Obligaţie de a face. Decizia nr. 52/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
Comentarii |
|
Decizia nr. 52/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 329/283/2010
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I-a CIVILĂ
DECIZIA NR.52
Sedința publică din data de 07 martie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: A. S.
Judecător: D. S.
Grefier: N. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelantul-pârât P. V., domiciliat în P., ..23, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 745/02.07.2012, pronunțată de Judecătoria P., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât P. C. G.- DECEDAT pe parcursul procesului, prin moștenitori P. M. și P. C.-F., domiciliate în P., ..23, județul Dâmbovița, având ca obiect – uzucapiune.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 28.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru ca părțile să depună note scrise, a amânat pronunțarea la 07.03.2013, dată la care a pronunțat următoarea decizie,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față :
Prin cererea de chemare în judecată a pârâtului P. V., înregistrata pe rolul Judecătoriei P. sub nr._ /17.02.2010, reclamantul P. C. G. a solicitat obligarea acestuia să-și ridice construcția „coteț” de pe terenul proprietatea lui, pe cheltuiala reclamantului, cu obligarea pârâtului la despăgubiri.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr.1129/29.11.2007 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei P., s-a dispus partajarea bunurilor succesorale conform variantei „A” a raportului de expertiză, completată cu o rectificare propusă de același expert în sensul că lotul I ce aparține pârâtului P. V., primește de la lotul II o sultă, iar reclamantului îi revine ograda de păsări.
Cum pe aceasta suprafață de teren există construcția „coteț”, reclamantul a solicitat ca pârâtul să-și ridice cotețul sau să-l ridice acesta pe cheltuiala pârâtului.Pentru dovedirea susținerilor, s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu.
În drept s-au invocat dispozițiile art.1073 Cod civil.
La termenul de judecata din 8.04.2010, pârâtul prin apărător a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului nr._, ce are ca obiect „acțiune în constatare privind terenul în suprafață de 300 mp, pe care se află cotețul a cărei demolare o solicită reclamantul, depunând în acest sens copie cerere de chemare în judecată, solicitarea fiind admisă, cauza fiind suspendată până la soluționarea dosarului_ .
Reclamantul, la data de 22.11.2010, a solicitat repunerea cauzei pe rol, ca ulterior, în ședința publica din 12.01.2011, să solicite menținerea suspendării întrucât nu a încetat motivul care a determinat suspendarea prezentei cauze, respectiv nu a fost soluționat dosarul nr._ .
Cu cererea înregistrată la 02.9.2011, reclamantul a solicitat repunerea cauzei pe rol, acordându-se termen la data de 21.09.2011 când instanța a dispus conexarea dosarului nr._ având ca obiect cererea pârâtului P. V. privind crearea unui drum de servitute pentru a avea acces la beciul casei și coteț.
În probațiune, la solicitarea părților, instanța a dispus efectuarea unei expertize topo pentru identificarea terenului în suprafață de 300 mp pe care se află situat cotețul de porci precum si a unei expertize în specialitatea construcții având ca obiectiv evaluarea cotețului și posibilitatea amplasării în alt loc, fără a fi distrus.
Expertiza în specialitatea construcții a fost efectuată de inginer G. L. care a concluzionat că valoarea cotețului este de 20 lei și cotețul nu se poate muta, valoarea manoperei de demolare fiind de 135 lei.
Prin răspunsul la obiecțiunile privitoare la subevaluarea anexei, s-au indicat actele normative ce au fost avute în vedere de către expert la evaluarea cotețului și a manoperei de desființare.
La cererea reclamantului a fost admisă cererea privind efectuarea unei contraexpertize, fiind numit expertul L. E..
Expertiza în specialitatea topo, având ca obiectiv stabilirea căii de acces cea mai scurtă la cotețul proprietatea pârâtului - reclamant P. V., a fost efectuată de inginer M. C. care a concluzionat că spațiul de acces este de 10,55 mp, cu o deschidere de 1,20 m, valoarea terenului fiind de 1804 lei, sumă cu care pârâtul P. V. ar trebui să despăgubească pe P. C..
Ca urmare a decesului reclamantului P. C. G., intervenit la 13.03.2012, au fost introduși în cauză P. C.- F. și P. M., în calitate de moștenitori.
În raportul de expertiză întocmit de expertul constructor L. E., valoarea cotețului a fost stabilită la 810 lei și valoarea manoperei de desființare la 200 lei. Nu s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
La cererea părților, instanța de fond a acordat 4 termene de judecată pentru încheierea unei tranzacții.
Prin sentința civilă nr.745/2.07.2012 s-a admis cererea acțiunea formulata de reclamantul P. C. G., continuată de moștenitorii P. M. și P. C.-F., s-a dispus obligarea pârâtului P. V. la demolarea cotețului de pui de pe terenul proprietatea reclamantului și s-a respins cererea privind dreptul de servitute formulata de pârâtul P. V..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.1129/29.11.2007 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei P., au fost partajate bunurile succesorale părților în litigiu, reclamantului atribuindu-i-se și suprafața de 300 mp în pct. „Acasă”, în schimbul unei sulte pe care trebuia să o achite P. V., pe acest teren aflându-se un coteț de porci proprietatea pârâtului – reclamant P. V., conform sentinței civilă nr.209/08.02.2011 pronunțată în dosarul civil nr._ .
S-a avut în vedere că din raportul de expertiză topo întocmit în cauză rezultă că valoarea despăgubirilor pe care ar trebui să le achite P. V., pentru terenul ocupat de coteț și pe terenul ce constituie cale de acces este de 1804 lei, iar din raportul de expertiză în specialitatea construcții, întocmit de L. E., rezultă că valoarea cotețului este de 810 lei.
S-a argumentat că potrivit prevederilor art. 616 Cod Civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe terenul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona, iar în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de textul de lege sus menționat întrucât pârâtul – reclamant P. V. solicită servitute de trecere pentru a utiliza cotețul de păsări și porci, proprietatea sa, aflat pe terenul reclamantului – pârât și nu pentru a ieși la calea publică.
Pe de altă parte, s-a constatat că ar fi mult mai costisitoare pentru pârât constituirea servituții, trebuind să achite suma de 1804 lei, decât să-și demoleze cotețul aflat pe proprietatea reclamantului.
Soluția s-a întemeiat în drept pe dispozițiile art. 1073 -1075 Cod civil.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe considerentul că în mod greșit s-a motivat că servitutea de trecere se poate cere numai pentru accesul la calea publică, or din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că o altă posibilitate de a folosi beciul nu există decât trecând prin proprietatea reclamantului-pârât și prin curtea comună spre calea publică, conform schiței anexă a raportului de expertiză.
Mai mult, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind dreptul de superficie.
Un alt motiv de apel vizează modalitatea de reprezentare a moștenitorilor reclamantului, în condițiile în care prin încheierea de ședință din 21.03.2012, apărătorul reclamantului a învederat instanței că acesta a decedat și a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor care au fost citați la adresele indicate, iar prin încheierea din 04.04.2012 a răspuns pentru moștenitori apărătorul reclamantului, fără ca la dosarul cauzei să se facă dovada calității de reprezentare, potrivit art.28 din Legea nr.51/1995 republicată, coroborat cu Statutul profesiei de avocat și art.131 alin.1 teza finală ,,avocatul se legitimează față de terți prin împuternicire avocațială întocmită conform anexei II la prezentul statut”.
Se solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile at.282-298 Cod procedură civilă.
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare în sensul respingerii apelului ca nefondat, pe considerentul că anexa la a cărei demolare a fost obligat pârâtul, nu a fost folosită de foarte mult timp, astfel cum rezultă și din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, iar pe de altă parte, în mod corect a apreciat instanța de fond că este mai costisitoare constituirea unei servituți pentru pârât decât desființarea cotețului, astfel cum atestă rapoartele de expertiză.
Referitor la cea de a doua critică, se consideră că au fost respectate prevederile art.68 alin.1 Cod procedură civilă, cu privire la reprezentarea autorului lor, apărătorul având mandat în condițiile Legii nr.51/1996, prevederilor OUG nr.10/2011, Legii nr.71/2011 și Deciziei Curții Constituționale nr.1519/2011, dar și a Statutului profesiei de avocat, completat de Hotărârea nr.7/2012 a Uniunii Barourilor din România care prevede la art.131 alin.1 – contractul de asistență, prevede în mod expres întinderea puterii pe care le conferă clientul avocatului în realizarea tuturor intereselor acestuia.
S-a subliniat totodată că în conformitate cu prevederile art.71 Cod procedură civilă ,,mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat și nici dacă acesta a devenit incapabil. Mandatul dăinuiește până la retragerea lui de către moștenitori, etc...” prin aceasta evitându-se prejudicierea drepturilor și pretinselor legături ale moștenitorilor în speță. Atâta timp cât acest mandat acordat avocatului în condițiile legii de autorul lor nu a fost retras iar ei, în calitate de moștenitori l-au confirmat, efectele mandatului se produc în continuare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicate în materie, tribunalul apreciază apelul ca nefondat.
Se reține că deși incompletă sub aspectul motivării, soluția de respingere a cererii de creare de servituții de trecere este temeinică și susținută de probele administrate, având în vedere strânsa legătură de determinare cu solicitarea reclamantului P. C. G., de demolare a cotețului atribuit fratelui său, P. V., situat pe terenul care prin sentința de partaj a fost inclus în lotul celui dintâi.
Servitutea de trecere, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, reglementat de art. 616 din Codul civil vechi sub incidența căruia se situează litigiul pendinte, este admisibilă nu numai în ipoteza în care proprietarul unui loc înfundat reclamă trecerea pe locul vecinului său pentru a accede la calea publică ci și în materia sistării indiviziunii, atunci când se creează „loturi înfundate” și în virtutea principiului egalității copărtașilor se impune împărțirea bunurilor corelativ cu asigurarea posibilității concrete de exploatare a acestora.
În condițiile în care suprafața curți-construcții cu destinația ogradă, identificată în raportul de expertiză întocmit de expertul D. M. în dosarul nr. 1040/2006, a fost atribuită în totalitate prin sentința civilă irevocabilă nr. 1129/29.11.2007 a Judecătoriei P. lui P. G. C., este evident că reclamantul P. V. poate pretinde teoretic crearea unui drum de trecere pe proprietatea fratelui său, în vederea exploatării imobilului proprietatea sa exclusivă (coteț) constatată prin sentința civilă irevocabilă nr. 209/08.02.2011 a aceleași instanțe (dosar_ ).
Numai că din punctul de vedere al consecințelor practice, după cum a evidențiat și instanța de fond în baza celor două rapoarte de expertiză întocmite, apare ca neeconomică soluția de instituire a unei căi de acces în sensul precizat.
Astfel, în condițiile în care pentru utilizarea dreptului de trecere pe terenul pârâtului P. C. G., reclamantul P. V. ar fi nevoit să achite suma (despăgubirea) de 1804 lei, iar cotețul valorează 810 lei, este evident că este oneroasă această soluție juridică, mai ales că din planșele foto atașate la dosar rezultă gradul accentuat de uzură al acestui imobil, ceea ce prezumă faptul că nu a mai fost folosit de o perioadă considerabilă de timp.
Mai mult, soluția urmărită de apelant nu ar face decât să perpetueze starea conflictuală dintre părțile litigante, aflate în relații apropiate de rudenie.
Se mai are în vedere că în cauza ce face obiectul dosarului_, reclamantul P. V., contrar susținerilor din motivele de apel, nu a solicitat instituirea unui drept de superficie ci prin cererea introductivă a pretins crearea unei servituți de trecere către beciul casei (fila 3) iar prin cea completatoare de la fila 25 a solicitat servitute de trecere și la cotețul ce îi aparține.
Prin urmare, instanța de fond nefiind învestită cu recunoașterea unui drept de superficie, nu se putea pronunța sub acest aspect.
Cea de a doua critică se privește de asemenea ca nefondată.
După cum au evidențiat și intimații prin întâmpinare, în conformitate cu prevederile art. 71 Cod procedură civilă, mandatul de reprezentare în instanță nu încetează prin moartea celui care l-a dat ci dăinuiește până la retragerea lui de către moștenitori.
Cum în speța dedusă judecății, după decesul reclamantului P. C. G., succesorii săi introduși în cauză, au menținut mandatul autorului său, procura contestată a avocatului său (fila 20 dosar fond) a rămas valabilă până la finalizarea judecății în primă instanță.
Față de cele ce preced, tribunalul apreciază că soluția instanței de fond este legală și justificată de probele administrate, considerent pentru care se va respinge apelul, cu consecința păstrării hotărârii fondului.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât P. V., domiciliat în P., ..23, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 745/02.07.2012, pronunțată de Judecătoria P., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât P. C. G.- DECEDAT pe parcursul procesului, prin moștenitori P. M. și P. C.-F., domiciliate în P., ..23, județul Dâmbovița.
Păstrează hotărârea atacată.
Respinge cererea apelantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Obligă apelantul la 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 07.03.2013.
P., JUDECATOR, GREFIER,
A. S. D. S. N. P.
JF M. I.
Dosar nr._
Judecătoria P.
Tehnored.AS/N.P./5 ex/11.03.2013
← Partaj judiciar. Decizia nr. 910/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Pretenţii. Decizia nr. 908/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
---|