiectivează conținutul juridic al dreptului de proprietate, și să fie exercitată „de noi înșine sau de altul în numele nostru” (art.1846 alin.2 Cod civil). Cu alte cuvinte, este necesar să existe atât elementul corpus, cât și animus, respectiv intenția de a stăpâni bunul pentru sine.
În cauza de față susținerile reclamantului nu corespund realității. Conform sentinței civile nr._/28.07.1961 pronunțată în dosarul nr.4640/1961 de Tribunalul Popular Raion Ploiești, sentință invocată de reclamant, numitei Z. E. i-a revenit în urma partajării averii defunctului E. C. o suprafață de 190 mp teren cămin casă și nu suprafața de 3.900 mp. Ulterior, a fost emis pe numele moștenitorilor defunctului Z. C., P. C.-M. și B. G.-V., titlul de proprietate nr.67.493/ 01.02.1996 (f.26) unde în tarlaua 32 sunt menționate 2 parcele de teren, 1386 și 1837 în suprafață totală de 3.500 mp. Aceste două suprafețe de teren au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1053/19.03.2010, astfel că nu sunt întrunite condițiile unei posesii utile care să ducă la dobândirea dreptului de proprietate.
Împotriva acestei sentințe reclamantul E. C. a declarat recurs, solicitand admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize topo, iar in subsidiar modificarea sentintei recurate in sensul admiterii actiunii.
În motivarea cererii recurentul a precizat că a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare pentru suprafața de 1000 mp teren, că la data de 28.01.2000 a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare prin care pârâta G. I., succesoare în drepturi a defunctei I. M., i-a înstrăinat suprafața de 1000 mp, că de la acel moment a stăpânit terenul în cauză, comportându-se ca un proprietar, nefiind tulburat.
A susținut recurentul că instanța de fond i-a respins cererea apreciind că nu a dovedit faptul că promitenta vânzătoare este succesoarea în drepturi a numitei I. M..
În privința celui de-al doilea capăt de cerere, referitor la constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului de 3.900 mp, recurentul reclamant a arătat că a dovedit temeinicia acestui capăt de cerere prin proba testimonială, respectiv declarațiile martorelor M. E. și P. I., care au arătat că reclamantul recurent stăpânește suprafața de teren de peste 30 de ani, iar posesia îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
A susținut recurentul că acest teren i-a fost cedat de Z. E., în schimb recurentul prestând cedentei întreținere și suportând cheltuielile de înmormântare.
A arătat recurentul că prima instanță i-a respins acest capăt de cerere reținând că numitei Z. E. i-a revenit prin hotărârea de partaj succesoral suprafața de 190 mp și nu de 3900 mp.
Referitor la această motivare, recurentul a susținut că prin acțiunea de partaj s-au împărțit 1/2 din suprafața de 5.000 mp numitei Z. E. revenindu-i potrivit sentinței numai 190 mp, însă restul de ½ din 5000 mp îi reveneau acesteia în integralitate.
A menționat recurentul că din eroare a solicitat constatarea uzucapiunii pentru suprafața de 3.900 mp, în realitate fiind vorba despre 2690 mp.
A solicitat admiterea recursului, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea efectuării unei expertize topo, prin care expertul să precizeze ce suprafață stăpânește recurentul, de la cine și să o identifice iar în subsidiar să fie modificată sentința și pe fond să fie admisă acțiunea.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
P. întâmpinarea formulată, intimata P. C. M., prin mandatar, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței Judecătoriei Târgoviște, ca fiind legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că în mod corect a reținut prima instanță că în vederea dobândirii proprietății prin uzucapiune se cere exercitarea unei posesii utile, în timpul cerut de lege, respectiv 30 de ani, că nu se poate reține faptul că dobândirea terenului în suprafață de 3900 mp, prin uzucapiune este dovedit prin proba testimonială, în condițiile în care intimata P. C. M. și sora sa au fost proprietarele de drept ale acestei suprafețe de teren.
S-a solicitat de intimată să fie respinsă cererea de trimitere a cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize topo, având în vedere că suprafața de 3.500 mp se află actualmente în proprietatea lui E. G. Ș., conform contractului de vânzare cumpărare nr. 1053/2010, astfel că proba apare ca fiind fără sens și irelevantă.
În drept s-au invocat dispozițiile art 205 C. pr. civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată următoarele:
Sustine recurentul prin cererea de recurs ca in mod gresit prima instanta nu a pronuntat o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare cumparare pentru un teren de 1000 mp, ce se regaseste in chitanta incheiata cu intimata parata G. I..
Desi recurentul nu aduce alte argumente sau critici la cele retinute de catre Judecatorie, tribunalul, analizand cauza sub toate aspectele, constata ca recurentul nu prezinta dovezi ale dreptului de proprietate asupra terenului promis spre vanzare de catre promitenta vanzatoare. Depune in schimb la dosar un titlu de proprietate emis pe numele defunctei I. M., insa din nou nu prezinta dovezi ale faptului ca promitenta vanzatoare este mostenitoarea proprietarei terenului.
Cum pentru realizarea vanzarii una dintre conditiile esentiale este ca vanzatorul sa fie proprietarul lucrului vandut si cum aceasta conditie nu este dovedita in cauza, in mod corect prima instanta a refuzat constatarea ca valabil al antecontractului de vanzare cumparare si de autentificare a unui asemenea inscris.
In ceea ce priveste sustinerea recurentului, potrivit cu care in mod gresit prima instanta nu a constatat ca a devenit proprietar prin uzucapiune al unei suprafete de teren, apreciata intial, prin cererea de chemare in judecata la 3900 mp, iar prin cererea de recurs restransa la 2690 mp, tribunalul o gaseste neintemeiata.
Astfel, suprafata se regaseste, potrivit sustinerilor recurentului in . vecini :N-N. N., S-DS 1388, V-rest proprietate, E-zavoi comunal, in acelasi punct in care se afla si terenul reconstituit potrivit legii nr. 18/1991 paratei P. C. M.. Astfel, de pe urma defunctului Z. C. a fost recinstituit dreptul de proprietate asupra a 2,9 ha teren in . si sora sa B. G. valeria, care, la randul lor, au instrainat 2 trupuri de teren aflate in punctul mentionat de recurentul reclamant catre E. G. S. prin act autentic de vanzare cumparare.
In mod gresit sustine astfel recurentul ca a stapanit terenul vreme de 35 ani, pe care il poseda de la Z. E., sotia supravietuitoare a lui Z. C., cata vreme acest teren a format obiectul legii nr. 18/1991 fiind la dispozitia comisiei de aplicare a legii pentru reconstituirea dreptului de proprietate, iar asupra sa au fost pusi in posesie mostenitorii defunctului Z. C., printre care si parata P. C. M..
Asa cum a retinut si instanta de fond, în vederea dobândirii proprietății prin uzucapiune, se cere exercitarea unei posesii utile, în tot timpul cerut de lege, respectiv 30 de ani (art.1846, art.1847 și art.1890 Cod civil). Rezultă că pentru a opera uzucapiunea este necesară o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și exercitată sub nume de proprietar.
In cauza, recurentul reclamant nu a prezentat dovezi ale unei posesii utile, apte sa conduca la dobandirea dreptului de proprietate, cata vreme terenul nu a fost stapanit de aceasta, ci a facut obiect al legii de reconstituire.
Față de cele ce preced, se concluzionează că soluția instanței de fond este legală și temeinică, astfel încât, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul promovat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de reclamantul E. C., domiciliat în ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.2803 din 08.05.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte G. I., domiciliată în . și P. C. M., domiciliată în ., prin mandatar P. G., domiciliat în aceeași localitate.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din data de 11.11.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
N. C. | R. M. | I. S. |
GREFIER
N. D.
Judecătoria Târgoviște
Judecător fond I. C. M.
Redact. M.R./Tehnoredact.A.Gh.
2 ex /26.11.2013
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 178/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1269/2013. Tribunalul... → |
|---|
