Grăniţuire. Decizia nr. 28/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 28/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 678/262/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 28
Ședința publică din data de 11 februarie 2013
Președinte – R. M.
Judecător – I. S.
Grefier - N. D.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de pârâtul M. A., domiciliat în comuna Dărmănești, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.917 din 01.11.2012 pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. Gh.I., domiciliat în comuna Dărmănești, ., nr.151, județul Dâmbovița, având ca obiect – grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: apelantul-pârât M. A. prin avocat E. Mocescu, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/8.02.2013, intimatul-reclamant M. Gh.I. reprezentat de avocat R. A. N., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/21.01.2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul în care se află judecata, procedura de citare legal îndeplinită, cererea de apel este netimbrată, cererea de apel este motivată, prin serviciul registratură, la data de 5.02.2013, intimatul a depus la dosar întâmpinare, cu copie pentru comunicare, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Apărătorul apelantului depune la dosar chitanța nr._/6.02.2013 privind plata taxei judiciare de timbru în sumă de 18 lei, timbrul judiciar de 0,30 lei. I se înmânează o copie a întâmpinării, precizează că a luat cunoștință de întâmpinare și nu solicită termen în acest sens. Solicită să se încuviințeze proba cu doi martori, probă care a fost încuviințată la instanța de fond, martorii au fost indicați de pârât și au fost citați, însă instanța de fond a încălcat dreptul la apărare și a revenit asupra probei încuviințate considerând că nu este utilă soluționării cauzei, probă cu care ar dovedi că niciodată pârâtul nu a acaparat din terenul reclamantului și nu a mutat semnele de hotar existente conform actului de vânzare-cumpărare de la dosar. De asemenea, solicită să se încuviințeze și proba cu înscrisuri, în sensul de a se solicita avizarea raportului de expertiză de către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară, probă care a fost solicitată și la fond, la care apoi s-a renunțat, aviz care este necesar soluționării cauzei, întrucât ambele părți au dreptul de proprietate întabulat.
Apărătorul intimatului solicită a fi respinse probele solicitate de apelant, întrucât nu sunt necesare, în cauză s-a efectuat o expertiză, rezultând din măsurători diferența de 12 metri pe toată lungimea.
In replică, avocat M. arată că expertul prin lucrarea pe care a întocmit-o încalcă dreptul de proprietate, inclusiv întabularea dreptului de proprietate, de aceea sunt necesare probele cu martori și acte.
Instanța, în urma deliberării, respinge proba testimonială, care nu este concludentă soluționării cauzei, expertul a avut în vedere situația de fapt la fața locului, iar avizarea raportului de expertiză de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu este necesară.
Părțile, prin apărătorii lor, precizează că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată.
Instanța, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat, excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului civil de față.
Pentru apelantul-pârât M. A., avocat Mocescu E., având cuvântul, a susținut motivele de apel, arătând că sentința cuprinde motive contradictorii, instanța prin aplicarea greșită a legii a încălcat dreptul la apărare al pârâtului la un proces echitabil, nu i-a dat posibilitate să ia cunoștință de cererea de probe și nu a fost pusă în discuție, încuviințând probe numai pentru reclamant. Prin sentința pronunțată, instanța de fond a încălcat dreptul de proprietate al pârâtului, obligându-l să lasă în proprietate reclamantului suprafața de 12 m.p., diminuându-se dreptul de proprietate care i-a fost întabulat. A solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței, în sensul omologării variantei II a raportului de expertiză întocmit de expert G. V., conform schiței aflată la filele 77-78, să se rețină că părțile au fost de acord cu grănițuirea, dar numai cu respectarea titlului de proprietate și a dreptului de proprietate întabulat. De asemenea, solicită să se rețină că, deși pârâtul a fost de acord cu acțiunea, instanța de fond l-a obligat să achite cheltuielile de judecată, deși în grănițuire cheltuielile de judecată sunt suportate în mod egal de către părți. A solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței, obligarea părților la plata cheltuielilor de judecată în cotă de ½, respingerea capătului de cerere în revendicare ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată. A depus la dosar și concluzii scrise.
Apărătorul intimatului-reclamant M. Gh.I. a pus concluzii de respingerea apelului potrivit întâmpinării, arătând că la instanța de fond pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu și-a angajat avocat, arătând că nu este de acord cu admiterea acțiunii și nici nu a formulat cerere de probatorii sau obiecțiuni la raportul de expertiză, iar la efectuarea expertizei pârâtul a fost prezent, dar nu a propus nici o variantă de grănițuire. A solicitat și cheltuieli de judecată, potrivit notei de cheltuieli depusă la dosar.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, președintele declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni sub nr._, la data de 01.03.2012, reclamantul M. Gh. I. a chemat în judecată pe pârâtul M. A., solicitând grănițuirea, respectiv reconstituirea hotarului ce desparte proprietățile lor și fixarea semnelor corespunzătoare, pârâtul urmând a fi obligat să suporte jumătate din cheltuielile ocazionate de aceasta sau să-i permită, în condițiile legii, să-și îngrădească proprietatea pe cheltuiala sa, iar ca urmare a stabilirii liniei de hotar, pârâtul să fie obligat să-i respecte dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiei de teren pe care a acaparat-o din proprietatea reclamantului. De asemenea, s-a mai solicitat obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată aferente soluționării prezentei cauze și judecarea în lipsă a acesteia, în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamantul este proprietarul imobilului situat în intravilanul comunei Dărmănești, satul Mărginenii de Sus, județul Dâmbovița, ce poartă nr. cadastral provizoriu 954, compus din:
- teren în suprafață totală de 1289 mp, din care S1-506 mp curți-construcții și S2-783 mp cultivat cu viță de vie, situate în tarlaua 3, . vecinătăți și dimensiuni: N-M. A. (nr.cadastral 943)-146,41 ml; E-Diaconecu I.-10,00 ml; S- Perșunaru L.-144,42 ml; V-DCL-7,98 ml și a casei de locuit în suprafață de 159 mp, edificată pe terenul curți-construcții.
Cu privire la grănițuire, reclamantul a precizat că între terenul său și cel al pârâtului nu mai există linie de hotar fixată prin semne, externe și vizibile, situație ce generează neînțelegeri, în sensul că nu poate efectua lucrări de întreținere a zidului casei de locuit, deoarece pârâtul nu-i permite accesul prin curtea sa; zăpada căzută de pe acoperișul casei sale precum și cea di curtea lui a depozitat-o lipită de zidul casei lui, motivând că este pe terenul său și dispune cum dorește de spațiul curții sale, precizând totodată că spațiul dintre zidul casei sale și proprietatea vecinului este de aprox. 1 ml pe toată lungimea zidului.
Cu privire la revendicare, reclamantul a arătat că pârâtul, în mod abuziv a desființat semnele vizibile de hotar care separau proprietățile, a betonat curtea până lângă zidul casei sale, ocazie cu care i-a acaparat din teren cca. 15 mp.
Pentru considerentele prezentate, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii sale, invocând în drept dispozițiile art. 560,561,563 din Codul civil.
În cauză, la solicitarea reclamantului, în dovedirea cererii, instanța a încuviințat proba cu interogatoriul pârâtului, răspunsurile formulate de acesta fiind consemnate în ședință publică și atașate la dosarul cauzei.
În cauză, s-a dispus efectuarea unui expertize în specialitatea topografie prin care să se identifice proprietățile a căror grănițuire se solicită, cu specificarea punctelor de hotar și să se stabilească dacă pârâtul a acaparat vreo suprafață din terenul reclamantului, cu indicarea dimensiunilor acesteia, în caz afirmativ, fiind desemnat expert în specialitate G. V..
Reclamantul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză ,solicitând refacerea acestuia cu respectarea formei și dimensiunilor imobilului reclamantului conform fișei bun imobil, plan detaliu, autorizației de construire. De asemenea, a solicitat completarea raportului de expertiză cu evaluarea suprafeței de teren acaparată de pârât (cca. 24 m.p.) și avizarea acestuia de OCPI Dâmbovița.
La termenul de judecată din 28.06.2012, reclamantul, în susținerea obiecțiunilor la raportul de expertiză, a arătat că expertul nu a respectat documentația cadastrală și că se impune clarificarea poziției, respectiv a distanței de linia de hotar, a punctului 22 ( colțul casei reclamantului)care trebuie să fie precis poziționat pe aceeași linie cu punctul B. A mai precizat că expertul nu a ținut cont de faptul că, cele două construcții nu sunt pe același aliniament și că este important ca linia de hotar să fie stabilită în funcție de colțurile construcțiilor, să fie identificată corect și să fie paralelă cu construcțiile existente. Totodată a precizat că renunță la cererea privind necesitatea avizării raportului de expertiză de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
La data de 10.10.2012, expertul a răspuns la obiecțiuni, depunând la dosar completare raport de expertiză tehnică judiciară.
Prin sentința civilă nr. 917 din 01.11.2012 instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M. Gh. I. în contradictoriu cu pârâtul M. A., a stabilit linia de hotar ce desparte proprietățile părților pe următorul aliniament: pct.43-pct.A-pct.B-pct.C-pct.D-pct.E-pct.35-pct.10-pct.9-pct.6-pct.2, conform schiței din anexa nr.3 la raportul de expertiză, a obligat pe pârât să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 12 mp identificată, respectiv colorată în verde, în schița din anexa nr.3 la raportul de expertiză cât și la plata către reclamant a sumei de 1.635 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Conform prevederilor art. 5 alin.2 din Legea 71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod Civil,prevederile acestuia sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare ,derivate din raporturile de vecinătate, astfel că speței de față i se aplică prevederile Noului Cod Civil.
Obligația de grănițuire este reglementată de prevederile art. 560 Noul cod civil ,iar acțiunea în revendicare de prevederile 563 și următoarele Noul Cod Civil.
În cauza de față ,instanța de fond a aplicat aceste texte legale la situația de fapt reieșită din probele administrate ,și anume:
Conform actelor de proprietate ale părților din dosar, transpuse de expert în teren, linia de grănițuire este pe aliniamentul pct.43-pct.A-pct.B-pct.C-pct.D-pct.E-pct.35-pct.10-pct.9-pct.6-pct.2, conform schiței din anexa nr.3 la raportul de expertiză.
Deși expertul a întocmit și o altă variantă prin completarea la raportul de expertiză, variantă solicitată de reclamant, instanța de fond a stabilit linia de hotar conform variantei anterior menționate, având în vedere că aceasta are la bază documentațiile cadastrale care au stat la baza întocmirii actelor de proprietate ale părților, în sensul că această variantă transpune întocmai în teren actele de proprietate.
Ca urmare a stabilirii aliniamentului indicat anterior, instanța de fond a avut în vedere concluziile raportului de expertiză și a constatat că pârâtul ocupă suprafața de 12 mp identificată, respectiv colorată în verde, în schița din anexa nr.3 la raportul de expertiză.
În concluzie, raportând textele de lege la situația de fapt reținută anterior, având în vedere și faptul că reclamantul a solicitat stabilirea liniei de hotar conform anexei 5 la raportul de expertiză, instanța de fond a admis în parte acțiunea.
La data de 06.12.2012 pârâtul M. A. a formulat recurs împotriva soluției instanței de fond, arătând că în speță sunt incidente nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea pronunțată cuprinde motive contradictorii, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, urmând a se avea în vedere dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă în sensul examinării cauzei sub toate aspectele.
Se mai arată de către recurent că instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, iar din încheierea de ședință din 22.03.2012 rezultă că cererea de chemare în judecată i-a fost comunicată în ședință publică, nedându-i-se termen pentru a lua cunoștință de aceasta, fiind încuviințate probele doar pentru reclamant.
Privitor la administrarea probatoriilor, instanța de fond a considerat că proba cu doi martori pe care a solicitat-o nu este utilă cauzei, încălcând un drept al său la apărare, astfel că pe acest considerente se impune admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a administra proba cu înscrisuri și martori.
Un alt motiv al recursului este acela că instanța de fond a stabilit linia de hotar conform schiței anexa 3 la raportul de expertiză și l-a obligat să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului suprafața de 12 mp, avându-se în vedere că raportul de expertiză întocmit în cauză încalcă titlul său de proprietate conform Încheierii nr._ din 07.10.2005 a OCPI Dâmbovița și nu are în vedere titlul de proprietate al reclamantului care are în proprietate suprafața de 1289 mp. În atare situație, arată recurentul, instanța de fond a aplicat greșit legea, stabilind o linie de hotar care încalcă dreptul său de proprietate.
În subsidiar se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței nr. 917 din 2012, în sensul stabilirii liniei de hotar conform raportului de expertiză G. V. – schita anexa 2 la raport ( filele 77 – 80 dosar fond), în care sunt respectate documentațiile cadastrale care au stat la baza întocmirii actelor de proprietate ale părților, respingerea capătului de cerere privind revendicarea terenului ca fiind neîntemeiată, deoarece se respectă dreptul de proprietate al părților. Se solicită și respingerea capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, deoarece a fost de acord cu grănițuirea proprietăților.
La data de 05.02.2013 reclamantul M. Gh. I. a formulat întâmpinare la recurs solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a soluției instanței de fond.
Se arată că recurentul – pârât nu a formulat întâmpinare și nu a dorit să-și angajeze apărător, cunoaște motivul chemării sale în judecată, dar că nu este de acord cu acțiunea, neformulând cerere de probatorii, neformulând obiecțiuni la raportul de expertiză și nedepunând concluzii cu privire la admiterea sau respingerea cererii de chemare în judecată. Față de aceste aspecte, intimatul arată că recursul apare ca inadmisibil.
Mai mult, la faza de teren a expertizei recurentul nu a propus variante de grănițuire, nesolicitând în fața instanței nici o variantă de grănițuire, astfel că se impune respingerea recursului și în subsidiar.
Față de cele menționate, se apreciază recursul ca neîntemeiat, motiv pentru care se solicită respingerea acestuia și menținerea în totalitate a sentinței instanței de fond.
În drept, art. 115 și următoarele Cod procedură civilă.
În baza art. 274 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
In sedinta publica de astazi, 11.02.2013, tribunalul a calificat calea de atac corecta a fi promovata in cauza ca fiind apelul, conform dispozițiilor art. 2821 Cod procedură civilă, retinand ca obiectul principal al actiunii de fata il reprezinta granituirea, ce reprezinta o cerere neevaluabila.
Examinând sentinta apelata prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul constată urmatoarele:
Se sustine de catre apelantul M. A. ca instanta de fond i-a incalcat dreptul la aparare, intrucat cererea de chemare in judecata i-a fost comunicata in sedinta publica si nu i-a fost acordat un termen pentru a lua cunostinta de aceasta, ca nu a fost pusa in discutie cererea sa de probe, ca nu a fost intrebat de catre instanta daca are obiective la expertiza topo intocmita si ca instanta a revenit asupra probei testimoniale, pe care o incuviintase.
Tribunalul constata ca din consemnarile incheierii de sedinta de la termenul din 22.03.2012, paratul prezent nu a solicitat termen pentru a lua cunostinta de cererea de chemare in judecata si nu a cerut probe. Din contra, la termenul urmator, paratul a propus probele pe care le-a considerat concludente pentru solutionarea cauzei, iar cat priveste obiective la expertiza, aceasta a fost solicitata de catre reclamant si achitata de aceasta, iar obiectivele au fost discutate in contradictoriu cu ambele parti, paratul fiind prezent in sedinta, in care au fost stabilite.
Dupa cum rezulta din raportul de expertiza, paratul a fost prezent la efectuarea fazei de teren.
Totodata, se mai retine de catre tribunal ca paratul nu avut obiectiuni la raportul de expertiza intocmit, ca nu a propus nicio varianta de granituire din cele intocmite de catre expert. In practicaua sentintei apelate pronuntata in noiembrie 2012 se consemneaza faptul ca paratul nu are cunostinta de raportul de expertiza, desi acesta fusese depus la dosar inca din iunie 2012, iar pe marginea acestuia au vut loc discutii, toate in prezenta paratului.
Tribunalul retine ca potrivit dispozitilor art. 129 alin. 1 C.p.civ. „Partile au indatorirea ca, in conditiile legii, sa urmareasca desfasurarea si finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligatia sa indeplineasca actele de procedura in conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecator, sa-si exercite drepturile procedurale conform dispozitiilor art. 723 alin. 1, precum si sa-si probeze pretentiile si apararile.”.
Prin urmare, paratul a stat in pasivitate pe parcursul solutionarii cauzei in prima instanta, manifestand dezinteres fata de aceasta, or potrivit textului legal mentionat mai sus, avea obligatii procesuale. Astfel, pe de o parte, isi putea angaja un avocat, care sa ii reprezinte interesele procesuale, asa cum a facut-o in calea de atac, dar mai inainte de toate, avea obligatia de a urmari desfasurarea si finalizarea procesului, sa ia cunostinta de toate actele intocmite in cauza, dar si sa isi probeze apararile.
Mai mult decat atat, in ceea ce priveste cererea sa de apel, potrivit alin. 51 al art. 129 C.p.civ. apelantul parat nu poate invoca în calea de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care el nu le-a propus și administrat în condițiile legii.
In ceea ce priveste sustinerea apelantului ca instanta de fond in mod gresit a ales ca varianta de granituire cea propusa de catre expert in Anexa 3 si astfel a fost incalcat titlul de proprietate al paratului, diminuandu-se suprafata acestuia de la 1550 mp la 1496 mp, tribunalul o gaseste neintemeiata. Astfel, in Anexa nr. 3 expertul a propus linia de hotar dintre cele doua parti prin raportare la planurile cadastrale ale acestora. Astfel, comparand Anexa nr. 2, in care expertul precizeaza ca au fost avute in vedere numai planurile cadastrale, iar nu modul de stapanire, ce a fost prezentat in Anexa 1, cu Anexa nr. 3, ce a stat la baza pronuntarii sentintei, se poate observa ca linia de hotar este aceiasi.
Prin urmare, instanta de fond, avand de ales intre modul actual de stapanire si cel ce trebuia sa rezulte din planurile cadastrale ale partilor, ce fac parte din actele de proprietate ale acestora, a ales planurile cadastrale. De altfel, apelantul nu a propus o alta varianta, iar prin motivele de apel sustine chiar sa se aibă in vedere Anexa nr. 2, deci ceea ce rezulta din planul cadastral.
In ceea ce priveste sustinerea privitoare la gresita sa obligare la plata cheltuielilor de judecata in integralitatea lor, apelantul se intemeiaza pe o eventuala respingere a actiunii in revendicare, ceea ce nu este cazul de fata, solutia pronuntata de judecatorie fiind legala si temeinica. Cum prin admitere actiunii apelantul –parat a cazut in pretentii fata de reclamantul intimat, in mod corect si cu aplicarea art. 274 C.p.civ. judecatoria l-a obligat pe primul al suportarea cheltuielilor de judecata.
Așa fiind, urmează ca tribunalul, în baza art. 296 Cod procedură civilă, să respingă apelul ca nefondat și să păstreze sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Ca parte căzuta în pretenții, in temeiul art. 274 C.p.civ., apelantul va fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat, conform chitantei nr. 15/21.01.2013, catre intimatul parat M. Gh.I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul M. A., domiciliat în ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.917 din 01.11.2012 pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. Gh.I., domiciliat în comuna Dărmănești, ., nr.151, județul Dâmbovița.
Obligă apelantul la plata sumei de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.02.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | |
R. M. | I. S. |
GREFIER
N. D.
J.f. R. C.
Judecătoria Moreni
Dosar fond nr._
Red. R.M. / Tehnored. B.E.
18.02.2013/4 exemplare
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1117/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2024/2013.... → |
|---|
