Întoarcere executare. Decizia nr. 178/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 178/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 440/262/2012*
Dosarul nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 178
Ședința publică din data de 25 februarie 2013
Președinte – I. S.
Judecător – N. C.
Judecător – R. M.
Grefier - N. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta ., cu sediul în București, sectorul 1, ., împotriva sentinței civile nr. 919/1.11.2012, pronunțată de Judecătoria Moreni, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. Ș., domiciliat în ., având ca obiect - întoarcere executare silită .
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns: recurenta reclamantă . prin avocat A. A., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/28.01.2013, intimatul-pârât B. Ș. reprezentat de avocat S. T., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/18.01.2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul în care se află judecata, procedura de citare legal îndeplinită, cererea de recurs este timbrată cu suma de 338 lei conform ordinului de plată nr._/23.01.2013 (fila 16) și 3 lei timbru judiciar, cererea de recurs este motivată, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Părțile precizează că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată.
Instanța, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, acte de depus la dosar, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului civil de față.
Pentru recurenta-reclamantă ., avocat A. A. având cuvântul, a susținut motivele scrise de recurs, criticând sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, la pronunțarea căreia nu s-a avut în vedere decizia Curții de Apel Ploiești prin care se modifica titlul executor în sensul că a fost scăzută prima pe anul 2004 și se impunea a fi achitate impozite către bugetul de stat, la dosar fiind depusă o expertiză extrajudiciară întocmită ulterior executării silite numai pentru a susține interesele intimatului. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare pentru a se efectua o expertiză contabilă, probă care nu a fost solicitată la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului-pârât B. Ș. a pus concluzii de respingerea recursului, potrivit concluziilor scrise pe care le depune la dosar, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, arătând că au fost respectate dispozițiile instanțelor de judecată în sensul că prima de Paști pentru anul 2004 nu a fost încasată de către intimat, situație confirmată și de raportul de expertiză contabilă, s-au solicitat numai primele de P. și C. pentru anii 2005-2007, care au fost executate, prin urmare decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești nu a adus nici o modificare, astfel că dreptul pretins nu există, așa cum de altfel a constatat și instanța de fond, iar recurenta avea posibilitatea să conteste aceste sume. A solicitat și cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător, potrivit chitanței, cererii și tabelului cu onorariile minimale percepute de avocații Baroului Dâmbovița, pe care le depune la dosar.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, președintele declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni la data de 9.02.2012, ca urmare a declinării competenței de soluționare de către Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 103/2012, reclamanta O. P. SA București, a chemat în judecată pe pârâtul B. Ș., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună întoarcerea executării, prin obligarea pârâtului la restituirea sumei de 9412,44 lei, actualizată la data plății efective în raport cu indicele de inflație,cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că titlu executoriu în baza căruia a fost efectuată executarea silită împotriva sa, respectiv sentința civilă nr. 986 / 2008 a Tribunalului Dâmbovița a fost desființat prin decizia nr.2398/26.11.2008 a Curții de Apel Ploiești, astfel încât se impune restituirea către ea a sumei achitate pârâtului, în dosarul de executare nr. 946/2008 al B. D. C..
Prin sentința nr.103/18.01.2012, Tribunalul Dâmbovița a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moreni, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 9.02.2012, invocată din oficiu.
Cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr. 217/22.03.2012, prin admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune și respingerea acțiunii.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că este adevărat că în noua reglementare a Codului civil, această excepție nu ar fi putut fi invocată din oficiu de către instanță, însă în speța de față se aplică prevederile Decretului nr. 167/1958,deoarece, conform art. 201 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, ,, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-a instituit,, .
În considerentele sentinței s-a reținut că, în conformitate cu art.3 din Decretul nr. 167/1958, termenul prescripției este de 3 ani, iar conform art.7 din același act normativ, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, în speță de la data de 26.11.2008, data pronunțării deciziei Curții de Apel Ploiești, în baza căreia se solicită întoarcerea executării. Conform art. 101 alin.3 Cod procedură civilă, termenele statornicite pe ani se sfârșesc în ziua anului corespunzătoare zilei de plecare,iar potrivit alin.5 din același articol,termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat,se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.
În cazul de față, a reținut instanța de fond, în motivarea sentinței că termenul se împlinea la data de 26.11.2011, însă acțiunea a fost formulată și depusă la oficiul poștal recomandat,la data de 28.11._, motivându-se că data de 26.11.2011 a picat într-o zi de sâmbătă, care este zi nelucrătoare.
Conform art. 104 Cod procedură civilă actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.
Ori în cauza de față, cererea de chemare în judecată a fost predată după împlinirea termenului, respectiv la data de 28.11.2011, termenul împlinindu-se la 26.11.2011,așa cum s-a arătat anterior.
Susținerea reclamantei în sensul că data de 26.11.2011 a picat într-o zi de sâmbătă, care este zi nelucrătoare, nu a fost reținută de instanță întrucât conform datelor rezultate de pe site-ul oficial al Poștei române, în București și în toată țara există oficii poștale cu program de lucru în fiecare zi de sâmbătă,această situație fiind valabilă și în sectorul 2 ,de unde a fost trimisă cererea de chemare în judecată. Cu alte cuvinte, nu pot fi incidente prevederile art.101 alin.5 Cod procedură civilă, atât timp cât ziua de sâmbătă nu este o sărbătoare legală și nici o zi când serviciul ( prin intermediul căruia reclamanta a înțeles să comunice cererea de chemare în judecată) este suspendat.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat recurs arătând că acțiunea a fost trimisă prin poștă cu respectarea termenului de prescripție.
Prin decizia civilă nr. 687/28.06.2012, Tribunalul Dâmbovița a admis recursul promovat de recurenta reclamantă S.C.O. P. S.A., a casat sentința nr. 217/22.03.2012 și a trimis cauza spre rejudecare, prezenta cauză fiind reînregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni la data de 23.07.2012 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 919 din 01.11.2012 instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. O. P. S.A. în contradictoriu cu pârâtul B. Ș., ca neîntemeiată, a obligat reclamanta către pârât la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit art.4041 alin.1 din codul de procedură civilă dispune că „în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia”, că în cazul de față, titlul executoriu este reprezentat de sentința civilă nr. 986/3.06.2008 a Tribunalului Dâmbovița, prin care a fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suplimentările salariale de C. și de Paști pentru perioada 2004-2007, că ceastă hotărâre a fost pusă în executare în dosarul de executare nr. 946/2008 al B.E.J.D. C., reclamanta achitând pârâtului suma totală de 9412,44 lei (7390 lei reprezentând suplimentări salariale de C. și Paști pentru perioada 2005-2007 și 2022,44 lei cheltuieli de executare ). Această situație rezultă din actele dosarului de executare depuse în copii conforme cu originalul, inclusiv din expertiza contabilă efectuată în respectivul dosar (filele 63-70).
S-a mai reținut că titlul executoriu a fost desființat în parte prin decizia civilă nr. 2398/26.11.2008 a Curții de Apel Ploiești, prin care s-a modificat în parte soluția instanței de fond, în sensul că a fost respinsă ca prescrisă cererea pârâtului din prezentul dosar privind acordarea primei de Paști pentru anul 2004. Cu alte cuvinte, titlul executoriu a fost desființat numai pentru suma ce reprezintă suplimentare salarială de Paști aferentă anului 2004, și care, așa cum s-a arătat anterior, nu a fost achitată de către reclamantă pârâtului, suma achitată fiind aferentă anilor 2005-2007. Practic, nu s-a făcut o executare silită pentru capătul de cerere privind suplimentarea salarială de Paști aferentă anului 2004.
Ca urmare, nefăcându-se o executare silită a titlului executoriu sub aspectul modificat ulterior, prin decizia civilă nr. 2398/26.11.2008 a Curții de Apel Ploiești, nu poate avea loc nici o întoarcere a executării, așa cum prevăd dispozițiile art.4041 alin.1 din Codul de procedură civilă, astfel că instanța de fond a respins acțiunea și în baza art. 274 Cod procedură civilă a obligat reclamanta la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată către pârât.
La data de 11.12.2012 reclamanta O. P. SA a formulat recurs împotriva sentinței nr. 919/01.11.2012, pronunțată de Judecătoria Moreni, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe cale de consecință trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Moreni pentru administrarea probei cu expertiză.
În motivarea în fapt a recursului s-a arătat că prin respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată se impune casarea sentinței recurate deoarece instanța de fond și-a întemeiat soluția pe probe produse de pârât pro causa, fără a face o cercetare serioasă a litigiului iar expertiza extrajudiciară prezentată de pârâți nu avea o susținere în celelalte documente de la dosarul cauzei. Astfel, celelalte probe de la dosarul cauzei contrazic situația care încearcă a fi demonstrată cu expertiză extrajudiciară.
Arată recurenta că potrivit calculelor făcute debitul stabilit în temeiul sentinței civile nr. 986/03.06.2008, reprezentând primă de Pași și C. 2004 – 2007 este de 8.220 lei, că această sumă reprezintă un venit în bani, obținut în baza unui contract de muncă, fiind asimilat veniturilor salariale potrivit art. 55 alin. 2 din Legea nr. 571/2003 Cod fiscal. Ca atare, acestea au același tratament fiscal ca și veniturile salariale și în consecință li se aplică reglementările fiscale și cele în materia de asigurări sociale, obligatorii atât pentru beneficiarul de venit cât și pentru P., care, conform legii are obligația calculării, reținerii și virării la bugetul statului a impozitului pe venit și contribuțiilor sociale datorate de beneficiar.
Mai arată recurenta că debitul executat de către intimatul – pârât din prezenta cauză a fost de 7.390 lei față de 5.861,7 lei, sumă cu mult mai mare decât valoarea corectă a sumei ce putea fi încasată în baza titlului executoriu. Prin urmare, nu există nici un temei pentru a se susține că intimatul – pârât din prezenta cauză a executat o sumă mai mică decât ce care i s-ar fi atribuit prin sentința civilă nr. 986/03.06.2008.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată recursul nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
În mod corect instanța de fond a respins cererea de întoarcere a executării reținând că în cursul executării silite s-a întocmit un raport de expertiză în specialitatea contabilitate întrucât prin hotărârea nr. 986/3.06.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița nu a fost determinat cuantumul drepturilor salariale la plata cărora a fost obligată recurenta reclamantă, stabilindu-se că reclamanta datorează pârâtului suma totală de 9412,44 lei reprezentând prime de Paști și de C. din care valoarea primelor aferente anului 2004 este 0 conform anexei nr. 4 la raportul de expertiză contabilă, creanța fiind executată silit prin poprire.
Ulterior, prin decizia civilă nr. 2398/26.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a fost admis recursul declarat împotriva sentinței nr. 986/03.06.2008 care a fost modificată în parte respingându-se ca prescrisă cererea pârâtului privind acordarea primei de Paști 2004, menținându-se restul dispozițiilor sentinței, fără a se dispune cu privire la întoarcerea executării silite.
Se constată că executarea silită a avut ca obiect drepturile salariale restante pe anii 2005 – 2007 egale cu câte un salariu de bază mediu astfel că pronunțarea deciziei nr. 2398/26.11.2008 de către Curtea de Apel Ploiești, ulterior executării silite prin poprire, nu a adus vreo modificare raporturilor patrimoniale dintre părți, nefiind îndeplinite astfel prevederile art. 4042 Cod procedură civilă referitoare la întoarcerea executării, ce constituie temeiul de drept al prezentei cereri de chemare în judecată.
Nu este întemeiată critica recurentei care susține că instanța de fond și-a întemeiat soluția pe o expertiză extrajudiciară prezentată de pârâți.
Potrivit art. 3712 alin. 2 Cod procedură civilă, în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare potrivit legii, text de lege în baza căruia s-a efectuat expertiza de către organul de executare, care ar fi putut fi contestată pe calea prevăzută de art. 399 Cod procedură civilă referitoare la contestația la executare. Acest text stabilește că împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Susținerea recurentei în sensul că intimatul nu avea de unde să știe ce soluție va fi pronunțată de către instanța de recurs pentru a putea decide să nu execute integral titlul executoriu nu are relevanță în condițiile în care din raportul de expertiză contabilă rezultă în mod expres faptul că prima pe anul 2004 este 0.
În legătură cu argumentele pe care recurenta reclamantă le aduce în sensul includerii primei de Paști 2004 în suma executată, tribunalul constată că aceasta putea fi contestată în conformitate cu prevederile art. 399 alin. 2 din Codul procedură civilă, întrucât cuantumul sumei ce urma a fi executată precum și al cheltuielilor de executare a fost prevăzut în procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare și în adresa de înființare a popririi, acte de executare ce puteau fi anulate în conformitate cu prevederile sus menționate care stabilesc că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Nu este fondată nici critica referitoare la reținerea din debitul în sumă de 8220 lei a contribuției la fondul unic de asigurări sociale de sănătate și a impozitului pe venit, întrucât prin titlul executoriu nu s-a menționat faptul că sumele ce urmau a fi încasate constituie venituri brute pentru a se reține și vira contribuțiile menționate mai sus.
Pe de altă parte, această critică se referă tot la cuantumul debitului stabilit de executorul judecătoresc prin actele de executare, context în care ar fi putut constitui motiv de contestație la executare.
Cat priveste solicitarea de a fi casata sentinta pronuntata de judecatorie in vederea intocmirii unui raport de expertiza contabila pentru calculul corect al sumei ce trebuia achitata catre intimat, tribunalul retine, pe de o parte, ca actiunea de fata nu are ca obiect contestatie la executare, unde se putea contesta suma stabilita a fi executata, iar pe de alta parte, potrivit alin. 51 al art. 129 C.p.civ. recurentul nu poate invoca în calea de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care el nu le-a propus și administrat în condițiile legii.
Față de cele ce preced, tribunalul constată că nu sunt îndeplinite prevederile art. 4041 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora în cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia, motiv pentru care în baza art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.
Va fi obligată recurenta, în baza art. 274 Cod procedură civilă, la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta ., cu sediul în București, sectorul 1, ., împotriva sentinței civile nr. 919/1.11.2012, pronunțată de Judecătoria Moreni, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. Ș., domiciliat în ..
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25.02.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
I. S. | N. C. | R. M. |
GREFIER
N. D.
J.f. R. C.
Judecătoria Moreni
Dosar fond nr._
Red. S.I. / Tehnored.B.E/CV
11.03.2013/2 exemplare
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2024/2013.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
